TIPOLOGII UMANE

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa- 

  

        Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa: dinamici, plini de viata, agili, se strecoara printre stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori si uneori, in ciuda unor calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile si cuvintele celor din jur.

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia A2 – Foc si visuri-

Oamenii A2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa se redescopere, sa se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate. Oameni A2 sunt ca focul: spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.

Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor A2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata.

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si libertate -

Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane.

Oamenii C3 sunt totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual. Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.

Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant si stabilitate –

Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte, toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.

Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea echilibrata, armonioasa.

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara.

Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. De aceea pun pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica prin esenta sa. 

  

Sursa: primit pe mail

Simion Dascălu, expert al Comisiei Europene : "Există un grup infracţional, organizat pentru a ne fura resursele"

 Sunteţi expert independent al Comisiei Europene. Nu s-au supărat cei din Comisie pe dumneavoastră de când l-aţi „atacat” făţiş pe domnul Barosso ?

Nu, că lucrăm în zone diferite. Suntem foarte mulţi cei care îl tragem la răspundere pe „şeful cel mare”, iar dacă ar fi dorit să aibă o imagine pertinentă vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în România, ar fi putut s-o facă...Numai că iată că n-a avut nevoie. Urmează să-l dăm în judecată. Eu am discutat să facem o acţiune comună, noi cei peste 10.000 de semnatari ai unei petiţii, nemulţumiţi de acţiunile domnului Barosso. Am rămas stupefiaţi că domnul Ponta a trecut în cealaltă barcă, or în situaţia în care te duci acolo şi te trezeşti că mai ai pe încă unul în spate care trădează cauza , există posibilitatea să primeşti un altfel de răspuns, Şi-atunci am stat să ne gândim să vedem dacă domnul Ponta nu i-o fi spus domnului Barosso: „lăsaţi că rezolv eu cu domnii ăştia, nu vă mai bateţi capul cu ei !”...

Ce urmează? Pe cine daţi în judecată?

Chiar şi un singur cetăţean afectat în drepturile sale de deciziile Comisiei Europene sau ale Consiliului Europei  se poate adresa Înaltei Curţi a UE şi are dreptul la despăgubiri. Pe cine dăm în judecată? Pe domnul Barosso evident, pentru că aşa am făcut sesizarea la Comisie. Dar de data asta nu-i mai cerem nimic domnului Barosso, ci vom cere Înaltei Curţi Europene de la Luxembourg să-l sancţioneze. Considerăm că votul nostru de la referendum ne-a fost furat prin imixtiunea gravă a domului Barosso. Pe de altă parte, aveam activităţi în domeniul proiectelor europene, iar „invenţia” acestuia cu pragul, nereglementată în vreun fel de Uniunea Europeană, imixtiunea nepermisă în treburile interne ale românilor, trecerea peste votul nostru perfect legal au făcut ca eu să pierd şi pe plan financiar. A venit şi partea americană care s-a implicat la fel, dar mai întâi discutăm cu partea europeană. Şi în situaţia asta îl întreb pe domnul respectiv: „Bine domnule Barosso, votul meu de ce nu are importanţă, pentru că această Comisie Europeană, conform Tratatului, nu are atribuţiuni în acest sens?”

Şi atunci, eu îi dau conotaţie de nerespectare a drepturilor mele şi îi dau o valoare, pentru tot ce n-am putut eu realiza din această cauză - pensie, imposibilitatea accesării fondurilor pe programe de cercetare, din cauza unei guvernări incompetente MRU şi Boc, din cauza carora n-am obţinut cofinanţarea...- , aşadar o valoare reală, demonstrabilă, măsurabilă, bani pe care-i cer Comisiei Europene şi domnului Barosso- „ Plăteşte tu acum!”Îl acuz că prin acţiunea lui a impus un sistem în afara votului legal, sistem care pe mine şi pe multe milioane de români ne-a afectat direct.

Îl mai acuzaţi şi de apartenenţă la grup organizat, creat în vedere săvârşirii de infracţiuni, în speţă furtul resurselor strategice ale României, grup format din Băsescu, Gittenstein, Merkel, Barosso ?

Da , e vorba de „ghişeftul” lui Gittenstein..

Care „ghişeft” şi cum demonstraţi?

Păi simplu, că dacă se ţinea de partea de activitate diplomatică probabil că am fi avut şi noi beneficii ca simpli cetăţeni ; activitate a firmelor româneşti şi eliminarea vizelor. Dacă aceste lucruri erau rezolvate discutam altfel. Vă spun asta pentru că am avut contacte directe în Statele Unite cu firme din domeniul aeronauticii şi am avut relaţii până în anul 2000 cu ataşaţii comerciali ai ambasadei americane şi existau multe proiecte comune reciproc avantajoase...Dar se vede acum vreo schimbare? Avem  apoi problema pamânturilor rare, a materialelor speciale folosite în aeronautică şi aviaţie şi a energiei. Evident discutăm de Roşia Montană, de cupru, de petrol şi gaze ...Şi m-a bucurat poziţia adoptată de ministrul energiei care a declarat că nu mai putem mări preţul energiei, pentru că populaţia nu mai suportă acest lucru, iar industria dispare.

În situaţia asta trebuie regândită toată politica. Întâmplător am tangenţă cu aceste lucruri prin Centrul de Cercetare pe care-l conduc, creat tot în sprijinul dezvoltării regionale europene. Ne ocupăm şi de partea de energie. Povestea cu creşterea preţurilor se leagă şi de povestea cu domnul Barosso, de interesele doamnei Merkel...Suntem ţara cu rezerve energetice şi materiale speciale, dintr-un motiv sau altul încă neexploatate, neepuizate şi care o perioadă de timp oferă o anumită stabilitate pe acest domeniu. A apărut o luptă de la o decizie dată de Departamentul de Stat al SUA legată de materialele speciale şi pământurile rare.  Mai bine zis , în 2005 , fondurile  Pentagonului pentru materiale speciale s-au epuizat şi evident că trebuia găsită o soluţie. Din acest motiv, au apărut conflicte cu China. A fost un joc al Academiei de Ştiinţe americane şi al Departamentului de Stat al Energiei care au făcut aşa o mişcare politică , un studiu care a estimat că prin 2030 aceste resurse mondiale se vor epuiza. Şi-atunci eu emis două estimări de creşteri de preţuri,  paradoxal, exact în momentul declanşării crizei economice în 2007.

Efectul? Vedeţi preţurile actuale de pe piaţa noastră...Cine câştigă? Cei care investesc în energie. Clubul de la Roma estima şi el o creştere de preţ motivând că suntem prea mulţi pe planetă şi dacă se dezvoltă Africa, India şi China în acelaşi timp avem o problemă cu resursele. Mai pot fi găsite şi surse alternative, dar unii n-au drept la viaţă şi nu ştiu cine a stabilit acest lucru şi de ce. Şi pe această idee am ajuns şi noi să avem preţurile dictate în baza unor hotărâri din exteriorul României şi-aici intervine absurdul; de ce să am eu preţurile stabilite la bursa din Chicago, sau din Londra ? Pentru că eu produc energie la Bistriţa sau la Porţile de Fier. De s-o înstrăinăm şi noi să plătim alt preţ ? În Germania, în Cehia în Franţa, privatizarea în energie s-a făcut la un nivel de 15-20%. La noi de ce se face în unele cazuri până la 100%?

Şi-aici pun o întrebare în calitate de cetăţean. La noi de ce nu s-a făcut referendum în privinţa utilizării resurselor ? Că n-am auzit de-asemenea lucru. Aaa..că s-a spus că e bine să rămână la stat. Şi domnul Stat de când îşi ia dreptul să înstrăineze oricum şi de ce mă obligă pe mine să plătesc preţurile astea aberante, stabilite de alţii? Şi-atunci intervine întrebarea legitimă; „există vreun interes?’ Există!

Şi-ajungem la crearea de grupuri de interese. UE spune aşa; dacă unii s-au întâlnit şi-au stabilit ceva în comun , au încălcat legea concurenţei, căci nu mai vorbim acum de piaţă liberă ci de înţelegeri. Există o înţelegere între aceste persoane? Există. Care e elementul comun ? Băsescu , nu? Că se vede de la o poştă. Toţi susţin acelaşi lucru, vorbesc aceeaşi limbă.  Şi care-i interesul lui Băsescu ? Să le umple buzunarele...Că pe gratis nu cred c-o fac.  Ca să evite colapsul lor imediat cauzat de această creştere de preţuri, ei trebuie să găsească nişte resurse pentru o perioadă de douăzeci de ani , până vor dezvolta noile tehnologii, astfel încât actuala lor industrie existentă prin lume să nu sufere.

Şi-atunci îşi găsesc”parteneri”...

Păi le spun” şi-aşa nu sunteţi în stare să vă exploataţi resursele, să le folosiţi, uite, vă dăm noi ceva bani şi le luăm noi, apoi vi le dăm înapoi să le mai plătiţi o dată!”. Cam cum e contractul cu Chevron-ul în acest moment, care intră în aceeaşi categorie cu „ghişeft-ul” domnului Gittenstein. Să nu uităm că el a fost reprezentantul mai multor firme, printre care şi Lockheed Martin, implicată în scandalul”şpăgii” date unui prim ministru din Japonia care a şi intrat la puşcărie şi în scandalul Starfighter cu livrarea unor avioane de care nimeni n-avea nevoie, către Germania. Iar cu Chevron-ul problema este clară: am dat gazele de şist, de fapt de „şest”, printr-un contract în care scrie –foarte interesant- explorare, dezvoltare şi..exploatare! Cu liniuţe clare între ele, iar domnul de la Agenţia care-a dat licenţa spune: „nu domnule, e numai pentru explorare”. Păi amice, tu nu ştii să citeşti un contract? Eu am avut contracte semnate cu americanii privind livrarea unor avioane, şi dacă nu eşti atent, avocaţii din Franţa sau din America te păcălesc cu aceste fraze şi cuvinte şi trebuie să ceri clar definiţia diverşilor termeni.

Şi-au spus clar. Pentru statul român revine doar ce depăşeşte nu-ştiu-câte milioane de metri cubi producţie. Crede cineva că vor depăşi acea producţie? Niciodată. Or să spună”domnule, ştii de fapt, dumneata nu eşti în stare să scoţi, zăcământul este sărac” aşa că în loc de 30 de ani, îl vor scoate în 50 de ani şi nu primeşti niciun leu. Îţi vei cumpăra gazele tale la preţul impus de-afară.

Acum, întâmplător, ne ocupăm de surse spaţiale de energie pentru Agenţia Europeană. A ajuns acum să mă coste energia cât costă energia pe un satelit? Sau pe Lună sau pe Marte? Nu e absurd? Nu se poate ca preţul energiei pe kilowatt-oră să ajungă la asemenea cote. Atunci înseamnă că vin cu energia de-acolo şi mi-o instalez acasă, pentru că mi-o amortizez în 20 de ani – dar atenţie, ceea ce fac durează cel puţin 20 de ani şi nu mai trebuie să măresc preţul la energie folosind tehnologie spaţială- şi este o întreagă nebunie, pentru că noi ne producem singuri energia aici în ţară. Simplu , nu? Trebuie să ne trezim cumva pentru că cineva ne fură „ caşcavalul” de sub noi, cum se spune...

Revenind la grupul infracţional: aici, dacă interesul este convergent şi rezultatele duc la faptul că respectivii sunt beneficiarii acestor grupuri, pe mine, expert al Comisiei Europene, dacă văd că există o înţelegere între ei – nu mă interesează ce documente au semnat între ei –  efectul contează, rezultatele. Nu se poate să ai coincidenţe întâmplătoare, vorba americanului. Să ai acest comportament sincronizat, înseamnă că a existat undeva o organizare ca la carte. Şi ce spun eu? Există un grup infracţional organizat pentru a ne fura resursele. Dacă ni le-ar fi luat legal, însemna să mă întrebe şi pe mine şi pe dumneavoastră, să bată uşor la uşă şi cum a zis domnul ministru:” măi frate, declarăm la început că investitorii în energie vor da 51% din producţie pe piaţa românească”. Şi toţi exportă şi le mai şi plătim certificatele verzi. Nenorocirea e că aici au mers pe ideea pe care-au avut-o şi cei de la imobiliare care nu-şi construiau drumuri, conducte de apă, nu aduceau curent şi gaze după principiul”las’ c-aduce primăria”.La fel au zis şi ăştia că transportă pe infrastructura statului. N-au toţi loc pe „ţeavă”. E prea îngustă!

Sursa: http://www.cotidianul.ro/exista-un-grup-infractional-organizat-pentru-a-ne-fura-resursele-211844/

VIDEO: Boston şi Waco au fost operaţiuni de tip "steag fals" + UPDATE

Boston si Waco au fost operatiuni de tip "steag fals"

In ultima vreme presa si mass-media in general ne inunda cu informatiile asa-zisului atac terorist de la maratonul din Boston si cu accidentul de la fabrica de ingrasaminte din Waco, Texas. Vreau sa aduc putina lumina cu dovezi video si comentariu pe marginea acestor subiecte. 

Cei care citim printre randuri si avem o imagine de ansamblu a trendului actualei paradigme in care ne aflam, stim ca Illuminati sunt ca o fiara incoltita, iar sistemul lor economico-financiar care-i sustineau este pe cale sa se destrame cat de curand. In disperarea lor, prin infrastructura pe care au creat-o vor sa aduca populatia intr-o stare de frica permanenta conform principiului Problema - Reactie - Solutie, sa creeze haos si nesiguranta, conflicte si razboaie, sperand astfel ca mersul ascendent si pozitiv al lumii actuale va fi deturnat in interesul lor malefic si criminal. Aceste doua evenimente mediatizate cu atata patos de crainicii TV, fac parte din aceleasi scenarii sinistre ca si celelalte 17 sau 18 asa-zis "atentate teroriste" care au fost orchestrate din umbra de factiuni ale serviciilor secrete de-a lungul timpului. Ca sa vedeti ca organizarea acestor "evenimente" se face dupa aceleasi scenarii, va aduc la cunostinta urmatoarele : In cazul Boston, cu cateva zile inainte de eveniment s-a anuntat populatia din zona respectiva ca vor avea loc cateva explozii controlate si un exercitiu militar cu fortele speciale simuland ( culmea...), un atac terorist. Aduceti-va aminte ca si in cazul atacului din metroul londonez, exact in aceeasi zi aveau loc exercitii militare tot pe acelasi subiect, iar la 11 sept. 2001, Air Force executa un antrenament cu simularea contracararii deturnarii unor aeronave de catre un grup terorist. In Boston, in exercitiu, o bomba ar fi trebuit sa explodeze la Biblioteca Publica care... este aproximativ vis-a-vis de locul unde a explodat prima bomba... oare intamplator?

http://www.youtube.com/watch?v=uaqUJyUBozI

Apoi, in pozele alaturate vedeti cativa tipi in uniforme negre, unul cu sapca cu sigla cap de mort, la fel si pe rucsacul ce-l poarta in spate, semnul "Blackwater" - armata privata a cabalei si membrii SEAL, trupele speciale CIA. 



Daca observati in poza 3 tipul care avea rucsacul negru, dupa explozie nu-l mai are. . . . 


Mai departe... in poza 4 apare o imagine de cosmar, sange, deruta si priviti tipul care are picioarele retezate, se vede osul gol si carnea sfasiata...



In poza 5 acelasi tip care este luat de paramedici intr-un carucior si bineinteles filmat si dat pe toate canalele de stiri...

Este trucaj hollywoodian... tipul este fost ofiter, Nick Vogt, care a luptat in Afganistan si care in 2011 si-a pierdut ambele picioare calcand pe o mina probabil, ca toti eroii romani care au patit la fel, dealtfel (detalii tot in poza 5 ) si video aici : 


In ceea ce priveste incendiul din Waco, Texas deocamdata nu sunt informatii concludente cum a izbucnit dar, explozia din timpul incendiului se pare ca a fost provocata de o arma hipersonica foarte eficienta, video aici : 


si aici : 


Cred ca doar aceste imagini va edifica de adevarul care se ascunde in spatele acestor acte criminale ale unor factiuni guvernamentale care se afla inca, in slujba cabalei muribunde. 


Tind sa cred ca oamenii nu mai pot fi inselati si manipulati atat de usor ca in urma cu 20 de ani... de exemplu. Oamenii isi pun intrebari, se informeaza, discuta si in afara de asta simt neadevarul din ceea ce ni se prezinta. Si asta este foarte bine, numai astfel le vom dejuca planurile malefice ale papusarilor cabalei care sunt disperati ca totul se destrama rapid, sub ochii lor si-si vor pierde privilegiile dar vor fi si trasi la raspundere pentru tot ceea ce au comis. 

Iata un exemplu concludent, Presedintele de onoare al Curtii Supreme de Justitie din Italia invinuieste grupul Bilderberg ca a stat in spatele atacurilor teroriste din Europa. Ferdinando Imposimato, care a fost implicat in cazul rapirii si asasinarii fostului prim-ministru italian Aldo Moro, intr-un interviu a spus: "am gasit un document care m-a ingrozit - implicarea Grupului Bilderberg in atentatele teroriste din Europa". El mai spune: "am facut cateva teste si pot spune ca in spatele strategiei de tensiune si a masacrelor, este grupul Bilderberg, un fel de Big Brother, folosind teroristi si masoni". Strategia de [mentinere in] tensiune se refera la o politica sub auspiciile Operatiunii GLADIO a NATO din timpul razboiului rece. Gladio a fost conceput pentru a demoniza opozitia politica si a "forta publicul de a apela la stat, pentru a cere o mai mare securitate", conform marturiilor fostului agent Gladio, Vincenzo Vinciguerra. Aceasta este logica politica care se afla in spatele tuturor masacrelor si atentatelor cu bomba, iar vina cade asupra unor mici infractori nevinovati sau chiar a unor autori de negasit. 

Ca si concluzie, toate atacurile teroriste, indiferent de natura lor, au o psihologie. Ele au ca scop inducerea fricii si nesigurantei in randurile populatiei determinand publicul sa-si dea acordul la introducerea unui nou set de "norme de securitate", care strange surubul libertatilor si drepturilor civile universale. In plan ezoteric, nu trebuie sa uitam faptul ca Illuminati planifica toate aceste operatiuni cu minutiozitate astrologica si rituala. Astfel, victimele acestor masacre fiind sacrificate lui Lucifer, stapanul lor atotputernic. 

Cu toate eforturile lor disperate, omenirea, stim prea bine, ca isi are cursul ei spre o lume a pacii, bunastarii si iubirii altruiste. Este ultima lor zbatere inainte de prabusirea totala si definitiva. In curand se va introduce noul sistem financiar global, care va ajuta omenirea sa creasca material si spiritual si deasemenea dezvaluirea existentei si contactului cu civilizatiile extraterestre benefice. Aceasta ne va pregati pentru existenta in Era de Aur a omenirii si redevenirea noastra ca fiinte totale, deplin trezite spiritual si membrii cu drepturi depline in Federatia Galactica, cetateni ai galaxiei din care ne tragem ca origine... 

Drum drept spre Lumina !

Inspirat din http://nesaranews.blogspot.ro

UPDATE: Completare VIDEO


Aici se vede clar actiunea agentilor Blackwater, rucsacul de unde provine explozia este identic cu cel pe care ei il duc in spate si - atentie ! - "teroristul" cu sapca alba prins apoi de politie cu atata tam-tam, alearga cu un rucsac in spate (dupa explozie)... excelent filmat ! 

Sursa: http://roaim.de.vu

COMENTARIU SFATUITOAREA:

Sa nu ne miram daca in curand America va trece la masuri drastice de securitae, care vor ingradi extraordinar de mult libertaea individului si nu numai! 
Sa speram ca americanii si opinia publica nu se vor mai lasa inselati de aceste mizere incercari ale cabalei si ale tuturor fortelor raului, cate au mai ramas si vor lua pozitie pentru a contracara orice fel de incercare de a se impotrivi drumului ascensional catre lumina si iubire al planetei si al omenirii. 

FOTO: Extratereştrii în istoria omenirii

Extratereştrii în istoria omenirii

Deși majoritatea oamenilor cred că fenomenul OZN a apărut în secolul trecut, sunt destule dovezi care indică un contact încă din preistorie, mergând apoi spre Antichitate, Evul Mediu și continuând cu era modernă. Principalele mitologii prezintă „zeii” ca venind din ceruri, dar să nu-i uităm pe cei veniți din apă sau din interiorul Pământului.



Textele indiene antice relatează în Rig Veda, care a fost scrisă între anii 1700 și 1100 î.e.n., despre misterioasele Vimanas, aparate circulare cu care „zeii”, precum și unii oameni, se deplasau în văzduh, iar în Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei străvechi, sunt descrise episoade ale unui război nuclear. În cartea lui Ezechiel, parte a Bibliei ebraice, un profet are viziunea unei nave zburătoare care produce foc, fum și mult zgomot. Tot din Biblie poate fi citat și Moise, care numește OZN-ul „stâlp de foc și nor” iar cartea lui Enoch, care a fost scoasă ulterior din cadrul textelor ce alcătuiesc Biblia, este înțesată de astfel de apariții. 

Exemplele din „Cartea sfântă” pot continua. La aterizarea vehiculului cu care călătorește Domnul, „tunete s-au făcut pe muntele Sinai și fulgere și nor înnegurat și sunet de trâmbițe... Iar muntele Sinai fumega tot, că pe el se pogorâse Dumnezeu în foc. Și fum se înălța ca fumul de cuptor. Și tot poporul se cutremura”. 
Vehicule zburătoare stranii sunt menționate și în Noul Testament. La nașterea lui Iisus, o lumină călăuzește magii: „steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra locului unde era Pruncul”.

Varianta zeilor ce vin din cer nu este însă singura, existând exemple în poveștile străvechi și despre „zeii apelor”. Pentru popoarele din Egipt, America Centrală și de Sud (și nu numai), zeii veneau de pe mare, cu ajutorul unor bărci. La babilonieni, primul zeu venit pe pământ, Oannes, a ieșit din apă. Pentru chinezi, împăratul dragonilor trăia într-un palat submarin, dragonii provenind din acel loc. 

În afara legendelor, avem și mărturii ale unor oameni care au consemnat anumite apariții misterioase. Pliniu consemna în Enciclopedia sa relatări despre diferite tipuri de ființe ce trăiau în apă și ieșeau din când în când la suprafață, luând contact cu oamenii. Prima ediție a lucrării lui Pliniu, Naturalis historiae, a fost publicată în latină de Johannes de Spira, în anul 1469, la Veneția.

Iar dacă varianta venirii din cer sau din ape a acestor entități este prezentă mai peste tot pe glob, sunt tot atât de multe mărturii și despre venirea acestora din interiorul pământului. Oamenii cred că Jules Verne a fost primul care a povestit despre existența unei lumi subterane, dar mitologiile străvechi dovedesc că asemenea povești existau cu sute de ani înaintea lui.

În Tibet, se vorbește despre orașul Shamballa, localizat în interiorul pământului. Budiștii vorbesc despre Agartha, un regat aflat chiar în centrul pământului, despre care se spune că ar fi locuit de demonii ashura. Dacii credeau și ei că, pornind de sub Munții Bucegi, se întinde un labirint subteran, în care s-a retras zeul Zalmoxis. Mitologia celtică vorbește despre Cruachan, supranumită „Poarta spre Iad a Irlandei”, o peșteră prin care ieșeau din subteran tot felul de creaturi ciudate. Triburile Angami Naga din India susțin că strămoșii lor vin dintr-un ținut subteran, teorie existentă la numeroase alte triburi, nu doar la cele din India.

În toată lumea există desene preistorice, în care strămoșii noștri, printre altele, înfățișează astronave și ființe extraterestre cu semnalmente care corespund perfect celor existente în studiile moderne despre OZN. În sudul Franței există picturi rupestre datând de acum 15.000 de ani, care înfățișează discuri zburătoare de diferite forme. 

Popoarele antice evoluate precum egiptenii, grecii și romanii, notau cu meticulozitate toate evenimentele survenite, printre care semnalări ale unor astronave, de obicei cu o formă sferică sau de disc, descrise ca niște coloane de foc, nori luminoși, sfere în flăcări, care survolau și făceau manevre deasupra cetăților antice. În scrierile multor istorici faimoși ai Antichității există semnalări de astfel de apariții. 

Într-un text egiptean se menționează o astronavă tubulară, scânteietoare, ca un șarpe de mari dimensiuni, care a aterizat pe versantul unui munte. Ramses al II-lea s-a servit în război de o armă care i-ar fi fost dăruită de zeul Amon, cu care a exterminat mii de dușmani de unul singur și fără nici un fel de protecție.

În 329 î.e.n., armata lui Alexandru cel Mare a fost „atacată” de două scuturi argintate zburătoare, care au surprins armata greacă în timp ce traversa fluviul Jaxartes, în India. Homer vorbește și el de care zburătoare. În timpul Imperiului Roman, OZN-urile au fost văzute adeseori în văzduh, dar și aterizând și decolând, fiind clasificate în principal ca scuturi de foc, torțe fumegânde, globuri aurii. 

Istoricul latin Titus Livius, în Storia di Roma, prezintă mărturii ale unor obiecte în formă de scuturi circulare, care zburau pe cer și care au fost văzute deasupra multor orașe ale Imperiului. El adaugă că al doilea rege legendar al Romei, Numa Pompiliu, a fost martor al căderii din cer al unuia dintre aceste „scuturi zburătoare”, și că l-a inclus printre obiectele de cult ale practicilor religioase pe care le propovăduia. 

Cronicarul Carcopino povestește că în luna iulie, după asasinarea lui Cezar, timp de 7 zile la rând, înainte de apusul soarelui, deasupra Romei s-a putut vedea un OZN luminos, care se deplasa către nord. Semnalări similare există în operele lui Plutarh, Valerio Massimo, Seneca, Eschil, și alții. În tratatul său de „Științe ale naturii”, Seneca povestește cu lux de amănunte, despre inexplicabilele „bârne luminoase” care apăreau pe neașteptate în văzduhul orașelor antice. „Bârnele” rămâneau nemișcate zile în șir, pentru a dispărea apoi la fel de brusc precum apăruseră. 

În vremea lui Carol cel Mare sunt descrise evenimente din care se înțelege că nave spațiale i-ar fi luat la bord pe unii locuitori, pentru a le arăta cum trăiește poporul din ceruri. În secolul IX, arhiepiscopul din Lyon primește numeroase reclamații de la enoriași că regiunea ar fi invadată de „marinari cerești” ce debarcau din nori și devastau pomii fructiferi, viile și câmpurile de cereale.

În Cronica de la Nuremberg există una dintre primele reprezentări grafice ale unui OZN în Europa. Autorul, Hartmann Schedel, descrie o sferă de foc văzută în 1034, săgetând văzduhul în linie dreaptă, îndreptându-se apoi către soare. Ilustrația care însoțește povestirea înfățișează un corp în formă de trabuc, înconjurat de flăcări, care înaintează pe un cer albastru, deasupra dealurilor verzi. 

În timpul Dinastiei Sung, 960-1127 e.n., un învățat pe nume Shen Kuo povestește într-o lucrare de-a sa despre un obiect „strălucitor ca o perlă”, care se deplasa „ca și cum ar fi zburat” pe suprafața unui lac aflat în apropiere de Yangzhou. 

Potrivit lui Shen Kuo, misteriosul obiect a fost văzut frecvent: de departe, părea a fi de mărimea unui pumn și emana „o lumină argintie, care lumina împrejurimile pe o arie de circa 5 km²”. El mai precizează că obiectul zburător părea uneori că se mărește și se deschide în două emisfere și că aparițiile lui periodice s-ar fi produs timp de 20 de ani. 

Începând din anul 1300, aparițiile de tip OZN încep să fie reproduse în picturi. 

În 1338, în Franța a fost văzut un enorm OZN sferic. Imaginea evenimentului este înfățișată în cartea Le livre des bonnes moeurs, de Jacques Legrand. 

În 1350 a fost pictată o scenă a crucificării deasupra altarului mânăstirii Visoki Decani din Kosovo. La dreapta și la stânga crucii se văd pe cer nave zburătoare cu persoane în interior, care le pilotează. 

În 1492, Cristofor Columb vede căzând din cer o „ramură de foc”. În jurnalele sale, el menționează în mai multe ocazii apariția unor fenomene astronomice neobișnuite și dâre de foc pe cer. 

Și în picturile Renașterii apar diferite tipuri de OZN, integrate în bună parte în lucrări cu subiect religios, deoarece se credea că OZN-urile erau manifestări divine. 

În 1544 a avut loc un important eveniment ufologic, consemnat într-o colecție aflată la Biblioteca Centrală din Zurich: „În anul 1544, au fost văzute semne pe Soare și pe Lună. Într-o cronică medievală se povestește că în 1561, pe 14 aprilie, la răsăritul soarelui, mai multe grupuri de obiecte zburătoare neidentificate, cu forme cilindrice, au apărut în Germania, pe cerul Nurnberg-ului, și au început să se lupte între ele. Evenimentul a avut rezonanță în toată lumea. 

În martie 1716, astronomul Edmund Halley detectează o serie de vehicule zburătoare enigmatice, dintre care unul a luminat cerul timp de două ore, cu o asemenea intensitate, încât Halley a putut citi la lumina lui.

Și acestea sunt doar câteva exemple...

[Sursa: http://conspiratiisimistere.wordpress.com]

Imagini de ozn-uri reprezentate în artă


„Botezul lui Hristos” - pictură din 1710, a artistului flamand Aert De Gelder. În prezent, se află expusă în Muzeul Fitzwilliam din Cambridge, Anglia. După cum se poate vedea, scena botezului lui Hristos cuprinde o deschidere a cerului în momentul în care Dumnezeu declară că Iisus este fiul său, „întru care a binevoit”. Această deschidere este ilustrată prin... nici mai mult, nici mai puțin decât o farfurie zburătoare. Ne întrebăm ce anume l-a putut inspira pe artist să combine aceste două subiecte?


Pictură realizată de Carlo Crivelli (1430-1495), intitulată „Buna vestire cu Sfântul Emidius” (1486), expusă în „Galeria națională” din Londra. Sus în stânga, pe cer, un obiect în formă de disc trimite o rază strălucitoare spre capul Mariei, mai exact în punctul în care se află chakra coroanei (sahasrara, sau chakra conștiinței pure). 



Pictură intitulată „Madona cu Pruncul și Sf. Ioan”. A fost realizată în secolul al XV-lea, și îi este atribuită lui Domenico Ghirlandaio (1449-1494). Face parte din colecția Loeser, din Palazzo Vecchio. În spatele Mariei, pe cer, se află pictat un obiect în formă de disc. În porțiunea mărită se vede clar un om cu câinele său, privind în sus, spre obiect.



„Crucificarea” - pictură situată deasupra altarului în Mânăstirea Visoki Decani din Kosovo. A fost pictată în anul 1350. La dreapta și la stânga lui Iisus sunt reprezentate două vehicule cerești, unul urmărindu-l pe celălalt, cu piloți înăuntru, ce par că le controlează. Nava din față este decorată cu două stele, ce amintesc de siglele avioanelor moderne. Este posibil ca locuitorii zonei să fi fost, în perioada medievală, martorii unor apariții OZN de felul acestora, cu un singur pilot la bord? Să fie rodul imaginației, sau chiar le-au văzut cu ochii lor?


Imagine din „Cartea bunelor moravuri” (Le livre des bonnes moeurs) de Jacques Legrand, 1338. Vedem o sferă care seamănă cu un balon, numai că în Franța secolului al XIV-lea nu existau baloane care să se înalțe în aer. În desen mai remarcăm, de asemenea, câteva „stele” pe cer, deși nu e noapte, stânci cu fețe monstruoase și bărbații care oferă... semințe?


„Miracolul zăpezii” de Masolino da Panicale, pictură din jurul anului 1400. Poate fi văzută în Italia, la Florența, în biserica Santa Maria Maggiore. Îi reprezintă pe Iisus și pe Maria, așezați pe un „nor” plat și circular, deloc vaporos, însoțiți de o adevărată flotilă de farfurii zburătoare, care se întinde dincolo de orizont.


„Glorificarea euharistiei” – pictură de Bonaventura Salimbeni (1567-1613). Pictată în anul 1600, se găsește în biserica San Lorenzo din Montalcino, Italia. Aceasta îi înfățișează pe Dumnezeu și pe Iisus, cu o sferă albastră, enormă, prevăzută cu antene, între ei. Unii consideră că sfera este o reprezentare stilizată a Pământului. Dar asemănarea cu satelitul Sputnik este izbitoare.



Imaginea de mai sus face parte dintr-o traducere din limba sanscrită a unui text tibetan. Traducerea datează din secolul al X-lea, iar textul se numește „Prajnaparamita Sutra”. Manuscrisul este deținut de un muzeu din Japonia. În secțiunea mărită se pot vedea două obiecte care arată ca niște pălării. Dar de ce plutesc în aer? Una din ele are ceva ca două găuri în partea de sus. Știm că textele vedice indiene sunt pline de descrieri ale așa-numitelor „vimanas”. Ramayana le descrie ca fiind nave spațiale, de formă circulară sau cilindrică, cu o cupolă și hublouri. Zburau „cu viteza vântului” și scoteau „un sunet melodios”.

Sursa imaginilor: 
http://lithiumdreamer.tripod.com/ufoart.html
http://truthphobia.com/ufo-sightings-in-ancient-art-paintings/

Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro
http://roaim.de.vu

Trăsnet: tinereţe fără bătrâneţe

Poveştile incredibile ale unor oameni loviţi de trăznet

O întâmplare deosebită a fost cea prin care o femeie în vârstă a găsit, fără să vrea, elixirul tinereţii. Ea a fost lovită de trăsnet şi, ca o consecinţă cu totul neaşteptată a acestui accident, a devenit tânără şi frumoasă… trăsnet! După impactul cu înalta tensiune, Maria Louisa Mindez, în vârstă de 63 de ani, arăta ca la 25 de ani şi nu se mai plângea de dureri reumatice.

„După toate datele ştiinţifice, ar fi trebuit să moară”, spune dr. Indios Vaga, care a condus echipa de medici ce a examinat-o pe Maria cea întinerită. „Şi nu numai că n-a decedat, dar parcă şi-ar fi recăpătat tinereţea. Nu am nicio explicaţie şi nu pot decât să mă mir!”
Femeia, văduvă de şapte ani, a fost lovită de trăsnet în faţa casei sale din Puerto Vara, Chile, în timp ce-şi căuta în curte căţeluşa (Cuchito) pe care voia s-o adăpostească de furtună. Fiica sa în vârstă de 40 de ani, Veronica Cruz, tocmai se afla în vizită la ea. Iată ce povesteşte:

„Ploua cu găleata când am auzit un tunet îngrozitor. Era aşa de puternic, încât am sărit de pe scaun şi am scăpat ceaşca de ceai din mână. Am auzit-o pe mama ţipând şi am fugit la fereastră. Am văzut-o zăcând într-o băltoacă, alături de căţeluşa care tremura de frig şi care îi lingea faţa”. Până când a ieşit în curte Veronica, Maria şi-a revenit şi a intrat în casă pe picioarele ei, dar sprijinită de fiica sa.

„Am fugit după un prosop – continuă Veronica – să-i şterg noroiul de pe obraji şi, când am terminat operaţiunea, am a scos un ţipăt de uimire. Mama arăta exact ca în fotografiile din copilăria mea. Devenise din nou tânără, mai tânără chiar decât mine!” Acum, vârsta Mariei este trădată doar de părul cărunt.

Despre efectele miraculoase ale trăsnetului au relatat şi alţii. Poştaşul american Edvin Robinson, în vârstă de 53 de ani, suferise un accident rutier, în urma căruia orbise şi-şi pierduse parţial auzul. Nouă ani mai târziu, a fost trăsnit în curtea casei sale din periferia Portlandului. 

Bărbatul a leşinat şi a zăcut inconştient mai mult de un ceas. Medicii spun că norocul lui a constat în faptul că fusese încălţat cu pantofi cu talpă de cauciuc, care i-au salvat viaţa. Dar adevăratul miracol s-a produs când şi-a revenit la spital şi şi-a dat seama că vedea şi auzea din nou.

Se pare că americanii au noroc cu trăsnetele, pentru că următorul cazul s-a petrecut în localitatea Dayton, statul Kentucky. James Harris, în vârstă de 61 de ani, a fost lovit de trăsnet în timpul obişnuitei sale plimbări de dimineaţă. Peste câteva secunde şi-a revenit, dar părul îi arsese complet, maxilarul i se fracturase în două locuri, suferise mai multe arsuri şi leziuni pe corp. În schimb, văzul i s-a îmbunătăţit substanţial.

La vârsta de 42 de ani, Mary Clauser din Oklahoma era foarte bolnavă şi nu putea circula decât cu ajutorul scaunului cu rotile. În vara anului 1989 n-a reuşit să se adăpostească la timp din calea unei furtuni, iar scaunul cu rotile a fost lovit de trăsnet. Femeia a scăpat nevătămată şi de atunci poate să meargă!

Există fireşte şi persoane mai ghinioniste care n-au făcut „decât să supravieţuiască” trăsnetelor. Betty Jo Hudson din Missisippi, parcă atrage trăsnetele. În anul 1950, pe când domnişoara Hudson era foarte tânără, casa lor fusese lovită de mai multe ori de trăsnet. Ultimul trăsnet s-a abătut asupra lor în anul 1957, când casa a ars până în temelii. 

După ce s-a măritat, casa ei n-a fost scutită nici ea de trăsnete. Aproape zilnic erau loviţi de trăsnet, o dată fiind trăsnit şi câinele din gospodărie. Betty Jo nu a fost atinsă niciodată, deşi uneori fulgerul trecea la doar câţiva centimetri de ea.

Roy Sulivan „funcţiona” ca un paratrăsnet viu. Timp de 36 de ani a lucrat ca paznic al unui parc şi a fost lovit de trăsnet de şapte ori. Prima oară s-a întâmplat în anul 1942, accidentul soldându-se cu pierderea unui deget de la picior. Douăzeci şi doi de ani mai târziu i-au fost pârjolite sprâncenele, iar în anul 1970 i-a fost ars umărul stâng; în schimb, fulgerul n-a lăsat altă urmă pe corpul său. 
În anul 1972, Sullivan a fost mult mai prevăzător, ţinând o găleată de apă în maşină. De data asta i-a luat foc părul, dar l-a stins cât de repede a putut. În anul 1973, trăsnetul i-a lovit automobilul, iar Sulivan a fost aruncat prin parbriz la trei metri depărtare, scăpând doar cu o fractură de coaste. În anul 1976 şi-a rupt glezna, zburând cinci metri prin aer în urma unei lovituri de trăsnet care l-a lovit tot în umărul stâng. Peste un an, acelaşi accident l-a surprins în timp ce pescuia, deşi încercase să scape de fulger prin fugă. N-a reuşit şi a fost transportat la spital cu arsuri pe piept şi pe abdomen.

În anul 1918, maiorul Summerford din armata engleză a fost lovit de trăsnet. Bărbatul a fost aruncat de pe cal şi a fost paralizat de la brâu în jos, pe o perioadă de câteva săptămâni. Nu şi-a revenit complet niciodată şi de aceea a solicitat trecerea în rezervă şi s-a mutat la Vancouver. În anul 1942 a fost trăsnit copacul sub care pescuia şi maiorul a rămas cu umărul stâng paralizat timp de aproape doi ani. 

În 1930, pe când şi-a revenit cât de cât, a fost lovit din nou de trăsnet, de data asta bătrânul fiind ţintuit într-un cărucior cu rotile…

Interesant este faptul că, după moartea sa, în anul 1934 şi mormântul i-a fost lovit de trăsnet, fiind complet distrus.

Fragment preluat din lucrarea MISTERELE LUMII – NĂSCUŢI SUB O STEA NOROCOASĂ 

[Articol preluat de la http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5433

Sursa: http://roaim.co.nr

Discursul lui Steve Jobs 2005 Universitatea Stanford DESPRE VIATA SI ALEGERILE FACUTE DESPRE TRECUT, PREZENT SI VIITOR DESPRE EL SI ORICARE DINTRE NOI

Discursul lui Steve Jobs 2005 Universitatea Stanford

DESPRE VIATA SI ALEGERILE FACUTE

DESPRE TRECUT, PREZENT SI VIITOR

DESPRE EL SI ORICARE DINTRE NOI

Sursa: http://autovindecarea.blogspot.ro

Prosperitatea unei ţări este dată de capitalul autohton, nu de corporaţiile transnaţionale

Colaj: Vocea Rusiei

Vă prezentăm un comentariu al cititorului nostru, domnul Marian Rădulescu, despre situaţia economică din România.

Săptămâna care tocmai a trecut a adus un eveniment inedit şi necesar în acelaşi timp pentru România: întrunirea oamenilor de afaceri români într-o şedinţă, având ca scop organizarea într-un Consiliu al Investitorilor Români. În sfârşit, există oameni care şi-au dat seama de influenţa nefastă a penetrării corporaţiilor transnaţionale în România. Ţelul acestor corporaţii, atât în România cât şi oriunde în lume, este unul singur: jefuirea resurselor de care dispune o ţară şi transformarea populaţiei acestei ţări în forţa de muncă extrem de ieftină. S-a văzut că pentru atingerea acestui ţel, „transnaţionalii” nu se dau în lături de la nimic: cumpăra guverne, politicieni, oameni cu influenţă, făcându-i să distrugă capacităţile productive ale ţării, ca apoi să le vândă pe nimic, ca fier vechi. Astfel se elimină o concurenţă incomodă şi se transformă ţara într-o piaţă pentru mărfuri de proastă calitate. Pentru cumpărarea acestor mărfuri, populaţia naivă este atrasă în mecanismul creditelor de consum „doar cu buletinul”, urmând inevitabil un nivel de îndatorare mai mare decât capacitatea acestei populaţii de a câştiga prin munca proprie. Trebuie să recunoaştem că aceasta este o formă rafinată de sclavie, cea financiară!

Declaraţiile omului de afaceri român Ion Niculae, unul din iniţiatori, făcute atât în timpul acestui eveniment, cât şi ulterior la televiziune, spun nişte adevăruri ce merită a fi cunoscute şi însuşite. Astfel, principalul interes corporatist este descris în următoarea frază: „Investitorul străin vrea să obţină profit de cel puţin 200% şi să scoată repede banii din ţară, pe când investitorul român construieşte ceva în ţară”. Iar despre „modul de lucru” al acestor corporaţii, Ion Niculae a spus: „Consiliul Investitorilor Străini face legea în mediul de afaceri din România, profitând de vidul legislativ. Noi, dacă vrem să facem ceva, acest lucru este taxat ca trafic de influenţă. Trebuie să luptăm la noi în ţară să fim egalii străinilor”. Iar aservirea guvernanţilor români faţă de interesele corporatiste este exemplificată în acest caz: „Guvernul României ne-a spus că UE nu ne dă voie sa acordăm subvenţii pentru îngrăşăminte în agricultură. Comisia Europeană ne-a spus că guvernul României nu a cerut niciodată aşa ceva”.

Este bine că a fost luată iniţiativa înfiinţării Consiliului Investitorilor Români, este bine că s-au spus nişte adevăruri. Sper că această iniţiativă nu a însemnat numai o întâlnire a oamenilor de afaceri „la o măslină, un fursec şi o cafea”, cum se procedează de obicei. Sper că s-a făcut ce trebuia făcut la această şedinţă: să se ţină cont de toate propunerile, de ideile constructive expuse în luările de cuvânt, apoi să fie redactat actul constitutiv al acestei organizaţii, să fie supus aprobării statutul de funcţionare, să fie aleasă conducerea. Astfel, nu ar mai rămâne de făcut decât întocmirea documentaţiei, înregistrarea organizaţiei la tribunal, după care aceasta va deveni operaţionala. Dacă nu s-a procedat aşa, toate declaraţiile lui Ion Niculae şi ale celorlalţi parteneri de dialog rămân vorbe goale! Iar dacă acest Consiliu al Investitorilor Români, devenit operaţional, nu are în raza sa de acţiune şi întreprinderile mici şi mijlocii, nu va fi decât un uriaş cu picioare de lut, incapabil să se susţină prin forţe proprii!

Chiar dacă toţi întreprinzătorii români se vor organiza eficient, ei singuri nu vor reuşi să redreseze economia naţională. Este nevoie şi de ajutorul statului, materializat prin menţinerea sub controlul său a sectoarelor strategice, atâtea câte au mai rămas după „jaful privatizării”. Sectorul energetic, transporturile feroviare, producţia de armament, toate activele care nu au fost distruse trebuie puse pe picioare sub conducerea unor oameni competenţi, de specialitate. Există încă astfel de oameni, care au condus cândva sectoarele în cauză. Cum, nu ştiţi? Aceia pe care „structurile democratice” i-au înlăturat, aplicându-le eticheta de „fosile comuniste”. Aceşti oameni sunt adevăraţi specialişti (politrucii pecerişti s-au reprofilat în parlamentari, consilieri, etc.) şi pot pune în stare de funcţionare aceste obiective economice, organizate ca regii autonome, proprietate de stat şi aflate în subordinea Ministerului Economiei. Această formă de organizare prezintă două mari avantaje: 1) În cazul încheierii unor acorduri economice cu alte ţări, negocierile vor fi simplificate datorită faptului că reprezentanţii ministerului de resort sunt totodată factori de decizie în regiile respective. Este lesne de imaginat acest avantaj în negocieri cu state ca Rusia şi China; 2) Aceste regii, fiind proprietatea statului, pot aduce sume mari la bugetul de stat, nemaifiind nevoie de împrumuturi externe pentru cheltuieli tip „pensii şi salarii”. De asemenea, s-ar reduce presiunea insuportabilă aplicată cu maxima nesimţire asupra agenţilor economici privaţi. Dacă aceştia din urmă vor fi impozitaţi cu sume rezonabile atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru cel de asigurări sociale, numărul de salariaţi ”cu carte de munca” ar creşte!

Am mai spus-o şi o voi spune, de câte ori va fi nevoie: trebuie dezvoltate relaţiile bilaterale ale României, în toate direcţiile! Nu trebuie să ne cramponam cu disperare numai de Uniunea Europeană şi de Statele Unite! Interesul economic al României cere recâştigarea pieţei pierdute din Est, obiectiv ce se poate realiza prin refacerea relaţiilor economice cu Federaţia Rusă şi China. Având în vedere faptul că aceşti doi coloşi fac parte din grupul BRICS, piaţa din Est capătă noi dimensiuni, către India, Africa şi America Latină. Există o regulă economică pe care orice întreprinzător o respectă: în acţiunea de lărgire a pieţei proprii, prima dată sunt abordaţi clienţii cu care s-a lucrat în trecut. La nivel macroeconomic, înlocuind agenţii economici cu ţări, constatăm că în direcţiile arătate mai sus avem numeroase ţări care ne-au fost parteneri economici în anii '60-'80. Reluarea legăturilor economice ar însemna comenzi ferme şi contracte pe termen mediu şi lung, care ar face cu adevărat „să duduie” economia românească, atât de stat, cât mai ales cea privată! Dacă unităţile economice productive direct implicate în export ar merge la capacitate maximă, ar funcţiona şi cele din sfera serviciilor, cele care se ocupă cu dezvoltarea şi menţinerea infrastructurii, cele din sfera comerţului. Iar un buget naţional în creştere ar asigura funcţionarea sistemului de sănătate, învăţământ şi a tuturor celorlalte sisteme publice necesare unui nivel de viaţă decent.

Bineînţeles, asta nu înseamnă ignorarea legăturilor economice cu Uniunea Europeană. Din contra, sunt multe de făcut în acest domeniu. În primul rând, guvernul României are multe de făcut vis-a-vis de alinierea legislaţiei româneşti cu cea din UE şi mai ales la elaborarea unei strategii simple şi clare pentru atragerea fondurilor europene. Sunt atâţia întreprinzători români, în primul rând producători de alimente ecologice, care pot dezvolta afaceri solide în UE, dar nu au acces la fondurile europene. De asemenea, nu trebuie uitaţi nici cei ce vor să muncească în ţările UE, ale căror drepturi trebuie respectate (contract de muncă, asigurări de sănătate, pensie, şomaj, etc).

Referitor la companiile transnaţionale, trebuie remarcat aportul pozitiv al acestora în economia unei ţări. Cu o condiţie: aportul de capital corporatist să fie totdeauna mai mic decât cel autohton. De asemenea, transnaţionalele trebuie să respecte legislaţia ţărilor unde îşi desfăşoară activitatea, trebuie să plătească taxe şi impozite la fel ca orice agent economic din ţara respectivă. Ori, în România, transnaţionalele sunt nişte entităţi privilegiate, scutite de multe din taxele şi impozitele ce ar trebui să le plătească, îşi permit ca printr-o politică de dictat economic să marginalizeze firmele româneşti. Această stare de lucruri trebuie să înceteze dacă vrem să ne fie bine!

În final, doresc să citez din interviul luat de ziarul Romania Liberăambasadorului Federaţiei Ruse la Bucureşti, d-l Oleg Malginov, următoarea frază: „Înainte de toate, trebuie să construieşti o ţară stabilă, iar apoi să priveşti în jur, pentru că poţi avea o cooperare bună cu Rusia, dar la fel de bine poţi avea acelaşi tip de raporturi cu Uniunea Europeană. Este părerea mea personală. Scopul ar trebui să fie o Europă cât mai largă, nu una redusă la Uniunea Europeană (iar asta e valabil şi din punct de vedere economic)”. O mai buna sinteză decât spusele domnului ambasador nici că se poate.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru