După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.
În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.
"Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate", a declarat
Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care
Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.
Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul:
Fed cumpără
ipoteci şi
bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.
Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.
Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi
QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.
Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.
Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce
dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea
din acest grafic.
Mai mult, în luna februarie a acestui an, când
QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia,
mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi
inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.
Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher
spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au
1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe
ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.
Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.
Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.
Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.
Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor
Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.
Autor:
Mihai Baniţă
Sursa: Money.ro
