China a imprumutat SUA cu 10 milioane de dolari pe ora

La inceputul anului, America datora Chinei putin peste 900 de miliarde de dolari. Statele Unite au continuat sa se imprumute masiv, potrivit datelor facute publice ieri de Trezoreria Americana. Astfel ca, in luna mai, aceasta a ajuns la 1,16 trilioane de dolari, aproape de nivelul maxim de 1,175 de trilioane de dolari, atins in octombrie 2010.

Mai mult, chinezii i-au mai imprumutat pe americani cu inca sapte miliarde de dolari, ceea ce, in urma unui calcul elementar ar inseamna aproximativ 233 de milioane de dolari pe zi ori in jur de 10 milioane de dolari pe ora.
 

O ancheta Reuters a descoperit insa ca statul chinez cumpara mult mai multe obligatiuni emise de guvernul american decat declara. Asadar, pentru a nu supara tara finantatoare, Trezoreria Americana a schimbat reglementarile. Insusi secretarul Trezoreriei le-a cerut subordonatilor sa nu discute cu alte persoane despre identitatea creditorilor.
Desi chinezii sustin ca vor avea rezerve pentru a mai cumpara obligatiuni emise de Trezoreria Americana, datoria americanilor fata de chinezi a crescut la finalul lunii aprilie fata de sfarsitul lunii martie cu aproape 10 miliarde de dolari. Si asta doar intr-o luna. Ceea ce rezulta un ritm de crestere de aproximativ 330 milioane de dolari pe zi.
Directorul departamentului de analiza de la Banca Centrala a Chinei, Zhang Jianhua este de parere ca ingrijorarile referitoare la capacitatea guvernului american de a-si rambursa datoriile ar putea duce la cresterea randamentelor pentru bondurile americane si la volatilitatea preturilor pentru obligatiunile SUA.

 

Cat de indatorata este America
In prezent, Statele Unite are un deficit comercial de aproape 700 de miliarde de dolari, din care 351 de miliarde de dolari reprezinta deficitul fata de statul chinez.

In anul 2000, deficitul comercial al Statelor Unite era de 381 de miliarde de dolari, iar cel fata de China ajungea la 181 de miliarde de dolari.

Chinezii se tem de un posibil faliment al Americiisa pe care au imprumutat-o americanilor nu va mai fi recuperata. Teama a inceput sa se amplifice in ultimul timp, dupa ce datoria Statelor Unite a depasit limita legal admisa.

Chinezii se tem ca suma uria
Mai mult, o agentie de rating financiar din China sustine ca America a intrat deja in incapacitate de plata.

“In opinia noastra, Statele Unite ale Americii au intrat deja in faliment”, spune Guan Jianzhong, presedinte al Dagong Global Credit Rating Co. Ltd., singura agentie de rating financiar din China.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Un experiment periculos: americanii se pregătesc să inunde lumea cu dolari

După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.

În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.

"Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate", a declarat Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.

Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul: Fed cumpără ipoteci şi bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.

Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.

Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.

Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.

Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea din acest grafic.

Mai mult, în luna februarie a acestui an, când QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia, mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.

Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au 1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.

Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.

Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.



Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.


Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.
Autor: Mihai Baniţă
 Sursa: Money.ro

După 30 de ani şi 196 de miliarde de dolari, NASA spune adio navetei spaţiale (VIDEO)

La trei decenii de la lansare, NASA pune punct celui mai longeviv program spaţial. Naveta spaţială va intra în cărţile de istorie drept cea mai complexă şi totodată cea mai costisitoare maşină zburătoare concepută de de om.

Nava spaţială rezultată a avut 2.5 milioane de piese şi a fost de nouă ori mai rapidă decât un glonte care care se îndreaptă spre cer. A fost prima navă spaţială reutilizabilă, capabilă să planeze înapoi spre Pământ la fel ca un avion.

Alte nave spaţiale cu echipaj uman nu au fost capabile să zboare înapoi spre Pământ. Ele erau rachete balistice care aterizau în mare sau care utilizau propulsoare şi paraşute pentru a controla căderea lor către Pământ.

Programul spaţial se va încheia luna viitoare, după trei decenii şi 135 de călătorii, atunci când naveta Atlantis se va întoarce din misiunea programată pentru lansare pe data de 8 iulie, de la Centrul Spaţial Kennedy.

NASA îşi încredinţează navele spaţiale muzeelor, deoarece sunt prea vechi şi costisitoare pentru a continua să zboare, iar agenţia spaţială plănuieşte să proiecteze şi să construiască vehicule noi, mult mai eficiente.

“Voi fi foarte trist în iulie, după ultimul zbor al navei spaţiale. Iubesc acest program şi îmi pare rău că se termină, dar cred că e timpul să mergem mai departe”, susţine Bill Barry, expertul istoriograf al NASA.

Cinci nave au fost construite de-a lungul timpului, ultima fiind Endeavour în anul 1992. Modelul iniţial s-a schimbat puţin de-a lungul timpului, la fiecare dintre nave remarcându-se îmbunătăţiri. Rezervoarele externe pentru combustibil au devenit mai uşoare şi mai rezistente. Motoarele principale au suferit mai multe modificări, astfel încât să devină mai sigure.

Un sistem de evacuare a echipajului a fost adăugat după ce Challenger a explodat în 1986 şi a ucis şapte astronauţi. Grupurile sanitare şi sistemele de purificare a aerului au fost modernizate, astfel că echipajele pot să rămână în spaţiu mai mult decât o săptămână, perioada maximă de şedere în spaţiu la început.

Atunci când Statele Unite au intrat în programul spaţial, şi-au propus să construiască un vehicul cu ajutorul căruia să aducă în rutină călătoriile spaţiale şi să învingă sovieticii în Războiul Rece, în lupta pentru dominarea spaţiului.

Navele nu au atins niciodată nivelul visat de Nixon, adică să devină un mijloc de transport în spaţiu fiabil şi economic, utilizabil săptămânal. Preşedintele american îşi dorea să vadă oameni obişnuiţi în spaţiu, fără ani de antrenamente riguroase.

“Se dorea ca voiajul în spaţiu să devină mult mai ieftin şi mai accesibil pentru oamenii de ştiinţă obişnuiţi şi pentru inginerii americani, nu doar pentru piloţii de test ai NASA”, susţine Barry.

NASA a îmbarcat politicieni, un prinţ saudit şi alţi civili la bordul navelor spaţiale până să aibă loc explozia navei Challenger, în care a murit prima profesoara trimisa în spaţiu, Christa McAuliffe.

Navele nu au fost niciodată atât de fiabile pe cât se aşteptau creatorii lor. NASA a pierdut încă şapte astronauţi atunci când naveta Columbia s-a dezintegrat reintrând în atmosfera Pământului în anul 2003.

Navetele spaţiale au fost utilizate, în medie, în patru sau cinci zboruri anual, acestea nefiind atât de ieftine pe cât se prevăzuse.

Modelul iniţial al navei s-a schimbat pentru a nu se depăşi bugetul alocat construcţiei, însă acest fapt a sporit costurile de funcţionare, a menţionat Berry.

Costul pentru întreaga durată a programului spaţial este greu de calculat, dar cercetătorii de la Universitatea Colorado-Boulder au estimat o sumă de circa 196,5 miliarde de dolari (la valoarea dolarului din 2010).

Navetele spaţiale au permis astronauţilor atât să lanseze sateliţi, cât şi să-i repare şi să-i repună în funcţiune pe cei defecţi. Ele au permis NASA să optimizeze periodic Telescopul Spaţial Hubble, care de 21 de ani captează imagini ce au transformat înţelegerea astronomilor asupra universului.

Capacitatea de transport a navetelor a permis construcţia Staţiei Spaţiale Internaţionale, dar în cu totul alt fel decât şi-ar fi imaginat cineva în 1984, când preşedintele Ronald Reagan a dat undă verde acestui proiect.

Scopul Statelor Unite era să-i depăşească pe sovietici prin construirea unui laborator spaţial mai mare şi mai modern decât Staţia Spaţială Sovietică Mir. Astăzi, concurenţa între cei doi duşmani ai Războiului Rece este considerată fructuoasă pentru întreg programul spaţial, ducând la cooperare internaţională pentru exploatarea amiabilă a spaţiului.

“Noi nu am fi ajuns pe Lună dacă ei nu ne-ar fi acompaniat fiecare mişcare în perioada anilor ‘60“, susţine Barry, care a coordonat echipa pentru Rusia în cadrul Oficiului NASA pentru Relaţii Externe.

Când Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, în 1991, Statele Unite ale Americii au realizat că programul său spaţial a fost o consecinţă cât se poate de utilă a comunismului, a declarat Barry.

Foştii adversari sunt astăzi parteneri în spaţiu. Până când va fi lansată următoarea generaţie de navete spaţiale americane, Rusia va transporta astronauţii americani în capsule Soyuz către Spaţia Spaţială Internaţională, populată de specialişti din 16 ţări.

Sursa: Reuters

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

AFACEREA OSAMA BIN LADEN. SUA s-au imprumutat peste 2 000 de miliarde de dolari pentru lupta impotriva al Qaida. Daca ELITELE au renuntat la asa o inginerie financiara, inseamna ca nu-i de loc de bine …

Citez din articolul Statele Unite au cheltuit 2.000 de miliarde dolari pentru lupta cu Osama bin Laden şi al-Qaida:
Statele Unite au cheltuit, în total, peste 2.000 de miliarde pentru a combate activităţile al-Qaida şi pentru a-l prinde pe teroristul Osama bin Laden, potrivit unei analize Bloomberg.
Dar cheltuiala nu se opreşte aici. Statul american va trebui să cheltuie în 2011 peste 45 de miliarde dolari pentru plata dobânzilor la banii împrumutaţi pentru a lupta împotriva al-Qaida.
Suma de 2.000 de miliarde de dolari a fost folosită pentru a acoperi costurile războaielor din Afganistan, din Irak dar şi pentru a spori securitatea în ţară după atentatele de la 11 septembrie.
Un director al Centrului pentru Cercetare Economică şi a Politicilor din Washington, Dean Baker, a declarat: “Fără bin Laden am fi acumulat mai puţine datorii şi am fi cheltuit mai puţini bani pe dobânzi”
Însă, conform unei analize Moody’s, suma ar putea fi mai mare. Compania consideră că toate costurile generate de bin Laden pentru guvernul şi companiile americane s-ar putea ridica la 2.500 de miliarde de dolari, aproximativ 250 de miliarde dolari anual, în ultimul deceniu.
Comentariu saccsiv:
   Asadar, „banii împrumutaţi pentru a lupta împotriva al-Qaida.”. De la cine a imprumutat SUA acesti bani? De la cei de la care au imprumutat per total aproape 14 300 miliarde datorii …
   Adica de la stapani:
„The Money Masters” – un excelent documentar despre modul in care ROTHSCHILD si locotenentii lor stapanesc sistemul financiar-bancar mondial
Mega afacere a fost Osama bin Laden asta. Doua au fost motivele pentru care au declansat actiune 11.09.2001. Implementarea documentelor cu cip:
11.09.2001 … SI LUMEA S-A SCHIMBAT sau de la ce ni se trage iminentul Big Brother
Si desigur cea financiara. Sau mai bine zis necesitatea ingroparii SUA si mai mult in datorii.
De ce atunci l-au omorat pe Osama?
CE NE PREGATESTE SISTEMUL? Cica l-au omorat pe OSAMA BIN LADEN. Dar cand? De ce i-au aruncat trupul in mare? De ce au renuntat la bau baul de serviciu? Deoarece pregatesc o actiune cu adevarat gigantica …
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog