Lema 1: oricînd ai fi fugit din România, în anii 50, 60, 80, 90 etc., ai făcut-o pentru că e o ţară de rahat şi aşa trebuie să rămînă. Altfel chinul exodului a fost în zadar.
Lema 2: Presa lucrează la fel peste tot, cu jumătăţi de manipulări, informaţii trunchiate, verificări mai mult sau mai puţin bune. Uneori banii şi tradiţia o ajută să fie ceva mai bună, dar nu cu mult mai bună.
Cînd o anumită isterie a “loviturii de stat” a explodat marţea trecută din filieră pedelistă (MAcovei-Blaga), totul a mers uns şi în presa străină. De atunci tot apar articole în care se amestecă îngrijorări care mai de care. Au contribuit la asta şi politicieni gen Macovei care au dat sonorul la maximum cu texte precum “lovitură de stat”, iar textele trimise autorităţilor europene arată un grav derapaj al unui parlamentar european. Nu spun că trebuie să ţii necondiţionat la imaginea ţării care te-a trimis acolo. Dar spun că nu trebuie să exagerezi dincolo de orice limită.
Intelectualii PDL au înviat după tăceri lungi şi comode. Agitaţie, patetism, prea puţină analiză la rece. Nu mi-am luat de mult timp înjurături ca în zilele astea pentru simplul fapt că am zis “staţi aşa”, “haideţi să vedem”, “să mai citim constituţia, regulamentele” etc. În schimb, “democraţii civilizaţi” s-au întrecut în chiuieli tribale care mai de care.
Manipularea de tip pedelisto-intelectual a avut cîteva elemente ultracunoscute: dacă zic ăia din Europa e grav, piere justiţia, pier instituţiile, noi eram garanţii lumii bune.
Contramanipularea a mers şi ea tîrîş-grăpiş, USL fiind varză în transmiterea unor mesaje cu argumente şi cu surse beton. Cel mai bun exemplu e Şova şi citatele lui din Cotidianul. De ziaristul spaniol care a pus întrebare cu demisia poţi să te iei, să zicem, pentru că chiar a avut bursa de la ICR (1500 de euro, cf, raportului ICR pe 2007). Dar nu poţi să spui că TOTUL a fost pus la cale, măcar pentru simplul fapt că le dai prea mult credit celor din “diabolica” reţea Băsescu.
Cu ce unelte trebuie să pornim la drum cînd citim presa străină:
- ce e blog şi ce nu e. Am un mare respect pentru anumite bloguri, că doar ţin şi eu unul. Dar un blog e fundamental şi asumat subiectiv. Presa română preia instant şi cu evlavie mesaje ultrasubiective spunînd “Economist:”, “NYT:” etc.
- ce e declaraţie diplomatică. Asta apropo de declaraţiile de externele franţuzeşti. Am fost la o astfel de întîlnire cu presa a purtătorilor de cuvînt ai ministerului de externe francez acum o lună. Am văzut ziarişti care pun întrebări deştepte şi ziarişti care pun întrebări cu un răspuns inclus, sperînd să smulgă o semi-informaţie. La aceştia din urmă răspunsurile prudente sînt doar prudente, comunicatorii nu pică în capcană ca fraierii. N-a contat pentru AFP evitarea răspunsului, a dat-o clar: avertisment pentru România.
Cazul AFP, aşadar. Reacţia oficialilor francezi: “”Tous les Etats membres de l’Union européenne sont naturellement tenus de respecter les valeurs démocratiques et l’état de droit ainsi que l’équilibre des pouvoirs dans le cadre des institutions qui sont les leurs”. Aşadar nimic. Dar în întrebare era inclusă România. Iar hotnews a decodat rapid limbajul “diplomatic”: de fapt ne-o trage rău de tot; mai mult, ne-o trag socialiştii lui Hollande, fără milă de frăţiorul mai mic socialist, Ponta. Deformarea e evidentă şi dacă vedem analiştii chestionaţi, o doamnă de la Expert Forumul lui Sorin Ioniţă şi Cristian Ghinea şi el băgat bine în criticarea noii puteri – după tăceri comode în cazul fostei puteri – deja dincolo de limitele unei neutralităţi măcar aparente. Cineva care să nu fie totuşi implicat atît de mult în fenomenul mediatic contributor-românialiberă-evz nu prea există. Singurul citat de partea cealaltă este… Toni Greblă, cu discursul din Parlament.
În ştirea AFP nu apar între ghilimele, deşi sînt citate anumite reacţii de ONG-uri, anumite cuvinte cheie care apoi apar generos în presa romnească: “des ONG dénoncent une “attaque contre les institutions démocratiques” sans égale depuis la chute de la dictature communiste en 1989.” Deci “fără egal de la căderea dictaturii comuniste” este de la AFP sau de unde că nu e cu ghilimele? Reacţia ARC nu cuprindea aşa ceva, de exemplu.
Însă la noi s-au activat zielele astea ONG-uri care sînt de fapt complet politizate. Vedem de exemplu că thinktankul pedelist ISP se dă mai nou şi el “oengistic” şi se amestecă cu Expert Forum (şi el ultrapolitizat mai ales prin intervenţiile unui Sorin Ioniţă mai dezlănţuit ca-n editorialele EVZ). Mai amestecăm asta şi cu ceva presă de propagandă şi iese un soi de Antena 3 “telectuală”.
- declaraţiile politice ale reprezentanţilor PPE, alimentaţi de PDL. Au fost dure, trebuie reţinute oricît de politizate ar fi. Nu-mi aduc aminte decît cu amuzament cum Ponta defila cu şeful socialiştilor europeni acum două săptămîni la Antena 3 şi scotea de la el ce vroia. Ori le vedem la pachet, ori nu le mai vedem deloc.
- postările pe blogurile străine au avut toate constanta citării mult mai generoase a oamenilor pro-Băsescu sau clar anti-USL în acest caz. La mare căutare au fost comparaţiile riscat pamfletăreşti cu Hitler şi altele asemenea. Asta nu face decît să le califice extraordinara calitate.
- s-au mai adăugat în peisaj tot felul de şefi de bănci, cel al ING făcînd o notă aparte, care prevedeau nu ştiu ce curs la leu. Să nu fim chiar naivi: pariurişe pe curs sînt constant alimentate cu astfel de declaraţii. Instabilitate, pieţe, astea sînt valabile pentru toată zona. Pariurile pe o valută anume se văd însă de la o poştă.
- declaraţia lui Gitenstein mi se pare gravă prin judecăţile aleatorii şi prin presiunile puse pe noul guvern – care văd că se execută imediat cu replici blînde în industriile unde au interes companiile americane.
Veţi spune imediat că sînt uselist sau că sînt orb, nebun. Nu. Zilele astea lucruri mult mai grave se întîmplă la guvernare. Ambiguităţi teribile cu Hidroelectrica, cu legea sănătăţii, cu explotarea gazelor de şist etc. Le critic constant, dar e adevărat postările alea sînt mai puţin citite. Nu vreau pur şi simplu să cedez unei agende cretine în care pare că ne aflăm iar în anii 90 cu tot felul de anticomunişti de ocazie şi fesenişti stupizi. Abuzurile din aceşti ani, şi o s-o repet pînă cad, cu jocuri financiare, lipsă de viziune economică şi politică, lobby, clientelism. Abuzul se face prin lege, prin hotărîri care nu se dezbat dar se aprobă. Cetăţenii acestei ţări au fost loviţi cel mai dur prin legi, nu din afara aparatului legal. (mai mult aici). Ce trebuie, cred, înţeles:
- funcţionăm într-o logică a divinizării Europei fără context, inclusiv a presei europene. Ar trebui să mai şi distingem între articole bune critice sau cum or fi şi articole de calitate îndoielnică. E valabil şi pentru politicienii lor avertismentul.
- nu peste tot e manipulare, uneori e doar reflectarea a ce se scrie aici. S-ar putea să ni se pară manipulare exact imaginea lor despre noi: asta e, vă vine sau nu să credeţi, sîntem în continuare priviţi ca nişte sălbatici
- la asta ajută şi românii plecaţi, ăia care nu lucrează la munca de jos, care sînt ceva mai bine instalaţi şi care nu ies din schema politică a momentului plecării: unii sînt anticomunişti fervenţi şi acum (iar asta poate duce la prostie pură după 22 de ani – am citit un articol absolut năucitor pe siteul Deutsche Welle din care se înţlegea pe scurt că Lenin s-a reîncarnat în România şi atacă instituţiile), anti-Iliescu, anti orice ar putea aduce aminte de comunism. Alţii sînt oameni care au fost acolo cu burse, studii şi care s-au întors şi mai înverşunaţi conservatori decît cînd au plecat. Şi tot aşa, foarte rare reacţii lucide am avut de afară. Cei mai mulţi ştiu dinainte că treaba e una singură: ne iau comuniştii înapoi. Un lucru ar mai fi de spus: căpşunarii nu intră în această categorie neapărat, ei nu sînt reprezentaţi…
- au existat şi ştiri trunchiate, manipulări mai mult sau mai puţin voite. Majoritatea vin şi din faptul că mulţi corespondenţi de acolo vor fie să le dea conservatorilor vestici exact ce vor să audă, şi din faptul că ei înşişi sînt prinşi într-o anchilozare ideologică incredibilă care o făcea pe blogăriţa de la Economist să nu mai facă distincţia în gluma lui Năstase cu ouăle, între “balls” şi “ouăle de la Cornu”.
Citesc aproape zilnic presa vestică. O respect, dar nu o idolatrizez. Au apărut şi relatări echilibrate. Au apărut şi reacţii de-a dreptul comice: FIDESZ cerea respectarea legii în România, haha. Şi dacă tot e să facem comparaţii, ce s-a întîmplat în România nu egalează în gravitzatea olistă de imigranţi propusă de nişte guvernanţi olandezi. Să comparăm abuzurile dacă avem chef. E clar că zilele astea am avut de-a face cu intenţie de abuz şi cu forţarea limitelor, e clar că unele îngrijorări n-au venit din burtă – nici nu era greu dacă vedeai declaraţiile de luni ale unui Antonescu care o luase pe cîmpii cu Curtea Constituţională. E bine că au fost reacţii de afară. Dar haideţi să stabilim o gradaţie corectă a cutremurului politic.
O ultimă ştire “de afară”
Ca să vedeţi întreg contextul, nu cumva să spuneţi că iar vă manipulează cineva. Acestea au fost întrebările reporterului:
1. Cum se compara actiunile guvernului USL cu cererile demonstrantilor anti-guvern din ianuarie anul acesta?
2. USL si PSD par a fi la poli opusi si ireconciliabili; putem totusi vorbi de similaritati profunde intre ele (atitudinea fata de institutiile statului, orientarea ideologica in ceea ce priveste modelul economic, masurile de austeritate)?
3. In ce stare mai este democratia romaneasca– dupa protestele din ianuarie, eu am sperat la o intarire a democratiei pentru ca oamenii au recastigat strada–unde ne gasim acum? Avem si acum proteste in strada, exista o continuitate intre protestele de acum si cele din ianuarie? In ce se aseamana, in ce difera?
Răspunsurile mele din care au fost alese cele cîteva fraze din ştire:
1. Protestele din ianuarie 2012 au avut o componenta indignados foarte importantă de care şi politicienii şi 90% din societatea civilă au preferat să uite pentru că în România postcomunistă e foarte dificil să aduci în faţă teme sociale sau politice care nu sînt în linie neoliberală dură. orice protest social e suspectat de “comunism” şi de “ameninţarea democraţiei”. Ianuarie a însemnat primul moment în care s-a strigat împotriva privatizărilor, împotriva unor corporaţii cu prea mare forţă de lobby pe lîngă guvern (Chevron, Gold Corp. etc.), împotriva unor înţelegeri cu FMI absolut distrugătoare pentru pătura vulnerabilă. Nimic din toate astea nu mai sînt în chestiune acum. Acum asistăm practic la un meci de fotbal cu două galerii care strigă fiecare pe limba ei, sînt mulţi activişti de partid implicaţi, sînt multe urlete care nu au legătură cu nici o temă presantă. Oameni care au fost prezenţi în ianurie au încercat să învie mesajele şi în acest iulie, dar tentativa a eşuat.
2. Sigur, tocmai atitudinea faţă de instituţii europene, mari finanaţatori centrali, tocmai asta supără. În fond, de unde Victor ponta învăţase în ianuarie la presiunea străzii să mai pună şi întrebări incomode la FMI, după venirea la guvernare a uitat instantaneu ce-şi asumase. Deja puterea de acum a votat în parlament împotriva unor legi, precum proiectul împotriva exploatării gazului de şist, pe care tot ei le-au propus cu trei luni în urmă.
3. democraţia romînească este, ca în multe locuri din vestul civilizat, sub presiune financiară, este ameninţată de criza
economică, nu suferă de la presiuni procedurale sau (ne)constituţionale. avem de-a face cu o banală schimbare de putere care a generat isteria presei străine din mai multe motive: relatare superficială, o viziune jenantă despre o Românie primitivă cînd chiar nu e cazul. Motive politice: noua putere e nerăbdătoare în preluarea puterii, a comis mai mult “intenţie de abuz”, dar la criticile presei s-au retras rapid din zona controversată; avem însă şi o fostă putere
(picată acum o lună) care a înţeles să se dea la o parte aruncînd inclusiv acuzaţii de “lovitură de stat” nu doar în interior, ci şi în toate forurile europene la care au acces.
