Inorogul, numit şi licorna sau unicorn, este un animal mitologic. Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul, dă viaţă.
Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect in jurul căruia s-au creat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflectă faptul ca acestia considerau unicornul drept o creatură foarte reală. Dictionarul explicativ Webster defineste unicornul ca “un animal mitic in general descris ca avand corpul si capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn in mijlocul frunţii”.
Inorogul este un animal fantastic, intalnit in mitologia orientala. Apar descrieri despre el in multe basme, tarot, istoria artei, ocupand un loc de seama in folclorul tuturor popoarelor. Se intalneste sub urmatoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul ca un mare numar din cuvintele care denumesc inorogul au aceeasi radacina krn. Aceasta serie de consoane este expresia cea mai inalta a luminii, fiind legata de numele Kronos – Parintele Timpului si al Epocii de Aur şi Apollon Karneiros – splendida stralucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai inalte sfere planetare, celui de-al saptelea cer din traditia indiana.
In Asia, el este numit „animalul de zapada” si ia forma unei capre de angora cu un singur corn. Chinezii credeau ca acest animal avea corpul unei caprioare, copitele unui cal si coada unui bou, numindu-l “k’i-lin”. Pentru ei, unicornul reprezenta intelepciunea. De-a lungul timpului, insa, aparitia unicornului a reprezentat un fel de avertisment pentru oameni. Un grup de luptatori ai lui Gingis Han au raportat ca au vazut un inorog, ceea ce a insemnat un semnal pentru oprirea razboiului. Dupa aceasta instiintare, Mongolia a incetat planurile de batalie. In mitologia chineza, unicornul era un animal care venea printre oameni numai cu misiuni importante.
Vocea sa era deosebit de frumoasa si se asemana cu clinchetul armonios al clopoteilor. Blandetea lui era atat de mare incat isi ridica picioarele foarte sus pentru a evita sa calce pe orice vietuitoare. Unicornul era foarte puternic, un conducator in randul animalelor. Cu toate acestea, el traia singur si se credea ca este imposibil de prins. Aparitia sa era interpretata ca un semn bun, iar faptul ca nu a mai fost vazut de secole inseamna ca traim intr-o epoca necurata. Unicornul va aparea din nou la momentul potrivit, cand bunatatea va domni iarasi. Oamenii cred ca unul dintre primii inorogi a aparut in urma cu 5.000 de ani, iar acesta i-a divulgat imparatului Fu His secretele limbii scrise. Apoi, in anul 2697 inainte de Hristos, un alt unicorn a aparut in gradina primului stramos al poporului chinez, imparatul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost vazut de imparat ca un semn ca regatul sau va dainui si ca va fi pasnic. Doi unicorni au trait in timpul domniei imparatului Yao, al patrulea din cei cinci imparati care au condus tara in urma cu 4.000 de ani.
Istoricii bisericesti au gasit picturi care Il infatiseaza pe Dumnezeu dand nume animalelor, iar in fruntea tuturor perechilor de animale se afla un inorog. In Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare intre Adam si Eva, iar cornul sau este indreptat catre arborele Binelui si Raului. Se spune ca inorogul isi datoreaza forta miraculoasa unei calatorii pe care o face o data pe an spre gradina apelor Paradisului, unde consuma plante magice, datatoare de viata. Sfantul Ambrozie spunea ca „originea unui unicorn este un mister asemeni nasterii lui Iisus”. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legand-o si tragand-o cu cornul sau imens, salvand umanitatea, animalele si plantele de la o distrugere totala.
Unicornul este intalnit si in izvoarele istorice ale Greciei. Prima descriere a unicornului apare la medicul grec Ctesias din Cnidas, care a plecat sa viziteze curtea regelui Darius al II-lea al Persiei. La intoarcere, el a scris lucrarile Istoria Persiei si Indica, in care vorbeste despre unicorn, confundandu-l cu magarul salbatic. Iata ce scrie Ctesias despre unicorni: “…magari salbatici, la fel de mari cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul rosu-inchis, iar ochii albastru-inchis. Ei au un corn in mijlocul fruntii, de circa un cubit lungime [45 cm ]; baza cornului este imaculat de albă…partea de sus ascutita si stacojie, iar portiunea de mijloc e neagra. Cei care beau din aceste coarne, transformate in pahare, nu se vor imbolnavi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care sa-i doboare de pe picioare.
Acest animal este extrem de iute si de puternic, asa incat nici un animal, nici cal, nici altul, nu il poate ajunge. Exista o singura cale de a il captura, nu prin vanatoare, ci in felul urmator: cand isi conduce manjii la pascut, si este impresurat de calareti, el refuza sa fuga, protejandu-si in acest fel manzul.
El se lupta cu varful cornului: loveste, musca si da cu o forta cumplita, atat in cai cat si in oameni: dar cade sub loviturile sagetilor si ale sulitelor, pentru ca nu poate fi capturat viu.”. La muzeul Pince din Angers exista un vas, din secolul al IV-lea i.d.C., decorat cu un inorog si o urna pe care e pictat un taur cu un singur corn. Astfel de animale apar si pe anumite monede grecesti. Se spune ca regele Pericle a primit in dar un inorog crescut de un pastor din nordul tarii. Fiind atat de rar in acele tinuturi, animalul a devenit ajutorul cel mai de pret al regelui atunci cand pleca la vanatoare sau la razboaie. In tinuturile asiatice, locuitorii pretind ca fapturile cu un singur corn sunt destul de raspandite. Parintele Huc afirma faptul ca inorogul a existat cu adevarat in Tibet.
Nu se stie cu siguranta daca inorogul a existat sau nu, dar povesiri despre el au existat in toate colturile lumii. Unele povesti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinta cu puteri miraculoase, invizibila si cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, disparand ca prin minune in padurile intunecoase. In epoca medievala, inorogul este reprezentarea puterii, dar şi a purităţii. Prin cornul sau unic, inorogul reprezinta sageata dreptatii, raza solara, sabia lui Dumnezeu.
Unicornul este in general o fiinta singuratica, desi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care alearga impreuna si se adapa din raurile involburate ale padurilor. Alte povesti ne asigura ca inorogii se nasc din valurile marii si ies adesea sa alerge si sa se joace pe plaja insorita. In legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor desertului si se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme langa ei si apoi dispare din nou.
Secretele inorogului
Motto: „Licorna evocă totdeauna ideea sublimării miraculoase a vieţii trupeşti şi pe aceea a unei puteri supranaturale care emană din ce este pur” – P. H. Simon
Animalul de zăpadă
Inorogul este un animal fabulos întâlnit în spaţiul mitologic oriental, iar originea sa se pierde în negura timpurilor. Apar referinţe despre el în multe texte sacre, în heraldică, basme, tarot, istoria artei, ocupând un loc de seamă în folclorul altor popoare. Provenienţa sa orientală este indiscutabilă. În Asia, „animalul de zăpadă” ia forma unei capre de angora cu un singur corn şi decorează adesea turla mănăstirilor himalayene şi cele patru porţi de aur ale palatului legendar Mandala.
Primii părinţi ai bisericii l-au asociat fie cu simbolul Fecioarei, fie cu cel cristic. Reprezentări iconografice care Îl înfăţişează pe Dumnezeu dând nume animalelor arată adesea un inorog mergând în fruntea unui cortegiu format din toate perechile de vieţuitoare. Înainte de a-şi pierde natura sacră, inorogul simboliza Edenul. Mult înainte de secolul al XV-lea, în Bibliile ilustrate, acest animal supranatural apare între Adam şi Eva, cornul său fiind îndreptat către arborele Binelui şi Răului.
Egiptul antic ne-a transmis puţine reprezentări ale inorogului. Cea mai cunoscută este cea de pe un papirus care se găseşte la British Museum, în Londra, unde este reprezentat jucând, în mod simbolic, un fel de joc de dame, împreună cu un măgar. O veche tradiţie egipteană susţine faptul că inorogii s-au înmulţit la izvoarele Nilului Albastru.
Unicornul semnifică reîntoarcerea la Unitate
Termenul „unicorn”, având până recent numai genul masculin (acum există şi licornă), pune în evidenţă numeralul unu, care este asimilabil Unicului Dumnezeu şi care semnifică reîntoarcerea la Unitate. Unicornul este întâlnit şi în izvoarele istorice ale Greciei. La muzeul Pince din Angers există un vas corintic, din secolul al IV-lea î.d.C., decorat cu un inorog şi o urnă pe care e pictat un taur cu un singur corn.
Astfel de animale apar şi pe anumite monede greceşti. Se spune că regele Pericle a primit în dar un inorog crescut de un păstor din nordul ţării. Fiind atât de rar în acele ţinuturi, animalul a devenit legendar. O farfurie antică păstrată până în vremurile noastre evocă episodul unei vânători de mistreţi, la care regele, călare pe un inorog, îşi înalţă arcul în semn de victorie. Celţii onorau un taur cu trei coarne care era la fel de sacralizat ca şi animalul cu un corn. Cornul era dispus în mijlocul frunţii, pe locul celui de-al treilea ochi cunoscut în tradiţiile orientale ca Ajna Chakra – centrul energetic al mentalului superior. Se presupune că simboliza, ca şi la gali, captarea energiilor cosmice elevate.
Inorogul este prezent în cel mai vechi grup statuar din Extremul Orient, în Caledonia, în Sumer, la Lascux, în Africa, la eschimoşi şi la indigenii din Florida. În „The Lore of the Unicorn”, apărută la Boston în 1930, Odell Shepard nu ezită să sugereze faptul că acest animal legendar apărut de ambele părţi ale Atlanticului, trebuie să aibă ca leagăn continentul scufundat care lega altădată America de Europa. Sfântul Ambrozie spunea că „originea unui unicorn este un mister asemeni naşterii lui Iisus”.
Pe un cilindru babilonian, doi inorogi înaripaţi veghează de o parte şi de alta a Arborelui Vieţii. Un inorog fantastic, stilizat, pictat pe lemn, a fost descoperit în 1959 la mormântul lui Wou-Weil, în China de nord. Cu mult timp înainte, inorogul apărea pe basoreliefurile de la Suse şi Persepolis.
Psihanalistul Carl Gustav Jung consacră un pasaj important inorogului, aşa cum apare el în cele mai vechi scrieri indiene. Se consideră că unul dintre cele mai renumite avataruri ale zeului indian Vishnu este peştele cu un corn, Matsyavatara, cu solzi de aur. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legând-o şi trăgând-o cu cornul său imens, salvând umanitatea, animalele şi plantele de la o distrugere totală. Conform tradiţiei iudaice, inorogul a salvat arca de la potop datorită cornului său la fel de mare ca şi muntele Tabor. Inorogul este mereu prezent în tradiţiile multor popoare. El a apărut şi a dispărut sau şi-a schimbat numele după placul civilizaţiilor şi al continentelor. Este reprezentat deseori jucându-se sau frecându-şi cornul de pământ.
Evreii l-au botezat Re’em, echivalentul arab al lui Rim, sau antilopa Oryx. Asirienii îl cunoşteau pe Rimu, un fel de zimbru aparţinând, fără îndoială, speciei care frecventa marea pădure hercinică, descrisă de Iulius Caesar. Uneori este confundat cu rinocerul. Câteodată este vorba de antilopa neagră de India sau de ibexul cu un singur corn, venerat de poporul Milaro din Himalaya. Este, se pare, animalul care a servit de model lui Ctesias, doctorul grec a lui Darius şi al lui Artaxerces, rege al Persiei, în secolul al V-lea î.d.C. (acest savant a vizitat India de nord).
În ţinuturile asiatice, indigenii pretind că făpturile cu un singur corn sunt destul de răspândite. Părintele iezuit Huc afirmă faptul că inorogul a existat cu adevărat în Tibet. Imaginea sa decora deseori templele budiste Mahayana şi cele Vajrayana. Ele indică cu exactitate numele animalului sacru care îl intrigă atât de mult: Se-rou (în „Amintiri dintr-o călătorie în China, în Tartaria şi în Tibet”, călătorii făcute între anii 1844 – 1846). Să fi văzut el celebrul Lac al Inorogilor, aflat nu departe de Lhassa, care atrăgea pelerinii din ţinuturi depărtate?
În Mongolia, cornul de unicorn era utilizat în jertfele divinatorii. Inorogul este întâlnit şi în Africa şi Alaska. Şi omul este uneori împodobit simbolic cu un corn unic. Apare astfel în reprezentările unor Buddha-şi tibetani şi la dansatoarele orientale care purtau un coif ascuţit, prins în mijlocul frunţii.
Inorogul este de bun augur
Din termenii Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. se remarcă faptul că un mare număr din cuvintele care denumesc inorogul au aceeaşi rădăcină krn. Această serie de consoane este expresia cea mai înaltă a luminii, după cum a remarcat Rene Guenon relativ la numele Kronos şi Apollon Karneiros, Kronos fiind Părintele timpului şi al Epocii de Aur, iar Apollon Karneiros, splendida strălucire a soarelui. Rădăcina krn exprimă atât ideea de forţă invulnerabilă a cornului, cât şi pe cea a înălţării spirituale. Kronos sau Saturn corespunde celei mai înalte sfere planetare, celui de-al şaptelea cer, al lui Satya-Loka din tradiţia hindusă.
Inorogul medieval este un simbol al puterii, dar şi al purităţii şi, prin excelenţă, el este un animal de bun augur. El luptă pentru instaurarea justiţiei, lovind vinovaţii cu cornul. Prin cornul său unic, inorogul simbolizează săgeata spirituală, raza solară, sabia lui Dumnezeu, revelaţia divină, coborârea dumnezeirii în creaţie. În iconografia creştină o reprezintă pe Fecioara Maria unită cu Duhul Sfânt. Cornul unic a fost comparat cu un falus esoteric: simbolul purităţii spirituale. Avem deci un dublu simbolism al cornului: apărarea fecioriei şi a purităţii (cornul unic ridicat către cer) şi fecunditatea (sensul falic al cornului). De aici asocierea cu Sfânta Fecioară, adică realizarea procreării fără pierderea virginităţii.
În Evul Mediu trubadurii închinau adesea imnuri licornei, femininul de la inorog (unicorn), care simboliza marea îndrăgostită, decisă să păstreze pururi castă iubirea pe care o inspiră. Ea era înzestrată cu puterea misterioasă de a descoperi chiar şi cea mai mică urmă de impuritate. Astfel mitul licornei reprezintă fascinaţia pe care continuă să o exercite puritatea, chiar şi în cele mai corupte inimi. Inorogul figurează în nenumărate planşe ale unor tratate alchimice (Lombardi, Mylius etc.). Acest animal fabulos legat în Orient de cel de-al treilea ochi şi de atingerea stării de Nirvana, era hărăzit hermetiştilor occidentali să indice drumul spre aurul filosofal – spre transmutaţia interioară care are loc atunci când este atins androginul primordial.
Legenda Inorogului
Animal fabulos al carui corn divin neutralizeaza actiunile malefice si otrava, separa apele poluate si are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar si cea mai mica alterare a stralucirii diamantului.
Un dicton popular ii subliniaza valoare de talisman : cand se arata inorogul diavolul dispare. Denumirea de Inorog a fost impusa in literatura noastra de Dimitrie Cantemir prin opera sa “Istorie Ieroglifica“. Inorogul este o denumire slava. Alte sinonime cunoscute sunt : unicorn, licorn (din latinescul unicornis). Prin influenta franceza a intrat in vocabularul nostru si un feminin : licorna.
Mitul european al “Inorogului“ a fost sustinut mai ales de credinta evului mediu. Acest mit a atins apogeul in romanele cavaleresti ale evului mediu.
In mitologie “Inorogul“ are infatisarea unui cal alb ca neaua purtand in mijlocul fruntii un corn lung, subtire si spiralat alb impletit cu negru. Padurea in care traieste el se bucura de vara vesnica. Doar o fecioara il poate prinde si imblanzi. Alegoria invaluie un ceremonial care se desfasoara in padure, fara indoiala in preajma monumentelor megalitice : capturarea unei forte cosmice aflata sub semnul sagetatorului care se incorpora intr-o fecioara-medium. Aceasta devenea sufletul unui ordin cavaleresc. O tapiserie din secolul XV “Dama a la lincorn“ relateaza, prin imagini, reincarnarea intr-o fecioara a acestei forte invincibile.
Simbolul calului celest este asociat cu cel al leului “inima cerului“. Licorna trebuie inteleasa ca o forta emisa de constelatia leului si reflectata de cea a sagetatorului. Jeanne D’Arc este considerata a fi una din incarnarile acestei forte. Inorogul medieval este un simbol al puterii dar si al evenimentelor faste, al puritatii. In China veche este emblema imparateasca si simbolizeaza virtutile imparatesti. De bun augur si justitiar totodata, inorogul ii pedepseste pe cei vinovati lovindu-i cu cornul. Inorogul prin cornul din frunte simbolizeaza si sageata spirituala, raza solara, sabia lui Dumnezeu, revelatia divina, patrunderea luminii divine in fiinte.
In iconografia crestina, inorogul reprezinta fecioara asupra careia pogoara Sfantul Duh. In evul mediu devine chiar simbolul incarnarii verbului divin in sanul Fecioarei Maria. Alchimistii vad in Inorog o imagine a hermafroditului care, insa, in loc sa cuprinda ambele sexe, transcede sexualitatea.
“Astfel de fiinte renunta la dragoste din devotament fata de dragoste pentru a o salva de ineluctibila stingere“, Yves Bergen. “Sa moara dragostea ca sa poata trai dragostea“ evoca ideea sublimarii miraculoase a vietii carnale si forta supranaturala care emana din ceea ce este bun. Mitul inorogului reprezinta fascinatia pe care puritatea continua sa o exercite chiar si asupra celor mai corpute inimi.
Se spune ca primul care ar fi vazut un inorog ar fi fost chiar Adam, in gradina Edenului. Desi nimeni nu a mai vazut unicorni de cateva secole incoace, totusi credinta lor este larg raspandita in lume. Pentru unii, faptul ca nu au mai fost vazuti nu face decat sa le sporeasca misterul, in timp ce altii cred ca inorogii inca mai exista in regiuni extrem de indepartate, putand fi vazuti numai de catre oamenii de o virtute si curatenie a sufletului exceptionale.
In mitologia chineza, unicornul era un animal benefic ce venea printre oameni doar cu misiuni importante. Aparitia sa era vazuta ca un semn bun, iar faptul ca nu a mai fost vazut de multe secole arata ca traim intr-o epoca in decadere. El va reaparea atunci cand va veni timpul si cand bunatatea va domni din nou printre oameni. Numele chinez al inorogului Ki Lin este similar cu Yin Yang.
Se spune ca unul dintre primii inorogi i-a relevat imparatului Fu His secretele scrierii, cu mai bine de 5000 de ani in urma. Chinezii credeau de asemenea ca inorogii pot prezice nasterea sau moartea unor oameni deosebiti precum inteleptul Confucius. In anul 551 i.e.n. mama lui Confucius fiind insarcinata a intalnit in padure un inorog care i-a dat o bucata de jad si si-a culcat capul in poala ei. Ea a stiut atunci ca acesta era un semn de la zei. Pe jad era o incriptie in care se vorbea despre marea intelepciune de care va da dovada fiul ei. Confucius a fost intr-adevar cel mai respectat filosof chinez. La batranete, se spune ca a vazut si el un inorog intelegand astfel ca i se apropie sfarsitul.
In Geneza se spune ca Dumnezeu I-a dat lui Adam sarcina sa dea nume la tot ce il inconjoara. In unele traduceri ale Bibliei, inorogul a fost primul animal pe care Adam l-a numit, ridicandu-l astfel deasupra tuturor animalelor din lume. Atunci cand Adam si Eva au parasit paradisul, inorogul a mers cu ei devenind astfel un simbol al castitatii si puritatii.
Exista in vechiul testament sapte referiri la unicorn, desi acum exista discutii referitoare la aceasta. Si Talmudul face referire la el. De-a lungul istoriei, biserica a ajuns sa interpreteze inorogul in diferite feluri. In epoca medievala el a devenit chiar simbolul lui Hristos, cornul sau simbolizand uniunea dintre Isus si Dumnezeu Tatal. Faptul ca apare in Biblie inseamna ca nici un crestin adevarat nu se putea indoi de existenta sa. Licorna apare in unele planse din tratatele alchimice. Acest animal fabulos, al carui simbolism este in legatura cu cel de-al treilea ochi si cu Nirvana, cu reintoarcerea la Unitate, era destinat sa le indice initiatilor occidentali calea catre aurul filosofal, si anume transmutatia interioara care are loc in procesul reconstruirii androginului primordial.
Inorogul simbolizeaza prin cornul sau unic din mijlocul fruntii sageata spirituala, raza solara, sabia divina a discernamantului, revelatia patrunderii spiritului in natura, dar si o punte intre lumi. El reuneste in sine cele doua polaritati sexuale si le transcede, de unde ideea de puritate si de virginitate. Inorogul evoca intotdeauna ideea unei sublimari miraculoase a vietii carnale si a fortei supranaturale care emana din ceea ce este pur. Cornul sau are virtuti magice : decanteaza apele poluate, vindeca boli, detecteaza si anihileaza otravurile si nu poate fi atins decat de catre o fecioara. La British Museum din Londra, exista un corn, despre care se spune ca ar fi de unicorn si pe care oamenii de stiinta nu au primit permisiunea sa il studieze (cel putin nu oficial).
Se spune ca Inorogul se va intoarce. Aceasta poate fi doar o metafora a ceea ce oamenii cauta azstazi : adevarul, puritatea si iubirea care s-au pierdut in umbra tehnologiei. Pentru a gasi Inorogul asa cum l-au gasit stramosii nostri trebuie sa ne intoarcem la ceea ce am invatat, sa renuntam la orgoliul nostru de a stapani natura. Doar atunci il vom gasi, la fel ca si pe celelalte fapturi extraordinare din noi ce abia asteapta sa poate umbla iarasi fara frica prin lume…
Sursa:
Viitorul incepe azi
Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost însotită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar o carte a unui jurnalist necunoscut, pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea scufundarea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”. Imaginatia bogata a jurnalistului s-a dovedit a fi o proorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei. După tragedie, Robertson a fost considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Un marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia il ascultau cu un zâmbet larg pe buze. Era atât de speriat, încât, atunci când vasul a acostat în portul oraşului Southhempton, el a abandonat nava, şi, prin asta şi-a salvat viaţa.
De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni, printre care si miliardarul John Morgan, proprietarul Titanicului,declarat subit bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă „dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie”. Ceilalti care au renuntat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.
Daca pana acum toate descoperirile se reduceau la niste semnale fantoma, nepalpabile, ceea ce a gasit Carl-Yorgen Huss, capitanul unui vas norvegian de pescuit, schimba mult datele problemei. In ziua de 24 septembrie 1990, in nordul Atlanticului, la 340 km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au gasit o fata speriata, tremurand pe un aisberg. Numele ei era Winie Cowts si a spus ca are 29 de ani. Capitanul Huss a anuntat oficialitatile despre fata gasita. Ea afirma ca s-a salvat printro minune de la naufragiul Titanicului si ca este foarte ingrijorata pentru soarta celorlalti calatori… Pentru aceasta femeie timpul s-a oprit in tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o traia emotional atat de puternic de parca cei 79 de ani trecuti nici n-ar fi existat. Pescarii nu puteau accepta asa ceva. Notiunile lor despre timp si curgerea lui erau bulversate complet si nu intelegeau nimic din ce se petrecea sub ochii lor. Nici fata nu pricepea ce se intampla. Era complet sanatoasa psihic, nu trada nici o urma de prefacere, fiind doar teribil de speriata. Hainele pe care le purta erau “la moda” la inceputul secolului. Cum era posibil asa ceva? In cautarea raspunsului, autoritatile au luat legatura cu oficialitatile maritime britanice. Londra a confirmat, conform arhivelor, ca miss Winnie Cowts din Southempton fusese pe lista calatorilor si s-a aflat pe vapor. Lucru straniu – nu arata de loc de 108 ani, ci de 29! “E ceva supranatural”, au afirmat cei 27 de membri ai comisiei de examinare. “Se pare ca s-a aflat intr-un fel de conservare a timpului. Nu a imbatranit deloc.” Peste un an, la 9 august 1991, vaporul de cercetari norvegian “Larsson Nayper”, la 365 km sud-vest de Islanda il “pescuieste”, dupa toate aparentele, chiar pe capitanul Titanicului E. John Smith! Nevatamat, dar cutremurat de cele intamplate.
Era imbracat intro uniforma de o calitate excelenta marca “White Star”. Salvatorii au procedat exact ca in cazul precedent. L-au predat pe Smith autoritatilor de la Oslo, care, bineinteles ca l-au supus la o serie de examinari si teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sanatos, iar amprentele din dosarele marinei britanice au confirmat identitatea “reintorsului”. Autoritatile nu au fost de acord cu intervievarea celor doi, sub pretextul socului emotional, cei doi inca mai cred ca sunt in 1912…Dupa trei ani, in 1994, in aceleasi locuri, a fost gasita o fetita de zece luni, aproape inghetata, dar sanatoasa. De unde a aparut acest bebelus, care, evident nu putea sa inoate? De ce era in viata la o distanta foarte mare de tarm? Cum a ajuns acolo? Copilul plutea pe apa sustinut de un colac de salvare cu insemnele Titanicului…
Marinarii de pe vasele care trec prin locul unde a disparut Titanicul sustin ca totdeauna vad un vapor mare scufundandu-se. Unii zic ca este fantoma Titanicului, altii cred ca in momentul scufundarii, uriasul transoceanic ar fi nimerit intro bucla temporala unde evenimentul se repeta la nesfarsit, cu unele mici diferente cum ar fi salvarea unor suflete … Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca si multe altele: “Top Secret”…..
