Masonii si politica

de Mihaela Gheorghiu

Motto: „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat
reprezintă un pericol pentru România.”–   Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României

Cărţile de propagandă masonică sunt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această sectă satanică, Francmasoneria. Când este vorba despre trecut, masonii nu se sfiesc să se laude cât de mult au influenţat ei principalele evenimente din istoria modernă. Când vine însă vorba despre prezent, ei adoptă exact poziţia contrarie. Spre exemplu, Horia Nestorescu-Bălceşti, mason de grad înalt şi director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, afirma iritat într-un interviu în septembrie 2007: „Repet pentru a mia oară! Francmasoneria nu pune guverne şi nu dă jos miniştri.” Masoneria, susţin ei cu neruşinare, este o organizaţie de caritate, total inofensivă, care nu face politică. Într-adevăr, în faţa publicului, ea se fereşte să ia apărarea unui partid sau a altuia. În culise însă trage sforile tuturor jocurilor politice. Oamenii care alcătuiesc această sectă satanică fac tot timpul politică, la nivel înalt, fiind plasaţi în poziţii cheie în mai toate ţările lumii. România nu face excepţie.

Guvernele postdecembriste au fost mereu conduse de prim-miniştri masoni

Din cele opt guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puţin cinci au fost conduse în mod cert de prim-miniştri a căror apartenenţă la francmasonerie este confirmată.

Petre Roman a condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susţinut de Marele Orient al Franţei şi de lojile italiene, Petre Roman participă activ în septembrie 1990 la întâlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Un document inedit, publicat în 1990, demonstrează apartenenţa sa la masonerie. Este vorba despre o scrisoare care îi poartă semnătura, alături de menţiunea strict secret, adresată ca de la frate la frate, ambasadorului României la Cairo, Ion Angelescu.

„Sunteţi autorizat”, scrie Petre Roman, „ca imediat după primirea la preşedintele Mubarak, să îl asistaţi la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoţian, rectificat şi acceptat în care aţi primit Lumina”.

Fratele Gelu Voican la care face referire ordinul lui Roman este nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu. Acesta ocupa pe atunci funcţia de viceprim-ministru, adică era adjunctul lui Roman. Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman şi Adrian Năstase (ministru de externe în al doilea guvern Roman) nu fac parte din aceeaşi lojă masonică, dar  sunt amândoi francmasoni. 

Din 1998 până în 1999, România are un alt prim-ministru mason, dar provenit de pe o altă filieră: Radu Vasile. După ce se converteşte peste noapte la catolicism şi intră în masoneria italiană, Radu Vasile are o ascensiune subită. Se remarcă prin mai multe „performanţe” în premieră în România.  Spre exemplu, este primul român care ocupă o poziţie de conducere în organismele europene, devenind vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. O altă premieră a premierului Radu Vasile este vizita Papei în România. Relaţiile sale cu lojile italiene şi cu Opus Dei (sectă teroristă din interiorul Bisericii Catolice) îl fac să susţină curentul masonic ecumenist din cadrul Bisericii şi să intermedieze, în mai 1999, prima vizită realizată de un Suveran pontif într-o ţară ortodoxă, după schisma religioasă din anul 1054. Cu această ocazie, Patriarhia Română primeşte de la Opus Dei o donaţie în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Relaţiile sale de înalt nivel cu masoneria italiană fac să fie şi primul român primit în audienţă privată de Papa Ioan Paul al II-lea (care şi el a fost mason), nu o dată, ci chiar de patru ori. De altfel, Radu Vasile este cel care a tradus în limba română Biografia Papei Ioan Paul al II-lea.

Între 1999 şi 2000 Guvernul României este condus de un alt mason recunoscut, Mugur Isărescu. Într-un mod inexplicabil pentru cei care nu cunosc apartenenţa sa la masonerie, Mugur Isărescu este de 17 lungi ani guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată când s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Explicaţia acestei susţineri  trebuie căutată în perioada cât acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. Datorită acestei poziţii, Isărescu mergea deseori în SUA încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie să-şi implanteze în România un om pe care să se poată baza. După evenimentele din decembrie 1989 Isărescu a fost imediat activat. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant comercial al României la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viaţă al Băncii Naţionale. Misiunea sa era să se asigure că România va face împrumuturi înrobitoare, care să o facă dependentă de organismele financiare internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar Internaţional. Şi-o îndeplineşte peste aşteptările stăpânilor săi. Dintr-o ţară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are în iulie 2008 datorii externe declarate de 45,364 miliarde de euro. Puţini ştiu şi că Mugur Isărescu este membru al grupării masonice care face jocurile în economia mondială – Comisia Trilaterală. Isărescu a avut grijă să se înconjoare la BNR de mulţi masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul deadministraţie al Băncii Naţionale, dar şi Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scoţian din România.

 

Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004 este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii '90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase.

 

La fel stau lucrurile şi cu Călin Popescu Tăriceanu. Acesta este fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu, desemnat în 1990 Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat al României. Dan Amedeo Lăzărescu este unul dintre cei care au reînfiinţat Partidului Naţional Liberal după 1989 şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PNL timp de şapte ani. Pe vremea când Tăriceanu era ministru al  industriei şi comerţului în guvernul Ciorbea, l-a ales ca PR pe un coleg de masonerie, Corneliu Vişoianu, conducătorul Marii Loji a României. La rândul lui, Corneliu Vişoianu este foarte bun prieten şi partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveţia şi Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României, unul dintre „băieţii deştepţi” din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding şi protejat al premierului Tăriceanu. Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PNL până în 2001 şi preşedinte PNL în perioada 2001-2002, a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României şi că a încercat să îi racoleze pe toţi liderii PNL în această grupare.

 

Iată deci că cinci din cei opt prim-miniştri ai României fac în mod cert parte din francmasonerie. Cât despre ceilalţi trei, nu s-a afirmat până acum explicit că sunt masoni. Fotografiile-semnal îl dau însă de gol pe Nicolae Văcăroiu, prim-ministru între 1992 şi 1996. În 2007, el va fi utilizat de fraţii de lojă pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu, suspendat temporar din funcţia de preşedinte al ţării de 322 (numărul lojei Skull&Bones) de parlamentari. Înainte de numirea sa ca preşedinte interimar, ziarul masonic Ziua publica o poză-semnal. Imaginea înfăţişa un Văcăroiu diabolic, în ai cărui ochelari se reflecta un cerc alcătuit din mâini reunite – simbol al frăţiei malefice masonice.

Theodor Stolojan, premier al României în perioada 1991-1992, povesteşte că a fost curtat de Marea Lojă a României, din care face parte Tăriceanu: „Îmi amintesc că acest domn Vişoianu a venit la mine şi mi-a propus să intru într-o lojă masonică. I-am zis să mă lase în pace cu prostiile”. Puţin probabil ca Stolojan să fi refuzat totuşi pactul cu masoneria, fie ea a lui Chirovici, fie a lui Vişoianu.  Cert este că în perioada cât a fost prim-ministru s-a remarcat prin eforturile de a distruge economia românească alături de guvernatorul Băncii Naţionale, masonul Mugur Isărescu. De altfel, Stolojan a fost ulterior angajat la Banca Mondială.

Un mason, doi masoni, trei masoni... un guvern

Francmasoneria nu şi-a plasat degeaba oamenii în această poziţie cheie. Primul-ministru are privilegiul de a alege membrii guvernului. Consecinţa imediată a acestei manevre a fost că prim-miniştrii masoni şi-au ales echipa din rândul propriilor colegi de lojă. Aceasta a făcut ca în toate guvernele să existe cel puţin doi, trei sau chiar mai mulţi miniştri, despre care se ştie cu certitudine că sunt masoni.  

La o privire de ansamblu asupra guvernelor româneşti de după ‘89 se observă chiar că anumite nume se repetă. Lipsă de persoane pregătite şi dispuse să conducă un minister? Nicidecum. Deloc întâmplător, cei care apar în mod repetat pe posturile de miniştri sunt exact cei care fac parte din francmasonerie.

Unul dintre „veterani” este Sorin Frunzăverde. Într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, el a recunoscut că este mason. Aceasta l-a făcut de nelipsit în majoritatea guvernelor masonice de după ‘89: ministru al Mediului în Guvernul Ciorbea, ministru al Turismului în Guvernul Radu Vasile şi de două ori ministru al Apărării în Guvernele Isărescu şi Tăriceanu. Apoi, când nu a mai fost ministru, Sorin Frunzăverde a primit  o călduţă poziţie de deputat în Parlamentul României şi mai nou este europarlamentar.

Masonul Victor  Babiuc apare şi el constant în guvernele postdecembriste, când la un minister, când la altul. Ministru de Justiţie în al doilea guvern Roman,  ministru de Interne în Guvernul Stolojan, ministru al Reformei în 1998, de trei ori ministru al Apărării în Guvernele Ciorbea, Isărescu şi Radu Vasile. Ca şi Frunzăverde, cât nu a fost ministru a fost deputat, iar din 2005 a fost numit preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, poziţie pe care a ocupat-o până în 2007. Despre apartenenţa lui la masonerie s-a discutat şi în Camera Deputaţilor în 1998. Deputatul Petre Ţurlea afirma atunci, contestând ridicarea colonelului Nicolae Alexandru, senator de Prahova, la rangul de general de brigadă: „Domnul Nicolae Alexandru intră în PD în 1992. În perioad t ministru de externe atât în guvernul Roman, cât şi în guvernul Stolojan. I-a urmat, în guvernul Văcăroiu (1992-1996), Teodor Meleşcanu, coleg de lojă cu Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu. I-a urmat Andrei Pleşu, care a rămas în această funcţie preţ de două guvernări. Guvernul Ciorbea (1996-1997) l-a avut ca ministru de externe pe Adrian Severin şi el membru al francmasoneriei. În guvernul lui Isărescu, i-a urmat masonul Petre Roman. Un alt mason, 

Mircea Geoană a devenit apoi ministru de externe în guvernul Năstase. Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de externe între 2004 şi 2007 aparţine tinerei generaţii şi a fost format din familie în spiritul masonic. Tatăl său, prof. dr. Ştefan Ungureanu este şi el mason şi a ocupat poziţia de viceprimar al municipiului Iaşi. Şi cum masoneria nu îşi uită oamenii în care investeşte, în noiembrie 2007, când nu a mai fost ministru, Mihai Răzvan Ungureanu a fost propus ca director al Serviciului de Informaţii Externe, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.

La fel stau lucrurile la Ministerul de interne: Victor Babiuc (Guvernul Stolojan), Doru Ioan Tărăcilă (Guvernul Văcăroiu), Ioan Rus  (Guvernul Năstase) apar toţi trei pe listele de membri ai Marii Loji Naţionale.

Un alt mason declarat, Ion Caramitru a fost Ministru al Culturii timp de trei guverne: Ciorbea , Radu Vasile şi Mugur Isărescu. 

Ministrul justiţiei din guvernul Văcăroiu, Gavril Iosif Chiuzbaian este şi el mason. A fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Român, „Al.I. Cuza Princeps”. Ioan Talpeş, fost ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile apărării naţionale, integrării europene şi justiţiei este şi el mason. La fel Dan Ioan Popescu, ministrul industriei,economiei şi comerţului din guvernul Năstase. 

Lista poate continua, întrucât subiectul nu a fost epuizat.

Aceste câteva exemple sunt însă suficiente pentru a demonstra că masoneria minte cu neruşinare când susţine că nu se implică în politică.

Sursa: yogaesoteric

Camion FEMA cu insemne masonice, plin cu containere sicrie se indreapta spre zone populate in statul Wisconsin! Septembrie 2012!

Sursa: saccsiv.wordpress.com

            2blackjack1.wordpress.com

CLUBUL DE LA ROMA S-A INTALNIT TIMP DE 3 ZILE LA BUCURESTI

In perioada 30 septembrie – 2 octombrie a.c., Banca Nationala a Romaniei si Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma (ARCoR) a organizat la Bucuresti Adunarea Generala a Clubului de la Roma – 2012. Manifestarea a fost prezidata de domnul Mugur Isarescu, Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Presedinte al ARCoR. Luni, 1 octombrie, ora 15:30, la sediul Bancii Nationale a Romaniei, a fost sustinuta o conferinta de presa care a fost prezidata de domnul Mugur Isarescu. 

Ce previziuni face raportul din 2012
- in 2040, Pamantul va atinge un numar de 8,1 miliarde de locuitori, dupa care va incepe o scadere a numarului de locuitori ai planetei
- actualele puteri economice vor stagna, in special SUA, in timp ce alte economii, precum Brazilia, India, Rusia si Africa de Sud, vor creste. China va continua succesul datorita capacitatii sale de reactie
- PIB-ul mondial va creste mai incet decat s-a estimat, in principal din cauza diminuarii productivitatii si a populatiei. In 2050, produsul intern brut la nivel mondial va fi de 2,2 ori mai mare decit cel actual
- rata cresterii economice va scadea din cauza ca o buna parte din PIB va fi cheltuit pentru contrabalansarea epuizarii resurselor naturale, cresteri poluarii mediului, deteriorarii factorilor climatici si, nu in ultima instanta, de inmultirii nedreptatilor sociale
- nelinistile generate de dezechilibrele sociale si de agravarea dezechilibrului climatic se vor intensifica. Concentrarea gazelor cu efect de sera in atmosfera continua sa creasca si sa provoace o crestere a temperaturii cu 2,8 grade, ceea ce poate declansa schimbari climatice majore
- rata consumului de bunuri si servicii va atinge cota maxima in 2045

Clubul de la Roma este o asociatie apolitica, aparuta in 1968 si alcatuita din aproximativ 100 de membri independenti, carora li se adauga reprezentanti a peste 30 de asociatii nationale si regionale din 52 de tari de pe 5 continente. Din randul clubului fac parte intelectuali de top, care susțin că sunt interesați “sa contribuie la binele lumii intr-o maniera sistemica, interdisciplinara si holistica”, conform site-ului organizatiei.

Liderii institutiilor financiare ale lumii emit mesaje despre necesitatea stringenta de a se reconstrui o lume noua. Evident, mesajele contin apeluri de “salvare” si, in acelasi timp, arata cu degetul la vinovatii de serviciu ai crizei financiare care a cuprins lumea si care incepe sa se faca resimtita si la noi. Tapii ispasitori sunt lacomii de pe Wall Street, care ar fi incalcat o asa numita “lege a bunului simt” in economie. Sigur, emotional, astfel de apeluri au impact si creeaza orizontul de asteptare necesar ca statele, de fapt, institutiile mondiale si mondialiste, sa intervina in forta, sa creeze aceasta lume noua de care se vorbeste fatis.

In realitate, acest tip de discurs falsifica in intregime realitatea. Iar realitatea este ca nu numai lacomia de pe Wall Street a creat criza actuala, ci, mai ales, insesi bazele actualului sistem financiar si monetar mondial. Un sistem creat si intretinut de exact aceiasi finantisti care acum se fac ca plang de grija omenirii. Au fost glasuri izolate care au aratat ca acest sistem financiar va ajunge, inevitabil, la criza si la colaps. Prin urmare, se stia prea bine ca deznodamantul structural, sistemic, nu poate fi decat acesta de acum – o criza profunda. Problema nu sunt, prin urmare, niscai lacomi de pe Wall Street. Problema sunt cei care au construit actualul sistem mondial, financiar si monetar, si scopul pentru care a fost creat.

In mod similar, guvernatorul Isarescu ne spune ca problema cea mai mare acum este ca oamenii nu au mai economisit, ci au facut masiv credite, s-au imprumutat. Pana si in saraca Romanie imprumuturile au depasit economisirile facute de populatie. Dar nu este aceasta situatie exact efectul politicilor financiar-bancare girate de bancile nationale, inclusiv de BNR la noi in tara? Nu au incurajat ei populatia? Nu a relaxat chiar BNR, la maxim, regulile prin care bancile puteau sa acorde imprumuturi? Este curata ipocrizie sa te plangi de starea actuala dupa ce ai inlaturat toate barierele care o puteau impiedica…

Masonul Mugur Isărescu este de 20 ani guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată când s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Explicaţia acestei susţineri trebuie căutată în perioada cât acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. Datorită acestei poziţii, Isărescu mergea deseori în SUA încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie să-şi implanteze în România un om pe care să se poată baza.

Dintr-o ţară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are în 2012 o datorie externă de aproape 100 miliarde euro. Mugur Isărescu este membru al grupării masonice care face jocurile în economia mondială – Comisia Trilaterală.

Sursa: piatza.net

Lovitura de stat e in plina desfasurare. Rusii, masoneria, mogulii si politicienii. Legaturi si posibile explicatii.

Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare! 

Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui. Tot acum au ieşit la iveală iţele complotului masonic

de Eva Dan şi Mihai Vasilescu

Scena politică s-a împărţit în pro şi contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câştigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reţinerea şi arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parţial mafiotizat, care deţine controlul pe importante mijloace mass-media şi influenţează populaţia ,dar şi instituţii“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăşi nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascaţi, aceştia s-au ridicat împotriva preşedintelui cu disperarea unor oameni aflaţi în pericolul de a-şi pierde definitiv nu doar imaginea şi averea, ci şi libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independenţa justiţiei dosarele în care ei şi oamenii lor sunt judecaţi.

Dinu Patriciu, prima cheie a problemei

În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câştiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanţase atât PNL-ul cât şi PSD-ul – partid ce guvernase până atuncişi îi protejase atât de bine afacerile. Mulţi membrii ai PNL fuseseră pe ştatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Şi apare surpriza – preşedintele nou ales vorbeşte despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” şi îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma ţiţeiului adus din Rusia şi a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărţii lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieţei de capital prin creştereaartificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.

În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.

Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţiparlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) ş.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică.”

Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiţiei la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Acelaşi Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în faţa Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui să intervină în actul de justiţie în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzaţiilor care i se aduc omului de afaceri: înşelăciune, spălare de bani, manipularea pieţei de capital, privatizări frauduloase şi evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta şi mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susţine pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea preşedintelui nu au fost decât câţiva paşi. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi şi noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial preţul carburanţilor, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creşterea celorlalte preţuri. Astfel că Petrom şi Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme preţul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Aceştia vând energie la preţuri preferenţiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferenţele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniştr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetaţi: Codruţ Sereş – ministrul Economiei şi Zsolt Nagy – ministrul Comunicaţiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în faţa camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acţiunile criminale menţionată în raport şi citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naţionale prin servilism faţă de URSS. Acest raport declanşează un conflict public, mai ales că, acelaşiTraian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iniţiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulţi lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu huiduie această iniţiativă şi se aliază împotriva acestei acţiuni. Au şi de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzaţii zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securităţii, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştiinţă de cauză”. Şi aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuşi ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţi economici sunt scutiţi sau amânaţi de la plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la Bancorex şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ş ibeneficiază de susţinerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veţi vedea că la iniţiatori sunt reprezentate toate partidele.”

Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist

Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviinţează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, preşedintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului şi de încălcarea Constituţiei. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabileşte 19 acuzaţii.

Dan Voiculescu este la fel de speriat ca şi Patriciu de viitorul care îl aşteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic şi politic încep să se şubrezească. Nu îi mai rămâne decât să îşi asmută imperiul media asupra preşedintelui care nu ştie să tacă. Este ajutat şi de patronul ziarului Ziua – Sorin Roşca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani şi ameninţă că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat şi în dosarul Rompetrol, înţelegerea dintre el şi Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată şi Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia şi cumpără acţiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de zece ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeştecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plăteşte suma de un milion două sute de mii dolari şi rămâne cu zece milioane opt sute de mii  de dolari în numai câteva ore.

Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înfiinţat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăţi. În 1990 de exemplu a înfiinţat Fundaţia  Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundaţia Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci şi cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acţionariat secret, iar acţiunile sale erau ţinute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine îşi trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securităţii. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acţiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moştenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Şi aceasta nu este singura ciudăţenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deşi aceasta câştiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu şi colabora cu firmele de comerţ exterior ale Securităţii. Mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securităţii, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.

Cine stabileşte regula jocului poate face ce vrea

Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în şedinţă extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Anterior, Curtea Constituţională se pronunţase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că şeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituţiei, aşa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ţine cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simţ şi confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toţii: legea se aplică în funcţie de interesele celor care deţin puterea.

Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectaţi legea. Cum aţi fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat preşedintele Traian Băsescu, totuşi colegii dumneavoastră să insiste şi să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală şi pune subsemnul întrebării autoritatea Curţii Constituţionale?

Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.

Robert Turcescu: În cazul acesta!

Ion Iliescu: Da, în acest caz.

Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune şi lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?

Ion Iliescu: E un aviz de specialişti….

Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ţine nimeni cont de el sau poţi să ţii cont sau nu. La ce le mai trebuie?

Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..

Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?

Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.

Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.

Corina Drăgotescu: Ne aşteptam la o clasă politică mai responsabilă, să ţină cont de opinia specialiştilor, că de-aceea sunt acolo.

Ion Iliescu: Sunt nişte reguli ale jocului…

Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să ţină cont de opinia Curţii, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?

Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…

Corina Drăgotescu: Când îi convine .

Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.

Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloşit”, cum îl numeşte Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câştiga.

Între Skull & Bones şi lojile masonice ruseşti

Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal şi direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalităţi, instituţii şi organizaţii care nu vroiau să-şi şifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât şi divergenţele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicaţi s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovăţească.

Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi consilier prezidenţial pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei şi Preşedintelui Putin consultanţă în domeniul informaţiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenţia de ştiri TASS şi a fost consilier al şefului Comitetului pentru Organizaţiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflaţi în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit şi Mamă a Lumii). În aceeaşi calitate, Kondyakov a vizitat Bucureştiul în 2003, cu puţin înaintea Conventului Marii Loje Naţionale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al ţării a vorbit despre “despre importanţa particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe fraţii săi de la Bucureşti încheindu-şi cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”

Şi tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulţi oameni politici din ţara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea preşedintelui. Întrebaţi fiind asupra subiectului discuţiei cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) şi Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea şi încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (preşedintele Camerei Deputaţilor). Despre Gheorghe Florea se ştie că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” şi mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susţinut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi cu Cosmin Guşă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulţi ani”. Poziţia marii Loje Naţionale a României este şi contradictorie şi defensivă: „Pe linie oficială, de cel puţin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o ţară nu trebuie anunţate la masoneria română. Şi dacă aş ştii de o vizită recentă, deşi nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreţie să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, şeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov şi încercarea (nereuşită) de muşamalizare a vizitei sale din partea fraţilor săi atât de discreţi nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suţinute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securităţii în anul 2000 şi fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre acelaşi Kondyakov şi despre vizita oficială menţionată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, şi ca de obicei despre ea se vorbeşte cel mai puţin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariţia peceţii acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârşitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internaţional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreşedintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones şi al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuţie poziţia României faţă de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ţine de Ritul Scoţian şi Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ţine de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova şi Franţa. Atât Ion Iliescu cât şi alţi membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienţi faţă de masoneria roşie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un aşa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai oraşul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracţiune din PSD care îşi propune reformarea unui partid care şi-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerţie şi de nomenclaturişti. Suntem o nouă generaţie politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenţi.

Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege şi cum se prefigurează interese masonice, internaţionale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot şi să demonstrăm că nu dorim să fim conduşi nici de numărul 322 şi nici de masoneria rusă.

Sursa: www.turcescu.ro

PREMIERII UNGUREANU ŞI PONTA, PRIETENI PENTRU MASONI, AMERICANI ŞI ISRAEL!

Cornel-Dan Niculae

Victor Ponta isi face cartile in Israel
Aparitia la cvarful politicii romanesti, in anul 2001, a tanarului procu¬ror Victor Ponta venea dupa ce acesta a instrumentat un dosar penal in care i-a faut jocurile inculpatului israelian Elan Schwartzenberg, indi¬vid care pe atunci, in anii 2001-2004, intermedia relatiile dintre politici¬e¬nii romani de la guver¬na¬rea P.S.D. si cei israelieni. Pentru a-l proteja pe romano-is¬raelian, procurorul Ponta, care era si asistentul premierului Nastase la facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar si un Ordin de se¬che¬stru pro¬nun¬tat impotriva lui Elan Schwartzenberg de catre inalta Curte de Jus¬ti¬tie a Angliei si Ta¬rii Ga¬lilor.

Imediat incheiata “afacerea penala Schwartzenberg”, Victor Ponta parasea procuratura si devenea sef al Corpului de Con¬trol al primului-ministru Adrian Nastase si, pe linie politica, seful tineretului P.S.D. Aveam sa vedem, apoi, cum Schwartzenberg a aranjat in¬tal¬ni¬ri¬le semi-oficiale dintre premierul roman Adrian Nastase si cel israelian, Bibi Netanyahu.
Ajuns sef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Romania, Victor Ponta a preluat si toate conexiunile israeliene ale acestuia, construite de mentorul sau politic, Adrian Nastase (pe larg prezentate in lucrarea Ofen¬si¬va iudaismului asupra Romaniei) [1]. Una dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului Mordechai (Motti) Zisser, un sionist care este prin¬ci¬pa¬lul finantator al Partidului Muncii din Israel si care detine in Bucuresti hotelul Radisson Blue (fostul Hotel Bucuresti), ca urmare unei privatizari frauduloase.
Asa se face ca, in 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea in Israel insotit de Daciana Sarbu, sotia sa europar¬la¬men¬tar, ca si de “pu¬pila” lui Ion Iliescu, Corina Cretu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv pentru inaugurarea unei nou infiintate filiale a P.S.D. in Israel, dar ei au discutat si alte treburi cu Colette Avital, la resedinta lui Armand Schor, influent om de afaceri israelian, repre¬zen¬tantul P.S.D. pentru Israel si Ori¬en¬tul Apropiat. Interesul lui Ponta la Colette Avital era faptul ca aceasta ar avea puternice legaturi la varful administratiei de la Casa Alba, fiind tot¬¬o¬da¬ta, de cateva decenii, intima presedintelui israelian Shimon Peres, iar sco¬pul sau era “sa prezinte americanilor, prin inter¬mediul israe¬li¬enilor, planul sau de revenire a P.S.D. la conducerea Romaniei”, do¬rin¬du-si pentru el in¬susi “functia de prim-ministru, pe care vrea sa o ocupe in urma unor ale¬geri anticipate sau la termen. Victor Ponta doreste sa nego¬ci¬e¬ze sus¬ti¬ne¬rea admi¬nis¬tra¬tiei de la Casa Alba prin intermediul israelie¬ni¬lor”. Raportul S.I.E., pre¬zentat presedintelui Basescu in acele zile, ar fi ara¬tat ca Victor Ponta a convins-o pe Colette Avital “sa sustina in fata lui Shimon Peres, dar si la Casa Alba, un plan prin care atat israelienii, cat si ame¬ri¬ca¬nii sa marseze in ca¬zul unor alegeri anticipate. la schim¬ba¬rea gu¬ver¬nu¬lui actual cu un gu¬vern de coalitie condus de P.S.D., cu Victor Ponta pre¬¬mier”. Totodata, insa, Ponta aducea asigurari de fidelitate in privinta “relatiilor comerciale si politice dintre Israel si Romania” si privind “pozitia statului roman in pro¬ce¬sul po¬litic din Orientul Apropiat”, cum anuntau comunicatele de presa[2].
Pana la urma, Ponta si Colette Avital nu erau la prima discutie. in acelasi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca romano-is¬ra¬¬elianca Avital sa devina presedintele Romaniei la alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o “doamna de fier de origine evreiasca”, “o Mar¬ga¬ret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea”. Exact dupa o luna de cand s-a discutat in “cercurile inalte” ale P.S.D. aceasta pro¬punere, in iunie 2010, Victor Ponta, in calitate de sef al P.S.D. se intal¬nea la New York cu madame Colette Avital, la intrunirea Consiliului In¬ter¬nationalei Socialiste, avand o lunga discutie cu aceasta (conform unui comunicat al P.S.D.), Colette Avital detinand functia de secretar general al Par¬ti¬¬dului Mun¬cii din Israel si fiind o intima a centrelor de putere ale lumii[3].

Ungureanu nominalizat de Washington
Am vazut, in mare parte din continutul acestei lucrari, trecutul, mai mult decat vulnerabil, care il leaga pe personajul Mihai-Razvan Ungureanu de evrei, in general, de organizatiile americane si mondiale evreiesti, in special, de Israel si in¬te¬re¬sele lui, mai ales.
Devenit premier al Romaniei la inceputul lunii februarie 2012 in urma revoltelor de strada din tara si indeosebi Bucuresti, urmate de de¬misia gu¬ver¬nu¬lui Emil Boc 5, aveam sa aflam, ulterior, de la Traian Ba¬ses¬cu ca decizia ca Ungureanu sa devina premier al Romaniei o luase cu Emil Boc inca din decembrie 2011 (deci fara nici o legatura cu revoltele po¬pu¬la¬re din ia¬nu¬a¬¬rie-februa¬rie 2012). De ce sa fi intervenit, insa, aceasta de¬ci¬zie. Ras¬pun¬sul sta, cum se aflase deja, in afara tarii.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Basescu sa il aduca la guvernarea Romaniei pe Mihai-Razvan Ungureanu, pana atunci sef al spi¬onajului romanesc (S.I.E.).
Cum am vazut, M.-R. Ungureanu i-a deschis usile S.U.A. lui Tra¬¬ian Basescu inca din anul 2005 (8-10 martie), cand, fiind ministru de Ex¬terne, Un¬gu¬rea¬nu s-a fo¬losit de vechile si stransele sale relatii cu or¬ga¬¬nizatiile evre¬iesti, in frun¬te cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vi¬zi¬te si intrari lui Basescu in Statele Unite.
Ei bine, ceea ce nu se stie, este ca, inca de atunci, din 2005, Traian Bases¬cu a incercat sa il faca premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reala, este ur¬matoarea: Basescu a ne¬go¬ciat cu premierul Tariceanu la Vila Lac 3 ca acesta sa isi dea demisia ca sa forteze alegerile anticipate (erau siguri ca Alianta “D.A.” va obtine o majoritate, pe care nu o avea) si, in calitatea sa de pre¬mier interimar, sa si or¬ga¬nizeze alegerile. Numai ca, dupa ce Tariceanu a anuntat ca va de¬mi¬siona, Basescu a declarat ca il va numi pe Un¬gu¬rea¬nu premier interimar, fapt ce a facut ca Partidul National Liberal sa res¬pin¬ga de¬misia lui Tari¬cea¬nu, care si-a si retras-o, intrand, alaturi de P.N.L., in bine-cu¬nos¬cu¬tul raz¬boi de uzura cu Traian Basescu[4].
Era inainte ca guvernul Emil Boc sa plece in Israel, in noiembrie 2011, cand, pe canalele politice neoficiale se aflase ca, in urma vizitei pre¬sedintelui Traian Basescu in S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Raz¬van Ungureanu trebuia scos in prim-planul politicii romanesti pentru a fi, mai apoi, ales presedinte al Romaniei, in 2014 (sau mai devreme, in cazul ale¬gerilor anticipate).
Ungureanu se afla si el alaturi de Basescu la Wa¬shington[5]. De aceea, un ziar titra: “Succesorul lui Traian Bases¬cu” inca din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), aratand ca ofi¬ci¬alii S.U.A. i-au cerut lui Traian Basescu “sa-si gaseasca repede un suc¬ce¬sor de soi la tronul Cotrocenilor”, caci, “cum Romania face parte din N.A.T.O. si U.E., par¬tenerii nostri externi se arata, la randul lor, preocupati inca de pe acum de cine va conduce Romania in epoca post-Basescu”.
Concret, dis¬cu¬tia a fost impusa de sefa politicii Externe a S.U.A., evreica Hillary Clin¬ton, ca si de vicepresedintele american Joe Biden, un inter¬lo¬cutor cu¬rent al lui Ba¬ses¬cu, dupa 2009. Numele agreat de toata lumea la Wa¬shing¬ton a fost cel al lui Mihai-Razvan Ungureanu.
“Ca dovada - scria Cotidianul -, nici nu au trecut doua saptamani [de la vizita lui Basescu in SUA] si despre Ungureanu se aude ca va fi dis¬locat din dispozitivul SIE si arun¬cat pe scena politica. Scopul: antre¬na¬rea lui pentru Cotroceni. O data rezolvata Presedintia, mai marii Ame¬ri¬cii si Romaniei au trecut la guvernul Boc. De care toti s-au declarat sa¬tui. Conform ecourilor revarsate pana pe malurile Dambovitei, partea ame¬ricana ar fi sugerat o schimbare rapida si majora.”.
A urmat apoi discutia lui Basescu cu Boc, dupa ce acesta a fost la¬sat totusi sa semneze ca premier angajamentele Romaniei cu Israelul in 23-24 noiembrie 2011 (vezi subcapitolul Guvernare mixata: israeliano-ro¬ma¬na, in Cornel Dan Niculae, Politica filo-sionista a Romaniei, Editura Carpathia Rex, ed. a IV-a, pag. 261-264), in decembrie 2011 presedintele cerandu-i premierului Boc ca, in circa o luna, sa demisioneze. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca, aflan¬du-se in Israel si fiind indemnat pu¬blic (in conferinta de presa) de pre¬mi¬e¬rul israelian Netanyahu sa se ali¬e¬ze Isra¬elului in atacarea Iranului, Emil Boc a facut un pas inapoi, de¬cla¬rand ca Roma¬nia se raliaza sanctiunilor ONU si UE la adresa Iranului (prea blande si insuficiente, in opinia lui Ne¬ta¬nyahu). A mai facut si “im¬po¬¬litetea” de a cere sa citeasca acordul ro¬ma¬¬no-israelian, pregatit de gazde, inainte de a-l semna.

“Premier pentru razboi”. sustinut de masoni
Era de asteptat, vazand trecutul si prieteniile sale, ca noul pre¬mi¬er numit in februarie 2012, M.-R. Ungureanu, sa fie mult mai saritor pen¬tru in¬teresele Israelului. Voci publice, ale societatii civile, au spus-o ras¬pi¬cat: “M.-R. Ungureanu este prim-ministrul de razboi al Romaniei!”.
Opiniile acestea se bazau pe faptul ca Iranul decla¬ra¬se ca va lua drept tinta orice tara care ajuta Israelul sa il atace militar: “Orice loc fo¬lo¬sit de inamic pentru operatiuni ostile impotriva Iranului va fi subiectul unei riposte din partea fortelor noastre armate”, declara tex¬tu¬¬al, prin februarie 2012, vice-co¬mandantul iranian al “Gardienilor Revo¬lu¬ti¬¬ei” (for¬tele militare de elita iraniene), Hossein Salami, conform agentiei Fars. Cum am vazut, in acest sens, al ajutorarii militare a Israelului, spa¬tiul Ro¬ma¬niei exceleaza (cf. subcapitolele Armata israeliana se an¬tre¬nea¬za in Romania si Romania la razboi pentru Israel-2, in op. cit., pag. 259-261), ceea ce ar fi trebuit sa atraga atentia auto¬ri¬ta¬ti¬lor roma¬ne, care, insa, au tacut malc, spre deo¬se¬bire de cele bulgare, care, prin vo¬¬cea ministrului de externe de la Sofia, Nikolai Mladenov de¬clara, chiar ina¬inte de sosirea secretarului de stat ame¬¬rican Hillary Clinton la Sofia: “Ba¬¬zele americano-bulgare din Bulgaria nu vor fi folosite pentru un even¬tual atac asupra Iranului” (con¬form Sofia News Agency).
Cand ex-premierul Emil Boc ii respingea propunerea premierului israelian Netanyahu, in noiembrie 2011, ca Romania sa participe la ma¬suri mai dure impotriva Iranului, el, practic, il contrazicea pe presedintele Basescu, care in 12 august 2010, in timpul unei vizite la Bucuresti a pre¬sedintelui israelian Shimon Peres, spunea ca “Romania va fi un partener loial al Israelului” in cazul in care acesta va ataca Iranul.
Din 2012, razboiul era pe punctul de a se declansa exact in anul la in¬ce¬putul caruia Mihai-Razvan Ungureanu devenea pre¬mi¬er al Romaniei[6].
Un important mason roman - s.M. -, sef de rit, a aratat intr-un anumit context ca Ungureanu apartine masoneriei regu¬la¬re. Avand un grad inalt de initiere (33 in Ritul Scotian), el are drep¬tul de a par¬ticipa si la intrunirile altor loji, din strainatate, dar se spune ca a avut si pe¬ri¬oade in care a in¬trat in adormire, desi s-a vadit ca “fratii” i-au sarit in¬tot¬dea¬una in aju¬tor. Si despre tatal lui M.-R. Ungureanu, Stefan Ungureanu, se spune in orasul sau, Iasi, unde a fost viceprimar, ca este un important mason. Un profe¬sor evreu si mason, A. Vianu (zis si Sami), ar fi cel care l-a pre¬lu¬at la in¬ce¬putul anilor ‘90 pe M.-R. Ungureanu, pen¬tru a-l pro¬pul¬sa in cariera (cf. subcapitolul Ministrul Razvan Mihai Un¬gu¬rea¬nu, un “iudeu” sionist, in op. cit., pag. 198-207).
S-a vorbit chiar in Parlamentul Romaniei despre “apartenenta” (pro¬babil participarea sa, in timpul deplasarilor in Israel), prin 1997-2007, la loja masonica Hashachar nr. 32 din “Orientul Tel Aviv”, cu caracter sionist, com¬pusa de evreii ori¬gi¬nari din Ro¬ma¬nia in anul 1951, care tine ritualul in lim¬ba romana, “sub cio¬ca¬nul venerabilului maestru Ioan Schwartz”. Loja ma¬so¬nica isra¬e¬liana Hashachar ar fi fost, alaturi de gruparea de la Paris a evreului Marcel Schapira, cu care se afla in stransa legatura, “pas¬tra¬toa¬rea si per¬petuatoarea traditiei masonice romanesti peste 40 de ani [1951-1993], pana la crearea Marii Loji Nationale din Romania”, dupa Jo¬seph Haff¬¬ner, Mare Orator al Marii Loji din Statul Israel[7].
Loja Hashachar asigura in prezent amicitia intre Marea Loja din Statul Israel si masoneria romana (M.L.N. din R.), dupa ce in martie 2001 (cand Ungureanu era secretar de stat la Externe si presedinte al asa-zisei agentii de stat “Institutul Roman pentru Studii Strategice”) o dele¬ga¬¬tie a masoneriei romane, condusa de Marele Maestru Gheor¬ghe Co¬ma¬¬nescu i-a vizitat pe “fratii” din Israel, la jubileul de 50 de ani de la cre¬a¬rea lojii Hashachar.
De ani buni, Mihai-Razvan Un¬gureanu a fost sustinut, material si po¬litic, de magnatul “mare maestru” ma¬son Bog¬dan Nicolae Bu¬za¬ia¬nu, cel care este “garantul de amicitie” dintre Marea Loja Alpina a Elve¬ti¬ei (este ce¬ta¬tean el¬vetian) si Marea Loja Nationala din Romania. Tot Bu¬zaianu e cel care i-a propus, pe linie de partid (PNL), in 2004, premierului Ta¬ri¬¬ceanu, sa il puna pe Ungureanu - agreat si de Basescu, Buzaianu fiind prieten si cu Mircea Basescu, fratele pre¬se¬din¬te¬lui - in frun¬tea ministerului de Ex¬terne. Apoi, cat a fost director general al S.I.E. (spi¬o¬na¬jul romanesc), Un¬gu¬reanu a folosit curent avionul personal al lui Bu¬za¬ianu si a primit de la el zeci de mii de euro (plati pentru servicii ne¬¬¬¬cu¬nos¬cute).
De fapt, Ungu¬¬rea¬nu ar fi fost impreuna cu Mircea Bases¬cu in mai multe randuri la ziua de nastere a lui Buzaianu (sunt celebre sce¬ne¬le de pahar dintre Bogdan Bu¬zaianu si Mircea Basescu). Totodata, Mihai Razvan Ungu¬rea¬nu se caza gratuit in apartamentul re¬zer¬vat per¬ma¬nent la Hotelul Im¬perial din Viena pe numele Bogdan Bu¬za¬ia¬nu, caci Ungureanu are, dupa Isra¬el, o relatie speciala cu Austria, vi¬zi¬¬¬tand frec¬vent Viena, dand inter¬vi¬uri si conducand Institutul de Cercetari Evreiesti din ca¬pitala austriaca[8].
Dar Austria este, in Europa, “sluga inte¬re¬selor sio¬niste”, conform lui Moishe Arye Friedman, rabinul sef iudeo-ortodox al Austriei (vezi in op. cit., nota de la pag. 284), statul aus¬tri¬ac, Viena cu precadere, fiind impanzit de agentura Mossad-ului, care a re¬curs chiar si la lichidarea, prin aranjarea unui accident, a liderului natio¬na¬¬list Jörg Haider, in anturajul caruia a fost introdus - ca secretar general al partidului al carui lider era Haider, Parti¬dul Libertatii - un evreu recrut Mossad, Peter Sichrovski (eodem loco, pa¬¬gi¬na 285).
Gruparea masonica condusa de Buzaianu si de Cornel Visoianu este cunoscuta si ca “masoneria romana a energiei”, dupa mega-afacerile derulate de cei care o compun si a fost pana la integrarea ei in Marea Loja Nationala din Romania, in 2008, dar si dupa aceea, strans le¬gata de Gran¬de Lodge Alpina (Marea Loja Alpina) din El¬ve¬tia, (”tara de adoptie” a afa¬ce¬ristului Pro Mare Maestru Buza¬ianu, care a si renuntat la cetatenia ro¬ma¬na in 2007 pentru a fi mai greu anchetat de procurorii romani). in mod concret, Marea Loja a Romaniei (gruparea lor) semnase un cu Alpina, marea loja elvetiana, care este unul din¬tre puternicele brate europene ale masoneriei britanice - care ii confera “regu¬la¬ri¬ta¬tea” - dar nu¬mele ei este, in acelasi timp, implicat in mai multe conspiratii.
P.D.L.-istul Corneliu Visoianu, seful MASONERIEI ENERGIEI, deci prin¬cipalul partener masonic al lui Buzaianu, in prezent ii secondeaza pe me¬¬dicul Radu Balanescu si pe E. O. Chirovici la sefia Marii Loji Nationale din Romania, dupa ce si-a alipit la M.L.N.R., in 2008, gruparea ma¬so¬nica (Ma¬rea Loja a Roma¬ni¬ei), iar la Conventul din 2010 a fost ales Mare Ma¬es¬tru Ad¬junct, pozitie in¬fi¬in¬ta¬ta pentru prima data in M.L.N.R. Aproape toate afacerile asupra energiei romanesti teleghidate de “fratele” Buzaianu sunt in favoarea unor firme elvetiene[9].
Pozitia in “lumea internationala a energiei” a lui Bogdan Buzaianu l-a facut sa devina, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Nicolas Buzaianu, in calitatea de “industrias el¬ve¬tian al carui holding este implicat in productia si distributia de energie electrica”, devenind, astfel, si fondator si pre¬se¬din¬te executiv al Consi¬liu¬lui pentru Afaceri Publice Internationale (World Public Affairs). De altfel, ma¬sonul Buzaianu a devenit si membru in con¬si¬liul de administratie al OMV Petrom, care controleaza rezervele de pe¬trol ale Romaniei.
Aceasta pozitie a lui Buzaianu in C.A. al OMV Petrom poate sa adu¬ca lumina si asupra dedesubturilor situatiei prin care Daniela, sotia lui Mihai Razvan Ungureanu, a incasat de la grupul OMV Austria, in 2 ani (2010-2011) suma de 170 mii euro pentru “servicii de consultanta medi¬ca¬la”, adica 7 mii de euro pe luna, de 6 ori si ceva mai mult decat sa¬la¬riul de director al Serviciului de Informatii Externe (S.I.E.) al lui Ungureanu, din aceeasi etapa, de la o companie a carei activitate priveste in mod evi¬dent siguranta nationala, asupra careia trebuia sa vegheze S.I.E.
S-a spus despre protectorul lui Ungureanu, Bogdan Buzaianu, ca “ma¬soneria l-a ajutat sa patrunda in cercuri altfel inaccesibile unui co¬mer¬ciant obscur de energie”, caci el devenea, in mai 2011, la Viena, ctitor al unui think-thank mon¬di¬a¬list, prin intermediul societatii Selectra AG, al carei presedinte era, cu numele Center for Global Dialogue and Coo¬pe¬ra¬tion, printre sponso¬rii caruia se numara si Stamen Stantchev (secretar general si fondator), bine¬¬cunoscutul smenar bulgar din subordinea ma¬fi¬ei israeliene a fratilor Cernoy (executanti ai omului Mossad-ului, Marc Rich, care, l-a ran¬dul lui, i-a sponsorizat studiile in tinerete lui Ungureanu; ajuns premier, Ungureanu a exclus din biografia sa acest fapt).
Dintre parti¬cipantii la infiintarea think-thank-ului masonic al lui B. Bu¬zaianu, vienezul Center for Global Dialogue and Cooperation, “nu pu¬teau lipsi” nici evreul ruso-american Vadim Benyatov sau Mustafa Oral, partenerii lui S. Stant¬chev din “dosarul spionilor” sau al “pradatorilor din energie”. Tocmai pentru acesti “spioni” a intervenit Mihai Razvan Ungurea¬nu pentru a fi eliberati din arestul cerut de Parchetul General al Romaniei-DIICOT, in anul 2007, cand era mi¬nistru de Externe, Ungureanu actio¬nand la cererea “de informare” a unor politicieni americani, multi evrei.
In 2006 Vadim Benyatov lucra in Romania pentru Marco Industry Group, companie olandeza controlata de americano-israelianul Marc Rich prin magnatul ruso-is¬ra¬elian Vitali Maschitskiy. in 2002, Marco In¬dus¬tries BV, parte a Marco Group, a pre¬lu¬at una dintre cele mai mari com¬panii romanesti, ALRO-Sla¬tina (cea mai mare to¬pi¬¬to¬rie de aluminiu Central si Est-Europeana), totodata cel mai mare con¬su¬mator de electricitate din Romania. A preluat, apoi, si controlul asupra ALUM Tulcea si al Conef Ener¬gy, specializata in tranzac¬ti¬o¬narea de energie.
In 2006, in numele evre¬u¬¬lui Mas¬chits¬kiy (marioneta lui Rich), Benya¬tov si gasca erau interesati de extinderea unita¬ti¬lor de reactoare nu¬clea¬re de la Cernavoda. De ase¬me¬nea, el incerca sa aranjeze contracte de energie ieftina de la statul ro¬man pentru clientii sai, pentru toate acestea racolandu-i pe Theodor Sto¬¬lo¬jan si Elena Udrea. La 30 no¬iem¬brie 2006, Benyatov si asociatii sai au fost arestati si acuzati de DIICOT de spionaj asupra Ministerului Eco¬no¬miei cu privire la planu¬ri¬le de priva¬ti¬zare din domeniul energiei.
“M-am asteptat ca asupra DIICOT sa se faca presiuni - avea sa re¬¬lateze procurorul de caz, Ciprian Nastasiu - si chiar asa s-a intamplat dupa arestarea lui Benyatov. in sprijinul lui, Ministerul Afacerilor Externe [adica ministrul Ungureanu] a transmis o scri¬soa¬re din partea con¬gres¬me¬nului [evreu] Robert Wexler, un democrat din Florida. Alte figuri ame¬ricane care au inaintat cu privire la Benyatov erau congresmanul californian Elton Gallegly, senatorul Richard Lugar din In¬di¬ana, senatorul Joe Biden din Delaware, in prezent vicepresedintele SUA, Maura Harty, inalt oficial in Departamentul de Stat ame¬rican, si fos¬tul am¬ba¬¬sador [evreu] al Statelor Unite in Romania, Alfred Moses [sef, atunci si in prezent, al mai mul¬tor organizatii evreiesti internationale].”.
Procurorul Nastasiu mai spunea: “Atunci cand l-am informat pe Benyatov ca pla¬nu¬iam sa-i cerem o declaratie referitoare la ches¬ti¬u¬nea ALRO-Slatina [caci, conform unor sus¬piciuni generate de interceptarile SRI, persoane din anturajul prese¬din¬te¬lui Basescu - Stolojan si Udrea - fac tra¬¬fic de influenta pentru Grupul Marco in Romania, care a acaparat ALRO], m-a privit lung si, pe un ton scazut, pentru a nu fi auzit de ce¬le¬lal¬te per¬soa¬ne prezente, m-a intrebat daca eram in toate mintile si daca-mi da¬deam seama in ce ma bagam. Nu a asteptat sa-i raspund si a pa¬ra¬sit bi¬ro¬ul, dand din cap a refuz. Eram constient ca acest caz era foar¬te sen¬¬¬si¬bil din cauza numelor politice romanesti implicate in actiuni in nu¬¬¬mele Marco Group.” (Despre vasta retea mafiota evreiasca si Marc Rich a se vedea si capitolul Israelul si Mafia nu-si dezmint interesul (in op. cit., pag. 322-337), dar mai ales subcapitolele O perdea de ceata in jurul adevaratilor proprietari (cf. op. cit., pag. 358-360) si Basescu si PDL finantati de evreii de la RAFO., in op. cit., pag. 367).
Cum a ajuns Mihai Razvan Ungureanu in legatura, in anturajul sau in subordinea vastei retele create de un escroc international evreu, Marc Rich, este greu de stiut cu exactitate, dar ramane un fapt bine docu¬men¬tat: acela ca, din 1992, el era de¬ti¬na¬to¬rul “bursei de merit Marc Rich” (din ca¬drul “Aca¬de¬¬mi¬ei Regale de stiinte” din Marea Britanie) si ab¬sol¬vea, mai apoi, “Mark Rich Royal Society” la St. Cross Co¬llege Fe¬¬llow¬ship Centre for Jewish and Hebrew Stu¬dies, din cadrul St. Cross Co¬llege - Uni¬ver¬sity of Oxford, ceea ce avea sa il propulseze pe Ungureanu in lumea marilor afaceri ideolo¬gi¬co-politice controlate de organizatiile mondiale evreiesti, ca si, iata, in an¬turajul (subordinea !!?) unor potentati financiar.
In vremea cand M.-R. Ungureanu obtinea “bursa Mark Rich”, la in¬ceputul anilor ‘90, Rich actiona in Romania prin firmele Glencore si Total Mark Rich, in¬sta¬late la noi prin bu¬na¬vo¬inta guvernului Petre Roman (evreu, la randul lui, cum bine se stie). Ulte¬ri¬or, Rich avea sa isi ascunda inte¬re¬se¬le in spatele unor magnati co-etnici evrei din spatiul ex-sovietic, aca¬pa¬rand ALRO-Slatina (prin Marco Group), ca si rafinaria RAFO-Onesti sau alte perle ale industriei romanesti (a se vedea capitolele -Casa de avocatura a lui Bittner si a “rusilor”; - Mossad-ul si “Oligarhii rusi” evrei inscrisi pen¬tru rafinariile romanesti; - Israelul si Mafia nu-si dezmint interesul; - O per¬dea de ceata in jurul adevaratilor proprietari, ca si sche¬ma de la fine¬le capitolului Privatizari si relatii PD: Baltazar-Videanu-Bodu; afacerile lui Marc Rich mai sunt prezentate, pe larg si in con¬text in¬ternational, in lu¬crarea Ofensiva iudaismului asupra Romaniei).
Odata ajuns prim-ministru, in sprijinul lui Mihai Razvan Ungurea¬nu, asigurand si transferul (interimatul) guvernarii de la Emil Boc, a inter¬venit deschis, in mai multe randuri, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, des¬pre care e un fapt bine stabilit ca, in trecut, i-a aparat interesele lui Marc Rich prim firma de avocatura Predoiu-Racoti, care avea printre cli¬entii sai com¬pa¬¬nia Marco In¬ternational (adica a lui Marc Rich), aceeasi pe care o slu¬jeau prietenii lui Bogdan Buzaianu, adica Benyatov si Stantchev.

M.-R. Ungureanu, presedintele Romaniei (!??)
Cum am vazut la subcapitolul Ungureanu nominalizat de Washigton, exis¬ta o constructie ex¬terna care vrea ca in anul 2014 (sau chiar si mai de¬vre¬me) presedinte al Roma¬niei sa ajunga Mihai Razvan Ungu¬rea¬nu. Desi astfel de constructii externe au mai existat, ele nu au fost nici¬¬¬odata atat de hotarate ca din septembrie 2011 incoace, cand Wa¬shing¬to¬nul, prin vocile vicepresedintelui Joe Biden si a secretarei de stat Hilla¬ry Clinton, i-a ce¬rut presedintelui Basescu sa fie scos in fata si pregatit vi¬i¬to¬rul presedinte roman, care va fi sustinut nu nea¬parat de un partid, ci de o grupare de po¬li¬ticieni deja racolati de aceste interese straine.
Mihai-Razvan Ungureanu, un sluj¬bas devotat al iudais¬mu¬lui, fiind bine sponsorizat la inceputul carierei sale de mag¬nati evrei precum Marc Rich si George Soros, se afla alaturi de Basescu cand acesta discuta cu oficialii americani, fiind pe loc ales sa iasa in prim-planul vietii politice ro¬manesti, ajungand astfel ca, in 2012, sa i se dea guvernarea Romaniei si sa instraineze rezervele Romaniei, precum gazele de sist ca¬tre trustul petrolier american Chevron (fosta Standard Oil, detinuta de familia Rocke¬feller - patronii Comi¬si¬ei Trilaterale si ai Grupului Bilderberg, super think-tank-uri tip societate secreta -, cu care Ungureanu a sem¬nat con¬¬trac¬tul pe as¬cuns, dar in prezenta ambasadorului Gitenstein. in 2012, gu¬vernul Ungu¬reanu trebuia sa mai privatizeze pachete de actiuni la Hi¬dro¬¬electrica, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica, Olt¬chim, Elec¬¬tro¬cen¬trale Bucuresti, Complexele Energetice Oltenia si Hune¬doa¬ra.
Schema trasata la Washington a fost pana la urma recunoscuta si la Bucuresti, cand vicepresedinta PDL Elena Udrea declara, in apri¬lie 2012, ca “premierul Mihai-Razvan Ungureanu va fi liderul in jurul caruia sa se construiasca o noua forta politica de dreapta”. in acelasi timp, la ran¬dul lui, M.-R. Ungureanu declara ca simte “o asteptare din partea po¬pu¬latiei si ca aceasta asteptare se va structura la un moment dat”.
Zvonurile de pe culoarele Puterii spuneau chiar ca Ungureanu ar putea sa fie candidatul Puterii la alegerile prezidentiale care ar putea avea loc in martie 2013 (si nu in 2014, devansate prin demisia calculata a lui Traian Basescu), odata cu parlamentarele, care ar putea fi amanate fata de termenul corect: noiembrie 2012.
Nici atunci cand a fost demis de catre Parlament, in 27 aprilie 2012, Mihai-Raz¬van Ungureanu nu renunta la aceste planuri, caci, pe loc, de¬cla¬ra public: “Eu, personal, nu mi-am spus ultimul cuvant!”

Si Ponta si-a facut guvernul la Washington
Decis sa inlocuiasca guvernarea P.D.L. in Romania, Victor Ponta purcede ca, in urma sforilor trase de mai bine de un an cu ajutorul con¬tac¬telor israeliene, mai ales al lui Colette Avital (a se vedea subcapitolul anterior: Victor Ponta isi face cartile in Israel), sa aiba o vizita oficia¬la in S.U.A., in februarie 2012. Scopul sau era sa isi declare fidelitatea pentru a castiga acordul/sprijinul americanilor spre a veni la Putere, desi la Bu¬cu¬resti abia se instalase guvernul condus de M.-R. Ungureanu, agreat de Wa¬shington. “Lista intalnirilor [din S.U.A.] a fost stabilita dinainte de a ple¬ca in America cu ambasadorul Mark Gitenstein, la Bucu¬resti - zicea Vic¬tor Ponta. Toate persoanele cu care trebuia sa ne intalnim ne-am in¬tal¬¬nit si eu si domnul Corlatean si domnul [general] Dobritoiu”.
In realitate, intreaga deplasare si intalnirile au fost inconjurate in¬tr-un maxim mister. Nici nu se stie concret ceea ce a discutat Victor Ponta cu ofi¬cialii americani, adi¬ca cu sefii de cabinet si consilierii vicepresedintelui S.U.A. Joe Biden si ai secretarului de stat de la Externe, Hillary Clinton, ca si cu mai multi congresmeni sau “Pentagon”-ul - De¬¬partamentul de stat al Apa¬ra¬rii S.U.A. Se pare ca Ponta s-a intalnit in taina chiar si cu Hillary Clinton, dar nu s-a dat ni¬mic publicitatii.
Ceea ce s-a aflat este numai din interviul dat de Ponta la o tele¬vi¬zi¬une a romanilor din Chicago, Romanian Television Network, din care se poate retine ca liderul P.S.D. s-ar fi angajat in fata oficialilor americani, da¬ca va ajunge sef al guvernului Romaniei, pentru urmatoarele: 1. Roma¬nia este si va ramane “un partener special” al Statelor Unite; 2. in acest sens, opozitia, odata ajunsa la putere, “vom face si mai mult” decat au facut “cei dinainte” (guvernarea Basescu-P.D.L.); 3. “S.U.A., ca si U.E., raman un par¬te¬¬ner strategic pentru Romania”, iar “viitorul guvern al U.S.L. [pe care il va con¬du¬ce Ponta] va continua, dupa alegeri, proiectele incepute, respectiv pro¬iectele de cooperare militara in cadrul N.A.T.O., proiectele de colabo¬ra¬re po¬litica in regiune si proiectele de colaborare economica, in special pe zo¬na energiei”.
“M-am vazut si cu reprezentantii de la FMI - adauga Ponta -, pen¬tru ca Romania are nevoie de capitaluri americane” (!!?). La Bucuresti, el tipa, insa, din Opozitie, ca Romania nu trebuia sa se imprumute de la FMI.
Ponta s-a mai vazut, totusi, si cu sefii unor “firme de consultanta” si think-thank-uri ame¬ri¬cane de tip mondialist, din pleiada ce sta in spa¬te¬le “guver¬nu¬lui din um¬bra” global. in fruntea acestora se afla SONECON, condus de evreul Robert Shapiro, ex-subsecretar al Economiei S.U.A., care, prin SONECON, i-a consiliat pe Tony Blair, Bill Clinton, Al Gore si Hillary Clinton, cat timp acestia au ocupat/ocupa func¬tii de stat (”ne-am ajutat cli¬en¬tii sa-si atinga scopurile”, zice Shapiro).
Tot un evreu este si Barry Pavel, directorul unui think-thank sa¬te¬¬lit ideologic al N.A.T.O., numit Atlantic Council, unde Victor Ponta, in timpul vi¬zi¬tei din S.U.A., a sus¬ti¬nut un speach pe tema “Prio¬ritatile strategice ale Romaniei” (Atlantic Council are un puisor-sucursala si la Bucuresti, sub nume¬le de “Dinu Patriciu Eurasia Center”). in aceeasi linie se inscria si intal¬ni¬rea lui Ponta cu Sally Painter, sefa “Blue Star Strategies”, alt satelit al N.A.T.O., care ofera “consultanta” pentru mentinerea Romaniei in Alianta mi¬li¬ta¬ra euro-at¬¬lantica, printre altele.
Alta “firma” vizitata de Victor Ponta, in acele zile, este Benenson Strategy Group, condusa de Peter Brodnitz, companie care ofera con¬sul¬tan¬¬ta “de strategie” celor care vor sa castige Puterea, fie in Senatul sau Con¬gre¬sul S.U.A., sau chiar presedintia S.U.A. Inclusiv presedintele ame¬ri¬can Barack Obama a fost clientul lor.
Cea mai importanta, insa, asemenea vizita, Victor Ponta a avut-o la think-tank-ul American Enterprise Institute (infiintat din 1943, in timpul razboiului), unde s-a intalnit cu Desmond Lachman. A.E.I. este un fel “bi¬¬¬serica” a capitalismului american, care urmareste limitarea pu¬te¬rii gu¬ver¬nului in favoarea initiativei si interesului particular (al celor mai bogati americani, bineinteles - ce o fi cautat un “Che Guevara” precum “socia¬lis¬tul” Ponta la acestia?). A.E.I., o alternativa a celui mai important grup de planificare a politicii SUA, Institutul Brookings, are o in¬flu¬en¬ta globala si se ocupa de politica internationala, dar este adesea, prin membrii ei din Administratia de stat, realizatoarea in fapt a politicii S.U.A.
Printre acesti membri il regasim, bunaoara, si pe Paul Wolfowitz, fostul sef evreu al Ban¬cii Mondiale, iar in board ii aflam si pe reprezentantii marilor mag¬nati evrei ai Americii, precum Robert Pritzker (proprietar al lantului hotelier Hyatt), pe in¬te¬lectualii evrei precum profesorii Michael Rubin, Dan Blumenthal sau Joshua Muravchik (fiul unor emigranti evrei din Kiev, care il apre¬ci¬a¬za pe Tony Blair pentru “transformarea partidului laburist in partid liberal, al oamenilor de afaceri”), ca si importanti poli¬ti¬ci¬eni precum fostul vice¬pre¬sedinte al S.U.A. Dick Cheney.
American Enterprise Institute, alaturi de alte trei think-thank-uri - adica Institutul Broo¬kings, Fundatia Heritage si Con¬siliul Relatiilor Externe - reprezinta “gru¬purile de reflectie” care gandesc si fac politica S.U.A., numai ca Ame¬ri¬can Enterprise Institute este cel mai con¬servator si sustinea, in decem¬brie 2011, necesitatea ca S.U.A. sa ata¬ce mi¬litar Iranul, sprijinind Israe¬lul sa asigure “securitatea zonala”.
Cum am vazut, cele mai numeroase intalniri, Ponta le-a avut in zona militara, respectiv Pentagonul si think-tank-urile N.A.T.O., tre¬buind sa confirme ca va mentine Romania in aceasta linie, care este, in buna ma¬sura, “armata capitalismului”. De aceea, el a fost insotit in S.U.A. de Titus Corlatean si de generalul (r.) Corneliu Dobritoiu, ca o garantie, Victor Ponta spunandu-le textual americanilor ca acestia doi “vor ocupa func¬tiile de mi¬nis¬tru de Externe, respectiv cel al Apararii nationale” in viitorul guvern, pe care il va conduce. Dobritoiu este un general de 67 de ani care a mai fost sub¬se¬cre¬tar de stat la Aparare si care a absolvit in 2004 “Colegiul N.A.T.O.” din Roma, fiind, astfel, agreat de americani ca fidel politicii lor militare (un tip inchipuit si plin de sine, Dobritoiu sustine ca el a “coordonat integra¬rea Ro¬ma¬niei in N.A.T.O.”).
Una dintre intalnirile mai speciale ale lui Victor Ponta la Washington a fost cea cu un reprezentant la firmei petroliere Chevron, Jay Thomp¬son, care, in aceeasi vreme, semna la Bucuresti cu premierul Ungureanu concesionarea gazelor de sist romanesti.
Ceea ce a urmat este istorie deja. La finele lui aprilie 2012, Victor Ponta, ca lider al opozitiei parlamentare, respectiv al aliantei U.S.L., introducea mo¬tiunea de cenzura impotriva guvernului Ungureanu, pe 27 aprilie da¬ra¬ma acest guvern la votul din Parlament, iar, apoi, era nominalizat drept pre¬mi¬er de catre presedintele Traian Basescu. Mai putin se stie ca inainte de in¬tro¬ducerea motiunii de cenzura, in 25 si 26 martie 2012 Victor Ponta se in¬¬talnea cu fostul pre¬mier bri¬tanic Tony Blair, un emisar al ocultei mon¬dia¬le, precum Grupul Bilder¬berg si Comisia Trilaterala. intalnirea a avut loc la sediul central al P.S.D., “la solicitarea lui Blair”, care se afla la Bu¬cu¬resti la un “eve¬ni¬ment al societatii civile”, ziceau pesedistii, ve¬nind “sa dea un me¬saj de sustinere pentru U.S.L. si pentru Victor Ponta” si pentru a-l fe¬li¬ci¬ta pe Ponta pentru includerea acestuia pe lista “Young Global Lea¬ders” de ca¬tre Fo¬ru¬mul Economic Mondial, mai ziceau ei. (Forumul Economic Mon¬di¬al, care se intruneste anual la Davos, este puternic contestat, in strada, de extrema stanga europeana, ca fiind conclavul marelui capitalism, dar “Che Guevara” de Dambovita, adica Victor Ponta, il iubeste.

Sursa: http://basarabialiterara.com.md