Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă). Sângele alimentează cu ''hrană'' toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.
Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele :). Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta "uleios" şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat - asemenea sângelui de către inimă - iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică - mişcarea muşchilor îl pune în mişcare -.
...Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman..... e ''o grămadă'' de celule.
Sângele are un ph de 7,35 - 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta.
Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele fffff puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase.
Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin???? ........Aruncă toată aciditatea pe celule!!!!!!! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi :(.
Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii (supranumite şi "uzine energetice", deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei se transformă... şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă.
Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă. În cazul acesta, se ridică întrebarea: "Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe proprii??"
Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru.
Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.
Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).
Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere.
De ce?
Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită "tripsină". Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se "ascunde" acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ''parazit'' :))).
Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, ... deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?...... Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ''stilul de viaţă'' şi de obiceiurile alimentare.
Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece (!!!) ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul "cancer în faza I". Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac????
Omoară celule canceroase!!!!! Fff bine, până aici.... Omoară, însă, şi celule sănătoase??!!! Haideţi să trecem cu vederea aceasta... Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULELE ALBE!!!!!!!! Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar. Acum intră în scenă ''medicamentele'' lui Dumnezeu. În multe fructe şi legume există nişte ''coloranţi''. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel galben.
Să vedem modul de funcţionare!!! ..... Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească.
Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete.
Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Această otravă trebuie scoasă cumva din organism.
Aici intervine sistemul limfatic!! Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în ficat.
Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.
Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac!!! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie - stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism.
Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc - prin mişcarea limfei - otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.
Iar acum, în încheiere, o părere personală - dacă vreţi, o credinţă a mea -: TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ!!
..... După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii - care, în sine însele, sunt pentru a omorî trupul - şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin "medicamentele" Lui: pentru SUFLET - dragoste şi iertare, iar pentru TRUP - plante şi fructe vii.
În multe cazuri, Dumnezeu râde.... râde în nas ştiinţei şi înţelepciunii omeneşti, iar binecuvântarile LUI (dacă omul alege să intre în ele*) sunt gata să funcţioneze şi să regenereze corpul atât de otrăvit de ură, invidie, neiertare, ... stil de viaţă şi alimentaţie...
Dumnezeu vindecă sufletul ruinat...... şi salvează şi trupul - de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel mare parte a fiinţei umane........ Aici apare, însă, o problemă: El nu poate reface trupul, atâta timp cât nu reface sufletul, mai intâi (s-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi celulele, chiar dacă suntem pe o dietă 100% crudivoră) .
... Aşa funcţionează planul Lui... Când eu am mai mare încredere într-un om cu halat alb, decât în Creatorul Cerului şi al Pământului, ce dovadă mai mare de necredinţă în puterea LUI de a mă vindeca, pot avea?...
Aşa ne manifestăm necredinţa în Dumnezeu prin faptele noastre!! Mergem la un om şi "credem" că el poate înlătura sau tăia ''erorile'' lui Dumnezeu... Dacă ''medicamentele'' LUI şi intrarea în ascultare, prin accesarea binecuvântarilor Sale - pe care le-a lăsat acolo pentru noi încă de la întemeierea Pământului -, nu ne pot restaura şi vindeca... NIMIC ŞI NIMENI ALTCINEVA NU VA PUTEA!!!!!!!!!!!!
Un canion din statul american Utah arată absolut impresionant. Se numeşte Zion National Park şi a devenit atât de popular în Statele Unite, încât turiştii trebuie să câştige la tombolă pentru a putea intra. Doar 80 de persoane au permisiunea de a vizita zilnic acest canion.
.jpg)
.jpg)
Articol scris de Jean Tinder - editor la Cercul Crimson Pe drumul spre casa, dupa shoudul de acum cateva saptamani, ma simteam obosita si tacuta dupa o zi lunga. Adamus tocmai a transmis un mesaj despre vise si ne-a incurajat, fie sa le lasam sa plece, fie sa le facem sa fie reale. Priveam cerul plin de stele stralucitoare si ma intrebam :" Deci, care este visul meu?" Ca multi dintre noi, m-am gandit la visul meu inca de cand el l-a mentionat in ianuarie. A fost bine sa realizez ca deja traiesc multe din visele mele si am lasat ca altele sa plece pentru ca nu le mai simteam potrivite. Dar inca mai sant cateva care nu s-au indeplinit. Lucruri ca : a calatori in jurul lumii facand work-shop-uri, a conduce tururi sacre si refugii, a scrie cele mai bune carti ( sau doar sa termin de scris o carte). a avea propria mea casa ; acestea au fost cateva din visele si asteptarile care inca asteapta acolo undeva sa se manifeste.Deci, in acea noapte,in drum spre casa, m-am intrebat cel mai mult :care din acele vise a fost "cel maret". Pentru toate era destul de mult de lucru si eram cam nelinistita in legatura cu raspunsul, gandindu-ma :" si apoi , ce?". Daca visul meu de a preda peste tot prin lume ar fi fost cel mai important, cum mi-ar fi afectat viata de care ma bucur in prezent? Dar daca realizarea viselor mi-ar da viata peste cap? Hmm, nu ma mir ca nu s-au manifestat..." Care este visul meu real?", am intrebat. Si raspunsul a fost dintr-o data acolo - nu in cuvinte, ci ca o cunoastere, nu in graba unui entuziasm , ci ca o aroma calda a iubirii. Cel mai adevarat vis a fost EU ! Sinele meu uman. Corpul meu. Apoi a venit indoiala:" Ce fel de vis prostesc este asta? Se voia a fi visul MARET". Ce legatura are corpul meu cu acesta? Vedeti voi, acesta m-a necajit mai tarziu cu dureri si o luare in greutate care nu ma mai paraseau , ca sa nu mai mentionez alte probleme care au legatura cu a purta un sine fizic dupa mine.Cum poate fi acesta calificat ca fiind un vis realizat? Desigur ca trebuie sa fie altceva, am respirat profund si am simtit din nou.Si acelasi raspuns era inca acolo, intr-o mare de sentimente atat de clara si intensa , incat a inceput sa apara in fata ochilor mei. Am gasit ceva adevarat. Sinele meu. Corpul meu. Ce a insemnat sa am acest vis? Si ce a insemnat sa il fac sa devina real? Am inceput sa realizez ca acesta inseamna sa fac din corpul meu un loc unde sa vreau sa fiu, nu doar un lucru necooperant pe care sa-l conduc ca pe un catar. A insemnat sa il ascult, sa il iubesc, chiar si sa-l inteleg, sa-l rasfat si sa-i fac pe plac. A insemnat sa imi acord prioritate, in loc sa ma las pe locul doi. A insemnat sa nu ma mai plang in legatura cu greutatea mea actuala si iubitor, sa fac ceva in privinta acesteia, chiar daca acel ceva este acceptarea totala. De fiecare data cand ma gandeam la acest vis, cateva zile mai tarziu, energia era inca atat de intensa.Stiam ca acesta a fost visul maret. De fapt, ce este mai important decat sa fiu cu adevarat aici, in iubire totala si bucuria pentru mine insami? De aceea am venit pe Pamant si este exact ceea ce sufletul meu a asteptat. De ce ar fi venit sa traiasca cu mine, daca nu imi pasa de el sau daca nu imi place casa pe care si-a ales-o? Daca a avea grija de mine este intotdeauna pe locul doi, daca nu imi fac timp pentru a ma bucura cu adevarat de acest corp, atunci care este diferenta intre aceasta viata si toate celelalte vieti? Credeti sau nu, in minutul in care am decis sa incetez sa mai visez acest vis si sa il fac sa devina real, nu intr-o zi ci acum, toate potentialele de sustinere au inceput sa apara. Si problemele au aparut,de asemenea. As putea avea cutezanta sa cer, nu - sa comand - abundenta in viata mea , doar pentru a ma rasfata? Sant suficienta "doar eu" sa deranjez universul pentru acest lucru? Pot avea incredere ca abundenta va fi acolo pentru orice doresc, daca ma pun mai intai eu pe primul loc? Si in topul tututor acestor lucruri, a-l face real inseamna sa trebuiasca sa incetez sa ma agit si sa ma plang in legatura cu corpul meu. Fara"gandire magica" , daca vreau ca totul sa fie diferit.Acum este timpul pentru actiune. Da, este timpul sa manifest acest vis pretios, al unui corp minunat, confortabil, care se reveleaza in vioiciunea sa si danseaza intr-o reuniune pasionanta cu sufletul sau. Toate celelalte vise sant doar distrageri. Acestea se vor aseza in realitatea potrivita cand acest vis despre MINE este real. Care este visul vostru adevarat? Poate fi ceva diferit pentru voi decat a fost pentru mine, dar un lucru este sigur :" Nu stiu", nu este adevarat. Raspunsul vostru este acolo si Sinele vostru va va anunta care este acesta. Pur si simplu, puneti intrebarea,respirati profund si simtiti.Raspunsul va aparea, daca ii permiteti si ar putea fi mult mai simplu decat va asteptati. Asadar, permitindu-va sa cunoasteti raspunsul, va inseamna de asemenea ca nu mai exista scuze. Pare mult mai usor sa doresti si sa te plangi, decat sa faci schimbari reale. Poate este inertia existentei umane sau poate este ezitarea de a elibera visele noastre si de a ne asuma responsabilitatile pentru vietile noastre. Dar credeti-ma, energia si pasiunea celui mai adevarat vis al vostru depaseste cu usurinta toata inertia si ezitarea. Oh, si inca un lucru. Cel mai adevarat vis al vostru se va manifesta pe cealalta parte a voalului. Totul acolo este deja un vis, noi am venit aici pentru a-l face real. Stiu ca cativa dintre voi sant obositi, nu v-ati realizat visele si doriti sa plecati. Dar ceea ce presupuneti se va intampla odata ce santeti "plecati"? Aceasta dorinta nelinistita de a face visul real va va lovi din nou. Acesta v-a adus aici, in primul rand. Acesta va impins prin atat de multe vieti pline de bucurii si greutati si nu se va opri pana cand santeti reuniti total cu Sinele vostru, cu adevarat. Si acest lucru se intampla aici pe Pamant, in corpul vostru uman. Conectarea cu visul cel adevarat al sufletului este o experienta intima si pretioasa, care nu are nimic de a face cu nimeni altcineva.Aveti de gand sa va binecuvantati pe voi insiva atat de mult? 
