Ce vedeti mai jos este primul capitol din cartea Renasterea Colectiva a Iubirii si Informatiei. El este un dus rece, aratand exact mecanismul prin care FMI, Banca Mondiala, Rezerva Federala Americana, etc, se folosesc de sistemul piramidal pentru a fura bani de la noi toti. Randurile urmatoare sunt scrise in mod obiectiv si detasat, fara sentimente negative. Doar o analiza, pentru ca informatia inseamna putere.
Daca ceea ce ati citit va ajuta sa iesiti din iluzie, daca informatia aduce claritate in viata voastra, atunci “Renasterea Colectiva a Iubirii si Informatiei” o puteti comanda de aici, atat in format fizic la pretul de 30 lei, cat si in format electronic la pretul de 10 lei (pentru formatul electronic, trimiteti un mail la adresa puterea_creatiei@yahoo.ro si va vom comunica contul in care se trimit banii): http://www.puterea-creatiei.ro/produs/renasterea-colectiva-a-iubirii-si-informatiei/
Livrarea prin posta, plata ramburs, se poate livra si prin curierat, iar pentru persoanele din afara tarii se poate plati si prin paypal pentru formatul fizic sau electronic.
Pentru a vedea restul produselor Puterea Creatiei, va invitam pe site-ul nostru:
http://www.puterea-creatiei.ro
Capitolele cartii sunt urmatoarele:
INTRODUCERE…………………………….........………..pag. 5
CAPITOLUL 1: O ANALIZĂ A REALITĂŢII………….… pag. 8
CAPITOLUL 2: A ÎŢI URMA PASIUNEA…………………pag. 27
CAPITOLUL 3: MECANISMUL REALITĂŢII NOASTRE ŞI MULTI-MINTEA…..pag. 37
CAPITOLUL 4: IUBIREA ŞI MINTEA FIZICĂ……..…....pag. 57
CAPITOLUL 5: CALEA CONTRACŢIEI……………,,,.,..pag. 55
CAPITOLUL 6: SISTEME FREE MARKET ŞI ENERGIA LIBERĂ
……………………………….....................................…..pag. 77
CAPITOLUL 7: PUTEREA PERSONALĂ………………pag. 93
CAPITOLUL 8: SOMNUL, VISELE ŞI MEDITAŢIA…..pag. 107
CAPITOLUL 9: DESPRE 2012 ŞI NOUL CICLU……pag. 117
CAPITOLUL 10: RELAŢIILE ILUMINATE……………pag. 136
CAPITOLUL 11: CONVINGERILE LIMITATIVE……….pag. 149
CAPITOLUL 12: ÎNTREBĂRI PRIMITE DE LA CITITORI…pag. 158
Capitolul 1: O analiză a realităţii
Q: Bună Alex, aş dori să începem acest capitol printr-o sinteză cât mai directă din partea ta privind lumea în care trăim. Ce este greşit în acest sistem actual? Aş vrea să ne oferi informaţii aşa cum l-ai descoperit tu, fără menajamente şi fără jumătăţi de adevăr.
Bună, mă bucur pentru întrebare şi voi face acest lucru. Este o idee foarte bunăde a începe cartea. În primul rand, nu aş folosi termenul de greşit ci distorsionat, inechitabil, manipulativ, etc. La un nivel mai înalt de evoluţie, tot ceea ce trăim este pentru ca noi să învăţăm ceva valoros.
Ceea ce în mod evident este disproporţionat în sistemul actual, este marea distanţă care există între cei care “AU” şi cei care “NU AU”. Cu toţii ne dorim un sistem echitabil în care fiecare să poată trăi în abundenţă şi fericire. Dar cum se poate întoarce acul compasului, spre un astfel de sistem în care să existe o distribuţie mult mai echitabilă a resurselor?
Este o sarcină masivă care nu are răspunsuri simple. Ştiinţa Evidenţei, ne arată că din punct de vedere economic, există mari distanţe între cei bogaţi şi cei sărăci, între diferite ţări ale globului, regiuni, etc.
Pentru a începe cartea la nivelul la care ne aflăm majoritatea dintre noi, şi nu la nivel macro care poate că nu este înţeles la o privire sumară, voi folosi o abordare puţin diferită. Voi începe cu aspectele evidente, apoi vom merge la cauzele mai subtile, exact ca în cazul unui diagnostic. Să începem cu ceea ce ne întâlnim zi de zi, adică BANII şi TAXELE.
Ca şi o concluzie preliminară, cele mai multe taxe din sistemul actual, începând cu TVA-ul şi terminând cu asigurările obligatorii, sunt greşite ca şi principiu. Ştiu că se poate vorbi foarte mult despre acest subiect, dar să păstrăm lucrurile simple. Când spun greşite, mă raportez la Constituţie care este creată de noi. Constituţia spune că avem dreptul de păstra ceea ce am obţinut prin muncă. Dar când acest principiu este distorsionat, toată munca noastră ne scapă printre degete, exact ca şi un nisip foarte fin. Vom arăta mecanismul prin care taxele de tipul TVA distrug economiile şi devalorizează moneda.
Cu toţii ştim că structura de putere de pe Pământ are o formă geometrică piramidală. Cei din vârful piramidei mereu îşi vor autojustifica lăcomia în mod conştient sau inconştient, prin ideea că oamenii nu ştiu să fie responsabili, că sunt proşti şi ignoranţi, că nu ştiu să ceară ceea ce este a lor, etc.
Strict raportat la bani fiindcă acesta este punctul nostru de plecare, odată ce populaţia are din ce în ce mai multe hârtii de plastic, cei din vârful piramidei se autoiluzionează în mod intenţionat, cu ideea că noi nu vom ştii ce să facem cu aceste hârtii. Cei din structura de Putere, cred că îi vom folosi în scopuri egoiste. Dar banii sunt folosiţi în prezent în scopuri foarte egoiste! Ceea ce spun ei este 100% doar o justificare.
Ideea că noi suntem copii mici care au un pistol în mână, este folosită ca şi justificare, pentru ca acele persoane cu mulţi bani să îşi pastreze privilegiile. Din păcate, mult prea des această idee este preluată şi de unele persoane, care nu se află în aceste structuri de conducere. Dorinţa de putere este şi în vârful piramidei şi la bază.
Să facem saltul la România. Tot ceea ce vedem la TV, că se taie o parte din fonduri pentru un anumit minister, se fac reduceri, că trebuie plătită datoria faţă de FMI, etc, este doar ceva de faţadă şi total irelevant, fiindcă oricum problemele reale, problemele de fond, nici măcar nu se discută. Vom arăta de ce şi cum totul este o iluzie.
În general vorbind, persoanele care fac parte din guvern, au interesul de a păstra status quo-ul. Puţini oameni din guvern vor să facă schimbări reale. Unu, fiindcă acest lucru cere multă muncă şi Doi, fiindcă ei cred că oricum problemele nu se rezolvă în România.
Dar ce înseamnă guvernul? Care guvern, al cui guvern, cine face parte din acest guvern? Ce vedem noi la televizor nu este adevăratul guvern. Vom reveni la această afirmaţie. Pentru început, Guvernul este un administrator mai mare, creat de noi, care prin taxele pe care am ales să le plătim, se autosusţine. El nu este o entitate separată de noi şi are rolul lui, care nu este de a ne conduce vieţile, sau a ne spune ce să facem.
Multe persoane probabil şi-ar dori să nu mai existe nici un guvern sau politician. La fel de multe persoane îşi trimit nemulţumirile către cineva din afară, care sigur este obosit de atâtea lamentări.
Prin ce este susţinut guvernul? Evident că prin diferitele taxe pe care le plătim. Dar ar trebui el să fie susţinut de taxe de tipul TVA? Răspunsul este nu şi voi arăta de ce. În primul rând statul este doar un administrator mai mare. Administratorul de bloc îl plăteşti cu o sumă care este un procent din salariul/afacerea tău/ta? Evident că nu. Doar fiindcă statul este un organism mult mai mare, nu înseamnă că el nu este un administrator. Dacă noi nu vedem acest lucru, atunci cine să ni-l arate?
În acest moment probabil unii cititori vor spune: “Dar nu se poate să nu se plătească nici un fel de taxe!” Şi le dau perfectă dreptate, este nevoie de bani pentru diverse lucruri. Problema este cum sunt adunaţi aceşti bani şi după ce Principiu fundamental. Pentru administrare nu se pot pune, noi nu putem pune, taxe procentuale de tipul TVA 24%, pentru că pur si simplu acest principiu de taxare este împotriva Libertăţii (în acest caz a libertăţii economice) pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dacă avem dreptul să păstrăm ce am obţinut prin muncă, înseamnă că aceste taxe procentuale si alte taxe distorsionate sunt un furt de la noi toţi. Un hoţ care nu îţi fură toţi banii odată, dar te buzunăreşte în fiecare lună, este tot un hoţ, indiferent cât de mare sau de mic este.
În loc de taxele gen TVA, se pot pune taxe de tipul: “Taxă pentru sistemul de transport”, sau “Taxă pentru salariile funcţionarilor publici”, sau orice altă taxă cumulată într-o taxă generală, cu condiţia să existe transparenţă în fixarea ei. Faptul că pui o taxă generală, care este un procent, dă apă la moară pentru ca banii să fie folosiţi în mod ineficient, să fie furaţi, sau să existe corupţie. Bineînţeles că cei din vârful piramidei nu vor discuta niciodată fondul problemei, care în acest caz este întrebarea “Ar trebui să plătim aceste taxe de tip TVA?”, ci mereu mici fragmente din ea. Nimeni nu vorbeşte despre cheltuieli ci doar despre preţuri. Este strategia clasică prin care te uiţi doar la problemă şi nu la cauze. Ce face un iluzionist bun?
Lucrurile sunt atât de simple de fapt, încât în momentul când le auzi pentru prima oară, rămâi puţin uimit. Şi nu este vorba de inteligenţa de a descoperi ceea ce se află în spate, ci de aţi lăsa mintea liberă şi fără distorsiuni, pentru a putea vedea adevărul. De aceea mulţi intelectuali nu reuşesc să vadă ce se află în spate, fiindcă nu îşi permit să gândească cu adevărat liber.
Se poate modifica ideea de taxă, pentru a exista transparenţă. Şi vorbesc despre o modificare semnificativă, transformând ideea de bază, nu faptul că reduci cu câteva procente o taxă, dar creşti o altă taxă. Cine are banii mereu o să vorbească despre mici corecţii, prezentate într-o lumină supradimensionată, ca şi cum ele ar putea rezolva problema. Acest lucru se întâmplă şi fiindcă oamenii cer iluzii şi nu vor să vadă adevărul. Niciodată economiştii sau politicienii nu vor vorbi despre ce înseamnă cu adevărat banul. Cine crează acei bani? Care este mecanismul de distribuţie a lor? Cum funcţionează o bancă centrală? De ce trebuie să împrumutăm bani de la FMI? Există multe persoane inteligente care se pierd în detalii neimportante, fără a pune întrebările ce sunt cu adevărat importante.
Încă un exemplu de taxă care este un furt este Impozitul pe locuinţă. Care este raţiunea? Principial ar fi în regulă să existe o “Taxă pentru drumuri”, “Taxă pentru amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verzi”, “Taxă pentru salariile angajaţiilor primăriei, a consiliului judeţean, etc”, sau alte taxe care să fie cumulate într-o taxă generală; cu condiţia ca aceste taxe să fie o sumă fixă şi nu un procent.
Un procent se poate cere doar într-o activitate economică, când există un contract prin care ambele părţi câştigă (scenariul win-win). Dar statul nu face nici un fel de activitate economică, ci doar una administrativă. Prin analogie, dacă administratorul blocului în care trăieşti, ar veni la şedinţa ta de bloc şi ar spune că începând de luna viitoare, salariul lui pe o lună de zile este de 24% (sau orice alt procent) din salariul fiecărui locatar?
Unele persoane pot raţionaliza spunând că dacă nu ar exista TVA, statul ar avea mai puţini bani. Da, ar avea mai puţini bani cei care doresc să profite de sistem şi ar fi mai puţini bani care să fie folosiţi ineficient! Marea parte a banilor ar merge la cine chiar produce ceva, la cine are idei şi munceşte, la cine chiar face o activitate economică. Astfel s-ar crea o mult mai mare prosperitate, clasa de mijloc fiind mult mai numeroasă. Totul în sistemul actual se bazează pe inechitate şi pe faptul că oamenii sunt copii mici, care nu ştiu să folosească banii.
Unele persoane spun că firmele ar trebui să plătească mai mult TVA. Dar dacă el este la un nivel procentual mai mare, oricum TVA-ul va fi plătit de consumatori, fiindcă firmele care vând un produs, sau un serviciu pur si simplu vor mări preţul, justificând că s-a mărit TVA-ul.
Aşadar TVA-ul este o taxă impusă asupra tuturor oamenilor. Cei bogaţi oricum găsesc metode prin care să evite plata TVA-ului, adică conturi în străinătate, fonduri secrete, diverse plasamente, etc.
Faptul de a nu se mai aduna bani în varful piramidei, nu ar crea un sistem perfect. La fel ca şi în prezent, cine chiar nu munceşte va avea mai puţini bani, dar vor fi mult mai multe oportunităţi pentru mult mai multe persoane, deoarece dacă banii nu merg prin taxe tip TVA la guvern, atunci oamenii vor avea mai mulţi bani pe care să îi folosească, pentru a produce mai multă abundenţă. În capitolul despre sistemele alternative, vom arăta cum putem aduce abunenţă în viaţa noastră şi în viaţa tuturor oamenilor.
Nu sunt împotriva taxelor, ci doar a unui anumit tip de taxe, deoarece în prezent excrocheria se face la un nivel înalt, la nivelul Rezervei Federale Americane şi a altor instituţii.
Revenind la ideea de guvern, nu vreau să spun ca el nu are rolul lui, dar haideţi să ne deschidem ochii. Vi se pare normal ca noi să completăm declaraţii fiscale? Dacă administratorul de bloc îţi cere să completezi o declaraţie, atunci când strânge banii pentru o lucrare de acoperiş de exemplu, cum ţi s-ar părea această idee? Guvernul, statul, orice instituţie la care ajung banii noştrii, ei ar trebui să ne trimită un Bilanţ, privind cum sunt folosiţi banii noştrii. Ce am scris mai înainte nu este transmis cu frustrare sau enervare. Sunt doar fapte, care sunt neutre în sine. Ideea este să ne luăm înapoi Puterea nu să ne enervăm, dar până să ne luăm înapoi Puterea trebuie să ştim exact care este mecanismul prin care ne-am oferit Puterea unei entităţi exterioare nouă.
Voi face un mic calcul financiar. Eu trăiesc în Timişoara. Dacă fiecare dintre cei 300.000 de oameni ar plăti să zicem 50 de lei pe lună pentru proiectele locale, s-ar strânge 15.000.000 lei, doar într-o singură lună. Într-un an sunt 180.000.000 de lei, adică 40 milioane Euro. Unele persoane ar putea spune că pensionarii, cei care au salarii mici, etc, nu îşi permit să plătească o astfel de taxă. Dar ideea este că într-un sistem fără taxe abuzive, marea majoritate a persoanelor şi-ar permite să plătească. N-ar mai fi atât de multă eschivare, care este perfect justificată în sistemul actual.
Cred că cu 40 mil Euro pe an, oraşul ar arăta mult diferit. La fel, la nivel naţional, dacă s-ar plăti 100 lei pe lună * 20 mil locuitori * 12 luni = 12 miliarde lei, adică aproape 3 miliarde de Euro. Cred că 3 miliarde de Euro pe an pentru un guvern care are un rol administrativ cum ar trebui să aibă, este mai mult decat suficient. Deci sunt bani, problema este că prin felul în care este creat sistemul financiar mondial, el devalorizează moneda şi de aceea noi plătim mai mult decât este necesar.
Unele persoane ar putea spune: “Ai dreptate, dar cei bogaţi să plătească mai mult”. De ce? Dacă într-adevăr toţi avem aceleaşi şanse şi cei bogaţi nu primesc diferite avantaje de la stat (bani, legi favorabile, informaţii, exclusivitate, etc), de ce ar trebui ca cine are mai mulţi bani (ca urmare a faptului că a lucrat mai mult) să plătească mai mult?
Acelaşi furt este practicat şi de bănci. De exemplu, prin comisionul de transfer inter-bancar. Pe lângă că plăteşti pentru administrarea contului, mai există si un comision de transfer. Ce înseamnă de fapt administrarea contului, dacă pentru fiecare operaţiune pe care o faci există un comision?
La fel de manipulativ este acel “Comision de risc” practicat de bănci. Ce înseamnă de fapt acest comision? Că ele pe lângă faptul că practică dobânzi mari, se mai şi protejează justificând prin acel “dacă cineva nu mai poate plăti?”. Acest lucru ar fi oarecum justificabil, dacă banca ar împrumuta exact cât este Capitalul său real. Dar în realitate băncile nu îşi asumă nici un risc, fiindcă ele oricum împrumută mai mult decât Capitalul pe care îl deţin, la o dobândă mult prea mare, cu comisioane aferente prea mari.
Sau dacă nu există comisioane mari, dobânda practicată de bănci oricum este mult mai mare decât estimările inflaţiei. Iar dacă inflaţia este mai mare decât estimările, băncile modifică dobânda de bază. Faptul ca băncile camuflează tot ceea ce fac în formule complicate, în DAE şi alţi indici, este total irelevant. Nada, zero. Este vorba de ceea ce vorbeam în introducerea la carte despre complexitate. Cine vrea să manipuleze mereu o să creeze tot felul de formule complicate, prin care ascunde ceea ce este important. Iar oamenii nu sunt suficient de perceptivi sau informaţi, pentru a descoperi ce se află în spate. Băncile se protejează de inflaţie punând dobânzi mari, lucru care generează mai multă inflaţie. Aici este paradoxul pe care se pare că multe persoane nu reuşesc să îl vadă.
Haideţi să vorbim puţin despre bani şi inflaţie. În mod normal, adică conform principiului conservării valorii, 100 de lei din anul 1910 să zicem, ar trebui să valoreze în jur de 100 de lei în prezent. Mă refer la 100 de lei generaţi ca urmare a unei activităţi economice integre. În anul 1910 să zicem că pentru a scoate un exemplar de carte la tipografie, costă 100 de lei. Să presupunem că aceeaşi persoană care doreşte să scoată cartea în anul 1910, ar face un salt în timp până în prezent. Normal ar fi ca preţul de producţie al cărţii să fie cu puţin mai mult de 100 de lei. Să ducem mai departe acest scenariu. Să zicem că acest scriitor din anul 1910 doreşte să investească 100.000 de lei pentru a achiziţiona 1000 de cărţi. Acei 100.000 de lei i-a obţinut după ce părinţii lui au vândut o moşie şi au împărţit banii copiilor. Acel scriitor vine în prezent şi descoperă că preţul pentru a produce o carte este nu 100 de lei, ci 1000 de lei. Ce înseamnă practic acest lucru? Că banii lui, obţinuţi din vânzarea moşiei părinţilor lui, valorează de 10 ori mai puţin în prezent. Deci el a pierdut 90% din bani în decursul a 100 de ani.
Cineva ar putea spune că ceea ce am scris mai sus este un scenariu ipotetic, dar dacă un scriitor din prezent decide să facă o investiţie, şi să scoată cartea peste 3 ani de exemplu, pentru că atunci simte că este momentul oportun? Inflaţia fiind de 5% pe an, în 3 ani de zile el va pierde 15,7625% (dobânda compusă, calculându-se şi dobânda la dobânda). Deci dacă inflaţia este de 5% pe an, investitorul pierde 15.7625% din valoarea banilor în 3 ani de zile. Iar banca, pur şi simplu acordă împrumuturi care depăşesc estimările inflaţiei, iar dacă inflaţia este mai mare decât estimările, ea va modifica dobânda. Modificarea dobânzii se face prin modificarea unor indici bancari, pentru ca clientul să nu vadă de fapt problema de fond. Băncile mereu vor justifica aceste modificări în dobânzi, prin faptul că piaţa este cea care fluctuează şi produce inflaţie. Este strategia clasică, de a arunca problema în curtea vecinului. Deşi există o oarecare doză de adevăr, adică există inflaţie generată şi de piaţă, atunci când cineva, în orice scenariu posibil, se protejează de aceste fluctuaţii şi face profit, se ajunge la inechitate economică.
Aşadar inflaţia devalorizează economiile, economii care sunt folosite pentru a investi banii in proiecte productive. Ideea este că oamenii nu observă neapărat mecanismul, fiindcă băncile devalorizează moneda în fiecare an, puţin câte puţin, până când bula este prea mare pentru a fi neglijată. Voi vorbi mai încolo despre cifre. Şi nu numai băncile fac acest lucru. Nu vreau să spun că este exclusiv vina lor. Ci oricine care se foloseste de acelaşi mecanism de taxare, prin care se adună bani de la cât mai multe persoane, pentru a merge în vârful piramidei şi a rămâne blocaţi acolo.
Voi arăta cum şi alte instituţii se folosesc de acelaşi principiu. Problema nu este neapărat că banii se adună în vârful piramidei, ci faptul că oamenii care sunt acolo se folosesc de ei pentru a îşi păstra privilegiile şi puterea. Adică ei nu văd banii ca şi capital, ca şi mijloc de a îşi duce mai departe ideile, de a dezvolta afacerea, etc. Ei văd banii ca şi control, putere, dominare, privilegii, elitism, menţinerea status-quoului, etc.
În cazul bisericilor lucrurile sunt la fel. Ele fac şi o activitate economică (înmormântări, nunţi, botezuri, vânzare de lumănări şi alte obiecte bisericeşti, organizare de excursii, etc), percep şi o taxă de cult odată pe an, adună bani de la toate persoanele în cadrul unei slujbe şi adună bani pentru proiecte de tipul renovarea bisericii, a cimitirului, etc. Problema este că ele percep taxe fixe şi donaţii, dar fac şi o activitate economică. Trebuie să te hotăreşti, ori faci o activitate economică, ori percepi o taxă administrativă, ori funcţionezi în sistem de donaţii şi sprijin din partea comunităţii. Nu vreau să critic bisericile în sine, fiindcă ştiu că multe dintre ele fac multe lucruri pozitive. Este alegerea oricui dacă vrea să susţină o biserică. Ce critic este mecanismul de colectare a banilor.
Unele persoane ar putea spune că Bisericile ştiu ce să facă cu acei bani adunaţi, oferind mâncare la săraci de exemplu, ceea ce este adevărat. Nu vreau să sugerez că banii sunt folosiţi pentru scopuri personale de către preoţi, fiindcă nu am date exacte şi nici nu este folositor să deschidem această discuţie. Ce sugerez este ca Bisericiile să se decidă ceea ce vor sa facă, dacă merg într-o economie Capitalistă sau rămân pe sprijinul comunităţii.
În plus, serviciile de înmormântare, nuntă, botez, vânzarea de obiecte spirituale, excursii, pot să fie făcute de oricine altcineva. Spiritualitatea este pentru toţi, nu numai pentru biserici. Trebuie să fim atenţi să nu criticăm prea mult doar o instituţie, doar pentru că nu avem curaj să ne uităm către adevărata problemă. Aşadar, în percepţia mea, bisericiile practică acelaşi mecanism, şi ea nu este cu nimic mai pozitivă sau negativă decât statul, sau băncile. Am vorbit despre biserici doar pentru a arăta mecanismul din spate.
În ceea ce priveşte sistemul asigurărilor, şi ele intră în aceeaşi categorie de companii care adună banii de la populaţie, cu scopul de a obţine profit. Nu vreau să spun că ele nu plătesc despăgubiri, dar până la urmă ideea este tot de a obţine profit. În plus, ele îi încurajează pe oameni să nu fie responsabili. Dacă loveşti o altă maşină, plăteşti pagubele. Dacă ai ajuns să fii bolnav, plăteşti operaţia. Adică tu ca individ eşti responsabil pentru maniera în care conduci şi pentru sănătatea ta. Neplătindu-se acele taxe de tipul TVA, oricum oamenii vor avea mai mulţi bani şi în cazul unui accident, sau a unei boli, vor avea fonduri să plătească. Voi discuta pe larg despre această idee în capitolul despre sisteme alternative.
În ceea ce priveşte banii care sunt luaţi acum pentru asigurarea de locuinţă, de ce nu sunt folosiţi pentru a face blocurile mai sigure? Adică, nu este o idee mai bună să intervii, pentru ca blocurile să nu se dărâme în cazul unui cutremur, decât să le asiguri?
La fel pentru domeniul sănătăţii, banii plătiţi de oameni pentru asigurare, ar trebui să meargă în programe pentru sănătatea publică. Şi nu o parte din bani cum se face acum, doar de faţadă şi insuficient. Ci majoritatea banilor.
Revenind la asigurarea locuinţei, consolidându-se blocurile, câte s-ar dărâma în cazul unui cutremur? Ar fi mult mai puţine, contrar părerii unor experţi. Oricum, decât sa nu faci nimic, mai bine începi să faci ceva din banii pe care îi ai, decât să aştepţi un cutremur.
Consolidând blocurile, s-ar da de lucru firmelor de construcţii, nerămânând bani blocaţi la o companie de asigurare. Cei 10 Euro pe an de fiecare locuinţă asigurare obligatorie, ar fi suficienţi pentru a consolida acele blocuri cu grad mai mare de risc. Prefer să plătesc 10 Euro pentru a se face ceva, decât să despăgubesc oricum prea puţine persoane. Dacă chiar vine un cutremur mare, firma de asigurări nu are cum să îi despăgubească pe toţi oamenii afectaţi.
Nu au cum, fiindcă pur şi simplu nu au bani suficienţi. Ca să fie despăgubiţi, ar trebui luaţi bani din altă parte, adică tot de la noi. Care este raţiunea să ţii 10 Euro de fiecare locuinţă blocaţi? Apoi să nu mai spunem că firma de asigurări făcând o investiţie proastă, poate pierde banii, sau o parte din bani. În cazul unui dezastru major, care este o probabilitate, tot noi va trebui să contribuim pentru rezolvarea problemei. De ce nu sunt folosiţi cei 10 Euro, pentru a fi investiţi în materiale de construcţii, pentru a exista un stoc de materiale, astfel încât să acţionezi în cazul unui dezastru? Apoi, să nu mai spunem că în general firmele de asigurări au tot interesul să găsească modalităţi, prin care să nu plătească despăgubirile. În spate se află aceeaşi filozofie de a face profit, nefăcând o activitate economică.
Situaţia este la fel şi în cazul asigurărilor medicale. Dacă un procent prea mare din populaţie are diferite boli, oricum n-o sa fie niciodată bani pentru a asigura servicii medicale pentru toate persoanele. Plus, aşa cum am mai spus, în general vorbin asigurările medicale îi incurajează pe oameni să fie iresponsabili cu corpul şi sănătatea lor. Banii din asigurarile medicale, ar trebui folosiţi pentru programe de menţinerea sănătăţii populaţiei. De ce nu există un centru de sănătate în fiecare oraş, în care orice om poate să vină, să se informeze, să beneficieze de diferite tratamente preventive, să socializeze, etc? Şi nu un mic centru, ci unul care să reflecte banii investiţi de noi. De ce să nu fie folosiţi banii din asigurări pentru a construi asemenea centre? Făcând acest lucru, automat vor fi mai puţini bolnavi, aşadar mai puţină nevoie de spitale.
Noi ne preocupăm prea mult de “cei care nu pot plăti”, dar nu vedem că în sistemul actual, deja multe persoane nu mai pot plăti. Este normal să avem compasiune, dar la fel de normal este să ieşim din ideea greşită că în orice situaţie, oricum, toate persoanele trebuie să fie susţinute cu bani. Astfel nu se încurajează munca ci dependenţa. Cine chiar nu vrea să muncească, cine dă greş cu o idee, cine nu caută să fie sănătos, cine înşeală alte persoane (la orice nivel ar fi), cine face un accident, cine îşi cheltuie banii pe distracţii efemere, cine face invesţii proaste, să fie lăsat să dea greş pentru a învăţa. Dacă vrem să avem libertate financiară, trebuie să avem libertate individuală. Daca tu dai greş cu banii tăi, nu poţi cere de la alte persoane bani. Poţi cere ajutor, dar nu bani.
Un astfel de sistem în care fiecare om are libertate financiară neplătind taxe de tipul TVA, nu înseamnă ca 100% din populaţie vor avea imediat tot ceea ce îşi doresc, dar oricum procentul va fi mult mai mare. Sigur că vor fi câţiva bolnavi, dar vor fi mult mai puţini, nu vor mai fi pline spitalele şi clinicile particulare. Iar majoritatea doctorilor care acum tratează boli, ar putea la fel de bine să promoveze în mod activ sănatatea. Deci este falsă ideea că s-ar pierde foarte multe locuri de muncă. Pur şi simplu multe persoane s-ar reprofila. Inclusiv cei din sectorul energiei.
În loc să ne asigurăm pentru tot felul de lucruri, mai bine începem să lucrăm pentru a nu ajunge în acele situaţii. Sigur că există şi lucruri imprevizibile, dar ideea este că maniera în care este folosit sistemul asigurărilor, este pentru a face profit. Şi mai este un aspect în cazul asigurărilor de locuinţă: De ce să plătim noi pentru cei care şi-au construit case în zone de risc? Ţine de fiecare să se informeze şi să îşi construiască casa în altă zonă. Este ca şi cum cineva are o afacere, dă greş şi apoi cere bani de la noi toţi, fiindcă nu a evaluat corect situaţia.
Legat de persoanele care în prezent iau foarte multe medicamente, ele ar avea nevoie de mult mai puţine decât consideră. Este normal ca doctorii să prescrie medicamente, primite de la companii cu care au înţelegeri. Nu spun că toţi medicii fac acest lucru, ci doar cum funcţionează în general sistemul. În plus, mai sunt şi medicamentele experimentale care se “oferă liber”. Bunicii mele i s-au oferit astfel de medicamente, pe care ea le-a refuzat. În general vorbind, companiile de medicamente fac lobby pentru a împinge produsele lor la consumatori. Şi nimeni nu stie exact ce efecte au medicamentele. Încă se încurajează acelaşi consumism de medicamente, pe care îl vedem peste tot. Iar oamenii îl susţin, fiindcă sunt atât de prinşi în grijile zilei de mâine, încât nu pot vedea dincolo de morcovul ce li se arată în faţa ochilor. Mintea fizică îi blochează să vadă adevărul.
În ceea ce priveşte sistemul educaţional, fiecare părinte sau elev ar trebui să plătească o taxă, începând de la grădiniţă şi până la facultate. Educaţia nu este un Drept. Adică ţine de tine şi de familia ta să vrei să fii educat, şi nu poţi cere altei persoane să te educe. În sistemul actual, noi cerem statului să ne educe. Acest lucru se va schimba.
Spun aceste lucruri în contexul de mai înainte, nemaiexistând TVA şi toate taxele gen TVA. În acest caz, părinţii neplătind nici o taxă de tipul TVA, vor avea mai mulţi bani pentru educaţia copilului. Iar şcolile şi facultăţiile fiind private, vor avea mai mulţi bani la dispoziţie pentru a-i plăti pe profesori şi pentru a susţine proiecte proprii. Deci oricum va exista un climat mult mai bun. Apoi, plătind bani devii mai responsabil şi co-interesat privind educaţia ta.
Încă o dată, nu taxa în sine este o problemă, ci faptul că banii ajung să fie blocaţi la câteva persoane sau organizaţii (Banca Mondială, FMI, etc). Proporţia, procentul de bani aflaţi la diferitele straturi ale societăţii, nu este cea echitabilă. Din moment ce băncile devalorizează moneda, prin intermediul dobânzilor practicate şi a faptului că produc bani din nimic (voi explica acest mecanism mai încolo), este normal ca cei mai mulţi oameni să aibă din ce în ce mai puţini bani, pe când cei din vârf să adune banii de la populaţie. Se produce o distribuţie inegală a banilor, care este din ce în ce mai accentuată odată cu trecerea anilor. Normal ar fi ca odată ce o societate avansează dpdv tehnologic, să existe şi o creştere a abundenţei în rândul populaţiei, tradusă în procente din volumul total al banilor.
Oamenii nu ştiu că fiecare dintre noi putem avea toţi banii de care avem nevoie. Am ajuns să credem că într-adevăr nu există atât de mulţi bani. Complet FALS. Există mult mai mulţi bani raportat la numărul de locuitori, decât acum 100 de ani de exemplu, fiindcă societatea a avansat din multe puncte de vedere. Unde stagnează societatea noastră, este la capitolul economie, producerea energiei, idei sociale şi politice noi, religie, sistem juridic şi sistem educaţional.
Există mai mulţi bani decât înainte, dar sunt ţinuţi de unele persoane sau instituţii.
Gândiţi-vă la FMI ca şi la o companie, fiindcă exact acest lucru şi este. În 2010 FMI a făcut o înţelegere foarte bună: “După o evaluare de două săptămâni a unei delegaţii FMI în România, negocierile statului român cu FMI, Comisia Europeană şi alte instituţii financiare internaţionale s-au concretizat, pe 25 martie, într-un pachet de finanţare de aproximativ 20 miliarde euro”.
Apoi: “ Dobânda platită de România pentru împrumutul de la FMI va fi de aproximativ 3,5% pe an, în concordanţă cu actualele condiţii de piaţă, a declarat şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks. “
Acel “În concordanţă cu actualele condiţii de piaţă” tradus înseamnă “Noi putem modifica în orice moment dobânda, atunci când inflaţia depăşeşte estimările iniţiale”.
Dobânda de 3.5% este justificată prin faptul că există inflaţie, dar cine generează prima oară inflaţia? Cei din vârf mereu vor da vina pe oameni, spunând că ei sunt lacomi şi cresc preţurile. Dar sigur începe de la oameni, de la noi toţi? Nu spun că nu există şi oameni obişnuiţi care sunt lacomi, dar cei mai mulţi dintre noi de fapt dorim să avem bani pentru nevoi reale. Pe când cei din vârf au depăşit de mult acest stadiu. Bani înseamnă să poţi să ai o casă, maşină, concedii, să plăteşti şcoala copiilor, să îţi cumperi cele mai bune produse, să te distrezi, să mergi la evenimente culturale, să ai destui bani pentru a investi în diferite proiecte, să poţi să faci cadouri, să îţi susţii familia, etc. Cei din vârf sunt la cu totul alt nivel. Nu cred că de la oameni vine lăcomia şi dorinţa de a controla. Inflaţia nu este creată de piaţă, contrar a ceea ce ar dori unii economişti să credem. Inflaţia este în principal creată de organismele care au monopol – de tipul Rezerva Federală Americană, care crează bani din nimic, prin Sistemul Rezervelor Fracţionare. Voi explica mai încolo acest mecanism.
Revenind la articolul despre împrumuntul contractat:
"Rambursarea împrumutului se va face in 3-5 ani, deci până cel tarziu în 2015, a precizat Ansola.”
Deci în 5 ani de zile se va plati, 3.5 *5= 17.5%, adică pe lângă cei 20 de miliarde, încă 3.5 miliarde. Întrebarea firească este: “De unde vin aceşti 3.5 miliarde?” Evident tot de la noi, din taxe. FMI-ul câştigă bani, împrumutând bani care nici măcar nu sunt ai lor. FMI-ul nu a generat acei bani ca urmare a unei activităţi economice valide. FMI-ul nu este o instituţie, mai mult decât eu scriitorul acestei cărţi sunt o instituţie. Ei sunt o companie privată. Deci statul pe lângă că încasează TVA de la noi toţi, mai şi ia împrumuturi pe banii noştrii, împrumuturi care nici măcar nu sunt avantajoase. Dacă administratorului blocului tău i-a un împrumut să zicem nu de 20 de miliarde, ci de 2000 de euro pentru a repara acoperişul, şi ţie îţi spune după ce a luat împrumutul care este dobânda, tu vei fi mulţumit? Problema este că se spune că este obligatoriu să luăm împrumut de la FMI. Această “Instituţie” pe lângă că face profit, mai şi impune împrumuturi unui stat, pe motiv că dacă nu iau aceste împrumuturi se va ajunge la căderea sistemului economic. Ştiu că se poate spune că lucrurile sunt mai complexe decât atât, că nu este atât de simplu, că avem nevoie de acei bani, că dacă nu am lua banii economia ar avea de suferit, etc. Este mereu aceeaşi scuză, pentru a nu rezolva problema. Adică suntem într-o problemă şi în loc să găsim soluţii reale, continuăm să facem aceleaşi lucruri, aşteptându-ne la rezultate diferite. 100% vă pot spune că nu va funcţiona.
Întrebarea strict legată de ideea de împrumut se reduce la: Dacă cineva ia un împrumut în numele vostru şi după aceea îţi spune condiţiile, tu eşti de acord?
FMI nu are nici un ban, generat ca urmare a unei acţiuni economice valide. Este normal ca tot împrumutand statele şi luând bani din dobânzi şi din penalităţi, să ajungă a avea foarte mulţi bani. Excrocheria este atât de simplă, încât prin simplitatea ei, mulţi oameni nu reuşesc să vadă adevărul. Adevărul este că am ajuns la un punct limită cu împrumuturile şi în curând, pur şi simplu nu vor mai putea fi plătite. Adevărul este că de la crearea Rezervei Federale Americane, toţi oamenii de pe planetă au fost furaţi în fiecare an, puţin câte puţin, cu picătura chinezească.
Să arătăm cum se desfăşoară excrocheria şi care este schema Ponzi. Produsul intern brut al Romaniei este de de 122 de miliarde de Euro. Datoria Romaniei este de aproape 100 de miliarde de Euro. Si acestea sunt doar cifrele oficiale, în mod sigur este mai mare decât atât (unele surse neoficiale estimează datoria la 140 de miliarde).
Practic, acest lucru înseamnă că în fiecare an trebuie să plăteşti o dobândă cumulată care a ajuns la un procent semnificativ, procent care începe să se simtă foarte greu. În anii 90 nu conta că tot am împrumutat bani, fiindcă mecanismul fiind la inceput nu a ajuns să se simtă la buzunar. Dar acum la început de 2013 deja problema este prea mare. De aceea a şi crescut TVA-ul.
Acel “Nu sunt bani” se traduce în “Banii merg la FMI şi alte instituţii de genul”. Şi de ce se întâmplă acest lucru? Fiindcă în general vorbind, cei din vârful piramidei cred că noi oamenii suntem proşti sau ignoranţi şi că nu reuşim să vedem pădurea de copaci.
Ce se întâmplă cu datoriile care nu pot fi plătite? Se redistribuie pe următorii ani, se plătesc penalităţi, iar datoria României va creşte. În 2103 si 2014 conform declaraţiilor oficiale trebuie returnaţi în total 12.3 miliarde de euro. 12.3 miliarde de Euro înseamnă 10% din datoria României (am făcut o estimare medie ca şi procent, între cifrele oficiale şi cele neoficiale). Odată cu rambursarea acestei sume, cu cât credeţi că va scadea datoria totală a României? Ar trebui să scadă cu o valoare apropiată de 12.3 miliarde. Va pot spune dinaninte că nici pe departe nu se va întâmpla un asemenea scenariu, aşa cum nici în trecut nu s-a întâmplat, datoria crescând până la valoarea de acum. Dacă sistemul funcţionează, de ce nu şi-a arătat eficienţa până acum? De ce avem nevoie să împrumutăm din ce în ce mai mulţi bani?
De ce cred oamenii că dacă pâna în prezent s-a dovedit în mod repetat că datoria nu a scăzut ci a crescut, dintr-o dată va funcţiona ca prin minune mecanismul? S-au mai plătit datorii începând din 1990 şi până în prezent şi totuşi datoria externă a României, publică şi privată, a crescut de la 200 de milioane de dolari în 1990 la aproape 100 de miliarde (cifre oficiale) în prezent.
Problema economică nu are cum să fie rezolvată împrumutând mai mulţi bani. Cine este persoana care gândeşte aşa? Dacă tu ai o problemă financiară, dacă nu ai bani, mergi în piaţă să îţi cumperi o maşină? Pur şi simplu nu poţi să cheltui mai mulţi bani.
Până la urmă datoria trebuie lichidată, pentru că este pur şi simplu imposibil să fie plătită. Faptul că în prezent TVA-ul în Romania este de 24% echilibrează temporar lucrurile. Faptul că TVA-ul este redus pentru unele produse, nu are nici o relevanţă. Oricum materiile prime din care sunt formate acele produse, sunt supuse unei cote TVA mai mari.
Ideea de ansamblu contează. Pur şi simplu nu se poate menţine acelaşi nivel al taxelor. Până la urmă oamenii n-o să mai lucreze, sau o să lucreze superficial ceea ce nu aduce plus valoare. Sistemul încă este susţinut prin faptul că oamenii ori nu văd adevărul, ori îl văd dar nu ştiu ce să facă mai departe.
Dacă continuăm în aceeaşi manieră, mereu vor fi datorii de plătit. Cum credeţi că se va sfârşi totul, dacă mergem pe acelaşi drum? FMI-ul şi alte organizaţii, vor pune dobânzi din ce în ce mai mari. Datoria va creşte. Credeţi că ei ar renunţa dintr-o dată şi ar spune: “România are dreptul de plăti datoria la o dobândă corectă, în ritmul care este cel mai convenabil, astfel încat taxele să nu fie la un nivel ridicat” ? În nici un caz, Nada, Zero.
În acest capitol prezint situatia reală, urmând ca în capitolul despre sisteme alternative să descriu câteva soluţii, care sunt foarte simple şi nici măcar nu trebuie reinventat ceva.
Dar să revenim la FMI, ce înseamnă de fapt FMI? FMI-ul este un administrator de bloc, care strânge banii de la toate locuinţele din România şi îi foloseşte pentru a acorda împrumuturi la alte entităţi care au grupuri deţin cartiere întregi (statele) sau la persoane fizice (proprietarii de apartamentente). Când tu nu mai ai bani, adiministratorul îţi oferă bani cu dobândă. Dar el s-a folosit iniţial de banii tăi pentru a face profit, pentru a putea acorda noi împrumuturi. Cum ţi se pare acest lucru? La fel procedează şi FMI-ul, numai că în loc de persoane, sunt state.
SUA are o datorie de 16 trilioane de dolari. Adică 16.000 de miliarde, de 140 şi ceva de ori mai mult decât România. SUA are o populaţie de 308 milioane de locuitori, de 15 ori mai mare decât a României. Împărţind 16.000 de miliarde la 308 milioane, înseamnă că fiecare American are de plătit 52000 de dolari. În România dacă împărţim 100 de miliarde euro la 20 de milioane, rezultă că fiecare român trebuie să plătească 5000 de Euro. Şi nu numai atât, dar este o datorie care se continuă, adică plăteşti la infinit datoria de 5000 de euro, în tranşe. Este ca şi cum cineva face un împrumut din banii tăi şi după aceea îţi spune că trebuie să plăteşti la infinit cei 5000 de euro, să plăteşti în fiecare an. Ce i-ai spune unei astfel de persoane?
Soluţia este pur şi simplu să nu mai plătim aceste datorii absurde, cum a făcut Islanda de exemplu (căutaţi pe internet revoluţia din Islanda). Apoi, pasul doi ar fi desfinţarea TVA-ului şi a taxelor similare. Pasul trei, oamenii să se organizeze în asociaţii, prin care să cumpere produse direct de la producator. Este un lucru care se poate face uşor. O altă soluţie, oamenii să înceapă a face schimburi în sistem barter, fără a folosi bani. Apoi, să nu ţină banii blocaţi şi să îi investească în companii care au o altă orientare filozofică, companii care nu urmăresc să facă profit doar de dragul profitului. Companiile pot fi din domeniul energiei, producerii de hrană, noi tehnologii, curăţarea planetei, etc. Ce mai este important, recomand să urmăriţi discursurile lui Ron Paul, pentru a învăţa cu adevărat economie. Totul ţine de gândire, dacă ne schimbăm mentalitatea, se schimbă şi realitatea.
Să continuăm cu sectorul energiei. Marile companii energetice urmăresc să menţină status quo-ul energetic, prin care consumatorii sunt dependenţi de sistem. Ele blochează patentele care ar putea duce la rezolvarea “crizei energetice”, pe motiv că ar produce dezechilibre în societate. Dar deja sunt dezechilibre! Soluţia este ca noi să formăm reţele, prin care să îi sprijinim pe cei care vor să aducă aceste tehnologii. Sprijin inclusiv financiar. Foarte important este să fim realişti şi să nu ne imaginăm că acele persoane, care pot să aducă aceste tehnologii, ar trebui să fie perfecte. Ei sunt oameni la fel ca şi noi. Important este să facem paşi în direcţia pozitivă, nu să aşteptăm până când lucrurile vor fi perfecte, pentru că nu vor fi. Recomand să investiţi banii în aceste companii, care pot să aducă noile tehnologii pe piaţă. Unele persoane spun că dacă oamenii ar avea acces la aceste tehnologii, le-ar folosi în mod distructiv. Este o posibilitate, aşa cum orice, oricând, poate să fie folosit astfel. Dar ideea este să nu ne folosim de această idee ca şi scuză. A venit vremea să vedem lucrurile aşa cum sunt şi să ne trezim.
Să trecem la sectorul militar. Aici nu este vorba numai despre România ci de contextual global, fiindcă ce se întâmplă în SUA de exemplu, are mare influenţă asupra ţării noastre. Faptul că noi “trebuie” să plătim acea datorie de 100 de miliarde de Euro, este o consecinţă a sistemului creat de Marile Bănci şi Rezerva Federală din SUA. Am putea să ne uităm doar la ţara noastră, dar atât timp cât în fiecare an plătim acei bani, înseamnă că problema nu este numai în curtea noastră. Nu spun că nu ar fi “probleme” în România şi nici nu pot să zic că le cunosc foarte bine. Nu spun că politicienii din România nu au luat decizii proaste, sau că “problema” ar fi doar la politicieni. Ci că dacă cineva fură din curtea noastră în văzul nostru şi noi nu observăm că fură, trebuie ca prima oară să vedem ce se petrece de fapt, nu? Iar dacă cineva dintre noi (adică guvernul), ascunde faptul că un străin (FMI) fură din curtea noastră, noi ce ar trebui să facem? Să ne prefacem că nu se întâmplă nimic? Exact aşa se pune problema.
În lume, în sistemul financiar se întâmplă o mare EXCROCHERIE. FMI, Rezerva Federală Americană, toate organismele de acest tip, folosesc de fapt o schemă PONZI, prin care plătesc unele persoane (membrii guvernului, marii bancheri, etc) cu mai mulţi bani, pentru a fura nestingheriţi bani de la populaţie, prin intermediul unui sistem financiar-bancar inechitabil.
Să ne imaginam următorul scenariu. Eu mă aflu pe o insulă şi îmi aloc dreptul de a tipări bani. Tipăresc 10.000 de dolari pe care îi împart la 10 oameni care să dea împrumut câte 100 de dolari la fiecare persoană. De la fiecare dintre cele 10 persoane, care sunt noduri ale reţelei, eu iau o dobândă de 10%. Cele 10 noduri iau o dobândă tot de 10% de la fiecare individ. Automat s-au creat încă 1900 de dolari. 1000 de dolari din dobânda acordată celor 10 persoane şi 900 de dolari din dobânda acordată de cele 10 noduri către întreaga populaţie a insulei. Fiind mai mulţi bani (virtuali) în circulaţie, ei trebuie să fie creaţi şi fizic. Aşadar, eu tipăresc aceşti bani. Tipăresc încă 1900 de dolari, 1000 de dolari îi ţin pentru mine şi 900 îi dau celor 10 indivizi pentru a-i pune în circulaţie. Practic, eu pentru fiecare tipărire de bani, primesc 10% bani noi, pe care tot eu îi creez. Cu timpul, odată ce populaţia insulei creşte, prin aceste mecanism eu o să ajung să am foarte mulţi bani. Unii oameni nemaiavând bani, vor accepta şi dobânzi mai mari de 10%. Cele 10 persoane vin la mine cerând insistent bani. Eu simt că există o mai mare cerere de bani, aşadar cresc dobânda. În loc de 10%, ea devine 15%. Oamenii nu au ce face altceva decât să accepte. Ar putea să confişte tiparniţa şi să înceapă ei să tipărească bani, dar vor face acest lucru?
Exact la fel procedează FMI, numai că în loc de noduri ale reţelei, compania acordă împrumuturi la bănci mari, care acordă împrumuturi la bănci mici, care acordă împrumuturi la populaţie. În ciuda complexităţii infinite a formulelor matematice, mecanismul este simplu de fapt. Lucrurile sunt incredibil de simple. Aceasta este toată schema. Sigur, mai sunt multe alte elemente dar în principiu acesta este mecanismul de operare (care se numeste Sistemul Rezervelor Fracţionare) al Rezervei Federale Americane.
FMI, sau oricine altcineva nu este indestructibil. Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să recurgem la violenţă. Nu. Ci doar să nu mai participăm în sistemul lor. Ne putem noi crea un nou sistem. Şi nu sunt doar nişte vorbe spuse de mine. Nu sunt doar cuvintele mele. Ceea ce spun eu, s-a mai făcut în trecut.
Revenind, guvernul nostru din România ori minte, ori nu este conştient de ceea ce se întâmplă în realitate, ori este intimidat, ori este mulţumit cu situaţia actuală fiindcă oricum nu plătesc bani din buzunarul lor. Multe persoane spun “Să nu ne mai vindem ţara”, dar nu ştiu exact ce înseamnă acest lucru la nivel economic. Dacă vrem să nu ne mai vindem ţara, trebuie să îi cerem guvernului să nu mai plătească bani către FMI şi alte organisme asemănătoare. Până la urmă datoriile trebuie să fie lichidate. Mai bine începi acum să rezolvi problema, decât în momentul când se va ajunge în colaps economic. Dacă tu ai o carie, aştepţi ani de zile până să mergi la dentist? Cei care aşteaptă se chinuie singuri.
Banii ce sunt acum blocaţi în vârf, urmează să fie împărţiţi echitabil, ajungând la acele companii care într-adevăr pot să scoată pe piaţă noile tehnologii, pentru ca mai apoi să le ofere la un preţ astfel încât majoritatea persoanelor să le poată cumpăra. În zonele defavorizate, în Africa de exemplu, urmează ca acele tehnologii să fie implementate fără costuri financiare, până când o anumită zonă se redresează economic. Ceea ce am spus nu sunt idei radicale. Dacă stăm puţin si ne gândim, cred că vom vedea că acesta este drumul. Banii blocaţi acum în vârful piramidei, vor fi folosiţi şi pentru a implementa tehnologii care să curăţe poluarea din lume. Deci Energie, Hrană, Curăţare, elemente importante.
Când am vorbit despre lucrurile de mai sus, nu am vrut să sugerez că oamenii nu au contribuit la problemele lumii. Lăcomia, inechitatea, negarea, lipsa de responsabilitate, furtul, etc, există peste tot în lume, la toate nivelele. Dar ideea este că marea masă de oameni au fost manipulaţi de către cei din vârful piramidei. Am putea spune că de ce nu ne-am informat mai bine, dar în momentul când un grup de indivizi controlează informaţia, şi îi blochează pe cei care vor să aducă lumină în marea de întuneric prin intermediul informaţiei, problema nu mai este la marea masă de oameni, ci la acei puţini. Adică, nici nu poţi ştii dacă un individ este ignorant, dacă în fiecare an este intoxicat cu informaţie falsă. Dacă într-adevăr oamenii sunt ignoranţi, de ce este o atât de mare dorinţă pentru informaţie? Adevărul te va elibera, dar prima oară te va enerva.
Dar nu este suficient doar să ştii la nivel teoretic, de ce sistemul este atât de inechitabil. Dacă ai convingerea că indiferent ce ai face, cei care au momentan pârghiile câştigă întotdeuna şi tu nu faci nimic pentru a schimba lucrurile, înseamnă că tu le dai apă la moară, pentru a continua exact în aceeaşi manieră. Noi trebuie să ieşim din apatie şi din frustrări. Adică să nu ne folosim de “EI” ca şi sac de box, pentru a proiecta asupra lor, tot ceea nu merge în viaţa noastră. INCLUSIV Apatia, Delăsarea, Indiferenţa, lipsa de Energie şi de Motivaţie, lipsa de Credinţă (şi nu mă refer dintr-o perspectivă religioasă), Scepticismul, Cinismul, lipsa de Validare şi de Încredere, TOTUL!
Atât timp cât noi cerem să vină un SALVATOR pentru a ne scoate din toate lucrurile negative, noi le dăm apă la moară acelor indivizi care doresc să manipuleze. Un salvator adevărat ştie că nu este nimic de salvat. Şi chiar dacă ar fi ceva de salvat, nimeni nu o să vină să ne salveze de noi. “Salvarea” se manifestă prin diferite forme. Guvernul o foloseşte acordând tot felul de subvenţii şi ajutoare sociale, prin care ori susţine marile corporaţii, ori îi face pe oameni dependenţi de acele ajutoare, neîncurajând munca. De fapt guvernul este un Robin Hood, dar în variantă inversă. Ia de la toţi şi dă la cei puţini, chiar dacă aparent banii merg către populaţie. Noi nu ştim ce înseamnă cu adevărat abudenţa. Faptul că ai un salariu de să zicem 500 de Euro pe lună nu este abundenţă. Am putea avea mult mai mulţi bani şi nu bani de dragul banilor, ci bani pe care să îi folosim noi, nu cei din vârful piramidei. Chiar dacă abundenţa nu se manifestă doar prin bani şi există relativ multe persoane care au tot ce îşi doresc, să nu uităm că marea majoritate a populaţiei lumii trăieşte în sărăcie. Dar problema nu este numai la guverne, ci la neînţelegerea faptului că de fapt Libertatea generează abundenţă. Faptul că guvernul controlează din ce în ce mai multe lucruri, nu înseamnă libertate. Dar libertatea presupune responsabilitate din partea oamenilor, adică dacă faci o greşeală trebuie să existe unele consecinţe. Aşa este natural. Altfel, faci aceleaşi greşeli. Responsabilitate inclusiv faţă de propriul corp, fiindcă este datoria ta să fii sănătos şi să îţi menţii sănătatea.
Oamenii încă nu ştiu ce abundenţă poate fi creată pe Pământ! Poate să fie extatic şi va fi extatic. Şi nu vorbesc teoretic, ca un vis sau un ideal, ci la nivel practic. A trecut vremea pentru idealism imaginativ, a venit vremea pentru a practica idealismul. Primul pas în percepţia mea, primul pas pe care îl putem face fiecare, este urmarea pasiunii cu integritate, şi voi vorbi despre acest lucru pe larg în capitolul următor. Prea des ne folosim de diverse scuze, raţionalizam, minimalizăm sau amănăm să fim ceea ce vrem să fim. Iar pe lângă aceste lucruri, noi ne mai şi invalidăm, ca şi cum n-ar fi suficient ceea ce facem până în prezent. Suntem prea duri cu noi înşine şi prea mult ne invalidăm. Toate aceste elemente odată cumulate, le dau liber celor din vârful piramidei să ne manipuleze. Dar noi putem transforma totul. Pur şi simplu prin asumarea puterii personale, prin iubire şi împărtăşirea informaţiei.
Chiar dacă nu ajungem în postura de a face schimbări la nivel de vârf, tot ce contează este să ieşim din pasivitate şi să începem să le susţinem pe toate persoanele pozitive. În TOATE modurile posibile, nu doar declarativ! Acest lucru implică timp, energie, bani, validare, şi nu în ultimul timp încredere în capacităţiile lor. Noi vom reuşi să transformăm negativitatea de pe Pământ, dar doar dacă avem încredere în toate persoanele pozitive şi le susţinem. Este datoria fiecăruia să caute acele persoane şi nu doar să presupună că ele nu există. Există! La fel de important este să ne susţinem pe noi, iar dacă nu ştim cum să facem acest lucru, putem începe cu ceea ce nu ar trebui să facem.
Ce nu ar trebui să facem: să nu avem încredere în potenţialul nostru, să ne invalidăm, să minimalizăm, să desconsiderarăm idei şi proiecte, să nu fim motivaţi, să ne fie teamă de necunoscut, să credem că tot timpul trebuie să avem ultimul cuvânt, să fim cinici, să avem prejudecăţi, să raţionalizăm şi să analizăm în mod excesiv unele idei, să fim PASIVI şi indiferenţi. Când spui masonii conduc şi te limitezi la această afirmaţie, tu eşti PASIV fiindcă practic nu faci nimic pentru a schimba ceva. Doar conştientizarea faptului că alţi manipulează nu înseamnă Acţiune. Ci doar validezi faptul că alţii manipulează, oferindu-ţi şi ţie mână liberă pentru a face acelaşi lucru. Dacă alţii manipulează, răspunsul tău corect ar fi să vorbeşti despre acest lucru, dar nu din perspectiva faptului că nu există nici o soluţie pentru a depăşi manipularea. Ca şi cum ai fi înfrânt înainte de a încerca. Noi de fapt ne-am obişnuit să manipulăm pentru a obţine tot felul de lucruri, pentru că nu avem suficientă încredere că vom putea obţine şi altfel tot ceea ce ne dorim. Noi nu avem încredere că Dumnezeu, Creatorul, ne va oferi tot ceea ce avem nevoie.
Nu poţi să combaţi manipularea prin manipulare. Şi mai vreau să spun un lucru, Putere Personală nu înseamnă Manipulare. Multor persoane le este teamă să îşi exprime Puterea Personală, ca nu cumva să manipuleze. Cei din vârful piramidei au transmis această idee distorsionată. S-a creat o situaţie în care existând atât de multă manipulare în jur, oamenii nu mai pot să discearnă atât de clar când cineva vorbeşte din Puterea Personală şi când încearcă să manipuleze. Unele persoane se trezesc brusc că sunt presate de manipularea din jur, dar fiindcă nu sunt conştiente de ea, încearcă să o contrabalanseze prin Putere Personală. Din păcate, ei îşi manifestă în mod excesiv Puterea Personală faţă de persoanele care nu trebuie. Faptul că iubitul tău, un membru al familiei, un prieten, etc, devine “sac de box” nu înseamnă că ai echilibrat ceva. Dacă şeful tău este manipulativ, problema trebuie rezolvată faţă de el. Daca eşti nemulţumit faţă de taxe, reglează Puterea Personală faţă de guvern. La fel se întâmplă pentru un iubit, un prieten, un membru al familiei, etc.
Aşadar, este foarte important să ştim exact care este mecanismul manipulării şi cine manipulează, altfel mereu o să vedem faptul că suntem înşelaţi, dar nu o să găsim cine sau ce se află în spate. Acest lucru produce un gol în psihicul nostru şi duce la reîntărirea convingerii că există forţe sau persoane invizibile, care ni se opun. Nu este vorba că acei indivizi care manipulează nu se ascund, dar dacă nici măcar nu avem interesul de a descoperi adevărul, atunci suntem cu adevărat fără de putere. Cei “săraci cu duhul” sunt cei ignoranţi.
Adevărul este că miliarde de dolari se duc în programe “Negre”, asupra cărora nici o persoană dintre cele alese de noi, nu are un control. Aceste programe sunt total în controlul unor persoane, care nu urmăresc binele umanităţii. Sute de miliarde de dolari din bugetul American merg în aceste proiecte negre.
Acest lucru se întâmplă şi în România, nu numai în SUA. Nu se poate spune că noi am fost de acord ca banii să meargă în acele proiecte. Ei sunt pur şi simplu deturnaţi.
Închei acest capitol urmând ca în următorul să vorbesc despre ceea ce putem face noi, primul lucru fiind să ne urmăm pasiunea şi să fim noi înşine.
7 Ulei din germeni de grau
