Voi incepe un periplu cu semne si parfum de legenda coborand pe firul lung al negurei timpurilor pentru a aduce un strop de Lumina in vremurile nebuloase pe
care le traim.
A fost odata ca niciodata...ma adresez cu aceasta formula de poveste pentru ca tot ce afirm sunt simple supozitii,ipoteze personale,conexiuni pe care vreau sa le asez la masa rotunda a discutiilor,ca pe o tabla de sah din al carui joc al mintii
iluminate sa iasa invingator,ADEVARUL,ca un sah mat dat reginei-MINCIUNA.
Totodata as vrea sa fie sfarsitul unui final de epoca numita sugestiv de Eminescu
in poezia sa "Memento mori"="Panorama desertaciunilor".
O vorba batraneasca spune"vremea si timpul dicteaza",deci probabil a sosit TIMPUL....sa spunem mai des si mai energic ai cui urmasi suntem.
Pelasgus e numele, în tradiţia hiperboreanã, a omului universal, a lui Adam. Anticii numeau axis mundi kion auranou, Polul Spiritual al Lumii, sau arhetipul Coloanelor Cerului pe care vechii greci (Homer-Odiseea), îl situeazã pe un munte în ţara divinilor pelasgi, care-credem — corespunde complexului din Ceahlãu, format din vârfurile Panaghia, Toaca si Piatra Ciobanului.Trei piscuri care ma poarta cu gandul la TRIDENTUL lui Neptun.
Ideograma lui Neptun este o ideogramă mai specială. Chiar dacă în aparenţă pare să trateze doar valoarea binecunoscută a tridentului, pe care îl regăsim în toate tradiţiile spirituale autentice, aceasta ideogramă se compune din două părţi distincte.
Deja în urma experienţei saturniene, crucea a ajuns deasupra celorlalte simboluri ceea ce a reprezentat sacralizarea, spiritualizarea materiei. Din aceasta cauză crucea neptuniană simbolizează folosirea valorilor materiale pentru a ajunge la desăvârşirea spirituală, iar continuarea ei înspre în sus semnifică necesitatea existenţei unui ideal pentru a orienta energiile din planul material spre planul spiritual. Idealismul este principiul motor al acestui simbol. Acest ideal izvoreşte tocmai din centrul crucii, loc în care se află esenţa ascunsă a materiei.
În căutarea şi aspiraţia lui, omul se intersectează, sau mai bine zis întâlneşte pe calea evoluţiei sale diferite şanse spirituale care îi pot revela noi şi noi faţete, din ce în ce mai profunde, ale misterului creaţiei. Acestea sunt momentele de graţie, momente care sunt simbolizate şi de conjuncturile astrologice care apar în anumite perioade. Dacă el recunoaşte această graţie ce se revarsă asupra lui, în mod spontan va recunoaşte că aceasta este identică cu propria lui natură şi în consecinţă este ceva firesc şi natural să urmeze calea deschisă prin această revelaţie. El va trăi conştient că nu este doar un simplu corp fizic, ci un spirit divin încătuşat în materie. Astfel, linia ce continuă să urce înspre în sus este însăşi linia destinului său, este dorinţa sufletului de a-şi câştiga deplina libertate (să ne amintim că libertatea se obţine deja la nivelul uranian, însă folosirea acestei libertăţi într-un mod evolutiv devine cu putinţă doar prin implicarea energiei ideatice a lui Neptun). Aceste momente de graţie şi de trezire spirituală sunt simbolizate prin semicercul ce întretaie linia ce se înalţă din centrul crucii. Faptul că semicercul este orientat înspre în sus, coboară de sus, intersectează linia ascendentală şi se reîntoarce în direcţia de unde a venit, arată că este o energie spirituală ce are rolul de a sacraliza, de a diviniza. Sub o formă mai concretă, semicercul este credinţa noastră fermă în Dumnezeu, este ceea ce dă viaţă şi formă clară idealului nostru.
Privit în ansamblu, tridentul este un simbol al trinităţii, al celor trei forţe divine: de creaţie, de menţinere şi de distrugere sau resorbţie. În tradiţia creştină este simbolul cristic, crucea mântuirii care ne înalţă spre Dumnezeu şi care conţine imaginea ascunsă a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. În tradiţia orientală este simbolul lui Shiva în care se ocultează cele trei energii fundamentale: energia voinţei, energia cunoaşterii şi energia acţiunii. În tradiţia greacă se asociază cu tridentul lui Neptun, zeul mărilor.
Despre planeta Neptun mai multe informatii gasiti aici:
Si legat de pozitia lui Neptun in tema astrala a Romaniei.
Mai putin se vorbeste de stramosii nostri agatarsi,adica conducatorii cu toiag(thyrs) si dupa mine are legatura si cu piatra semipretioasa de cuart-agata,ce are puteri miraculoase de vindecare.
De la agate am facut legatura cu o creatura mitologica,jumatate leu,jumatate vultur intalnita pe multe embleme si in heraldica tarii nostre si a Republicii Moldova si constat in legenda ei din sec.9 ca Grifonul caci despre el este vorba
se spun urmatoarele:
In secolul 9, un scriitor irlandez a tras concluzia ca grifonii erau creaturi monogame, si nu numai ca se imperecheau pe viata, dar daca partenerul unui Grifon murea, acesta ramanea toata viata singur, fara a-si cauta alta pereche. Din aceasta cauza, Grifon a devenit emblema Bisericii in ce privea casatoria. In mitologia timpurie, Grifon, monstrul cu trup leonin, se credea ca isi face cuib ca un vultur, insa nu depune oua, acesta facand in loc niste pietre semipretioase, numite agate. Secole mai tarziu, obiceiurile depunerii oualelor de catre Grifon au fost scrise de catre Sfanta Hildegard de Bingen, o calugarita germana si scriitoare din secolul 12. Aceasta spunea ca femela Grifon cauta o pestera cu o intrare foarte stramta, dar spatioasa inauntru, ferita de vremea de afara. Aici ea depunea trei oua, fiecare cam de marimea unui ou de strut, pe care apoi le pazea.
http://straniu.ro/grifon-monstrul-inaripat-cu-trup
La picioarele lui Apollo se odihnește grifonul hiperboreic, simbol al forței, al puterii maxime! Observație: Grifonul era simbolul domniei lui Apollo peste munții de aur ai hiperboreilor. Grifonii păzeau aurul dacic, respectiv strălucirea/lumina lui Apollo
Griffins
Vulturul și Lion
Grifon, Griffon, sau grifonul este o creatura legendara cu corp de leu și cap și aripi de vultur. Ca leul a fost considerat în mod tradițional regele fiarelor și vulturul era regele păsărilor, Grifonul a fost considerat a fi o creatură deosebit de puternic și maiestuos.
Griffins sunt cunoscute pentru paza comori și posesiunile neprețuit. Adrienne Mayor, un folclorist clasic, propune ca Grifonul a fost o neînțelegere vechi derivat din rămășițele fosilizate ale Protoceratops găsite în minele de aur în munții Altai din Scythia, în ziua de azi de sud-est Kazahstan.
În antichitate a fost un simbol al puterii divine și un gardian al divinului. Unii au sugerat că grifonul cuvânt este înrudit cu heruvim.
De-a lungul secolelor grifonul - ca și cu alte creaturi mitologice - a luat multe forme.
Grifonul a servit in mai multe scopuri, inclusiv, dar nu se limitează la "gardian vigilent de comori și de regi. Acesta a fost numit" The Hounds de Zeus ".
Ea a tras carele lui Faraon, Apollo, Nemesis, și Alexandru cel Mare. Un animal heraldică majoră, a fost inscriptionate pe scuturi de cavaleri și pe stemele și drepturi de autor. Acesta a fost atent și loial, grațios și rapidă, rapace și răzbunător, monstruos și divin. În timp ce grifonul este un dușman de moarte de cai, gheare magice au detectat otravă și penele sale au vindecat de orbire.
Lei înaripați nu sunt adevărate grifon, nici leul cu aripi de mare. Toate acestea, cu toate că - împreună cu nenumărate alte variante hibride - sunt "gryphonic." "Cele trei Ortografie pentru Griffin sunt - Gryphon, Griffin și Griffon.
Cele mai multe statui au gheare de pasăre, deși în unele ilustrații grifoni mai in varsta au membre anterioare de leu; ele au, în general posterioare un leu. Cap de vultur sale este dat convențional urechilor proeminente; acestea sunt uneori descrise ca urechile leului, dar sunt de multe ori alungite (mai mult ca un cal), și sunt, uneori, cu pene.
Rar, un grifon este portretizat fără aripi, sau un cap de vultur leu aripi este identificat ca un grifon; în secolul 15 și heraldică mai târziu, un astfel de animal poate fi numit un alce sau un keythong.
Blazon
Formularul unic și aspectul nobil de grifonul făcut-o perfect pentru heraldică.
Grifoni heraldice de sex feminin de pe scuturi si creste aripi, în timp ce masculii fanii de sport de spini creștere de pe umerii lor. Ei trăiesc pe ziua de azi, la festivaluri renascentiste și în imaginația noastră. Masculin grifonul este mai uzual prezentată, ca și în creasta familiei Bevan.De asemenea, ele pot fi văzute ca animale sacre la grec zeului Apollo.
În heraldică, un grifon are întotdeauna membrele anterioare, cum ar fi un vultur; fiara cu membre anterioare, cum ar fi membrelor anterioare un leu a fost distins cu, probabil, doar un vestitor engleză heraldicii mai târziu ca opinicus. Amalgam grifonul de leu și de vultur câștiguri în curaj și îndrăzneală, și este întotdeauna atras de monștri feroce puternice. Acesta este utilizat pentru a desemna puterea și curajul militar și de conducere. Griffins sunt portretizat cu corp de leu, cap de vultur, urechi lungi, și gheare de vultur, pentru a indica faptul că trebuie să combine inteligență și putere. În heraldică britanic, un grifon de sex masculin este prezentată cu aripi, corpul acoperit cu smocuri de piroane formidabile.
Arhitectură
În decor arhitectural grifonul este reprezentat de obicei ca un animal cu patru picioare, cu aripi și cap de vultur cu coarne, sau cu capul și ciocul de un vultur. Statui Gryphon a marca intrarea în City of London.
Istorie
Reprezentare de grifoni pot fi găsite în frescele BC secolul al 15-lea, în Sala Tronului din Epoca Bronzului Palatul din Knossos, cum restaurat de Sir Arthur Evans. A continuat a fi o temă decorativă favorizat în arhaic și artă greacă clasică.
Ahemenid grifon la Persepolis
În Asia Centrală Grifonul apare de aproximativ o mie de ani după epoca bronzului Creta, în secolul al cincilea la patrulea î.Hr., probabil originar din ahemenid Imperiului Persan. Ahemenizi considerat grifonul ", un protector de rău, vrăjitorie și calomnie secret".
Sigilii cilindru mesopotamiene
Simbolic Griffin Uciderea unui Bull
Griffins au fost găsite în mormintele egiptene
Griffin frescă în "Sala Tronului" Palatul din Knossos, Creta
Grifoni mai târziu, lipsit de aripi, au fost găsite pe insula Creta, la Palatul lui Minos din Knossos. Aceste grifoni sunt fresce, pictate în ipsos umed și viu colorată. Ei "regi protejate și a atras carele de zeițe".
În arta greacă mai târziu aspectul de grifoni schimba. Nu mai mult de protecție, ele sunt acum bestii feroce. Turnate în bronz, ei "au un cioc dependent, a subliniat urechi și limbă. În tablouri vaze grecești, grifonul este adesea descris ataca alte animale sau oameni, dar fiara a fost, de asemenea, asociat cu zeul Apollo și zeițe Athena și Nemesis."
În ciuda prezenței sale mari în artă, deși, grifoni nu au, de obicei, apare în literatura de specialitate scris. Grifoni majoritatea oamenilor cred că a au fost cele prezentate în povești vechi, paza tezaure de aur de mare în munți și apăra împotriva tuturor celor care-l dorește. Herodot menționează această poveste ca fiind într-un poem epic Arimaspeia de Aristeas de Proconnesus. Pliniu și Aelian vorbesc despre grifoni-paza de aur, de asemenea.
În timpul Evul Mediu grifonul era fie rău sau bun, în funcție de care te-a întrebat. Griffins în heraldică au fost aproape întotdeauna mârâind și gata să lovească cu ghearele lor. În arta din momentul în care sunt prezentate devorează păcătoși și extragerea de animale în afară. În contrast cu aceasta, oamenii au văzut Biserica grifonul ca "un simbol al pământești și natura divină a lui Hristos".
Griffin Wikipedia
Din Dicționar Hans Biedermann a Simbolismul:
Un Griffin este un animal fabulos, simbolic important pentru dominația atât pe pământ și cer - din cauza corpului său leu și cap de vultur și aripi. Ea are antecedente tipologice din Asia vechi, mai ales în k'rub asirian, care este, de asemenea, sursa de heruvim ebraică. Frecvente reprezentări ale Griffin, cum ar fi creaturi în arta persana le-a făcut simboliza Persia antică pentru evrei.
În Grecia, grifonul era un simbol al puterii vigilent; Apollo călare, și grifoni păzită aurul de la Hiperboreeni de nord departe. Grifonul a fost, de asemenea, o formă de realizare a Nemesis, zeița de răzbunare, și a transformat-o roată de avere. În legendă creatura a fost un simbol al Superbia (mândrie arogant), pentru că Alexandru cel Mare sa spus că a încercat să zboare pe spinarea grifoni la marginea cerului.
La început, de asemenea, portretizat ca un personaj satanic antrenarea sufletele umane, creatura a devenit mai târziu (de la Dante incoace), un simbol de natura duală (divină și umană) a lui Isus Hristos, tocmai datorită măiestriei sale de pământ și cer. Asociațiile solare atât leul și vulturul favorizat această lectură pozitiv. Grifonul, astfel, a devenit, de asemenea, adversarul de șerpi și Basilisks, ambele din care au fost percepute ca forme de realizare de demoni satanice. Pentru Înălțarea lui Hristos unii a ajuns să fie asociat cu grifonul aripi.
Griffins
