Asistam la ciocnirea civilizatiilor in timp ce omenirea sta cu capul adanc bagat in nisipul divertismentului

Omenirea sta cu capul adanc bagat in nisipul divertismentului, in timp ce prin usa din spate razboiul informational a pus stapanire pe constiinta globala. Tocmai ce am citit un titlu, ma iertati ca nu m-am obosit sa deschid articolul – suna ceva de genul – 50% din cetatenii americani sunt ingrijorati de situatia din Ucraina. Pun pariu ca maxim 1% din ei stiu pe unde se afla tara care le-a provocat atata ingijorare.

La noi se intampla acelasi lucru, dupa ce Basescu a iesit si a spus ca nu este vorba de nicio invazie, ci de o escaladare a sustinerii separatistilor de catre Moscova, astazi mai toate ziarele o tin una si buna cu invazia rusilor. In timp ce noi suntem invadati si jumuliti economic de cei care pretind ca ne apara, ni se arata bau-baul rusesc.  Propaganda de razboi a devenit dezgustatoare – cred ca in ultima luna seful NATO a iesit de cel putin 10 ori si a declarat, fara dovezi, ca Rusia a invadat Ucraina. Mi se pare o strategia atat de stranie si  de hilara sa fortezi atat de mult bagajul de incredere pe care istoria ti l-a dat mostenire si sa risti sa ajungi in  punctul in care Rusia chiar va invada, dar nu in modul asta grosolan cu tancuri la vedere, ci asa cum se poarta razboaiele moderne, in haine de civil – atunci sa risti sa nu te mai ia nimeni in seama.

In timp de razboi adevarul nu mai exista, nu se mai poate afla, se poate doar intui, se poate doar deduce. Omenirea, deja alienata de  spiritul postmodernitatii care a spulberat unitatea lumii in mii de bucatele, nu mai intelege nimic, dar nici nu mai vrea sa inteleaga.  Insa  se teme. Se teme ca nu cumva adevarul sa patrunde dincolo de zgomotul divertismentului si al agitatiei cotidiene pe care le-a pus pavaza  in calea lui. Cu toate astea razboiul a  inceput deja – razboiul economic care ne va afecta nu mai tarziu de iarna asta, dar cel mai puternic se face simtit deja razboiul ideologic. Razboiul ideologic dintre Occident si Non-occident sau   ciocnirea civilizatiilor. Razboiul dintre   promotorii libertatii trupului in  dauna spiritului si  promotorii libertatii spiritului in dauna trupului. Se vor construi iarasi  ziduri ( vezi zidul estic al NATO)si  lagare. Adevarul va fi facut pres, totul va fi va fi dictat de „partid”.

Intr-un razboi economic capitalismul este istorie, cand ambele tabere isi aplica sanctiuni economice nu mai putem vorbi de o lume capitalista.

Capitalismul este mort.

Fermierii europeni stau cu fructele stricate pentru ca „partidul” a decis sa sanctioneze Rusia si aceasta a raspuns cu aceiasi masura. Unde este gresala celor care si-au respectat contractul si acum sunt faliti si se milogesc ca “partidul” sa-i despagubeasca? Mircea Vulcanescu spunea in  cartea „Spre un nou medievalism economic” ca: ” In ziua in care un intreprinzator va refuza sa cumpere marfa unde o gaseste mai ieftin, sub cuvant ca vanzatorul apartine unui alt sistem politic, sau va refuza credite cuiva pentru un alt motiv decat ca nu are siguranta recuperarii, capitalismul va fi fost.”

Vom asista la un ultim asalt al universalismului occidental impotriva civilizatiilor conservatoare. Pe noi ne-a asezat istoria, ca de obicei in cel mai fierbinte loc – si de data asta ne aflam chiar in  mijlocul acestui conflict, suntem chiar pe linia de falie civilizationala, intre Occident si Ortodoxie– Samuel Huntington in Ciocnirea civilizatiilor,  traseaza limita estica a civilizatiei occidentale pe Carpati – „Paradigma civilizationala ofera, astfel, un raspuns clar si convingator la intrebarea cu care se confrunta vest-europenii: unde se termina Europa?

Ea se termina acolo unde se termina crestinatatea occidentala si incep ortodoxia si islamul.”

Sursa: Evita colapsul

http://gandeste.org/

Prof. dr. ROMAN MORAR: “Diabetul nu e, practic, o boală!”

- D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul (…). Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?

- În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu am studiat diabetul încă din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: “Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim alimentar să ţin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet, nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. “Ce facem în continua­re?”, mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu… În toate scria că dia­betul este o boală incura­bilă. “Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?” - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: “Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a răspuns: “Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!”. În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet. Şi le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001, am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este “un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului”. În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!

“Omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii!”

- În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului…

- Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit… Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: “Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce…”. Cum vine asta? Suntem din pământ? Vorbeşte preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Singur, nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Ştiţi ce-i interesant? Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului, se iscă fel de fel de conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi a efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă şi ei ceva! Socie­tatea “de consum” în care trăim este dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

“Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie”

- Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vege­tarieni cu toţii?

- În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu erau copii cu cancer - nici de sto­mac, nici de colon! Acum, nu mai încap prin spi­tale! O adevărată tra­gedie la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: “Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?”. “Nu mănânc deloc”. “Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat… acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi “efectele se­cundare” ale diabetului! Trebuie să ne “trezim” şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva, dacă vrem să fim o naţie sănătoasă.

“Cine nu consumă vitamine şi săruri minerale naturale sigur ajunge bolnav!”

- Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

- Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei, după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale indus­triale, nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care “trăiesc pentru a mânca” şi atât!

Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: strugurii, merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) - cel puţin 0,5 kg zilnic şi tot atâtea salate de crudităţi şi de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salatele de crudităţi: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia merg în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

- Referitor la medicamentele antidiabetice mo­derne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în trata­mentul diabeticilor?

- În 1997, s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: “Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor”, de Ar­thur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucu­reşti. În capi­tolul de tratament al diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta în diabet, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că “boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală”, că relaţia din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, sugerează că există doar diabet şi atât! Tratamentul se face diferit - cu insulină la copii şi tineret, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază, se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie “scăldat” în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în organismul bolnavului, care îşi face o altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?

În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: “În timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: “Ţinta terapeutică în remi­siu­ne este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice”. Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina “protejează”, şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie - mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

“Nimeni nu-i profet în ţara lui!”…

- Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greşit?

- Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă… Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală, funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de comprimate, şi conţine pioglitazonă - o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal…

- Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?

- În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat - încă din 2001! - că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în “Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment”, New York (2010) - pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor “industriale”. Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.

- D-le profesor, sunt foarte inte­resante obser­vaţiile dvs. ştiinţifice, dar cred că vă veţi pune “în cap” toţi medicii care tratează dia­betul!

- Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Ştiţi vor­ba aceea: “Nimeni nu-i profet în ţara lui!”… Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte “repară” cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.

“Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!”

- Nouă, oamenilor “moderni”, în ce situaţii ne creşte glicemia?

- Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile, anticoncepţionalele, tratamen­tele cu corticoizi şi multe altele sunt surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne mă­reşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obi­ceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi obiceiurile care mă­resc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, do­bândit de tot poporul, după ce s-a “obosit” toată ziua la televizor. Pe părinţii noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută… Mâine, poimâine la fel, şi tot aşa… până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la mine… Avea am­putate laba piciorului drept şi degetul mare de la pi­ciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari… Am întrebat-o: “De când aveţi diabet?” “Din ‘80″. “Şi cu ce v-aţi tratat?” “Cu antidiabetice orale.” “La ce oră mâncaţi seara?” “Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!”. Deci ea şi-a tratat glicemia, dar, din păcate, necores­punzător şi mult prea târziu, pentru a-şi păstra vede­rea şi picioarele…

Glicemia poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un acci­dent de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic şi-i face analize, gata - zice că are dia­bet! Nu-i deloc aşa! Sedentarismul, stresul, adrena­lina, spitalizarea, tratamentele cu cortizon şi corti­coizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului creşte glicemia! Consta­tăm variaţii ale glicemiei timp de trei zile şi-i spunem omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?

“Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?”

- Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

- Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar trebui in­trodusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunţa la fast-food şi la alimentele industriale, care conţin foarte multe chimicale. Dacă aş putea, aş impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante şi cantine să fie fructe!

Industria alimentară moder­nă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de preparare a alimentelor - substanţe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar aşa stau lucrurile? Aditivii alimentari, co­loranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aro­mele artificiale, ni­tra­ţii, nitriţii, con­servanţii, acidi­fianţii, emulsi­fi­cato­rii care menţin consistenţa pro­du­se­lor, agenţii de coacere, de îngro­şare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate şi uşor de preparat. Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat şi “obli­gat” să prelu­creze aceste substanţe chi­mice, din­tre care multe au poten­ţial cancerigen? Cum reac­ţio­nează organismul co­piilor mici, care au nevoie de vita­mine, proteine, mi­nerale şi enzime naturale pentru creştere şi dez­voltare armonioasă, dar care sunt “în­do­paţi” cu dul­ciuri in­dus­triale de la cele mai fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este “bombardat” cu chimi­calele din hrana viitoarei mă­mici? Practic, aceste substanţe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în creşterea plantelor şi anima­lelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi “pasiv” de planta erbici­dată, ajung în cantităţi mi­nuscule în organismul fragil al bebe­lu­şilor şi se trans­formă în “disruptori” hormo­nali. Şi ne mai mirăm că se nasc copii autişti sau că devin supra­ponderali, hiperactivi ori au dificultăţi de concen­trare?…

Picătura de la streaşina casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte. De ce? Pen­tru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimi­calele din alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul “modern” şi “civilizat” face boli noi, necunos­cute generaţiilor anterioare, mai “necivilizate”! Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoştinţele acumulate trebuie să se răsfrângă negativ asupra sănătăţii noas­tre? Atunci, unde e progresul? Deschideţi televizorul sau radioul - în 5 minute eşti “vindecat” de 5 boli! Re­clame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiu­ne, medicina modernă are deja o soluţie! Însă aceste reclame nu vând altceva decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că nu-i chiar aşa uşor să se vindece!… Eu nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev “cade” pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cere­bral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli, în clubu­rile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme stru­gurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, al­cool şi sucuri industriale! Faceţi anchete şi printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi cine va ajunge să ne trateze în viitor!

Părinţii nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii “învaţă” de pe internet şi cred că ştiu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt abor­date probleme de sănătate - lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătăţii individuale a întregii na­ţiuni începe cu profilaxia! Ar trebui mobili­zaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a ţării, impli­caţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de la grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profe­sorii, medicii de familie şi familia trebuie să pună ac­cent pe importanţa alimentaţiei sănătoase, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, de­vine un mod de viaţă! Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană naturală, obţinută din lucratul pă­mântului: legume, fructe, zarzavaturi, ce­reale pen­tru consum şi pentru hrana animalelor, care ne asigură carnea, laptele, ouăle etc.

Al doilea lucru extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli, orele de educaţie fizică şi sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu multi­ple probleme de sănătate rezultate din excesul pon­deral nu va ajunge niciodată “olimpic”!

Aţi observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe etc. Sportul avea rolul şi importanţa lui, în pri­mul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am “lenevit”. Co­­piii sunt “ocupaţi” cu internetul şi televizorul, adul­­ţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi ei: “Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o via­ţă de muncă!”. Şi chiar nu mai fac ni­mic! Vegetează în faţa televizorului! Ob­servaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se îmbol­năveşte, face o pe­ri­oadă tratamente şi “se duce”! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pen­tru că deodată devine sedentar! Soţia face aprovi­zionarea zilnică, face curăţe­nie, spală, duce gunoiul… El doar “stă”. Şi “ajunge” bine!

- Din relatările cititorilor noştri, ştim că rezul­tatele tratamentului dvs. sunt peste aşteptări… Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla dia­betul?

- V-am explicat că nu am vrut să mă ocup de diabet. Am fost “obligat” de reacţia oa­menilor! Prac­tic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez dia­betul sistematic. M-a intere­sat cu ce pot să scad gli­cemia şi cu ce pot să “repar” pancreasul. Elaborasem dieta antidiabe­tică, aveam deja Eridiarom-ul şi lu­cram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: “Ce-ar fi să com­bin cele două produse?”. Aşa am ajuns la Diavit… Ex­perienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau si­gu­ranţă. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi volun­tari, trataţi cu Diavit, după şase luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienţi­lor să-şi determine insulinemia şi peptidul C - para­metri relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate ex­celente! Până şi leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!

“Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut «perfecţiunea»!”

- Practic, cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică, şi afecţiu­nile asociate cauzate de aceasta?

- Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii de bolnavi “trataţi” doar cu die­tă şi cu Diavit, am ajuns la concluzia că, mai de­grabă, este rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! Sunt afectaţi de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt catastrofale: amputaţii, orbire, obe­zi­tate, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputaţii, cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire! După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu este vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat “ochiul în diabetul ex­pe­rimental” şi am multe date interesante, unele în con­tradicţie cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

- La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?

- Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al in­dustrializării şi al vieţii “moderne”, am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului, a fost ani la rând bom­bardat cu substanţe toxice din alimentaţie şi mediul înconju­rător, care l-au slăbit în timp şi i-au afectat rolul bine determinat. Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că “paznicul” organis­mului este “otrăvit” şi nu mai ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau func­ţionarea deficitară a unor organe şi sisteme. Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut “per­fecţiunea”! Măcar de-am avea “mintea românului cea de pe urmă”, să ne întoarcem la natură şi la hrana sănătoa­să, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc!

*In completarea interviului, iata o prelegere (inregistare video) a Dr.Calin Marginean despe diabetul zaharat:

https://www.youtube.com/watch?v=yidIaqgnIz8

Autor: Florentin Popa

Sursa: Iesirea din Matrix

http://gandeste.org/

Retorica de pe Wall Street se schimbă şi un adevăr trist iese la iveală

Analiştii şi bancherii de pe Wall Street încep să vorbească tranşant despre o iminentă cădere a preţurilor, iar o parte dintre aceştia nu se feresc să dea o dimensiune concretă a prăbuşirii: minus 20%. 

Schimbarea retoricii este o consecinţă directă a mai multor tendinţe vizibile cu ochiul liber în ultimele şapte zile. În primul rând, preţul instrumentelor prin care investitorii se protejează împotriva căderii preţurilor în următoarele trei luni a crescut, atingând cel mai ridicat nivel din ultimul an şi jumătate. Evident, goana după aceste instrumente de protecţie împotriva riscului este strâns legată de faptul că, în octombrie, Federal Reserve va pune capăt programului său de Quantitive Easing (relaxare cantitativă), cifrat la câteva trilioane de dolari. Şi, cum o ştire proastă nu vine niciodată singură, investitorii se tem şi de ziua de 17 septembrie – atunci are loc următoarea şedinţă Fed – când ar putea afla că dobânda de referinţă e mai mare de 0,25%.

”Toată lumea ştie cât de lungă a fost această creştere (a preţului acţiunilor n.n.) şi cu fiecare zi care trece ne apropiem de o corecţie de 20%”, declară pentru Bloomberg  JC O’Hara, analist al FBN Securities Inc. Apropo de lungimea intervalului în care lucrurile s-au petrecut iraţional, cei Bespoke Investment Group LLC au făcut o observaţie ce ţine de domeniul numerologiei: piaţa a continuat să crească accelerat timp de 2.009 zile începând din martie 2009. Totodată, aceasta este a patra cea mai lungă perioadă de creştere din 1928 până în zilele noastre. 

O problemă de când, nu de dacă

Şi, în aceeaşi logică, ”oamenii încep să realizeze că pe o perioadă lungă, multe lucruri trebuie să se întămple pentru ca volatilitatea să rămână la niveluri atât de joase ca acum ”, susţine şi Bill Merz, un strateg din cadrul U.S. Bank Wealth Management, citat de Bloomberg,

Francheţea celor spuse mai sus vine să înlăture ceaţa discursului oficial. Într-o intervenţie de luna trecută trecută, Janet Yellen, preşedinta Fed, spunea că este necesară mai multă flexibilitate în stabilirea datei când dobânda de referinţă va fi modificată. Dacă obiectivele privind rata şomajului şi stabilitatea preţurilor vor fi atinse, o creştere a ratei dobânzii ar putea veni mai repede decât se aşteaptă lumea acum, iar creşterile viitoare vor fi mai accelerate, a anunţat Janet Yellen.  De fapt, pe zi ce trece, adevărata întrebare devine când (nu dacă)  va avea loc prăbuşirea. Iată varianta de răspuns pe care o propunem: atunci când vom vedea că dolarul costă 1,2 euro, iar dobânda obligaţiunilor americane pe zece ani va ajunge la 3,5-4% e bine să ne uităm deasupra capului pentru că acela va fi începutul cutremurului bursier.

Cronica unie schimbări anunţate

Schimbarea de discurs era previzibilă încă din vară când un sondaj realizat de Bloomberg scotea la iveală faptul că trei din cinci specialişti în finanţe spuneau că piaţa se apropie de un nou bubble. Conform cercetării, 47% dintre cei chestionaţi erau de părere că piaţa se apropie de niveluri nesustenabile, în vreme ce 14% nu se fereau să pronunţe cuvântul bubble. Argumentele pe care erau bazate opiniile din iulie sunt valabile şi azi: companiile din biotehnologie sunt evaluate la peste 500 de ori profitul iar acţiunile care compun Standard & Poor’s 500 Index sunt mai scumpe cu 30% faţă de vârful din 2007. Un bubble gata să explodeze  caracterizează atât acţiunile supraevaluate, cât şi obligaţiunile speculative pe care companiile le-au vândut cu uşurinţă până acum. Un indice al Bank of America Merrill Lynch arată că obligaţiunile ”junk”, lipsite de valoare, au continuat să crească cu 5,3% în 2014, după o ascensiune a acestora cu 7,4% anul trecut.  Adevărul e că până şi companiile cele mai neperformante puteau să se împrumute cu uşurinţă prin emsiuni de obligaţiuni. Capacitatea acestora de a trage bani noi e acum discutabilă, deşi companiile mari continuă să vândă datorie cu succes.

Nu e greu să vezi norii

Poate că o metodă bună de trezire la realitate este o foarte scurtă analiză a graficului care măsoară încrederea investitorilor, realizat de Forexfactory.com. De luna aceasta, indicele încrederii a reintrat pe valori negative, lucru care nu se mai întâmplase de 12 luni. Îngrijorarea investitorilor nu a fost împărtăşită nici ieri, nici azi de Federal Rerseve ai cărei oficiali susţin că doar companiile mici de biotehnologie şi firmele de social media sunt supravevaluate, restul activelor situându-se la preţuri realiste. Optimismul Fed caracterizează şi discursul analiştilor de la Morgan Stanley care propovăduiesc un paradis investiţional veşnic.   Un broker cu o experienţă de peste 40 de ani a răspuns acestui tip de optimism cu o butadă: ”nu trebuie să fii meteorolog ca să vezi norii.” Şi, în egală măsură, nu trebuie să fii analist al pieţei de capital ca să vezi că preţul acţiunilor e în nori.

Autor: Nucu Pistae

Sursa: Adevarul

http://gandeste.org/

Pericolul Moscova-Berlin – alianţa născută din complexul singurătăţii

comentariu de RADU GOLBAN

La ce să ne așteptăm de la Berlin astăzi, după 75 de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop, dacă experţii germani numesc „văicăreală” urmările acestui pact pentru România? „Consecințele Tratatului Hitler-Stalin sub forma de discurs al victimei în România”, adică o lamentaţie pe fondul cedării Basarabiei și Bucovinei, a fost în 2009 titlul unei dezbateri la Universitatea din Leipzig. Această traumă națională a românilor ar fi așadar, în conceptul de „pax germanica”, o ipocrizie şi un bocet nefondat. În ceea ce-l priveşte, Berlinul pretinde că dreptul la propria istorie aparține exclusiv hegemonului.

Deşi URSS, sub Gorbaciov, s-a dezis formal de infamul pact, Berlinul a evitat până în zilele noastre condamnarea lui. Interesant doar că în Europa reapare astăzi teama de alianţa ruso-germană. Fără a-şi face complexe pe urma unor traume ale trecutului, Berlinul este tot mai preocupat de construirea noului său rol în lume. Şi cum ar putea Germania să debuteze pe parchetul politicii mondiale și să depășească imaginea unei simple puteri regionale sau economice? În căutarea unui nou statut al Berlinului în lume, poziția de aliat al Americii devenise din ce în ce mai incomodă. Instrumentarea unui fals conflict sau non-conflict oferă cel mai bun prilej pentru a facilita ascendentul Germaniei la nivel mondial. Pentru aprinderea motorului german de mare putere politică este însă nevoie de o igniție intensă pe care nu o poate oferi decât Rusia. Prin regizarea bine cântărită a decuplării Europei de America, servită audienţei prin gălăgioasa critică a Berlinului în urma interceptărilor (de altfel reciproce) între prieteni, observăm că trecerea de la adolescență la maturitate politică a Germaniei nu funcţionează fără pierderi colaterale. Rețeta „Merkel si poporul rus libertatea ne-au adus” este cât se poate de simplă: se alege o țară tânără, dependentă de Rusia, dar totuși cu o imagine de aspirant la occidentalism, multietnică și cu risc limitat de contagiune în zonă. Ghinionul Ucrainei, ca și cel al Greciei, iar mai înainte al defunctei Iugoslavii, este de a fi tolerat experimente de ascensiune politică ale Germaniei, pentru ca Berlinul să aibă prilejul să-şi proiecteze în faţa lumii o politică tot mai ambiţioasă.

Referindu-ne mereu la Tratatul Molotov-Ribbentrop din 1939 riscăm să pierdem din vedere motivele complexe de apropiere ale acestor două mari puteri europene. Izolarea Germaniei, dar şi a Uniunii Sovietice după Primul Război Mondial a creat cele mai favorabile condiţii pentru această alianţă nefastă, aşa cum s-a întâmplat în 1922 prin Tratatul de la Rapallo – spre surprinderea marilor puteri occidentale, Germania este primul stat din lume care recunoaşte Rusia Bolşevică, iar Moscova îşi deschide porţile pentru produsele şi tehnologia germană. Situaţia economică şi politică după Primul Război Mondial a fost predestinată pentru o astfel de alianţă, dat fiind faptul că modul prin care America şi Franţa s-au impus în Europa prin Tratatul de la Versailles nu a fost agreat nici de Berlin, nici de Moscova. Noua arhitectură de pace în Europa după război a urmărit din perspectiva diplomaţiei germane şi sovietice remedierea greşelilor făcute la Versailles şi înlăturarea izolării lor. Iar de la Rapallo la Molotov-Ribbentrop ne mai desparte doar un mic pas, Tratatul de Prietenie de la Berlin din 1926, care a exprimat trecerea de la solidaritatea între două state izolate la ambiţiile lor pe plan extern de a-şi aservi Europa. Aşadar carantina simultană impusă Uniunii Sovietice şi Germaniei a creat un focar de insecuritate în Europa de care nu ne putem feri până în zilele noastre.

 Excepţionalismul, anticapitalismul si antiamericanismul german cultivat de Hitler nu putea identifica pe plan mondial un aliat mai bun decât Uniunea Sovietică, un alt duşman de clasă politică şi economică al Americii. Imaginea Germaniei greu de desluşit este expresia poziţiei centrale în Europa care o obligă pe de o parte la o colaborare cu vestul, dar şi cu estul continetului, iar pe cealaltă parte impune totodată şi o politică de „Sonderweg” (cale aparte), mereu în contratimp cu aliaţii şi diferită de aşterptarile partenerilor. Iar noi ce concluzii putem trage din angajamentul Germaniei astăzi în Ucraina? Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.

In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean. Ironia sorţii este că exact lipsa propriei istorii pe plan politic, în mod normal o critică adusă lumii noi, se potriveşte mai degrabă Germaniei şi Rusiei. Lipsa propriei istorii – în acest context nefiind definită atât de vechimea culturii acestor două popoare cât de nesiguranţa şi stângăcia pe parchetul politicii mondiale – şi parvenitismul politic generat de un belşug trecator sunt adevaratele motive de îngrijorare pentru întreaga planetă. O uniune din singuratate. Artificialitatea statului german înfiinţat doar la 1872, născut din condeiul lui Bismarck, fără posibilitatea de ascensiune mondiala într-o lume deja împarţită, nu putea să gasesasca un numitor comun decât cu un aliat de asemenea încă nedefinit, însă cu o întindere teritorială mai mare decât toate coloniile la un loc.

Din cautarea cu obstinaţie a unei politici proprii, a unei definţii limpezi şi a unui profil vizibil, Germania a făcut până în prezent, prin relaţia cu Rusia, mai mult rău decat bine. De aceea, se impune prudenţă faţă de pacifismul german! Doar tot dintr-un avânt de pacifism l-au dus nemţii pe Lenin în Rusia ca, printr-o Revoluţie, să înceteze războiului în estul Europei! Şi aşa s-a ales Germania cu un aliat fidel, iar noi nu ne-am mai dorit decât să ne păzească nemţii de ruşi. Un plan magistral!

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pericolul-moscova-berlin-alianta-nascuta-din-complexul-singuratatii-108051.html#comments-list
http://danielroxin.blogspot.ro/

PSIHOSUGESTIA

Dintre numeroasele metode care vă pot fi de folos în găsirea şi păstrarea unei stări psihice şi fizice bune am ales să vă vorbesc desprepsihosugestie şiautosugestie.

Sugestia poate avea loc atât prin puterea gândului (autosugestie) cât şi prin cuvintele rostite de o altă persoană. În funcţie de obiectivele propuse în cadrul şedinţei de terapie, se formulează o serie de sugestii care vin în întâmpinarea nevoilor tale.

Sugestiile transmise în timpul şedinţei de terapie sunt captate de subconştient şi în felul acesta întreg organismul răspunde cererilor formulate, producând efecte pozitive asupra întregului psihic şi organism.

Pentru a evita orice neînţelegere subliniez că terapia prin sugestie nu este legată de hipnoză. Cercetările în domeniu au demonstrat faptul că sugestia acţionează la fel de bine asupra unei persoane conştiente precum şi asupra uneia care a fost supusă unei hipnoze.

Tratarea prin sugestie se bazează pe acţiunea forţei mentale asupra gândirii subconştiente. Cu ajutorul gândului se poate mobiliza o mare cantitate de energie ce poatesusţine şiîmbunătăţii starea de sănătate a organismului. O altă utilitate a acestei metode constă în faptul că poate contribui ladezvoltarea anumitor abilităţi psihice şimenţinerea unei stări de spirit pozitive.

Rezolvarea dificultăţilor cu care te confrunţi şi dezvoltarea abilităţilor de a face faţă provocărilor vieţii reprezintă un prim pas spre o stare de spirit pozitivă şi automat spre un organism sănătos.

Propriile gânduri necorespunzătoare sau gândurile altor oameni pot să creeze condiţii anormale atât în starea psihică cât şi în funcţionarea propriului organism. În aceeaşi măsură, gândurile pozitive pot restabili starea de sănătate psihică şi fizică.

Influenţa gândurilor asupra corpului este foarte mare. Dacă ai o atitudine pozitivă în faţa vieţii, eşti optimist, trăieşti sentimente plăcute, vesele poţi determina la nivel subtil producerea anumitor compuşi chimici de natură nutritivă, care trezesc energia din celule, ceea ce conferă organismului tău resursele necesare pentru menţinerea sănătăţii fizice şi psihice.

La popul opus, dacă ai stări mentale nesănătoase precum frica, ura, tristeţea, perioade de stres îndelungate, absenţa încrederii în sine iţi poţi conduce organismul spre epuizare şi boală.

Prin urmare, rezultă faptul că starea fizică şi psihică se poate îmbunătăţii sau înrăutăţii în funcţie de programele mentale după care funcţionezi.

Cu toate acestea, nimeni nu poate garanta că starea de echilibru la care ai ajuns se va menţine pentru totdeauna. Este nevoie de efort continuu pentru întreţinerea acestei stări.

Starea fizică şi psihică a omului depinde în multe privinţe de autosugestie.Pe parcursul şedinţelor de terapie vei învăţa cum să-ţi gestionezi momentele neplăcute, stresante din viaţă. şi mai ales cum poţi să-ţi menţi o stare optimă de sănătate fizică şi psihică prin coordonarea propriilor gânduri şi emoţii.

Paul Apostica-Psihoterapeut

sursa -aici

http://astrodeva.wordpress.com/

De la puterea minții la puterea INIMII: începe creația 5D

Lauren Gorgo, 20 august 2014

Este bine știut faptul că august e o lună intensă... în care ne confruntăm cu exercitarea folosirii conștiente a puterii noastre creative, a unificării laturii spirituale cu cea materială, a echilibrării energiilor noastre masculine și feminine. La nivel fizic, suntem epuizați din cauza activărilor crescânde ale pituitarei/pinealei și a descărcărilor de informații derutante, ce duc la o unificare mai profundă a emisferelor cerebrale… inutil să mai spunem că putem conta mereu ca Soarele din Leu să aibă o influență foarte puternică.

Dar această lună august este cu totul diferită… Atât de diferită, încât nici măcar nu am putut s-o descifrez cu adevărat.

Potrivit Consiliului Suprem Pleiadian, acest lucru se întâmplă deoarece ajungem în punctul unui ciclu cu totul nou al creației umane, ceea ce înseamnă că se schimbă inclusiv faptul de a ‘descifra energia’. Intrăm în tărâmul creației, în timp-real… de a aduce viitorul în prezent, în loc de a mai crea din nou, din trecut.

Cooperarea noastră cu holograma universală se modifică… trecem de la o epocă de putere mentală pură, la un nou model de creație, ce demonstrează că puterea noastră cea mai mare se află (cândva în stare latentă) în inimile noastre. 

Devine pe zi ce trece tot mai evident faptul că această nouă energetică reclamă lucruri diferite din partea noastră și, pentru că intrăm în noua lume mai întâi cu inima,  bietul nostru creieraș chiar face eforturi să înțeleagă schimbarea. Dacă aveți de-a face cu mai mult decât doza obișnuită, specifică zodiei Leului, de dezorientare, amețeală, confuzie, surmenare mentală, copleșire, incapacitate de concentrare, lipsa capacității de a evalua/înțelege sau alte lucruri similare... felicitări! În mod oficial, ieșiți.din.minte… și intrați, în totalitate, în inimă.

Trecem la un nou model de creație, ce dovedește că puterea noastră cea mai mare există în INIMA noastră.

În mod oficial, vechiul concept (mai întâi mintea) pentru creație a fost răsturnat, iar acum înțelegem că, pentru a ne folosi cu succes puterea creativă, e necesar să ‘facem’ lucrurile altfel. Ca rezultat al transformării, o foarte mare parte din noua direcție a lui TWYH [Gândește cu Inima. N.tr.] va fi… să învățăm cum să trăim, să co-creăm, să prosperăm și să înflorim ca FIInțe total întrupate în lumea fizică.

Acum, că am reușit să ancorăm energia divină feminină pe planetă, intrăm într-o perioadă în care avem nevoie să echilibrăm din nou forțele masculine divine, ce vor structura și stabiliza creațiile noului nostru Pământ… și acum finalizăm întreaga muncă de bază, tocmai din această cauză.

De asemenea, suntem încărcați, în masă, cu un nou nivel de forță vitală, ce nu a mai fost vreodată disponibil planetei... un nivel ce ne amplifică foarte mult forța de a atrage și care ne cere, totodată, să ne eliberăm de stilul în care am obișnuit să “FACEM”… altfel riscăm să fim copleșiți. Dacă acum deschidem calea, cu ajutorul creierului din cap… adică încercăm să ne planificăm sau să ne elaborăm în minte, pașii următori… acest lucru poate fi paralizant. Dar dacă ne urmăm ritmul inimii, care cere întotdeauna mult mai mult din partea noastră, decât ne simțim capabili  … am scăpat de griji.

Acum această alegere devine în orice clipă ceva de genul reușești sau eșuezi, iar eu cred sincer că asta e ideea esențială a acestei perioade dintre ciclurile de evoluție. 

În momentul de față, eonii de utilizare inadecvată (citiți: incorect aliniată) a creierului nostru nu sunt doar scoși în evidență... chiar exagerați… ci sunt absurzi. Nimic din ceea ce provine din minte nu mai lucrează așa cum a făcut-o și, în opinia mea, reflectorul îndreptat asupra acestei dezbinări este aprins, pentru ca noi să simțim, în mod visceral, diferența dintre creația în dualitate (3D) și cea în unitate (5D).

Gândiți-vă la acest lucru, astfel: dacă v-ar fi fost disponibile, imediat, toate răspunsurile la orice, cum ați fi procedat?

Căci aceasta este, prietenii mei, metoda noastră de lucru, ca oameni noi. 

Inițial, creierul nostru a fost proiectat să servească ca motor de căutare pentru comenzile inimii (cuvânt cheie) noastre… dacă nu știm ce-i în inima noastră, mintea nu știe ce să calculeze, ce să caute. O inimă nefocalizată va duce la o căutare nefocalizată… adică, exces de informații, copleșire și incapacitatea de a face alegeri clare. Pur și simplu, nu mai suntem calibrați în acel fel.

Nu va fi mereu la fel de dificil sa ne orientam, doar că încă ne mai tatonăm drumul prin această upgradare intensă a sistemului nostru uman de operare și o facem oarecum orbește, din motivele menționate mai înainte. Ne schimbăm întreaga fundație a creației, trecând de la cap la inimă… de la frică la IUBIRE… de la separare la unitate… de la voința egoului la voința divină… de la masculin la feminin… de la trecut la prezent… de la a FACE la A FI… de la forță la magnetism. Iar ramificațiile acesteia, la scară globală, sunt incalculabile.

Traducere: haos temporar.

Iar acest haos e palpabil. Pe scena internațională, e evident, dar îl văd și la nivelurile cele mai lumești… oameni care înțeleg indicațiile mentale despre cum să realizeze lucrurile, dar care au o capacitate redusă de a se „conecta” cu starea de normalitate. Legătura noastră cu vechiul stil de a face lucrurile a fost cauterizată, iar asta înseamnă că, în prezent, succesul procesului de creație depinde exclusiv de capacitatea noastră de a ne ancora în inimă, de a ne încrede în capacitatea ei magnetică și de a fi ghidați de imboldurile noastre intuitive… de inteligența noii noastre biologii și a simțămintelor noastre… unde sinele nostru superior trăiește acum.

În ultimă instanță, claritatea inimii (sufletului) este poțiunea noastră magică în 5D, ceea ce înseamnă că aceia care au întregit separarea în viața lor, vor observa în curând cât de lipsită de efort și susținută universal poate fi viața, atunci când creăm ca fiind IUBIRE. 

Revenirea puterii INIMII

Așadar… potrivit pleiadienilor, noua noastră conexiune creativă începe aici.

De bună seamă că „aici” este relativ, dar referitor la ciclul în care suntem, am sentimentul că deschiderea către această dinamică despre care vorbesc ei s-a petrecut deja prin intermediul portalului Leului - dar probabil că, în lumea fizică, ea se manifestă la sau în jurul Lunii Noi în Fecioară (25 august)… care, tehnic vorbind, încheie portalul Leului. 

Încă nu putem înțelege, în totalitate, schimbările - dar ceva e diferit. Începem să simțim că ne deschidem față de o parte foarte însemnată din Sinele nostru real… și anume, noi daruri și aptitudini, noi dorințe, noi conexiuni, un nou nivel al scopului etc… iar în aer plutește un sentiment de nelimitare, o senzație că sunt foarte multe lucruri de reamintit, de dezvăluit, de explorat, de folosit, de realizat, de implementat, de proiectat, de trăit și de creat… aproape ca și cum am putea, în cele din urmă, să ne deschidem și să ne jucăm cu unele dintre noile noastre jucării!

Pentru cei care au făcut eforturi să dispună de abundență, acest nou ciclu de creație mai înseamnă că apare susținerea noastră (întoarcerea puterii noastre creative latente).

Curentul procesului de creație s-a întors în favoarea IUBIRII, ceea ce înseamnă că aceia care continuă să creeze din trecut (puterea minții), în loc să creeze din eternul acum (puterea inimii)… unde trăiește IUBIREA… vor avea tot mai multe greutăți cu lucrurile - în timp ce aceia dintre noi care au lucrat conștiincios în direcția transcenderii dualității, vor atinge un nou nivel de conectare, ce ne va stârni din nou pasiunile și va solicita un grad mai înalt de motivație, pentru a trăi cu un scop precis.

Nu pot sublinia îndeajuns, cât de mult depinde succesul nostru, cu acest nou val creativ, de capacitatea noastră de a rămâne înrădăcinați în IUBIREA universală, fiind conștienți de Sinele nostru, ca oameni integrați spiritual/Christici.

Ironia este că am petrecut foarte mult timp transcendându-ne natura umană, doar ca să revenim la ea… chiar dacă pe deplin conștienți. Dar, pe măsură ce ne întrupăm Sinele și ne ancorăm divinitatea la planetă, aflăm că ne sunt disponibile foarte multe lucruri, care nu au mai fost. Iar acest lucru este bun și rău. 

Până vom începe să înțelegem lucrurile, va trebui să învățăm să ne confruntăm cu un adevărat potop de noi informații…  în special, dacă sunteți genul de gânditor abstract, cum sunt eu. Dar și mai provocator este faptul că devine efectiv (și tehnic vorbind) imposibil de descifrat vreo informație cu ajutorul creierului (minții).

Pur și simplu, există PREA multe din toate lucrurile… prea multe de înțeles, prea multe de făcut, prea multe de procesat, prea multă suferință, prea multă fericire, prea multă frică, prea multă întâmplare, punct. Dar partea bună este că toate acestea ne scot din minte, forțându-ne să renunțăm la nevoia de a cunoaște și de a face și să ne concentrăm, în schimb, pe inimă. Iar atunci când facem asta, descoperim că, în spatele haosului, curge mereu un fluviu de statornicie, pe care putem să plutim și să ajungem la destinația noastră, fără efort.

Va fi important să ne amintim acest lucru, îndeosebi în zilele următoare, deoarece aceste frecvențe nu fac decât să se intensifice și să crească. Dacă ne concentrăm pe lumea exterioară, creăm sub și cu influența ei… dacă ne concentrăm pe IUBIREA noastră, creăm doar cu puterea inimii, datorită a ceea ce este în interiorul nostru și nu a ceea ce e în jurul nostru. Iar aceasta este ideea esențială în crearea unei noi lumi.

Luați în considerare faptul că, atunci când creierul din cap este creierul primar, activitatea lui nu este total creativă - în sensul că el are acces doar la informații deja existente în colectivitatea umană. Acest lucru duce la reciclarea, în mod repetat, a aceluiași nivel de informații, fără a dobândi acces la idei și informații de ordin superior, menite să dea naștere la noi progrese în sistemele și tehnologiile din lumea noastră.

În acest moment, colectivitatea ce parcurge procesul de înălțare ar putea fi relativ mică, dar imaginați-vă cum s-ar schimba lumea, dacă măcar 100 de oameni ar avea acces la tehnologiile din afara Pământului, cu ajutorul societăților iluminate, care au capacitatea de a implementa și orchestra acele sisteme pe Pământ.

Cu ajutorul creierului din inimă și din cap (în ordinea aceasta), în uniune echilibrată, avem în mod categoric această opțiune. Atunci când trăim și co-creăm cu lumea spirituală ȘI materială, Sursa noastră primară de informații vine din însăși Sursa… prin urmare, este nelimitată. Și tocmai de aceea, întoarcerea la IUBIRE este un pas de pre-calificare, atât de important pentru starea de creator… deoarece inima noastră conține portalul către TOTALITATEA tuturor lucrurilor noastre. Fără conexiunea cu (și încrederea în) inima noastră, nu avem nicio conexiune (conștienă) cu universul, în general.

Creierul din cap singur nu a avut niciodată răspunsurile, chiar dacă timp de eoni ne-a plăcut săgândim că așa stau lucrurile… dar acum avem dovada acelei închipuiri, pur și simplu pentru că (în final) lucrurile nu mai funcționează ca de obicei. În paranteză fie spus, nici noi… editorialul NOI… nu o mai facem.

Factorul decisiv: puterea inimii guvernează creația în unitate, iar noi am fost recalibrați cum se cuvine în cursul câtorva ani, pentru a ne adapta la această dinamică condusă de divinitate. Atunci când vom finaliza schimbarea interioară, totul va fi pregătit și vom avea undă verde pentru a începe să ne angajăm (în sens literal și figurativ) noua noastră autoritate creativă, în lumea exterioară.

De la forță la magnetism

Consiliul îmi spune că în prezent colectivitatea implicată în procesul de înălțare se trezește dintr-o comă anume indusă, o lungă perioadă de incubare ce a început cam pe la sfârșitul lui decembrie, pentru ca transformarea noastră de la structura de carbon la cea cristalină să se încheie.

Voi, avangarda, ați început anul ca muritori, dar îl veți încheia ca Dumnezei.

Și da, pe măsură ce ne trezim din această fază finală de hibernare, este ușor să observăm că lucrurile sunt foarte diferite față de începutul anului, chiar dacă nu putem încă descoperi motivul exact. Chiar am fost avertizați de acest lucru într-un raport trecut:

Un ultim aspect pe care CSP dorește ca eu să-l precizez este înțelegerea faptului că lucrurile cu care lucrăm acum, în ceea ce privește creația, se vor schimba considerabil… că în noi se revelează o nouă cunoaștere sacră, dar pentru a înțelege pe deplin acest lucru, trebuie în primul rând să fim în totalitate în noua dinamică. Traducere: pentru a ne da seama de adevărata noastră capacitate de a crea, absolut fiecare celulă din ființa noastră trebuie să-și încheie tranziția de la structura de carbon la cea cristalină. Vom analiza din nou acest subiect în curând, dar deocamdată ei vor să știm că „schimbarea există printre cei care parcurg înălțarea”.

Pentru a fi clar, acel moment ni se deschide acum. 

Începutul procesului de creație în unitate… al faptului de a ne aminti cum să conducem aceste vehicule ale noului om, cu conștiință… începe să se arate, așa că unul din primele lucruri pe care va trebui să-l înțelegem pentru a funcționa în această dinamică, în care femininul ocupă primul loc, este că biologia noastră este foarte magnetică acum.

Cei care au transcens dualitatea s-au ridicat de asemenea deasupra conștiinței de a crea condusă de ego… adică, folosirea forței… iar acum intră în adevărata stare de creator, în care conduce capacitatea noastră magnetică (feminină). A fost o cale lungă până Acasă (a fost întotdeauna calea lui Christos) și de bună seamă că avem mult mai multe lucruri de dezvoltat, dar fundația pentru noul nostru nivel de creație se consolidează în mod clar.

În holograma mea, acest lucru se traduce într-un sens foarte literal, prin aceea că (după multe amânări) în sfârșit, pe 8 august, am început ‘săpătura de fundație’ pentru prima parte a anexei la noua noastră casă, iar în timp ce excavam pentru a da la iveală fundația, am avut o aversă puternică de ploaie care efectiv a deplasat unul din mormanele de pietre din zid (casa mea a fost construită în anii 1800), iar când ne-am trezit a doua zi am constatat că întregul rezervor de apă de ploaie de la subsol era total inundat.

Apoi, ca să mă reasigur că fundația vieții mele e refăcută, după vreo 7 zile mi-am paradit zona lombară și am fost țintuită la pat 2 zile, contemplându-mi aptitudinea de a mă ‘ridica și susține’ în lumea fizică.

Reflecțiile exterioare nu reușesc deloc să fie mai clare ca asta.

Toate vechile sisteme de cre-din-ță bazate pe frică și toate emoțiile nevindecate ce ne-au colmatat fundațiile sunt îndepărtate cu multă forță, astfel ca să putem rămâne ferm ‘înrădăcinați’ în inimă și să ne folosim capacitatea magnetică de a ne făuri viața ca IUBIRE și nu ca frică… în ceea ce ne aduce bucurie și ne permite să facem saltul (cuantic) de la a supraviețui la a prospera, de la muritori la Dumnezei. Cu alte cuvinte, acesta e ultimul nostru moment heirup de degajare a esenței, după 7 luni luuungi în care am făcut exact același lucru.

Întreaga călătorie de a ajunge aici a gravitat în jurul faptului de a ne reaminti să „gândim cu inima”… să FIm și să dăm voie, în loc să FACEm și să forțăm, să repunem principiul feminin divin pe primul loc, care-i aparține. Odată ce inima ne este pură, ea poate funcționa așa cum a fost proiectată inițial… ca adevărat condensator magnetic al stării (noi/reale/străvechi) de creator.

Inima ne unește sufletul cu lumea fizică, ceea ce înseamnă că toată munca interioară pe care am făcut-o ca să ne punem IUBIREA în poziția de frunte, pentru a activa flacăra întreită a adevărului veșnic (IUBIRE, înțelepciune și putere), pentru a ne descoperi darurile și talentele extraordinare, va putea în sfârșit să ajungă în viața noastră vizibilă.

Crearea în sens invers

Deoarece 5D este condusă de divinitate, de conceptul creației in care principiul feminin ocupă primul loc, și deoarece devenim cu mult mai magnetici, ca FIInte centrate în inimă, pentru reușita procesului de creație, acum este extrem de important să înțelegem că folosirea forței nu mai funcționează aici.

Adică, nu mai există lucruri precum „să faci lucrurile să devină realitate”. Ei bine, fără ca ele să nu aibă un efect neplăcut asupra noastră.

În unitate, efectiv nu mai putem depune efort pentru schimbări, care este un concept tridimensional (voința egoului). În 5D, tot ceea ce dorim să trăim, trebuie să fie mai întâi întrupat în interior.

Ca FIInțe magnetice, valorificăm în mod natural energiile rezonante (oameni, locuri, lucruri, situații, oportunitați etc.) pe care noi înșine le transmitem. În călătoria noastră prin dualitate, și având un sistem inimă-minte scindat, atragem opusul a ceea ce avem nevoie, pur și simplu pentru că: a) aceasta este legea karmică/cauzală și b) ca ființe umane ce parcurg procesul de înălțare, suntem aici în acest moment cu intenția suflelui/unică de a întregi separarea (frica), în toate domeniile vieții noastre în care ne simțim lipsiți de ceva.

Drept rezultat, acele lucruri de care am simțit că ‘avem nevoie’ în plan extern, care să ne facă întregi, ne-au fost smulse unul câte unul, până când am putut să rămânem independenți, în adevărul nostru, știind că tot ceea ce avem nevoie vreodată există în totalitate în noi. 

În sistemul noii creații, și odată ce ne amintim că suntem întregi în noi înșine, începem să simțim totalitatea multidimensională a Sinelui nostru real, în lumea din jurul nostru… începem să trăim viața dintr-o stare de dorință, în loc de nevoie. Acesta e momentul în care planeta devine terenul nostru de joc.

Altfel spus, reușim să creăm în unitate doar în măsura în care suntem desăvârșiți în interior, lipsiți de toate atașamentele exterioare. De fiecare dată când simțim că avem nevoie de o sursă exterioară care să ne susțină… fie ea o persoană, un loc sau un lucru… creăm separare între natura noastră umană și cea divină (citiți: coborâm în 3D) cu mentalitatea bazată pe frică, care zădărnicește/oprește procesul de creație. La fel, de fiecare dată când ne amintim că tot ceea cedorim să trăim îl putem obține de la Sursa din noi înșine (gândiți-vă: So(u)rcery*), materializarea va continua cu mare rapiditate. În trecut, am numit acest lucru creație ce pornește de la exterior spre interior (dualitate), versus creație de la interior către exterior (unitate).

[joc de cuvinte, source-sursă și sorcery-vrăjitorie. N.tr.]

În 5D, modelul de creație funcționează relativ în sens invers… însemnând că ne putem materializa o dorință doar DUPĂ ce am înțeles că am împlinit-o.

Este ceea ce mie îmi place să numesc „creație în care pui carul înaintea boilor”. Mai simplu spus, atunci când dorim să creăm o experiență în lumea fizică, mai întâi trebuie să ne aducem în armonie/rezonanță/aliniere vibrațională cu ceea ce dorim să dobândim… însemnând că suntem doar în frecvența de a-i  da voie rezultatului pe care ni-l dorim, atunci când ne simțim la fel de bine (sau mai bine) pe cât ne va face acel rezultat să ne simțim.

Fizica universului nostru holografic ne cere categoric ca MAI ÎNTÂI să simțim în interiorul nostru energia a ceea ce ne dorim, înainte de a-l avea în exterior. Prin urmare, creație inversă… sau creare în sens opus, dacă vreți.

Materializăm doar ceea ce există în interiorul nostru (și care este un univers în sine), iar unitatea ne va dovedi acest lucru fără ezitare, fără amânare, deoarece de fiecare dată când vom ieși din noiÎnșine vom ajunge imediat la o creație deformată. Dar de fiecare dată când ne amintim că dorințele noastre sincere există doar pentru că ele sunt deja o parte din noi, ne întoarcem la starea noastră unificată, renunțăm la rezistența pe care o emitem în mod inconștient (în frica de a nu avea), ieșim din conștiința separării și ne întoarcem la IUBIRE… unde se află toată puterea noastră.

Iar din această stare în care ne amintim de puterea noastră, nu avem nevoie să facilităm mijloacele de ne împlini dorința, pentru a ne pune în mișcare roțile de creator… dimpotrivă, ne punem în mișcare roțile de creator, ca mijloc de a ne împlini dorința.

Un exemplu clar sunt banii… con-vin-ge-rea că avem nevoie de bani ca să creăm a fost înrădăcinată în noi de la început, dar, în 5D, ne dăm seama imediat că adevărul este contrariul… că banii urmează creațiilor noastre. La fel ca toate lucrurile din universul nostru, banii reprezintă o extensie a noastră, ceea ce înseamnă că ei reclamă directivele noastre… dacă așteptăm banii, banii ne vor aștepta. Dacă ne îndreptăm spre acele lucruri care reclamă bani, banii se vor mișca odată cu noi. Uneori avem impresia că banii ne ajung din urmă târziu, dar, în realitate, banii noștri doar NE așteaptă să-i prindem din urmă… să ne recunoaștem sentimentul valorii proprii. Chiar este foarte simplu… dar NUMAI atunci când ne amintim, ne acceptăm și ne adoptăm puterea lui Dumnezu, și anume… faptul că noi creăm totul (conștient sau nu) pornind din interior.

Banii sunt un indicator (extraordinar de hazliu!) ce reflectă perfect adevărata noastră putere de a crea… și, la fel ca orice alt lucru din holograma noastră, nu pot minți niciodată. 

Dragul de a FACE

Scurtă recapitulare: Știm că, în calitate de FIInțe magnetice, atragem ceea ce transmitem… însemnând că toate lucrurile din viața și lumea noastră sunt un rezultat/o dovadă/o reflectare a stării noastre (vibraționale) de a FI. Aceasta e fizica din spatele expresiei populare: „FII ceea ce vrei să vezi în lume”… este baza științifică a vieții ca o hologramă, înțelegând faptul că cine ești este ceea ce vei întâlni…  că viața este o stratagemă de oglindire, prin aceea că tot ceea ce vom întâlni vreodată este propria ființă… vibrația proprie, ce ne este reflectată în toți oamenii, locurile, lucrurile etc.

Mai știm că, atunci când suntem concentrați pe separare (dualitate), atragem polaritatea opusă a ceea ce simțim că ne lipsește, iar atunci când suntem concentrați pe unitate, atragem doar ceea ce este în inima noastră, pentru a crea o reflectare exterioară exactă a cine suntem în mod autentic.(dacă acest concept vă este neclar, în materialul De la creația cauzală la creația conștientă îl dezvolt mai mult)

Asta înseamnă că, cu cât suntem mai autentici… față de natura noastră reală… cu atât mai autentic va fi modul în care viața noastră ne va înfățișa sinele și dorințele noastre reale. Înțelegerea acestui fapt… că unica noastră responsabilitate (și împlinire) în viață este să fim total autentici, 100% fideli inimii… nu numai că ne aduce în totalitate în puterea noastră, ci ne aduce imediat și în fluxul divin.

A FI în fluxul divin înseamnă a ne urma călăuzirea inimii TOT timpul și a acționa doar atunci când suntem îmboldiți să o facem. Atunci când avem încredere că inima ne călăuzește, nu mai avem plăcerea deosebită de a face de dragul de A FACE. A face de dragul de A FACE este un joc al minții, o distragere de la A FI… autentici și reali… în timp ce A FACE de dragul de A FI este numele acestui joc (holografic) nou/străvechi.

În unitate, creația începe cu VOI, se încheie cu VOI și gravitează în întregime în jurul VOSTRU, deoarece… duruit de tobe… în holograma voastră nu există altcineva decât VOI. Pentru ca ea să lucreze în favoarea voastră, trebuie să fiți fideli față de VOI… mai presus de toate.

În tabloul de ansamblu, devenim conștienți de memoria colectivă că cine SUNTEM în mod autentic este tot ceea ce avem nevoie vreodată pentru a ne crea visele, deoarece visele noastre există deja în noi. Pentru a ne materializa acele vise în lumea fizică e necesar ca mai întâi să înțelegem că ele sunt deja transpuse în realitate și, pe baza acelei măsuri, putem aduce apoi acele realizări interioare în lumea exterioară. 

Facem acest lucru nu depunând efort, ci focalizându-ne energia din starea interioară de liniște și atrăgând toate componentele viziunii noastre, în FIInțare… fără a ne părăsi vreodată centrul, ieșind din noiÎnșine sau folosind forța. Această metodă foarte puternică (principiul feminin mai întâi) de creație pune un accent deosebit pe stăpânirea noastră (citiți: răbdare), în sensul că trebuie să-i permitem fluxului universal a ceea ce este să FIE, cunoscând faptul că rolul nostru principal ca suflete terestre este ca doar să ne introducem creațiile deja încheiate în lumea fizică… în mod treptat.

Fiecare dintre noi va avea propriul proces – foarte unic și plin de putere interioară – al stării de creator divin, deoarece fiecare dintre noi își va introduce propriile planuri spirituale (existente în inimă) în formă vizibilă.

Și exact așa va fi creat Noul Pământ… cu câte o FIInță, o inimă, o viziune pe rând.

Începe noua conducere

Omenirea iese la lumină dintr-o picoteală foarte adâncă. Am fost realmente adormiți la volan (karmic) timp îndelungat și am uitat cum am creat și am creat deformat, încă de la începutul ‘timpului’. În plan colectiv, îmi imaginez că va fi nevoie de secole pentru a institui toate schimbările fizice necesare pentru a aduce lumea și toate sistemele ei la o stare totală de armonie, dar tocmai de aceea noi… cei care ne-am oferit voluntari (?) să fim primii care să devină însuflețiți… suntem aici acum, în acest moment deosebit al transformării.

Suntem aici nu doar ca să ne asociem ca exemple întrupate a ceea ce este cu putință pentru toți, ci și ca să începem să implementăm planurile existente în inimile noastre… pasiunile nemuritoare, neclintite, ce pot părea neverosimile, dar care nu ne părăsesc. Acele viziuni și dorințe care nu ne dau pace există din motive întemeiate… ele fac parte din tiparul Noului Pământ pentru o societate înălțată.

Chemarea a fost făcută. Sculați-vă în picioare acum, căci este timpul să împărtășiți ceea ce este în inima voastră. 

 

Potrivit pleiadienilor, această întreagă călătorie (înviere) din 2014… să ne aliniem fizicalitatea cu restul dintre noi… este astfel pentru ca să ne putem în cele din urmă transpune aceste viziuni interioare în exterior și să ne aducem darurile și talentele în lumea fizică. Ei spun că aceasta e ceea ce va iniția noua conducere a Pământului. Potrivit definiției lor, noua conducere nu înseamnă nimic mai mult (sau mai puțin) decât faptul de a avea curajul de a trăi ceea ce este în inima noastră, fără reținere calculată.

Începem un capitol nou-nouț din povestea umană și este imperios necesar să avem încredere în mod absolut în pasiunile noastre creative și să începem să pregătim cadrul pentru tot ceea ce ne-am imaginat de-a lungul anilor, în timp ce ne-am reconectat cu adevărata noastră natură. 

Iar anul următor avem la dispoziție un sprijin extraordinar pentru a ne extinde viziunile creative dincolo de orice concepte vechi, demodate, depășite… în special dacă luăm decizii curajoase, ce vor face să progreseze viața și societatea noastră. Acesta este timpul în care să strălucim luminos, să deschidem portalul dimensional spre mult așteptata noastră „răsplată a binecuvântărilor”, prin împământarea divinității noastre în corpul fizic, prin exemplificarea conducerii vizionare printr-o viață care are un scop precis.

Aflu că unii dintre voi care citesc aceste rânduri nu știu sigur cum să-și transpună viziunile în realitate fără ajutorul „mijloacelor”… la acestea, eu spun să citiți din nou fragmentul de mai sus: Crearea în sens invers.

Re-crearea biologiei noastre

Toate aceste concepte despre noua creație sunt bune și frumoase, dar încă mai rămâne MAREA întrebare… când Dumnezeu o să ne simțim în mod constant suficient de bine, ca să aplicăm ceva din asta!?

Și cu toate că nu am un răspuns universal, este foarte evident faptul că orice creație nouă depinde de capacitatea noastră de a ne SIMȚI bine… mai ales atunci când avem în vedere natura holografică a vieții. Dacă orice lucru din lumea noastră este doar o reflectare a stării noastre de A FI, atunci e de la sine înțeles că trebuie să ne simțim bine, pentru a crea bine.

Acestea fiind spuse, chiar am primit noi informații care clarifică un pic tema corpului nostru epuizat…

În primul rând, mi se spune că acest nou sistem sacru de creație a fost ancorat în ființa noastră fizică și așteaptă de fapt ca noi să cooperăm cu el. Potrivit Consiliului, acestea sunt vești foarte interesante, deoarece se pare că pentru participarea la recrearea biologiei noastre este necesară componenta reconectării noastre… este ceea ce CSP numește ‘punctul de ancorare al procesului de reînnoire fizică’.

Haideți să fim mai clari… primul pas în întemeierea de către voi a unei noi lumi este transcendența biologică… însemnând că organismul trebuie să se elibereze de dependența lui de rețeaua terestră și să devină dependent doar de el însuși, de capacitatea lui de a-și genera propria forță vitală necesară întreținerii.

Ei mai spun că cel mai urgent lucru în acest moment este înțelegerea faptului că această dinamică a noii creații, cu care operăm acum, ESTE energia Christică… că ea este aici acum, în lumea fizică, astfel că toți cei care sunt în rezonanță cu această energie (cei care transmit conștiința nivelului Christic) deja lucrează cu ea și în curând vor înțelege (vor deveni conștienți de) capacitatea de a ne recrea pe noi înșine într-o nouă manieră.

Și, din câte intuiesc, aceasta nu e o acțiune total pasivă… ceva de genul „atragerea resurselor disponibile via frecvențele Christice, pentru a direcționa forța vitală în scopul vindecării, eliberării, acordării la corpul Chrisitc”… că ea este un produs secundar natural al „realizării Christice” și că vom fi călăuziți de semnalele existente în celulele din structura ADN-ului, ce vor servi la „refacerea corpului fizic, pentru a ajunge la forma noastră perfecționată”.

Asta înseamnă că nivelul superior (Christic) de energie care este aici acum ca să ne susțină în noua creație, este aceeași energie care să ne susțină în recrearea biologiei noastre. (Mi se reamintește că nu ne refacem corpul la nimic anterior, ci de fapt ne recreăm realmente pe noi înșine într-o manieră nouă… că structura noastră celulară are acum o nouă structură atomică.)

Ceea ce se așterne în fața voastră în această etapă următoare este integrarea lentă și continuă a energiei Christice în lumea fizică, aceeași energie ce vă va invia corpul fizic și viața. Este energia Dumnezeilor, a căror capacitate măiastră a zămislit lumi. 

 

Acest lucru vă este disponibil acum, chiar prin intermediul celulelor voastre.

Mi se mai spune că, pe măsură ce această energie ne permează corpul fizic – și deja o face – ea va servi nu numai ca un balsam liniștitor, ci ne va accelera și refacerea vieții fizice… precum înăuntru, la fel și în afară… că până acum, 2014 a servit pentru a dezmembra orice aspecte restante din vechea noastră viață, dar că lunile rămase sunt destinate pentru a ne reconstrui, restaura, restructura viața într-o manieră nouă.

Dorim să înțelegeți faptul că lumea voastră, nu lumea în general, ci lumea acelora dintre voi care au trecut dincolo de separare, va începe să reflecte fizic radianța EU-lui real. Lumea în care trăiți, în general, va continua să se dezmembreze… dar voi, care ați intrat în ‘împărăția cerurilor’, vă pregătiți pentru a vă reconstrui viața fizică, acum, că fundația voastră este ferm așezată.

Acest lucru va însemna lucruri diferite pentru fiecare în parte, dar aflu că tema universală va fi forța fluxului creativ. Mi se arată că există o rezonanță cu acest curent de energie, o rezonanță reconstructivă, care efectiv va schimba totul… că, deși ea nu este o forță distructivă, va distruge tot ceea ce nu este în armonie cu ea, în timp ce, concomitent, îi va susține pe cei care sunt centrați în inimă, pentru a crea viața/Pământul într-o manieră nouă.

Rolul vostru în acest proces este ca doar să FIȚI în expresia VOASTRĂ autentică absolută. Să vă făuriți viața pe baza fericirii, să vă înfățișați întregul Sine atât de total, încât toți cei care vin în contact cu rezonanța voastră vor fi transformați, ca prin minune.

Lumina noii zile s-a ivit, doar că acum înțelegeți faptul că lumina este și a fost mereu VOI. Înțelegeți? VOI sunteți lumina noii lumi, căci fără VOI, nu EXISTĂ lume.

Ceea ce vrem să spunem mai exact este că aceia dintre voi care reprezintă noua lume dețin acum acea lume în interior, în totalitate. Următoarea fază a călătoriei voastre constă în a aduce acea lume lăuntrică în lume, în general. Și ce de bucurie va aduce asta!

În zilele ce urmează, să știți că această energie vă va chema și voi pe ea, într-un dans co-creativ. În acest scop, e timpul să vă recreați templul sacru și să vă reconstruiți lumea într-o formă nouă.

Pace vouă tuturor.

ThinkWithYourHEART.com  ©Expect Miracles, Inc. 2014 Toate drepturile rezervate.

 

 

-- 

Ana Nicolai 

Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare
www.reconectarea.com

Sursa: Primit pe mail