 |
| Protos. Nicodim Măndiţă |
1. PENTRU CESE PUNE LUMÂNAREA APRINSĂ ÎN MÂNA MURIBUNDULUI? Lumânarea aprinsă se pune în mânamuribundului pentru a arăta că viaţa acestui creştin, botezat şi îmbrăcat înHristos, a fost o lumină pentru semenii săi. Că el a urmat cuvântul Domnului:„Voi sunteţi lumina lumii… aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor,încât să vadă faptele voastre cele bune şi să mărească pe Tatăl vostru Careeste în ceruri… (Mt. 5, 14-16).
3. DE CE SE SPALĂ TRUPUL MORTU LUI CUAPĂ? Trupul mortului se spală peste tot cu apă, după rânduialacreştinilor apostolici (F. Ap. 9, 37) şi apoi se şterge. în unele părţi se ungecu untdelemn la toate încheieturile, poate în amintirea ungerilor lui de la Botez şi Mirungere ca: prooroc, preot şi împărat tainic în Hristos. Spălareatrupului răposatului se face spre reamintirea că trupurile drepţilor vor înviaîn mărire, după sfârşitul acestei lumi trecătoare (1 Cor. 15, 4-44). Spălareatrupului răposatului înseamnă curăţia sufletească a creştinului, în caresufletul său se va înfăţişa înaintea Dreptului Judecător, pentru a fi judecatşi răsplătit după faptele sale. „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, casă dau fiecăruia după faptele lui” (Apt. 22, 12). Spălarea trupului răposatuluise face după pilda Domnului Hristos, al cărui Trup a fost spălat cu apă, ziceSfântul Ioan Gură de Aur. Aceasta mai înseamnă: cinstirea, dragostea rudeniilorcătre răposat şi dorinţa lor ca trupul lui să fie în curăţenie înainteaDomnului.Că “Crucea este păzitoarea atoată lumea. Crucea este podoaba Bisericii. Crucea este stăpânitoareastăpânitorilor. Crucea este întărirea credincioşilor. Crucea este slavaîngerilor şi a dracilor rană” (Luminânda zilelor săptămânii miercuri şivineri).Hristos estenedespărţit de Cruce. Crucea este „Semnul Fiului Omului” (Mt. 24, 30).Crucea este Altar Dumnezeiesc, sfinţenie mare. Crucea are în sine mari puteriDumnezeieşti. Varsă peste aleşi binecuvântare (Fac. 48), salvează de pierzare(leş. 12. 1-29). Zdrobeşte ostile vrăjmaşilor (leş. 17, 8-16) şi „salvează peIsraeliţi de muşcăturile ucigătoare ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi”(Tropar glas 8 la Sf. Maslu). Crucea este o putere mare a lui Dumnezeu (ICor.l, 18-25). Sf. Apostoli şi toţi Sfinţii sau lăudat în Crucea Domnului (Gal. 6,14).Aşadar, dupăDumnezeiescul Său exemplu, răposaţii, în a patruzecea zi după moartea lor intrădefinitiv în situaţia ce se cuvine valorii lor morale, după exemplul Domnului,Care după ce a terminat lucrarea mântuirii noastre, prin viaţa şi moartea Sa,încunună lucrarea Sa, prin înălţarea Sa a patruzecea zi după moarte. Sufletulrăposaţilor, terminând cursul existenţei lor pământeşti, primesc a patruzeceazi pedeapsă sau recompensă, după faptele lor… (Cuv. asupra rug. p. morţi deArhim. Theodor).Părintele Nicodim Măndiţă/Ed. Agapis, Bucureşti, 2007Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX
Credincioşii văd în lumânarea aprinsa din mâna luminatului muribund Lumina luiHristos, care luminează tuturor. Văd lumina cea adevărată care luminează pe totomul ce vine în lume, în lumea împărăţiei Sale… Văd pe Cel ce a zis şi zicepururea în Evanghelia Sa: „Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu vaumbla întru întuneric, ci va avea lumina Vieţii” (1 loan 1, 2; Ioan 8, 12;2 Cor. 4, 4-6). Văd lumină din lumina lui Hristos. Lumânarea aceasta nereaminteşte de pilda celor cinci fecioare înţe¬lepte, care au întâmpinat peMirele lor în miezul nopţii luminat (Mt. 25, 1-13).
2. PENTRU CE SE TRAG CLOPOTELE DUPĂTRECEREA LA CELE VEŞNICE? Trage rea clopotelor, după moartearăposatului şi la înmormântarea lui, vesteşte creştinilor că, un membru dintreei sa despărţit din mijlocul lor şi îi îndeamnă să se roage pentru sufletul lui.în acelaşi timp, ele aduc aminte tuturor, că ceasul acesta al morţii va venipeste fiecare din noi. Tragerea clopotelor înseamnă trâmbiţa în¬gerească, ceare săi cheme pe toţi din morminte, la înfricoşata Judecată Universală. „Nu vămiraţi de aceasta, căci vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auziglasul Fiului lui Dumnezeu… Si vor ieşi cei ce au făcut fapte bune întruînvierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele întru învierea Osândei”(Ioan 5, 28-29).
4. PENTRU CE SE STROPEŞTE TRUPULRĂPOSATULUI CU AGHEASMĂ? Trupul răposatului se stropeşte cu agheasmămică, arătând dorinţa casnicilor, rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor, casufletul răposatului să se înfăţişeze sfinţit la înfricoşata Judecatăparticu¬lară şi universală.
5. DE CE SE ÎNCHID OCHIIRĂPOSAŢILOR DUPĂ CE MOR? Ochii răposaţilor creştini se închid şi lise leagă fălcile, arătând că eidorm un somn, mai lung decât cel obişnuit, pânădupă sfârşitul lumii acesteia trecătoare, până înaintea venirii Dreptului Judecător,Care va judeca toată lumea (Ioan 5, 24-29).
6. CE ÎNSEMNĂTATE ARE UNGEREARĂPOSATULUI MIREAN CU UNTDELEMN? Ungerea cu untdelemn aîncheieturilor trupului răposatului mirean, înseamnă milostivirea pe care o vaavea Dreptul Judecător, cel Atotbun şi drept, faţă de el.
7. CE ÎNSEMNĂTATE ARE ÎMBRĂCAREARĂPOSATULUI CU CĂMAŞĂ CURATĂ? Cămaşa curată (de la Sf. Botez, dacăşi-a păstrat-o) se îmbracă după pilda Domnului Hristos, Care a fost înfăşuratîn giulgiu curat, nou. Aceasta înseamnă înnoirea răposaţilor, după învierea ceade obşte.
9. CE ÎNSEAMNĂTATE ARE ÎMBRĂCAREARĂPOSATULUI CU HAINELE NOI, CURATE? îmbracarea răposatului cu hainenoi şi curate, ne reaminteşte că Mântuitorul, după cea murit şi a fost coborâtde pe Cruce, a fost înfăşurat cu giulgiu curat, nou, şi pus în mormânt. Aceastamai înseamnă şi înnoirea noastră după învierea Mântuitorului.
10. DE CE SE ÎMBRACĂ RĂPOSAŢII ÎNFELURITE HAINE NOI, SPECIFICE RANGULUI, PROFESIEI SI MISIUNII CE EI AUÎNDEPLINIT ÎN ACEASTĂ VIATĂ? Răposaţii îmbrăcaţi, fiecare dupăstarea şi slujba lor, în haine, uniforme şi veşminte lumeşti, militare,bisericeşti… înseamnă: credinţa noastră în învierea morţilor, în judecataparticulară şi universală, la care, fiecare din noi are să dea seama, dacă şi-aîmplinit sau nu, chemarea sa pe pământ, îmbracarea trupurilor cu haine noi,curate, închipuie veşmântul cel nou al nestricăciunii cu care vor învia la ziuaJudecăţii (1 Cor. 15, 42-44).
11. CE ÎNSEMNĂTATE ARE AŞEZAREAMÂINILOR RĂPOSATULUI PE PIEPT, ÎN FORMA CRUCII? Aşezarea creştinuluipe pat, pe masă, pa catafalc, în sicriu… ne reaminteşte că el a încetat a mailucra, că el doarme cu trupul somn veşnic, până la învierea obştească, acoperitcu puterea Sfintei Cruci. Mâinile aşezate pe piept în chip de rugăciune, înseamnăcă, răposatul îi roagă pe toţi, mai întâi să-1 ierte, apoi să se roage pentruiertarea păcatelor lui si odihna veşnică.
12. PENTRU CE SCOT PE MORŢI, DINCASĂ SI DIN BISERICĂ, CU PICIOARELE ÎNAINTE? Pentru cfi natura adispus ca omul să intre în lumea aceasta cu capul şi să iasă cu picioarele.
13. PENTRU CE SE AŞEAZĂ TRUPULRĂPOSATULUI ÎN SICRIU, ŞI CU FAŢA SPRE RĂSĂRIT? Trupul se aşează însicriu, pentru a fi ocrotit de greutatea pământului, înainte de putrezire.Aşijderea pentru că trupul răposatului se află sub acoperământul CeluiPreaînalt, se odihneşte sub umbra Celui Atotputernic (Ps. 90). Se aşează cufaţa spre răsărit ca şi la Botez, pentru că dinspre răsărit a venit Hristos,Lumina cea adevărată şi tot dinspre răsărit va veni El la Judecata viitoare(Mt. 24, 27; I. C. O. pg. 364). Răposatul se mai aşează cu faţa spre răsărit:acasă, în biserică şi în mormânt, pentru că, nemaiputând să se roage IuiDumnezeu cu gura, să se roage lui Dumnezeu măcar cu starea sa.
14. CE ÎNSEAMNĂ PÂNZA ALBĂ, LUNGĂ,CU CARE SE ACOPERĂ TRUPUL RĂPO SATULUI? Trupul acoperit cu pânzaalbă, lungă, de la creştetul capului până la tălpile picioarelor, arată cărăposatul se află sub acoperământul Bisericii şi al Domnului nostru IisusHristos, Dumnezeu-Omul. Aceasta închipuie curăţirea sufletească a celuiadormit. Dacă pânza e crijma păstrată de la Sf. Botez, închipuie curăţiasufletească dobândită prin păstrarea până la moarte a dreptei credinţecreştineşti, după garanţia dată la Sfântul Botez.
15. DE CE SE PUNE CRUCE DE CEARĂ,LEMN, METAL, ÎN MÂINILE RĂPOSATULUI CREŞTIN? Pentru a arăta că el avietuit creştineşte şi lui Hristos şi-a dat sufletul său…
Privitor la aceasta, Mântuitorul ne spune: „Cel ce voieşte să vină după Mine,să se lepede de sine, să-şi ia Crucea sa şi să-mi urmeze Mie!” (Mc 8, 34).Aici este vorba, în primul rând, de Crucea din suflet, ca luptă împotrivaplăcerilor păcătoase, a păcatelor, ca purtare a necazurilor… dar lupta şinecazurile le poartă omul, gândind la Crucea lui Hristos, prin care a biruit Elpăcatul. La acestea şi la multe altele cu¬getând după dreapta socoteală, noiprivim la Crucea lui Hristos, la datoria de a purta în suflet, de a fi curecunoştinţă faţa de El şi de a lupta contra patimilor şi a păcatelor. Crucealui Hristos a fost, este şi va fi pururea, scut şi armă împotriva îngerilorrăi, necuraţi, nemilostivi, care caută să ia sufletele morţilor. Crucea de pepieptul răposatului înseamnă steagul de biruinţă sub care a vieţuit el şi însperanţa căruia se va odihni (înv. Cred. Ort. a. 1952, pg. 122-123).
16. CE ÎNSEAMNĂ TOIAGUL DIN CEARĂDE ALBINE? Toiagul sau lumânarea din ceară curată de albine,supranumit şi toiagul călătorului, preînchipuie sprijinul şi lumina neînseratăpentru sufletul răposatului în vremea călătoriei, adică a trecerii lui dinmoarte la viaţă şi de pe pământ la cer. Toiagul se aduce de la Biserică acasă,a treia zi se dă de pomană cu colac.
17. CE ÎNSEAMNĂ SFÂNTA ICOANĂ DE PEPIEPTUL RĂPOSAŢILOR? Icoana sfântă de pe pieptul celui adormitînseamnă dreapta credinţă sau ortodoxia sa. Icoana cu praznice împărăteşti,(învierea Domnului ş. a.) ne grăieşte tainic că creştinul îşi dă duhul luiHristos, Căruia i se încredinţează. Icoana cu chipul patronului său, înseamnăcă acesta luminat, din înălţime îl va apăra şi îi va fi mijlocitor înainteaDomnului Dumnezeu. Crucea (dacă i se pune pe piept), înseamnă arma asupradiavolului, steagul de biruinţă sub care a vieţuit şi în speranţa căruia vaodihni în pace.
18. CE ÎNSEAMNĂ CUNUNA RĂPOSATULUI? Cununa aceasta înseamnă vrednicia în lupta cea bună, cu careîn toată viaţa sa luptat cu duhurile rele, cu păcatul, cu lumea ce zace în celerele. A murit cu speranţa că va primi cununa cerească, după milostivirea luiDumnezeu şi mijlocirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, a Sfântului IoanBotezătorul şi a tuturor Sfinţilor. Răposatul creştin drept-credincios,încununat, ne şopteşte tainic, lin, cu Sf. Ap. Pavel: „Lupta cea buna amluptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi sa gătit miecununa dreptăţii, care îmi va da mie. Domnul, Judecătorul cel Drept, în ziuaaceea şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (2Tim. 4, 7-8; ş. a.).
19. OARE SE POATE ACOPERI CU PĂLĂRIE SAU CU CĂCIULĂ CAPUL MORTU LUI CÂND ÎL DĂ ÎN GROAPĂ? NuFiindcă răposatul are pe piept icoana Domnului Hristos, pe corp rugăciunea dedezlegare şi pe cap cununa cu care va sta înaintea Domnului. Acelea să le deade pomană unui lipsit, pentru sufletul răposatului.
20. CE ÎNSEMNĂTATE AU VERDEAŢA SIFLORILE LA MORT? Verdeaţa si florile aduse şi puse împrejurulmortului ne grăiesc tainic că, deşi moartea este fioroasă, îngrozitoare şifoarte neplăcută, totuşi ea este calea către viaţa veşnică şi purureaneveştejită. în viaţa veşnică pururea este viaţă plăcută, dezvoltare minunată,activitate măiestrită şi bucurii însufleţite la vederea Feţei lui Dumnezeu.
21. CE ÎNSEMNĂTATE ARE OGLINDAACOPERITĂ CU BASMA ÎN TOT TIMPUL CÂND MORTUL ESTE ÎN CASA? Oglindaacoperită cu basma sau pânză subţire, înseamnă: întristarea, tânguirea,plângerea celor vii, care de scârbă nu doresc să se privească în oglindă. Ei,cu toţii, îşi întorc privirile către cel răposat.
22. UNDE MERGE SUFLETUL DUPĂDESPĂRŢIREA LUI DE TRUP? După ce taina morţii se săvârşeşte, duhul(sufletul) omenesc se desparte de trup. Timp de două zile, sufletul locuieşteîncă pe pământ. El umblă împreună cu îngerii împrejurul casei sale, prin acelelocuri unde avea obiceiul să grăiască cele bune, să susţină adevărul şi să facăfapte bune. El petrece pe lângă casa unde sa despărţit de trup, şi pe lângăsicriu, unde odihneşte trupul lui. Apoi, după chemarea Mântuitorului, care aînviat a treia zi după moarte, tot sufletul trebuie să urce sus la cer, spreînchinare înaintea Domnului, Dumnezeului întregului univers. A treia zi dupămoarte, trupul mortului este pro-hodit şi înmormântat. în acelaşi timp, cândtrupul este coborât în mormânt şi se acoperă cu pământ, sufletul se urcă lacer.
23. SUFLETUL OMENESC DUPĂ MOARTESUFERĂ VREO SCHIMBARE? Sufletul după trecerea în veşnicie nu suferănici o schimbare, decât numai de situaţie şi de loc, el nu mai este pe pământ.însă spiritul său şi capacităţile sale sunt aceleaşi ca şi când era pe pământ.Ceea ce el iubea pe această lume, iubeşte şi dincolo de mormânt. El iubeşte peai săi ca şi mai înainte şi este însufleţit de o arzătoare iubire pentruDomnul. Deci dacă astfel se prezintă situaţia, este oare cu putinţă ca cei viisă nu poată iubi pe cei ce au trecut la viaţa veşnică? Se poate oare proba decineva că porunca iubirii nu se întinde decât asupra celor vii şi se sfârşeşteodată cu viaţa pământească?
Cei ce vor voi să o demonstreze, vor dovedi prin aceasta că nu recunosc niciexistenţa lui Dum-nezeu, nici existenta sufletului şi a vieţii viitoare. Fărăiubire ce este viaţa de dincolo de mormânt? Cei vii, numai dacă au în ei duhullui Hristos, sunt datori a iubi pe răposaţi, nepu-tând lucra contrar naturiilor. Aceasta e o datorie sacră, o putere a credinţei ortodoxe, căci credem înnemurirea sufletului şi în viaţa viitoare, în care crede toată omenirea. Cum săse explice indiferenţa unor persoane către cei trecuţi la Domnul ca şi cătrenişte fiinţe ce nu mai există? Necredincioase şi cu inimile împietrite suntasemenea suflete. Dacă credinţa în Hristos ne porunceşte să iubim până şi pevrăjmaşii noştri, cum putem noi a fi indiferenţi către răposaţii noştri, carene-au iubit şi ne iubesc încă?
24. EXISTĂ OARE VĂMI ALEVĂZDUHULUI? Pământul şi cerurile sunt despărţite printr-un spaţiufoarte mare, nesfârşit. Acesta desparte Biserica Triumfătoare de BisericaLuptătoare. Spaţiul acesta se numeşte aer. în acest spaţiu sunt aşezatetribunalele văzduhului, unde sunt cercetate sufletele drepţilor şi liberatecătre împărăţia Luminii, iar sufletele păcătoşilor sunt oprite şi aruncate înadâncul iadului. Acest spaţiu este plin de îngeri căzuţi, a căror activitateconstă în a întoarce pe om de la mântuirea sa şi făcând din om instrumentulrăutăţii lor. Ei lucrează asupra activităţii interioare şi exterioare asufletului nostru încercând al face să participe la căderea lor. „Ca un leu,răcnind umblă, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8), aşa a zisApostolul Petru, vorbind despre demoni. Deci unde au găsit ei refugiu? Dupăcartea lui Iov, noi vedem lămurit, că locuinţa lor este în văzduhuri (aer) iarApostolul Pavel îi numeşte „duhurile răutăţii”.
Tot spaţiul ce desparte pământul de Ceruri este divizat în douăzeci şi patru depărţi sau tribunale şi sufletul trecând pe acolo este acuzat de păcatele salede către demoni. Fiecare tribunal sau fiecare vamă, după cum Sfinţii Părinţi lenumesc în scrierile lor (în timp ce duhurile rele sunt numite acolo vameşi),corespunde cu oarecare grup de păcate. Spiritele cele rele acuză pe suflet nunumai de păcatele de care este el vinovat, ci încă şi de cele ce na comis, dupămărturisirea Sfântului Ioan Lestvithnic.
25. CE SE FACE CU SUFLETULRĂPOSATULUI A TREIA ZI, A NOUA ZI ŞI LA PA TRUZECI DE ZILE?Cunoscând starea sufletelor după moarte, trecerea vămilor şi înfăţişareaînaintea lui Dumnezeu, Biserica şi rudele, vrând al ajuta pe cel răposat, roagăpe Domnul de a ierta sufletului păcatele sale şi de a-i înlesni trecereavămilor văzduhului. Iertarea păcatelor constituie învierea sufletului pentru oviaţă de fericire eternă. Aşadar, luând de model pe Domnul nostru IisusHristos, înviat din morţi, a treia zi se fac rugăciuni pentru cel
răposat, pentru ca şi el să învieze pentru viaţă veşnică şi biruitor alături deMântuitorul Iisus Hristos. După ce sufletul sa închinat Domnului, el este dusprin deosebite lăcaşuri ale Sfinţilor, pentru a privi frumuseţile Raiului.Această vizitare a locuinţelor cereşti ţine şase zile. Sufletul admiră şislăveşte pe Dumnezeu, Creatorul totului. în această contemplaţie el uită cutotul scârbele ce a avut în trup; dar cu toate acestea, dacă el este împovăratde păcate, se întristează şi îşi impută că şi-a petrecut viaţa în negrijă şi căn-a ascultat pe Dumnezeu şi poruncile Sale.
Isprăvind vizitarea Raiului, a noua zi (după despărţirea sa de trup), sufletulse urcă din nou spre Dumnezeu spre a i se închina. De aceea Biserica areraţiunea de a face a noua zi, rugăciuni pentru morţi. Cunoscând stareasufletului răposatului a noua zi după moarte, când are loc a doua închinare,Biserica şi rudele roagă pe Dumnezeu de a pune sufletul răposatului în numărulcelor nouă cete de îngeri.
După a doua închinare, Domnul porunceşte ca iadul să fie arătat sufletului. Elvede atunci suferinţele păcătoşilor, aude plângerile, gemetele şi scrâşnireadinţilor. Timp de treizeci de zile sufletul vizitează toate părţile iadului şitremură ca să nu fie condamnat să locuiască acolo veşnic, în fine, a patruzeceazi, după despărţirea sa de corp, sufletul se urcă pentru a treia oară să seînchine Creatorului.
Atunci, în a patruzecea zi după moarte, Judecătorul Etern hotărăşte locuinţa cei se cuvine sufletului, după faptele sale, după viaţa sa pământească. Astfel,judecata particulară a sufletului are loc la patruzecea zi după moarte, şiiată, pentru ce Biserica se roagă pentru morţi în acea zi. Deci ziua apatruzecea după moarte este ziua decisivă pentru soarta sufletului în viaţaviitoare. Judecata particulară a lui Hristos, determină starea sufletului numaipână în ziua Judecăţii de pe urmă, Judecata generală.
Această stare a sufletului, corespunzând cu viaţa sa de pe pământ, nu estesituaţia sa definitivă pentru veşnicie ci este supusă la schimbare. Domnulnostru Iisus Hristos a patruzecea zi după învierea Sa a înălţat natura omenească,din care a binevoit a se întrupa, punând-o pe Tronul Dumnezeirii Sale, laDreapta Părintelui.
Aceste paralele între diferitele situaţii ale Mântuitorului şi stareasufletelor răposaţilor, sunt recunoscute de Sfânta Scriptură (Evr. 10, 27, 28).Astfel, voi, care plângeţi un răposat iubit, înălţaţi sufletul vostru şi inimavoastră către Dătătorul vieţii în a patruzecea zi, conform învierii Sale, căciEl a intrat în însuşi Cerul, ca să se arate acum feţei lui Dumnezeu, pentru noi(Evr. 10, 24).
Oare Părintele Său va refuza să asculte rugăciunea Sa, văzând pe Fiul Său multiubit, care sa acoperit pentru noi cu rănile Crucii? Aşadar, să punem inimanoastră şi credinţa noastră în iubirea Mântuitorului, care chiar întru Slava Safiind, este neîncetat ocupat de veşnica noastră mântuire, de mântuirea ta şi decea a răposatului ce îţi este scump. Roagă-L deci, pe Dânsul, ca prin Harul Săusă vindece rănile sufletului celui răposat, săi împlinească ceea cei lipseşte,să-i ierte păcatele sale, să-l curăţe, şi să-l pună în numărul fericiţilor.Credinţa şi rugăciunile tale, unite cu rugăciunile Bisericii, vor fi de unputernic ajutor pentru răposatul tău în ziua Judecăţii lui Hristos, aşteptândJudecata cea de pe urmă. Cunoscând starea sufletului în viaţa de dincolo demormânt în perioada ce corespunde cu ziua a patruzecea de după moarte, zi încare Judecata, deşi nu e hotărâtă definitiv, care decide de fericirea sau desuferinţele răposatului, este rostită. Biserica şi rudele se grăbesc din nou aveni în ajutorul său. Se serbează în acea zi serviciul funerar sau parastasul,pentru a ruga pe Dumnezeu în favoarea răposatului.
Zilele aniversare ale morţilor, sărbătorile Sfinţilor şi zilele de naştere alerăposaţilor, rămân totdeauna date memoriale pentru adevăraţii creştini. Voind aarăta că moartea nu a rupt legătura şi relaţia spirituală între morţi şi vii,aceştia recitesc rugăciunile morţilor şi se roagă pentru ei Aceluia întru careeste mântuirea noastră şi viaţa noastră; ei roagă pe Acela ce a zis despre Sineînsuşi: „Eu sunt viaţa!” Să ne rugăm şi să credem cu tărie în făgăduinţaSa de a asculta pe cei ce se roagă. “Credeţi şi vi se va da, căci nuvoiesc moartea păcătosului, pentru care am suferit şi mi-am vărsat sângele şicăruia dau acum viaţa veşnică; credeţi numai” (V. Rep. pg. 27-29).
“Înmormântareaşi parastasele cuvenite”/
