360 DE GRADE | cu Alina Badic -INTERVIU LAMA TANPAI

Sursa: cybershamans-politia karmica a falsilor guru

Universul holografic: Realitatea noastră este doar o iluzie ?

Acest articol foarte excitant ofera un suport teoretic stiintific pentru multe experiente si puncte de vedere spirituale. Totul a inceput in anul 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o echipa de cercetatori, condusa de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale secolului trecut. Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanta care le separa, fie ca e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, intr-un fel, fiecare particula pare sa cunoasca ceea ce face cealalta. Toata problema acestei descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza teoria lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu poate depasi viteza luminii. Din moment ce calatoria cu o viteza super-luminica semnifica spargerea barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicieni sa incerce sa gaseasca explicatii pentru acest fenomen.

O noua teorie a aparut: Universul e o holograma

Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de “univers holografic”, intrucat el crede ca descoperirile lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva nu exista, in ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice si create remarcabil, pana la cele mai mici detalii.

Ce este o holograma?

Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o holograma. O holograma este o fotografie tridimensionala realizata cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care urmeaza sa fie fotografiat, este mai intai “invaluit” intr-o raza de laser. Apoi, o a doua raza laser este indreptata spre lumina reflectata a primei raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua raze laser se amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat, se vor vedea doar turbulente de linii luminoase si intunecate fara sens; dar daca acest film este iluminat de o a treia raza laser, o imagine tridimensionala a obiectului initial va apare.

Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristica remarcabila a hologramelor. Daca holograma unui trandafir este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg.

Caracteristica hologramei “totul e continut in fiecare parte” ne ofera o cu totul alta viziune. In toata istoria sa, stiinta occidentala a lucrat cu prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba de o broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe partile sale componente. O holograma ne invata faptul ca anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa divizam un anumit lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este facut, ci doar “intreguri” mai mici.

Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care particulele subatomice raman in contact unele cu celelaltele, indiferent de distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati misterioase ale acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza faptul ca, la un anumit nivel profund al realitatii, asemenea particule nu sunt entitati individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.

Modelul acvariu al hologramei

Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne imaginam un acvariu care contine o broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu ochii liberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din acvariu: o camera video aflata in fata acvariului, iar cealalta aflata in partea opusa. Fiecare camera video are doua monitoare, pe care puteti sa vedeti broasca testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia ca broasca testoasa e diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase, si asta pentru ca acele camere video sunt situate in unghiuri diferite.

Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din monitoare, veti deveni constienti ca exista o legatura intre ele. Cand o broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin diferita (datorita unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e vorba, ati putea trage concluzia ca o broasca comunica instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.

Iluzia separarii particulelor subatomice

Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult mai complexa decat a noastra, analoaga cu acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta, intrucat nu percepem decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “parti” a unei realitati profunde, holografice si indivizibile. Si, din moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste “umbre”, atunci intreg Universul nu este decat o proiectie, o holograma.

Cosmosul, o super-holograma

In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si caracteristici uimitoare. Daca aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii, toate lucrurile din Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din creierul uman sunt conectati de particulele subatomice detinute de fiecare peste care inoata, de fiecare inima care bate, de fiecare stea care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura umana are tendinta de a categorisi si divide toate lucrurile din Univers, toate impartile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singura.

Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un concept ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are nicio semnificatie, caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-holograma, in care trecutul, prezentul si viitorul exista simultan. Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar exista tehnologia necesara, intr-o zi am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am putea vizualiza scene din trecutul indepartat.

Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere intregului nostru Univers, in ea este continut fiecare particula subatomica care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze gamma. Totul trebuie vazut ca un fel de depozit cosmic al “totului care exista”.

Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se afla ascuns in aceasta super-holograma, totusi el se aventureaza in a spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem ca ar exista mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa, in spatele caruia se afla un numar infinit de alte structuri super-holografice sau de alta natura.

Creierul vazut ca o holograma

Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul nostru ar fi o holograma. Lucrand independent in domeniul cercetarii neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de natura holografica.

In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si unde sunt memorate amintirile in creier. De-a lungul a numeroase decenii de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o localizare specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente realizate in anii ’20, omul de stiinta Karl Lashey a aflat ca, indiferent ce portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria acestuia (privind indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul memoriei parea unul de genul “totul in fiecare parte”.

In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizeaza memorarea informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de neuroni, ci in modele de impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de lumini de laser intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine holografica. Cu alte cuvinte, Pribram crede ca insusi creierul este o holograma.

Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de multe amintiri intr-un spatiu atat de mic. A fost descoperit faptul ca creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de informatii pa parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna informatiile continute in 5 seturi de Enciclopedia Britannica. Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare pentru memorarea informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil sa se inregistreze imagini diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un centrimetru cub de film poate stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.

Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie dintr-o cantitate uriasa de memorii devine mai de inteles daca creierul ar functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va intreba ce intelegi prin cuvantul “zebra”, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea alfabetica a informatiei (pana vei ajunge la “z”), ci pur si simplu, vei raspunde aproape instantaneu “vargat”, “arata ca un cal”, “un animal din Africa”.

Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii umane e faptul ca fiecare informatie pare instantaneu corelata cu alta informatie – o alta caracteristica intrinseca a hologramei. Datorita faptului ca fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune, acesta este exemplu care arata sistemul interconectat al hologramelor.

Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei

Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai usor de explicat folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce avalansa de frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in lumea concreta a perceptiilor noastre. Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o holograma. La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un dispozitiv de tradus, capabil de a converti aperentul amestec de frecvente fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul include o lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic frecventele pe care le primeste de la simturi in lumea noastra interioara a perceptiilor.

Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice

Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor. Cercetatorul italian Hugo Zucarelli a extins recent modelul holografic si in lumea fenomenelor acustice. Uimit de faptul ca oamenii pot localiza sursa sunetelor fara a-si misca capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza acestei abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnica de inregistrare capabila sa reproduca situatiile acustice de un realism uimitor.

Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram

Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui Bohm aceasta lume fizica este doar o holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma, caci selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii senzoriale, atunci ce mai ramane din realitatea obiectiva? Ea pur si simplu inceteaza sa mai existe!

Paradigma holografica

Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o maya, o iluzie, si, desi noi credem ca suntem fiinte fizice care ne miscam intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie. Noi suntem doar niste receptori care “plutim” intr-un ocean urias de frecvente, si ceea ce extragem din acest ocean si-l metamorfozam in lumea reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al acestei super-holograme.

Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma holografica, si, desi este privita de multi cercetatori cu scepticism, totusi exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de realitate la care stiinta a ajuns pana acum. Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate explica misterele care n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca fiind paranormale. Astfel, intr-un univers in care creierele individuale sunt de fapt portiuni indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit, atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin calatoria informatiei de la mintea individuala A la mintea individuala B.

Constiinta creeaza realitatea

Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea Virginia Intermont, a explicat faptul ca, intrucat realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai poata fi adevarata afirmatia conform careia “creierul produce constiinta”. E de fapt invers: constiinta creeaza aparenta creierului, a corpului fizic si a tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le percepem a fi reale. Un astfel punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o proiectie holografica a constiintei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sanatate. Ceea ce unele cazuri din medicina au fost privite ca “vindecari miraculoase” s-ar putea explica prin schimbarile avute in constiinta, ce au afectat astfel si schimbarile din holograma trupului.

Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru comunicarea simultana intre particulele subatomice, totusi, asa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra, descoperirile lui Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si mai radicale asupra realitatii inconjuratoare.

sursa

Sursa: Enigme si Conspiratii

ŞAMANISM ŞI ŞAMANI

Sub pretextul superstiţiei, omul de astăzi se lipseşte de conştiinţa sa intuitivă.

Nu demult – de-abia de vreo douăzeci de ani – cuvintele şamanism şi şaman au trezit ecou, încă destul de vag, în spiritul publicului. Până atunci, doar etnologii erau la curent cu aceste practici magico-religioase care sunt şi astăzi, printre riturile cunoscute şi inventariate, dintre cele mai misterioase, dintre cele mai bizare. In privinţa slujitorilor lor, şamanii, ei continuă să sfideze legile naturii. Şi ale ştiinţei…

Adevăratul şamanism a luat naştere acolo unde el mai există sub forma lui cea mai autentică, adica în Asia Septentrională, mai ales la populaţiile siberiene sau altele, cum sunt samoiezii şi tunguşii. Acest şamanism din nordul îndepărtat, vechi de mai multe milenii, încă n-a putut fi studiat în întregime, deoarece regiunile unde şamanii îşi exercită talentele sunt, şi astăzi, greu de explorat. în plus, climatul neospitalier care domneşte acolo nu e propice turismului. Astfel încât, acolo, în singurătatea îngheţată aSiberiei, s-au păstrat cel mai bine tradiţiile samanice.

Cu toate acestea, asemenea tradiţii lasă impresia că s-au practicat pretutindeni în lume. Riturile de cinste la populaţiile de la poli (laponi, eschimoşi, indienii din Alaska, din Nordul canadian) se apropie de riturile siberiene. Cele păstrate la indienii din America de Nord şi la triburile primitive din Indonezia şi Oceania prezintă. îndeaproape, incontestabile similitudini. Etnologii, care au preferat să nu se piardă înir-un hăţiş de diviziuni şi de subdiviziuni, au făcut din cuvântul şamanism numitorul comun al tuturor riturilor ce prezintă asemănări, mai mult sau mai puţin evidente, cu ei. E de netăgăduit faptul că leagănul şamanismului se situează în Siberia europeană sau asiatica.

Nu este exagerat să spunem că şamanul e un personaj excepţional, un individ enigmatic, căruia nu i se poate lipi usor o eticheta. Deoarece şamanismul nu e o religie, şamanul nu e preot. Folosindu-şi puterile magice ca să-şi ajute semenii, el nu e usor vrăjitor, cel puţin în sensul peiorativ pe care-l dăm termenului.

Aceste „puteri miraculoase”, atestate de călătorii şi cercetătorii care au fost martori – martori de netăgăduit -şamanul le deţine şi le pune în slujba comunităţii când se transpune (voluntar) în stare de transă extatica. Căzut în această transă care-l rupe de lume, el calatoreste în domeniul astral, îi vizitează pe zei şi le adresează rugămintea lui. In mijlocul grupului, rolul său ocupă un loc de prim plan. însă sacerdoţiul lui nu e întru totul de invidiat. Relaţiile pe care le întreţine cu Celălalt Tărâm nu sunt lipsite de primejdii.

Şamanismul se bazează, într-adevăr, pe realitatea unei lumi interzise profanului şi deschisă cu generozitate şamanului. Această capacitate de a circula în planurile supranaturale, de a intra în contact cu Supraumanul, şamanul o dobândeşte concomitent cu puterile sale miraculoase, prin suferinţă şi teroare. E supus unor probe initiatice atât de dure. încât, uneori, îşi pierde viaţa sau minţile. EI primeşte învăţătura de la Spirite, sub formă de vise care iau o turnură dramatica. Dacă trece depiedicile iniţierii, află după aceea de la un şaman-strămoş teoriile extazului, folosirea obiectelor magice şi secretele pe care orice şaman trebuie să le cunoască. Atunci, e în stare să-şi exercite funcţia, iar savanţilor care s-au apropiat de acest personaj curios nu le e permisă îndoiala. In transă, el facedovada unor incontestabile însuşiri de clarviziune şi telepatle şi vindecă bolnavii.

Intre viziunile pe care le aduce din domeniul astral şi imaginile ce aparţin domeniului terestru, şamanul nu face usor o diferenţă. Visul lui concurează realitatea, viziunile sale nu sunt halucinaţii.

Ar trebui cu adevărat să ne îndepărtăm de ştiinţa tradiţională, prea mult legată de fenomenele vizibile, care se repetă, pentru a încerca să înţelegem şi să acceptăm şamanismul, ştiinţă a naturii şi a sufletului, mai evoluată, mai profundă decât psihanaliza. Câmpul ei de acţiune e nelimitat. Cunoaşterea pe care şamanul a dobândit-o n-are nevoie să pună sufletul în formule sau ecuaţii.

Un mare şaman este deopotrivă, un psiholog. Probele initiatice au facut din el un om puternic, cu o stabilitate psihica de neatacat. Depăşind limitele umanului, ştie cum să transmită celorlalţi echilibrul pe care aceştia l-au pierdut şi se arată mai abil decâl cel mai vestit dintre psihiatri. E capabil să ghiceascagândurile celuilalt, să practice telepatia dirijând visele, sentimentele dirijând indivizii. Acolo unde nu există şaman, sufletul colectiv al tribului riscă să se descompună pentru că şi-a pierdut elementul stabilizator.

Astăzi, şamanul siberian aminteşte tot mai mult de personajul din trecut, de elementul folcloric. Civilizaţia care n-a pătruns, până în ultimele decenii. în mijlocul acestor regiuni îngheţate, invadează acum. odată cu teoriile moderne. în ciuda acestei evoluţii, şamanul rămâne miracolul unei ştiinţe care armerita să determine ştiinţa noastră să se intereseze de el în loc să-1 dispreţuiască.

http://shaman70.ablog.ro

Sursa: Misterele Lumii

Gandirea de grup

Succesul manipulărilor pe scară largă depinde, în primul rând, de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei de manevră. Liderii sistemelor totalitare, precum şi conducătorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula în minţile celor pe care îi manevrează sentimentul fidelităţii necondiţionate faţă de respectivul grup social. Repetând la nesfârşit preceptele teoriei bazate pe împărţirea oamenilor în “buni” şi “răi”, ei îi fac pe adepţi să creadă sincer că fac parte din grupul social “bun”, “corect”, în timp ce restul lumii este alcă­tuit din “răi” şi “ticăloşi”. 

Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este calificată drept eretică sau drept o expresie a trădării.Manipularea se realizează în special prin controlul informa­ţiilor, dar şi prin izolarea grupului, pentru a evita orice contacte ale membrilor săi cu lumea exterioară. În capitolul dedicat sistemelor totalitare am văzut, pe larg, în ce mod se face controlul informaţiilor, pentru a permite accesul oamenilor obişnuiţi numai la ştirile ce susţin politica regimului. De asemenea, am văzut cum se redefînesc istoria, morala, filozofia, limba, cum se modifică sistemul educaţional, cum se dă o nouă înfăţişare oraşelor, satelor ş.a.m.d., totul pentru a-l rupe complet pe individ de influenţele vechiului mod de viaţă (de “mentalităţile burghezo-moşiereşti”, “reacţionare”) şi pentru a-l transforma în “omul nou”.

 

Aceleaşi tehnici se aplică, la scară redusă şi în diverse variante, în orice sectă religioasă extremistă.O dată ce individul nu mai are nici un contact cu exteriorul şi nici o posibilitate de acces la surse alternative de informaţie, identitatea lui se evaporă şi el va fi integrat grupului. Compor­tamentul, gândirea şi chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori, legi şi regulamente. Pentru a scăpa de chinul interior, determinat de fenomenul disonanţei cognitive, el va ajunge să creadă sincer în noua ideologie sau viziune asupra vieţii, în noile reguli de grup şi va fi mult mai preocupat de alinierea la modul de gândire general, decât de exprimarea unor păreri critice sau de analiza obiectivă a situaţiilor. Cu timpul va avea chiar impresia că participă efectiv la luarea deciziilor, că hotărârile luate “în unanimitate” sunt cele “corecte”, că noua lume în care trăieşte este “cea mai bună dintre toate”. Şi chiar dacă nu este totalmente supus noii ideologii, izolarea faţă de lumea exterioară, intoxicarea cu informaţii aşa-zis “corecte” şi contactul permanent cu o politică ce împarte totul în “alb” şi “negru”, “bun” şi “rău”, “corect” şi “incorect” îi vor forma un mod de gândire foarte greu de readus la normalitate.

 

Izolarea este aplicată şi în situaţii dintre cele mai comune, pentru a influenţa individul să facă un lucru sau altul. Poliţia îşi interoghează suspecţii în camere goale, fără nici un fel de mobilier; puşcăriile, spitalele de boli nervoase, centrele de ree­ducare sunt locuri izolate, sectele extremiste se retrag în cam­pusuri unde contactul cu lumea exterioară este inexistent.Tehnica inoculării unei “gândiri de grup”, atunci când ea este aplicată unui întreg sistem social, e greu de sesizat, dar nu imposibil.

Greu în special din cauza faptului că cel care sesizează la un moment dat că “nu merge ceva”, se vede pus în situaţia de a se aşeza “împotriva curentului general”. Şi totuşi, dacă în sistemele totalitare o astfel de atitudine ar atrage după sine pedepse severe, în sistemele democratice ea este posibilă fără ur­mări, iar în sistemele democratice în curs de cristalizare (precum cele din statele postcomuniste) este chiar bine venită, pentru a impulsiona formarea unei mentalităţi noi, deschise confruntării autentice de idei.
Cum putem sesiza dacă suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei “gândiri de grup”?
În primul rând printr-o analiză la rece a comportamentului, a gândirii şi a sentimentelor noastre. Dacă am ajuns să credem necondiţionat în anumite idei, deşi suntem puşi în faţa a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dacă îi considerăm proşti sau duşmani pe cei care au alte păreri decât ale noastre, dacă ne limităm numai la anumite surse de informaţie, ce ne susţin concepţiile, dacă ajungem să dăm răspunsuri standard, al căror înţeles profund nici măcar nu ne este prea clar, înseamnă că ne aflăm sub influenţa totală a manipulatorilor ce ne-au inoculat politica împărţirii tuturor fap­telor şi ideilor în “albe” şi “negre”, în “corecte” şi “incorecte”. În viaţa reală există nenumărate tonuri de gri, nenumărate variante şi nimeni nu se poate crede deţinătorul adevărului absolut.Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoaşterea greşelilor, analiza lucidă a faptelor sunt paşi importanţi spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scară largă. Gândiţi-vă atunci când luaţi o decizie dacă ea reprezintă opţiunea dum­neavoastră intimă. Nu cumva aţi luat-o pentru că “aşa trebuie” sau pentru că o asemenea hotărâre aşteaptă de la dumneavoastră cei care deja vă manevrează aşa cum vor ei?

 

Ataşamentul necondiţionat faţă de anumite idei, în ciuda tuturor evidenţelor ce demonstrează contrarul, nu reprezintă un semn al loialităţii, ci o dovadă de rigiditate şi chiar de succes al manipulării la care este supus individul.Acceptaţi în cadrul discuţiilor, nu doar formal, şi părerile celorlalţi şi analizaţi-le cu atenţie, atunci când sunt susţinute de argumente concrete. De multe ori vă pot oferi soluţii la care poate chiar şi dumneavoastră v-aţi gândit, dar le-aţi respins pentru că nu erau “pe linie” sau nu conveneau “politicii generale”. Încercaţi să ieşiţi de sub influenţa celor care judecă doar în “alb” şi “negru”, a celor care îi consideră duşmani personali pe toţi cei care au păreri diferite de ale lor. Ieşiţi de sub influenţa celor care susţin până în pânzele albe idei contrazise de realitate, care nu acceptă dialogul, care se erijează în deţinători ai adevărului absolut.Cristalizaţi-vă propriile dumneavoastră opinii prin obser­varea atentă a realităţii, prin culegerea informaţiilor din cât mai multe surse.

Nu uitaţi că premisa fundamentală a democraţiei este asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la surse alternative de informaţie. Numai astfel omul obişnuit poate să-şi aleagă reprezentanţii în deplină cunoştinţă de cauză. Numai astfel alegerile generale pot fi considerate libere şi corecte. Amintiţi-vă cu câtă înverşunare, ani de zile după revoluţia din România a fost refuzată acordarea licenţelor de emisie unor posturi particulare de televiziune, ce nu puteau fi controlate de autorităţi. Amintiţi-vă cât de uşor au fost chemaţi minerii la Bucureşti, din cauza controlului informaţional total exercitat de puternicii zilei. La şase ani după revoluţie, când televiziunile şi posturile de radio particulare au început să se dezvolte, asemenea manipulări de anvergură nu mai sunt posibile (sau, oricum, ar fi posibile cu mult mai mult efort din partea autorităţilor).Învăţaţi din greşelile trecutului, pentru a nu mai greşi din nou.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Un pteranodon viu?

In 1896 trei vanatori cretani se aflau intr-o dimineata langa un paraias, in muntii Asterusici. Brusc, ei au auzit niste batai de aripi. Pentru un moment nu au dat o prea mare atentie acestui fapt deoarece nu li s-a parut ceva anormal. Dar ceea ce au vazut pe urma i-a lasat pur si simplu masca.
O zburatoare enorma de culoare gri a tasnit spre cer cu aripile sale membranoase prevazute cu patru labe. Nu mai vazusera niciodata un asemenea animal in toata cariera lor de vanatori. Aceasta pasare poseda aripi fara pene, labele din fata se terminau printr-un fel de degete, altele prin gheare ascutite si ciocul ei parea ca cel al unui pelican.
Cei trei barbati au ramas muti in timp ce strania zburatoare se indrepta spre munti. Extrem de curiosi, au cercetat repede carti de specialitate. Singurul animal care avea o asemanare cu ceea ce ei vazusera este pteranodon-ul sau cel putin o specie de pterodontili care erau pterosaurii.
Pteranodonul poseda o creasta mare deasupra capului si forma maxilarului sau sugera faptul ca avea un fel de punga sub cioc, cam ca la pelican. Singura problema este ca aceasta reptila zburatoare a disparut acum milioane de ani in acelasi timp cu dinozaurii.
Sursa: Enigme

O familie din Tennessee raporteaza o intalnire cu un alien

Sambata, 13 iulie 1996, era o noapte de vara tipica pentru Mike Dawson si familia sa. Familia avea o caravana in comitatul rural din Robertson, nu departe de Orlinda, in Tennessee. In primele ore ale diminetii de duminica, 14 iulie, Dawson, familia sa si cele doua fiice ale sale, in varsta de 12 si 14 ani, au fost treziti de zgomote stranii venind din curtea din spate a caravanei lor.
Luand o lanterna, Dawson s-a dus repede sa vada ce se intampla. Deschizand usa, el a indreptat fasciculul catre padure. A auzit un zgomot pe care l-a caracterizat ca „ceva alergand spre pod, lovind obiecte la intamplare.\” Zgomotul l-a surprins. Nici unul dintre cainii sai, J.R. si Sid, nu a latrat la intrus. Miscand lanterna in toate partile, Dowson a vazut ceva in spate care il privea fix. El a descris ca un fel de obiect cauciucat de 5 picioare in diametru.
Acesta a intins o tentacula sau un apendice pe sol. Martorul a estimat ca apendicele avea 18-24 de cm…ca trompa unui elefant. Pentru a fi sigur ca nu vedea himere, Downson s-a dus sa-si trezeasca copiii. Intreaga familie a privit apoi creatura de la fereastra bucatariei caravanei. Doamna Dowson a remarcat lumini stralucitoare in departare intr-un luminis apropiat.
Investigatorul de paranormal Ed Kimbel a afirmat ca de fiecare data cand, Mike a indreptat fasciculul lanternei catre creatura, reactiona ca si cum s-ar fi tras asupra sa. Se misca foarte rapid in gradina, sub masini, apoi revenea pe pod… De fiecare data cand lanterna era indrepatata spre ea, se transforma in dare luminoase.
La ora 4:00 Dawson a parasit caravana pentru a vedea ce se petrecuse cu cainii lui. I-a gasit cu burtile in sus gemand. J.R. avea o rana pe piciorul posterior, pana la interiorul coapsei si urla de parca avea o mare durere. In acest timp, deasupra in luminis se afla stationar un OZN, lasand raze de lumina.
Dawson a fost lovit la cot si gat. Imediat politia a gasit o mica arsura pe corpul sau. Martorul si copiii sai au urmarit pista straniei creaturi pana in afara parcului in masinile familiei. Kimbel a raportat: Ferestrele celor doua vehicule erau acoperite de un fel de ceata sau de gheata. Si masina emitea un fel de zgomot electric surd in apropiere de el.
Sursa: Enigme

A atinge Marte in 3 ore: SUA lucreaza la un motor hiperspatial

Guvernul SUA studiaza actual un motor hiperspatial care va permite sa se calatoreasca in spatiu cu o viteza record. Masinaria ipotetica, ale carei principale linii mari ale principiului sunt deja trasate si care se bazeaza pe o teorie controversata asupra structurii Universului, ar putea potential sa permita unei nave spatiale sa se deplasaseze de la Pamant la Marte in 3 ore.

Pentru a putea atinge o stea situata la 11 ani lumina, nu-i va trebui decat 80 de zile, sustine revista New Scientist. Motorul, in teorie, functioneaza creand un intens camp magnetic care, conform ideilor initial dezvoltate, de omul de stiinta Burkhard Heim in anii 50, produce un camp gravitational si permite propulsia vasului spatial. Daca acest camp magnetic produs va fi suficient de ridicat, vasul va aluneca intr-o dimensiune diferita unde viteza luminii este mai rapida, ceea ce va permite sa se atinga viteze extraordinare.

Simpla taiere a campului magnetic va avea drept consecinta reaparitia spatiului in propriul nostru spatiu tridimensional. Fortele aeriene ale SUA au manifestat interes pentru idee si oamenii de stiinta care muncesc la Departamentul Apararii Nationale (care poseda un aparat cunoscut sub numele de Z Machine, susceptibil de a produce genul de campul magnetic necesar pentru a pilota motorul), indica faptul ca ea ar putea fi reala daca teoria este supusa unei analize minutioase.

Profesorul Jochem Hauser, fizician la Universitatea de Stiinte Aplicate din Salzgitter (Germania), a anuntat ca daca totul va merge bine un motor operational ar putea fi testat in circa 5 ani. Dar el a explicat ca acesta se bazeaza pe o teorie controversata care cere o schimbare a intelegerii noastre actuale ale legilor fizice. In plus, el sustine ca o nava spatiala utilitata cu un atare motor ar putea ajunge pe Uranus in cateva ore.

Sursa: Enigme

10 lucruri inedite pe care nu le stiai despre Terra

 Ne nastem pe Pamant, il luam in mostenire si nu intelegem mare lucru despre planeta noastra, daca nu o studiem aprofundat. Fara a avea acces la informatiile culese de predecesorii nostri, poate, privind orizontul, ne-am da seama ca traim pe un corp ceresc sferic sau, urmarind ciclicitatea noapte-zi, am intui miscarea de rotatie in jurul axei. Insa, o multime de fenomene care ne influenteaza substantial planeta, precum si o seama de procese indelungate care nu ne afecteaza pe noi in mod direct, dar, in timp, slefuiesc legile dupa care este ghidata evolutia planetara ar ramane enigme de nedescifrat. Mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a afla secretele Terrei, iar aceasta misiune este departe de a se fi incheiat. 

10. Gravitatia nu este uniforma pe toata suprafata Pamantului 

Se pare ca in anumite locuri de pe Pamant, ne putem simti mai grei decat in altele. Acest fenomen este explicat prin faptul ca, in unele regiuni de pe planeta, atractia gravitationala actioneaza cu o forta mai mare decat in majoritatea zonelor. Un punct in care gravitatia se manifesta cu intensitate scazuta se afla in vecinatatea coastelor indiene, in timp ce, fenomenul atractiei actioneaza mai pronuntat in Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularitati este momentan necunoscuta, de vreme ce nu aspectul suprafetelor pare sa influenteze aceste reactii. Ca atare, satelitii gemeni GRACE ai NASA, lansati in martie 2002, fac masuratori detaliate ale campului gravitational al Pamantului, care vor duce, spera cercetatorii, la descoperiri importante referitoare la gravitatie si la sistemele naturale ale Terrei.

9. Atmosfera evadeaza 

Datorita energiei termale, unele dintre moleculele aflate la granita superioara a atmosferei Pamantului isi maresc viteza de miscare pana la punctul in care pot evada din sfera de influenta a gravitatiei terestre. Acest lucru duce la o scurgere lenta dar constanta a atmosferei in spatiu. Deoarece hidrogenul nefixat are o greutate moleculara scazuta, el poate deprinde viteza necesara unei evadari mai rapide si se poate scurge in spatiul cosmic la o rata superioara. Din acest motiv, atmosfera actuala a Pamantului se oxideaza mai degraba decat se reduce, consecintele acestui fapt tinand de nivelul naturii chimice a vietii care s-a dezvoltat pe planeta. Atmosfera bogata in oxigen retine o mare parte din hidrogenul care supravietuieste, blocandu-l in molecule de apa.

8. Viteza de rotatie a Pamantul variaza 

Ca rezultat al variatiei fortelor gravitationale sub influenta Lunii, a Soarelui si a celorlalte planete din sistemul solar, precum si al altor mecanisme cosmice, viteza de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe ajunge sa varieze in timp. Recent, zilele au devenit mai scurte cu sutimi de secunda, ceea ce sugereaza ca viteza unghiulara de rotatie a Pamantului in jurul axei sale a crescut. Factorii care induc aceasta sporire de viteza nu au fost inca determinati cu exactitate. De asemenea, datele inregistrate referitoare la rotirea Terrei prezinta oscilatii in functie de anumite perioade din an. Astfel, cea mai pronuntata incetinire a rotatiei planetei are loc iarna, in lunile ianuarie si februarie, cand Pamantul isi atinge viteza minima dintr-un an.

7. Centura de radiatie Van Allen 

Centura de radiatie Van Allen este un camp plasmatic aflat in jurul Pamantului, alcatuit din particule incarcate electric, tinute laolalta de campul magnetic al planetei. In timpul misiunilor Apollo, echipajele umane de la bordul aeronavelor au fost partial expuse radiatiei Van Allen, astronautilor crescandu-le sansa de a dezvolta forme de cancer de 5 ori mai mult decat persoanelor obisnuite. Totusi, NASA sustine ca a calculat in mod deliberat lansarile si traiectoriile navelor Apollo si a folosit orbitele de transfer spre Luna care doar au atins tangential marginea centurii deasupra ecuatorului pentru a minimaliza iradierea echipajelor. De asemenea, unele teste nucleare efectuate in spatiu au provocat centuri artificiale de radiatie. Starfish Prime, un test nuclear care a avut loc la mare altitudine, a creat o centura artificiala de radiatii care a avariat sau a distrus o treime dintre satelitii aflati pe orbita joasa a Pamantului in acea perioada (1962). Aceeasi ar fi probabil soarta tuturor satelitilor de pe orbita Pamantului, daca s-ar afla sub incidenta centurii de radiatie Van Allen.

6. Luna se indeparteaza de Pamant 

Dupa 25 de ani de masuratori si inregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de stiinta ca orbita Lunii isi mareste incet volumul, iar satelitul natural al Pamantului se indeparteaza constant de planeta noastra. In cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se indeparteaza de noi cu o rata de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare ca aceasta tendinta va persista pana atunci cand Soarele va deveni o giganta rosie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei faze solare, atat Pamantul cat si Luna vor fi afectate de atmosfera aflata in expansiune a stelei si se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant pana la limita inferioara a distantei posibile dintre cele doua corpuri, ajungand la o departare de 18.470 kilometri, asa-numita “limita Roche”. Rezultatul final va fi insa distrugerea Lunii in fragmente foarte mici care ar urma sa alcatuiasca, in jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemanator inelelor saturniene.

5. Luna are un efect de maree asupra atmosferei 

Luna are un efect de maree asupra atmosferei terestre, asa cum are si asupra oceanelor. Conform teoriei, in zonele tropicale, presiunea lunara ar trebui sa exercite oscilatii mai puternice ale atmosferei, dar amplitudinea lor depaseste rareori, in realitate, cu 100 microbari presiunea atmosferica fireasca  de la suprafata (adica 0.01% din aceasta). Detectarea unui semnal atat de redus mascat de variatii de presiune mult mai mari, asociate cu fenomene climatice, a presupus dezvoltarea unor tehnici speciale de statistica si acumularea unei lungi serii de observatii regulare. Este ceva comun pentru valurile atmosferice sa creasca in amplitudine odata cu inaltimea, pe masura de aerul se subtiaza. Curentul lunar, totusi, ramane slab in comparatie cu cel solar din atmosfera mai inalta.

4. Licarirea “Lumanarului” 

“Licarirea Lumanarului” reprezinta o mica variatie a axei de rotatie a Pamantului, descoperita de astronomul american Seth Carol Chandler (Lumanar) in anul 1891. Axa de rotatie a Terrei manifesta o modificare de 0.7 arc secunde ( 0.7 * 1/3600 grade) la o perioada de 433 de zile. Altfel spus, polii Pamantului se deplaseaza intr-o miscare circulara neregulata cu un diametru de trei pana la 15 metri intr-o oscilatie. Cauza acestui fenomen este necunoscuta. Pe 18 iunie 2000, Laboratorul Jet Propulsion a anuntat ca “principala cauza a licaririi Lumanarului este presiunea fluctuanta de pe fundul oceanului, cauzata de schimbarile de temperatura si salinitate precum si de schimbari provocate de curenti in circularea oceanelor”. Totusi, in perioada ianuarie-februarie 2006, oamenii de stiinta au observat ca licarirea Lumanarului s-a oprit si a existat o perioada de aproximativ sase saptamani in care o pauza semnificativa a persistat. Aceasta anomalie a reprezentat un mare factor de interes in obtinerea unei mai bune intelegeri a fenomenului, dar nu se stie inca daca acest lucru a provocat sau va provoca schimbari catastrofale in axa de rotatie generala a planetei noastre.

3. Incarcatura electrica a Pamantului 

Din 1917, cercetatorii stiu ca suprafata Pamantului este incarcata cu electricitate negativa, dar nimeni nu cunoaste cu exactitate ce anume intretine aceasta incarcatura. Nu este vorba despre un curent foarte puternic, ci de aproximativ 1.500 amperi, nu cu mult mai mult decat curentul care circula prin cateva linii de inalta tensiune. Desi se consuma, aceasta electricitate este constanta, deci ea se restabileste cumva, altfel s-ar epuiza in scurt timp. Oamenii de stiinta se intreaba cum este posibil acest lucru. O teorie evidenta este aceea ca fulgerele refac cumva energia pierduta, dar nimeni nu a reusit sa o dovedeasca incontestabil. Cu trei ani in urma a inceput masurarea activitatii electrice din aerul linistit de deasupra norilor formatori de fulgere. Destul de precis, instrumentele intrebuintate au indicat atunci unele valori si miscari ale curentului care i-au determinat pe  oamenii de stiinta sa presupuna ca toate furtunile cu fulgere genereaza un curent net de aproximativ 1.500 de amperi, suficient pentru a contrabalansa consumul si a pastra constanta incarcatura electrica a Pamantului.

2. Tone de materie interplanetara aterizeaza pe Pamant anual 

Potrivit paginii de Internet space.com, aproximativ 30.000 de tone de praf interplanetar ating suprafata Pamantului in fiecare an. Cei mai multi asteroizi se deplaseaza in jurul Soarelui intr-o centura aflata intre Marte si Jupiter. Fragmentele rezultate in urma coliziunilor dintre ei pot fi atrase spre interiorul sistemului solar si uneori se pot apropia chiar de Terra. Rocile si praful care se misca rapid in raport cu planeta noastra intra frecvent in atmosfera si iau foc, devenind “stele cazatoare”. Cu toate acestea, obiectele care se misca mai incet, raportat la viteza de rotatie a Pamantului, pot fi capturate de gravitatia planetei si supravietuiesc patrunderii in atmosfera, ajungand pe sol.

1. Schimbarea polilor magnetici ai Pamantului 

In timpul unei inversiuni a polaritatii Pamantului, polul nord magnetic al planetei devine polul sud si invers. Pe durata ultimilor 160 de milioane de ani au avut loc sute de asemenea inversari, ultima acum 780.000 de ani. O inversare completa dureaza cateva mii de ani si are consecinte ingrijoratoare care includ punerea in dificultate a pasarilor migratoare sau a altor animale (precum rechinii) si posibila expunere a Pamantului la razele cosmice. Razele cosmice sunt in mod normal respinse de campul magnetic al Pamantului, insa in timpul inversarii, la un moment dat, campul magnetic devine zero. Oamenii de stiinta inteleg foarte putin in ce consta efectiv mecanismul cauzal din spatele acestor inversari si pana de curand ideea cea mai raspandita era ca acest fenomen are loc in mod aleatoriu. Cu toate acestea, recent s-a descoperit ca secventa de inversari ale polaritatii nu este descrisa de o distributie de probabilitate, specifica proceselor aleatoare, ci de o distributie ce caracterizeaza prezenta unor efecte de "memorie". Cu alte cuvinte, inversarile de polaritate nu sunt independente unele de celelalte, ci sunt corelate. Desi de cele mai multe ori, o inversare de polaritate este un procest lent si constant, uneori fenomenul se manifesta in rapid si in salturi.

 multumim http://www.descopera.ro

Sursa: eulinterior.blogspot.com

Pentagonul ştia de acum şapte ani despre criza de azi

Foarte interesant, daca e sa ne uitam cu sapte ani in urma, la un articol aparut in 2004, in The Observer si citat acum de The Guardian, asupra unui raport al serviciilor secrete militare si care a starnit ceva valva la vremea lui, dar care, mai apoi, ca atatea altele, a fost dat uitarii. In fapt, articolul cu pricina prezinta la acea vreme ceea ce e pe cale sa se intample azi, sau un mecanism care s-a declansat deja. Va invitam sa-l cititi in cele ce urmeaza si sa comentati acest raport al US Defence & Intelligence, ce a intrat in posesia presei britanice cu sapte ani in urma:

“Climatul se va schimba peste 20 de ani, putand genera o catastrofa globala, traducandu-se in milioane de vieti pierdute datorita razboaielor si, mai ales, dezastrelor naturale. Un raport secret al US Defence & Intelligence, obtinut de The Observer, atrage atentia asupra faptului ca majoritatea oraselor importante europene se vor scufunda sub nivelul mariilor, iar Marea Britanie va fi la randul ei transformata intr-o a doua Siberie, pana in 2020. Conflicte nucleare si amenintari de conflicte nucleare, ca si revolte populare masive vor eupe in toate colturile lumii. Documentul prezice ca schimbarea abrupta a climatului va duce planeta pe marginea anarhiei. (…) Tratatul de stabilitate globala, care va aparea in aceste circumstante, il va inlocui pe cel de combatere a terorismului. Tratatul va fi o masura de forta a tarilor care detin arma nucleara si numai in acest fel, prin forta, se va putea opri mega-revolta planetara impotriva puterilor mondiale, pe fondul foametei, lipsei de bani, de resurse, inclusiv de apa. Pe acest fond, cred analistii Pentagonului, omenirea se va confrunta cu o noua criza a razboaielor, pe o puternica criza economica si alimentara. Inca o data omenirea va ajunge la nivelul legilor junglei, va castiga cel care e mai puternic, iar sute de razboaie vor invrajbi natiulie, ca in epoca primitiva si ca in antichitate. Vor renaste noi imperii si se vor prabusi altele, atrag atentia analistii Pentagonului in raportul obtinut de The Observer si care a fost supervizat de expertul Andrew Marshall. Acest scenariu bazat pe schimbarile climatice si pe declansarea revoltelor ar putea, in maximum 20 de ani, sa instaureze un guvern mondial, bazat pe cele mai puternice natiuni militare, cu arsenal nuclear, dar si un sef planetar, un presedinte care va dicta unamitatii. numai in acest fel, prin forta si prin teroarea armelor, natiunile vor putea fi tinute sub control, mai spune raportul US Defence & Intelligence. Deja, in 2004, conform Randall and Schwartz, planeta ducea o populatie umana mai mare decat o putea sustine din punt de vedere alimentar si al climatului mondial. Randall a explicat pentru The Observer ca viteza cu care se schimba climatul global, cutremurele masive ce vor aparea, eruptiile vulcanice, tornadele, tsunamiurile, vor fi reactii normale ale unui organism terestru ranit si in urma carora vor muri milioane si zeci de milioane de oameni, asupra caror catastrofe naturale, noi oamenii, nu vom avea niciun control.” (The Observer, februarie 2004)

 Sursa

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

De la ONU si pana la Mircea Badea: Omenirea va intra in colaps deoarece suntem sapte miliarde in 2011. Ghici cand a izbucnit isteria

Citez din articolul Omenirea, în pragul colapsului demografic: şapte miliarde în 2011:
De Ziua mondială a populaţiei, care a fost celebrată în 11 iulie, ONU a încercat să atragă atenţia opiniei publice mondiale asupra suprapopulării planetei, ceea ce o ameninţă cu un dezastru planetar: peste câteva decenii, oamenii se vor confrunta cu o lipsă acută de alimente, apă şi chiar aer, transmite Reuters.
Într-un raport publicat pe site-ul său, ONU semnalează că până la sfârşitul acestui an, populaţia lumii va atinge 7 miliarde de oameni, iar către 2023 – 8 miliarde. O astfel de situaţie va afecta negativ nivelul de trai al oamenilor. Deja 925 de milioane de persoane suferă de foame pe mapamond.
Conform previziunilor oamenilor de ştiinţă americani, până în 2050, populaţia pământului ar putea ajunge la 9 miliarde de persoane, iar atunci oamenii vor începe să se lupte la propriu între ei pentru hrană.
Într-un discurs rostit cu această ocazie, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniază: ‘Avem destulă mâncare pentru a hrăni toată lumea şi, totuşi, un miliard de oameni suferă de foame.Bolile şi epidemiile continuă să se răspândească în pofida progreselor ştiinţei şi medicinei.Conflictele, războaiele şi cursa înarmărilor seamănă moarte şi suferinţă’.
Ban Ki -moon şi-a exprimat speranţa că mişcările de masă populare, cum ar fi ‘primăvara arabă’ vor pune capăt tuturor acestor inegalităţi. ‘În acest an am văzut cum o putere populară gigantică poate învinge tirania şi disperarea, cerând să se facă dreptate’, subliniază el în discurs.
Lideri mondiali în creşterea populaţiei sunt ţările în curs de dezvoltare, cărora le revin 95% din creşterea populaţiei pe glob.În viitorul apropiat, cel mai populat stat va fi India, în timp ce în ţările dezvoltate şi în Europa numărul populaţiei va continua să scadă.
Comentariu saccsiv:

Iata-l si pe Mircea Badea:
http://inregistrari.antena3.ro/view-In_gura_presei_cu_Mircea_Badea-5.html
Si cam la unison este intreaga presa.
In 1952 John D. Rockefeller III (1906 – 1978) fondeaza Population Council.
Acest Consiliu a impus pe agenda politica a statelor masurile impotriva cresterii populatiei. Prin diferite organizatii marioneta, ca de exemplu Natiunile Unite. In 1974 ONU a organizat o Conferinta Mondiala a Populatiei la Bucuresti. Din acel moment Consiliul a promovat politica criminala: avortul este masura de control al nasterilor. Idee imbratisata mai apoi de din ce in ce mai multe state.
Tot dupa conferinta de la Bucuresti, John D. Rockefeller 3rd s-a axat pe introducerea in agenda politica a conceptului avortul – un drept al femeii. La scurt timp, in program au fost incluse si drepturile homosexualilor.
Primul presedinte al Population Council a fost eugenistul apropiat familiei, Frederick Osborn, autorul Preface to Eugenics (1940), liderul American Eugenics Society si unul din fondatorii Pioneer Fund. Acesta scria in 1968: “Scopurile eugeniei ar trebui realizate sub alte denumiri decat eugenia “ . 
EUGENIE: instrumentul prin care ELITELE doresc diminuarea drastica a populatiei planetei si transformarea celor ramasi in sclavi
Presedintele Nixon a infiintat Commission on Population Growth and the American Future, cunoscuta ca Rockefeller Commission cu Rockefeller presedinte. Presedintele american a dat o importanta mare acestei comisii, creand cadrul legislativ adecvat functinarii lor dar si pentru punerea in practica a hotatarilor luate de acestea. Se considera de neacceptat realizarea previziunilor ca in 2013 populatia SUA sa ajunga la 400 milioane (daca se continua ritmul de atunci al cresterii demografice).
Ca modalitati importante avute in vedere pentru mentinerea unui numar constant al populatiei se aflau:
Legalizarea avortului
Educatia sexuala in scoli
Equal Rights Amendment – suport financiar masiv
Iata preocuparile acestui stricator de valori crestine si umane, Equal Rights Amendment :
NOW and Abortion Rights/Reproductive Issues (avorturi)
NOW and Lesbian Rights
Lucrurile se leaga fratilor … Cititi va rog si:
ANALIZA – Mesajul de pe GEORGIA GUIDESTONES (Pietrele Indrumatoare din Georgia): maxim de 500 milioane de locuitori pe planeta si doctrina NOII ORDINI MONDIALE
ROCKEFELLER cheama la ordin personalitatile si sefii fundatiilor ce finanteaza principalele programe pentru reducerea populatiei globale
Intr-o formula prezentata de BILL GATES, CO2 se reduce … REDUCAND POPULATIA. Cum? O spune limpede cu gura lui: PRIN VACCINARE
„IARNA DEMOGRAFICA„ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

NASA a filmat impactul dintre o cometă şi Soare! (VIDEO)

Naveta SOHO (Solar and Heliospheric Observatory) a surprins acum câteva zile momentul în care o cometă luminoasă s-a îndreptat cu viteză spre Soare şi impactul acesteia cu steaua.

Cometa, ce face probabil parte din familia Kreutz (o serie de comete ce orbitează extrem de aproape de Soare), a fost descoperită de către astronomul amator Serghei Shurpakov.
În imaginile de mai jos soarele (reprezentat de un cerc alb) este blocat de disc roşu, pentru a permite observarea detaliilor din corona Soarelui.
În mod interesant, în imagini se poate observa o ejecţie coronală de masă, în partea din dreapta, ce are loc atunci când cometa se apropie de Soare.
Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu au descoperit până acum o legătură convingătoare între cometele ce trec la distanţe mici de Soare şi ejecţiile coronale de masă. De fapt, analiza acestei ejecţii, folosind imagini obţinute de Observatorul Solar Dynamics, arată că aceasta a izbucnit înainte ca acea cometă să vină suficient de aproape de suprafaţa soarelui pentru a interacţiona cu câmpurile magnetice puternice.
Iată secvenţele surprinse de NASA:

Sursa: NASA
Sursa: Descopera.ro

Terra îşi schimbă forma din cauza topirii gheţarilor

Topirea gheţarilor a dus la schimbarea formei Pământului, făcându-l mult mai bombat la Ecuator.

Cercetătorii înţeleg majoritatea lucrurilor care afectează forma planeta, cum ar fi mareele şi vremea, dar măsurătorile realizate cu ajutorul sateliţilor, făcute între 1975 şi 2009, arată o schimbare inexplicabilă ce a început odată cu mijlocul anilor '90.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Colorado din Boulder au combinat aceste măsurători cu datele primite de la sateliţii GRACE şi au raportat că topirea gheţarilor din Groenlanda şi Antarctica este cauza acestor modificări.

"Gheaţă solidă din apropierea polilor s-a transformat în apă, ce s-a distribuit pe toată suprafaţa planetei", raportează o echipă de cercetători. Pământul este deja mai bombat la Ecuator cu 42 de kilometri, în comparaţie cu axa nord-sud, diferenţa fiind în mare parte provocată de rotaţia planetei. Apa produsă de topirea gheţarilor accentuează această diferenţă.
Sursa: Science News

Asteroidul Apophis ar putea lovi Pamantul in aprilie 2029

In luna decembrie a anului 2004, astronomii au descoperit un asteroid a carui orbita calculata se apropie periculos de mult de Pamant. Corpul astral a fost denumit Apophis, dupa zeul egiptean al Raului si al Distrugerii, iar specialistii sunt de parere ca in anul 2029, in timpul urmatorului sau ciclu de rotatie, asteroidul ar putea sa ne loveasca planeta

Pentru a intregi scenariul apocaliptic, oamenii de stiinta au indicat si mai exact momentul consumarii evenimentului, estimand impactul in luna aprilie a anului 2029 si chiar locul acestuia, oceanul Pacific, la 500 kilometri vest dd Santa Monica. Calcule ulterioare au indicat ca, desi este posibil ca asteroidul sa ocoleasca atat Pamantul cat si Luna la aceasta data, ar reprezenta o si mai mare amenintare numai sapte ani mai tarziu, in 2036.  Desi prezenta asteroidului a fost descoperita in anul 2004, informatia nu a fost publicata pana recent, deoarece identificarea sa in spatiu a coincis cu dezastrul provocat de valul tsunami in Indonezia, iar comunitatea stiintifica a considerat omenirea suficient de infricosata la acea data pentru alte stiri sumbre. Avand raza egala cu aproximativ 270 metri si o masa de 2.1 x 10 milioane de tone, Apophis este cel mai masiv corp extraterestru care va fi trecut atat de aproape de Pamant in istoria cunoscuta. Exista voci care propun distrugerea sa in spatiu, dar specialistii nu incurajeaza aceasta idee, deoarece, spun ei, “rezultatele unei asemenea masuri sunt imprevizibile si au chiar caracterul de a ne inrautati situatia.” De aceea, oamenii de stiinta mizeaza pentru moment pe monitorizarea atenta a deplasarii asteroidului si pe identificarea unor tehnici de respingere a acestuia.

Sursa: Daily Galaxy

Sursa: Descopera.ro