Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare!
Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui. Tot acum au ieşit la iveală iţele complotului masonic
de Eva Dan şi Mihai Vasilescu
Scena politică s-a împărţit în pro şi contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câştigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reţinerea şi arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parţial mafiotizat, care deţine controlul pe importante mijloace mass-media şi influenţează populaţia ,dar şi instituţii“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăşi nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascaţi, aceştia s-au ridicat împotriva preşedintelui cu disperarea unor oameni aflaţi în pericolul de a-şi pierde definitiv nu doar imaginea şi averea, ci şi libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independenţa justiţiei dosarele în care ei şi oamenii lor sunt judecaţi.
Dinu Patriciu, prima cheie a problemei
În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câştiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanţase atât PNL-ul cât şi PSD-ul – partid ce guvernase până atuncişi îi protejase atât de bine afacerile. Mulţi membrii ai PNL fuseseră pe ştatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Şi apare surpriza – preşedintele nou ales vorbeşte despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” şi îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma ţiţeiului adus din Rusia şi a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărţii lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieţei de capital prin creştereaartificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.
În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.
Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţiparlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) ş.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică.”
Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiţiei la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Acelaşi Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în faţa Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui să intervină în actul de justiţie în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzaţiilor care i se aduc omului de afaceri: înşelăciune, spălare de bani, manipularea pieţei de capital, privatizări frauduloase şi evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta şi mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susţine pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea preşedintelui nu au fost decât câţiva paşi. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi şi noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial preţul carburanţilor, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creşterea celorlalte preţuri. Astfel că Petrom şi Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme preţul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Aceştia vând energie la preţuri preferenţiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferenţele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniştr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetaţi: Codruţ Sereş – ministrul Economiei şi Zsolt Nagy – ministrul Comunicaţiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în faţa camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acţiunile criminale menţionată în raport şi citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naţionale prin servilism faţă de URSS. Acest raport declanşează un conflict public, mai ales că, acelaşiTraian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iniţiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulţi lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu huiduie această iniţiativă şi se aliază împotriva acestei acţiuni. Au şi de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzaţii zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securităţii, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştiinţă de cauză”. Şi aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuşi ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţi economici sunt scutiţi sau amânaţi de la plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la Bancorex şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ş ibeneficiază de susţinerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veţi vedea că la iniţiatori sunt reprezentate toate partidele.”
Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist
Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviinţează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, preşedintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului şi de încălcarea Constituţiei. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabileşte 19 acuzaţii.
Dan Voiculescu este la fel de speriat ca şi Patriciu de viitorul care îl aşteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic şi politic încep să se şubrezească. Nu îi mai rămâne decât să îşi asmută imperiul media asupra preşedintelui care nu ştie să tacă. Este ajutat şi de patronul ziarului Ziua – Sorin Roşca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani şi ameninţă că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat şi în dosarul Rompetrol, înţelegerea dintre el şi Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată şi Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia şi cumpără acţiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de zece ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeştecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plăteşte suma de un milion două sute de mii dolari şi rămâne cu zece milioane opt sute de mii de dolari în numai câteva ore.
Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înfiinţat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăţi. În 1990 de exemplu a înfiinţat Fundaţia Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundaţia Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci şi cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acţionariat secret, iar acţiunile sale erau ţinute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine îşi trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securităţii. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acţiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moştenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Şi aceasta nu este singura ciudăţenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deşi aceasta câştiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu şi colabora cu firmele de comerţ exterior ale Securităţii. Mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securităţii, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.
Cine stabileşte regula jocului poate face ce vrea
Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în şedinţă extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Anterior, Curtea Constituţională se pronunţase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că şeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituţiei, aşa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ţine cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simţ şi confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toţii: legea se aplică în funcţie de interesele celor care deţin puterea.
Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectaţi legea. Cum aţi fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat preşedintele Traian Băsescu, totuşi colegii dumneavoastră să insiste şi să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală şi pune subsemnul întrebării autoritatea Curţii Constituţionale?
Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.
Robert Turcescu: În cazul acesta!
Ion Iliescu: Da, în acest caz.
Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune şi lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?
Ion Iliescu: E un aviz de specialişti….
Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ţine nimeni cont de el sau poţi să ţii cont sau nu. La ce le mai trebuie?
Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..
Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?
Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.
Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.
Corina Drăgotescu: Ne aşteptam la o clasă politică mai responsabilă, să ţină cont de opinia specialiştilor, că de-aceea sunt acolo.
Ion Iliescu: Sunt nişte reguli ale jocului…
Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să ţină cont de opinia Curţii, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?
Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…
Corina Drăgotescu: Când îi convine .
Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.
Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloşit”, cum îl numeşte Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câştiga.
Între Skull & Bones şi lojile masonice ruseşti
Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal şi direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalităţi, instituţii şi organizaţii care nu vroiau să-şi şifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât şi divergenţele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicaţi s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovăţească.
Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi consilier prezidenţial pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei şi Preşedintelui Putin consultanţă în domeniul informaţiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenţia de ştiri TASS şi a fost consilier al şefului Comitetului pentru Organizaţiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflaţi în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit şi Mamă a Lumii). În aceeaşi calitate, Kondyakov a vizitat Bucureştiul în 2003, cu puţin înaintea Conventului Marii Loje Naţionale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al ţării a vorbit despre “despre importanţa particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe fraţii săi de la Bucureşti încheindu-şi cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”
Şi tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulţi oameni politici din ţara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea preşedintelui. Întrebaţi fiind asupra subiectului discuţiei cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) şi Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea şi încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (preşedintele Camerei Deputaţilor). Despre Gheorghe Florea se ştie că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” şi mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susţinut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi cu Cosmin Guşă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulţi ani”. Poziţia marii Loje Naţionale a României este şi contradictorie şi defensivă: „Pe linie oficială, de cel puţin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o ţară nu trebuie anunţate la masoneria română. Şi dacă aş ştii de o vizită recentă, deşi nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreţie să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, şeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov şi încercarea (nereuşită) de muşamalizare a vizitei sale din partea fraţilor săi atât de discreţi nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suţinute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securităţii în anul 2000 şi fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre acelaşi Kondyakov şi despre vizita oficială menţionată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, şi ca de obicei despre ea se vorbeşte cel mai puţin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariţia peceţii acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârşitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internaţional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreşedintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones şi al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuţie poziţia României faţă de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ţine de Ritul Scoţian şi Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ţine de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova şi Franţa. Atât Ion Iliescu cât şi alţi membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienţi faţă de masoneria roşie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un aşa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai oraşul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracţiune din PSD care îşi propune reformarea unui partid care şi-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerţie şi de nomenclaturişti. Suntem o nouă generaţie politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenţi.
Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege şi cum se prefigurează interese masonice, internaţionale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot şi să demonstrăm că nu dorim să fim conduşi nici de numărul 322 şi nici de masoneria rusă.
