APOCALIPSA VA INCEPE cu razboiul Israelului contra Iranului

APOCALIPSA VA ÎNCEPE

cu războiul Israelului contra Iranului

              Am lucrat ca consultant de specialitate la trei companii de tehnică aeronautică de vârf. Specialitatea mea este aceea de a conceptualiza noi strategii militare, mai ales în conexiune cu cele mai noi şi avansate sisteme de luptă. Ceea ce observ că se petrece la ora actuală pe scena mondială pe tema Iranului constituie cea mai înfricoşătoare combinaţie de circumstanţe pe care am văzut-o vreodată. Şi am văzut multe în cei 20 de ani de carieră militară, în care am fost implicat în proiectarea celor mai avansate strategii de luptă!

Curând, în săptămânile sau lunile care vor urma, se va declanşa un război împotriva Iranului. Războiul va fi pornit fie de Israel, fie de S.U.A., fie printr-un embargou economic N.A.T.O.-U.E.-S.U.A., sau prin anumite forme de diversiune, numite „steaguri false“. Ceea ce e de reţinut este faptul că indiferent de modul în care va începe, acest conflict va cuprinde, apoi, întreaga lume.

Indiferent dacă războiul va începe printr-un atac aerian orientat împotriva câtorva obiective militare şi nucleare iraniene, sau printr-o invazie de proporţii împotriva miilor de obiective iraniene, probabilitatea ca acest conflict să devină un conflict regional major în 48 de ore de la declanşarea lui este de peste 90 la sută (în termeni militari, „conflict regional major“ = „conflict armat care cuprinde mai multe state învecinate cu statele aflate în mod direct în conflict“ – n. trad.).

Iranul nu va permite israelienilor şi/sau americanilor să îi atace teritoriul fără o ripostă majoră. Iranul nu va fi pasiv şi anemic, aşa cum a fost Irakul când a fost atacat de Bush. Iranul va ataca atunci masiv bazele americane şi/sau israeliene din zonă, ceea ce va declanşa, atunci, o şi mai mare înverşunare din partea  americanilor/israelienilor.

Iranul a echipat, plătit şi antrenat un masiv dispozitiv de rachete în Liban (cel mai mare dispozitiv de rachete din istoria omenirii). Sunt acolo două tipuri de rachete: fără ghidare şi cu ghidare. Acest dispozitiv se constituie într-o forţă militară colosală de tip MAD FORCE (Mutually Assured Destruction Force = Forţă de Asigurare a Anihilării Reciproce, o forţă imbatabilă care are scopul de a descuraja o invazie masivă inamică, prin posibilitatea declanşării unei contra-ofensive nimicitoare).

Numărul total de rachete din Liban este estimat a fi între 40.000 şi 110.00 de bucăţi. O parte din ele sunt rachete fără ghidaj de tip Katyusha, dar mare parte sunt rachete cu ghidare şi cu rază mai lungă de acţiune. Toate dispozitivele sunt deservite de unităţi ale Forţelor Speciale ale Hezbollah. Forţele Speciale Hezbollah sunt, de fapt, trupe de comando iraniene, super-antrenate şi super-echipate, iar numărul militarilor lor depăşeşte efectivele unei brigăzi (brigada = unitate de luptă care conţine între 3-5 regimente, cu un efectiv de 3.000-5.000 luptători, condusă de un general – n. trad.).

Rachetele neghidate, binecunoscutele Katyusha, sunt oarecum primitive, dar foarte eficiente în distrugerea fiecărui centimetru pătrat al unui sector inamic asupra căruia sunt lansate. Sunt rachete de artilerie de 122 mm, cu raza de acţiune de aproximativ 30 km (19 mile) şi au o încărcătură de circa 30 kg (66 uncii) de material exploziv. Rachetele ghidate, care sunt în număr foarte mare, sunt mai avansate şi pot fi ghidate cu precizie.

În timpul războiului din 2006 (dintre Israel şi Libia), Hezbollah a lansat aproximativ 4.000 de rachete (dintre care 95 la sută de tip Katyusha), toate purtând super-explozive „fără inteligenţă“, adică neghidate. Restul de 5 la sută de rachete au fost de fabricaţie Iraniană, de tip Fajr-3 şi Ra”ad 1, propulsate de combustibil lichid.

Ceea ce se mai ştie este că rachetele „inteligente“, cele ghidate, cu raza mai mare de acţiune, sunt sub controlul direct al unor ofiţeri sirieni şi iranieni. Această combinaţie de rachete cu rază scurtă, cu rachete cu rază medie de acţiune din Liban, alături de cele ghidate, cu rază lungă de acţiune din Siria, împreună cu un număr mai mic de rachete aflate pe Fâşia Ghaza şi Malul Vestic (West Bank), la care se adaugă rachetele ghidate cu rază lungă de acţiune din Iran reprezintă, însumate, o forţă deloc neglijabilă, care este aţintită asupra Israelului.

Războiul din 2006 dintre Israel şi Hezbollah (numit de israelieni „Al Doilea Război Libanez“) a fost o încercare a Israelului de a anihila acest dispozitiv masiv MAD FORCE din Liban. A fost o încercare eşuată. Sirienii cumpăraseră (şi livraseră Hezbollahului) un mare număr de rachete antitanc de producţie rusească, temutele AT-14 KORNET. Aceste rachete, relativ ieftine, propulsate cu combustibil solid, pot fi ghidate cu precizie.

Comandourile iraniene şi-au construit foarte multe buncăre de tragere, din beton armat, pe teritoriul Libanului. Eficienţa lor nu s-a lăsat aşteptată. În foarte scurt timp au fost scoase din luptă 52 de tancuri de asalt MERKAVA IV israeliene. Sistemele supra-tehnologizate americane, precum şi armele lor de mare precizie s-au dovedit de asemenea ineficiente. În faţa acestui dezastru, israelienii aveau trei posibilităţi: să utilizeze bombe cu neutroni, să declanşeze o ofensivă cu infanteria (care i-ar fi costat foarte multe vieţi omeneşti), sau să declare pace pentru moment şi să se retragă acasă. Au ales, în final, ultima variantă.

Se pare că Israelul a renunţat definitiv la ideea unui asalt terestru pentru a anihila bazele de rachete libaneze. Un înalt comandant izraelian chiar şi-a dat demisia pe motiv că trupelor sale nu li se permite să se antreneze suficient în vederea atacării Libanului.

A doua variantă constă în utilizarea armelor FAE (Fuel Air Explosive = dispersarea unui nor gigantic de vapori de combustibil care este, apoi, aprins de un detonator – n. trad.).

A treia variantă constă în utilizarea bombei cu neutroni (tip de armă nucleară care produce un nivel mai ridicat de radiaţii, dar distrugeri materiale mai reduse decât armele atomice clasice) (cu alte cuvinte ucide fiinţele vii, lăsând neafectate clădirile – n. trad.). Însă atunci când vorbim de bomba cu neutroni, vorbim deja despre arme de distrugere în masă (A.D.M.).

Orice folosire a unei astfel de arme de tip A.D.M. de către armata israeliană contra Hezbollahului va declanşa foarte probabil o ripostă similară. Hezbollah îşi va echipa rachetele din Liban rămase operaţionale nu cu explozivi clasici, ci cu ogive nucleare A.D.M. (dacă nu cumva rachetele Hezbollah au fost, deja, până atunci echipate cu ogive nucleare, având în vedere natura şi scopurile atacului american/israelian împotriva Iranului).

În concluzie, Israelul se află acum în faţa unui număr impresionant şi fără precedent de rachete echipate cu focoase radiologice, chimice, biologice, FAE de la bazele din Liban. Toate aceste tipuri de focoase sunt din categoria armelor de distrugere în masă (A.D.M.). La acestea se adaugă rachetele din Gaza şi West Bank.

Sirienii îşi vor folosi rachetele lor mai mari şi cu rază mai lungă de acţiune pentru a „împroşca“ din belşug teritoriul israelian cu ADM. La fel vor proceda şi iranienii.

Pentru a se apăra, Israelul va folosi Sistemul Radar „Green Pine“ şi un hibrid de sistem antirachetă americano/israelian. Vor reuşi cu succes să doboare multe din rachetele inamice înainte ca ele să îşi atingă ţintele, dar, totuşi, numărul imens al rachetelor arabe va fi copleşitor şi va străpunge orice măsuri defensive. Mari părţi din Israel vor fi contaminate cu radiaţii cu perioadă de înjumătăţire extrem de mare (de ordinul a zecilor de mii de ani în unele cazuri), la acest cocktail“ adăugându-se (dacă mai era nevoie) o mixtură chimică, FAE, şi biologică de coşmar. Numărul morţilor se va ridica de la o treime, la jumătate din populaţia Israelului, la care se adaugă un imens număr de răniţi. Răspunsul israelian va fi anihilarea nucleară a Siriei, Iranului şi a unor părţi din Liban, numărul morţilor fiind de mai multe ZECI de milioane. Aşteptaţi-vă să vedeţi fiecare oraş, de orice mărime ar fi el, distrus.

Vor rămâne insuficienţi oameni în viaţă fie şi pentru a îngropa morţii în Siria, Iran şi părţi din Liban. Radiaţiile provenite de la bombele atomice se vor întinde şi în restul lumii.

Însă Iranul are şi un alt tip de armată. Se numeşte în limbaj militar „armată adormită“, sau „armată sub acoperire“ şi este operaţională pe teritoriile altor state, îndeosebi pe teritoriul S.U.A. şi al statelor Europei de Vest. Aceste „armate“ vor începe răspândirea unui număr de epidemii ucigătoare, bazându-se pe viruşi fabricaţi în laborator (sunt câteva zeci de astfel de virusuri cu utilizare militară).

Oamenii aflaţi în cinematografe, biserici, mall-uri, staţii de metrou, aeroporturi (şi, în general, în orice spaţiu care foloseşte sisteme de aer condiţionat centralizate) vor fi expuşi fără să ştie la contaminări criminale, adevărate arme biologice. După aproximativ 9 sau 10 zile de la contaminare, sistemele computerizate de statistici vor da alarma în privinţa unor îmbolnăviri stranii. Aceasta va declanşa o serie de măsuri de apărare, menite să ţină în frâu îngrozitoarele epidemii, dar va fi prea târziu.

Transporturile internaţionale şi schimbul de mărfuri se vor sista. Oamenii vor fi sfătuiţi să rămână în locuinţele lor, se vor institui restricţii de circulaţie şi doar foarte puţini oameni, care au anumite meserii critice, vor fi lăsaţi să circule pe străzi. Spitalele vor fi supra-aglomerate cu bolnavi şi muribunzi de toate vârstele. Comunitatea medicală va fi printre primele care va fi nimicită, din cauza contactului contagios cu muribunzii. Deşi se vor înfiinţa spitale ad-hoc în şcoli şi alte clădiri publice, infectarea încrucişată (între bolnavi) cu diferite tipuri de virusuri modificate genetic va „asigura“ o mortalitate de 100 la sută a tuturor pacienţilor şi personalului medical din aceste spitale.

Pe alte fronturi, în eventualitatea în care statele neo-conservatoare plănuiesc să redeschidă şi să dezvolte războiul din Georgia din 2009, atacând forţele ruseşti, sau punând la cale „incidente“ în Marea Neagră, probabilitatea ca aceste incidente să degenereze rapid într-un război mondial implicând arme atomice ruseşti şi ale N.A.T.O. este de aproximativ 50 la sută. Chiar dacă nu se declanşează un război total, Rusia este în măsură să neutralizeze prezenţa NATO din Marea Neagră, cu pierderi considerabile de ambele părţi.

Lumea se va afla în cea mai gravă criză economică din istorie, după ce comerţul mondial se va opri de teama răspândirii epidemiilor provocate de războiul biologic.

Dacă Israelul va provoca sofisticata Maşină de Război Biologic a Lumii Arabe (despre care mulţi spun că este o realitate şi nu un mit ca în cazul Irakului), atunci şi Arabia Saudită îşi va lansa propriile rachete balistice de producţie chinezească şi îşi va trimite foarte bine echipata aviaţie militară împotriva Israelului, cu încărcăturile nucleare pe care le posedă (Arabia Saudită a finanţat programul militar nuclear al Pakistanului şi a primit în schimb arme nucleare). Desigur, ceea ce va fi rămas operaţional din forţele israeliene va răspunde cu alte atacuri nucleare, de data aceasta împotriva Arabiei Saudite, cât şi împotriva altor naţiuni arabe, pentru a le intimida.

În America de Nord şi în Europa de Vest, după două luni de război biologic, populaţia se va reduce la aproximativ o treime, iar numărul morţilor va depăşi 200 de milioane. În ciuda disperatelor eforturi ale tuturor statelor, epidemiile produse de viruşii super-ucigaşi, produşi prin mutaţii genetice în laboratoare, vor cuprinde întreg mapamondul, cauzând decesul a mai mult de un miliard de oameni.     

Toţi aceşti factori enumeraţi până acum ar putea duce spre o ultimă etapă a războiului, în care statele non-neoconservatoare vor fi atât de revoltate în faţa decesului atâtor oameni nevinovaţi din rândul propriilor populaţii, încât un război mondial total, care implică toate statele lumii, ar putea fi, apoi, inevitabil.

By The Earl of Stirling

Sursa: http://rense.com/general83/irwar.htm

Sursa: http://ro.altermedia.info

Înapoi în România. Şanse noi

Într-o emisiune la RRA, am afirmat că România se află într-un proces accelerat de periferizare. Acest proces a început imediat după 1989 şi lui i s-a opus un proiect cu sens contrar: integrarea în UE. Criza economică, izbucnită în 2008, a încetinit procesul de integrare, accentuând din nou condiţia României de ţară periferică.

Domnul Daniel Dăianu, care a avut o intervenţie telefonică, a extins discuţia, arătând că această condiţie periferică datează, în realitate, de mai mult timp, de fapt, dintotdeauna. Şi înainte de 1989, România era, în cadrul blocului sovietic, o ţară periferică, şi în perioada interbelică era considerată astfel etc. Sunt de acord cu această interpretare a domnului Dăianu.
Trebuie să precizez însă că analiza mea, de fapt analiza Grupului de Consolidare Instituţională (GCI), ale cărui concluzii le prezentam, avea în vedere o unitate de timp limitată la perioada postcomunistă. Dacă extindem cadrul, atunci, într-adevăr, constatăm perpetuarea statutului de periferie al României de-a lungul întregii sale modernităţi. În acelaşi timp, cred că teza privind accelerarea periferizării în postcomunism rămâne în picioare. Tocmai în procesul de integrare a României în UE, mai precis în ceea ce a urmat după momentul aderării, din 2007, trebuie să vedem, după părerea mea, semnul acestei periferizări şi, mă gândesc acum, al unei posibile repoziţionări.

Interpretez integrarea europeană a României ca finalul unui proces istoric început în secolul al XIX-lea cu primele eforturi de europenizare ale paşoptiştilor. Acest proces avea două dimensiuni majore: unitatea naţională, realizată, după Al Doilea Război Mondial, prin unirea mare, şi modernizarea ţării, asumarea participării la civilizaţia occidentală. Integrarea europeană a României a fost realizată în mai multe etape, cunoscând şi perioade de regres. Aderarea la UE nu este astfel decât momentul unei legitimări instituţionale (UE este instituţia politică reprezentativă pentru civilizaţia europeană occidentală), finalul acestui proces, - şi ceea ce, în plus, solicită asumarea unui nou început.

Aderarea la UE este finalul unui proces, dar integrarea nu a avut, propriu-zis, loc. România a aderat la UE în condiţii care i-au slăbit, încă de la început, statutul de ţară membră. Înainte de a se putea afirma în cadrul UE, România trebuia să-şi rezolve probleme interne foarte importante, cum ar fi independenţa Justiţiei, dar şi multe alte probleme, de la agricultură la educaţie. Mai mult decât atât, criza economică globală, izbucnită în 2008, a încetinit procesul de integrare (la nivel european, procesul de extindere). Nu există, în acest moment, pentru România, o perspectivă privind adoptarea monedei europene, aderarea la spaţiul Schengen este amânată sine die, liberalizarea accesului cetăţenilor români la piaţa europeană a muncii este limitată în mai multe state europene etc. Aplicarea Pactului de Stabilitate, impus de Germania, ar obliga România la respectarea unor condiţii de control bugetar ce-i va limita posibilităţile de dezvoltare. Acestui cadru i se adaugă, desigur, acordul de finanţare cu FMI, BM şi UE, acord care a avut ca efect adoptarea celor mai dure măsuri anti-criză din UE. Şi acest acord va limita, pe termen mediu, posibilităţile de dezvoltare ale României, ba chiar şi libertatea de decizie a Guvernului.

Ceea ce vreau să spun este că, în contextul creat după aderarea la UE şi definit, apoi, dramatic, de criza economică, România s-a văzut din nou „periferizată”, dar, de această dată, „periferizarea” ameninţa întregul proiect al modernităţii. Ameninţări asemănătoare au mai existat în trecut. Cele două războaie mondiale sau dictatura comunistă sunt momente de deturnare sau, cel puţin, de risc major asupra proiectului de modernizare al României. Chiar dacă, în raport cu aceste evenimente, situaţia actuală pare stabilă, ba chiar favorabilă, avem de-a face, în realitate, cu o problemă foarte complexă.

Aderarea României la UE este finalul unui proces istoric naţional, dar şi al unui proces european de extindere. Chiar dacă alte state europene vor mai adera la UE, ceea ce a fost mai important, anume extinderea către Est, s-a întâmplat. Evident, criza economică europeană a ridicat semne de întrebare serioase asupra oportunităţii procesului de extindere. Nervozitatea statelor occidentale s-a manifestat în mod direct asupra României, ca şi cum România ar fi fost, în contextul crizei, o parte a problemei. Însă, după cum s-a putut constata de-a lungul anilor de criză, România a fost o parte a problemei numai în măsura în care această problemă a fost generată chiar de către statele din Vest. E-adevărat că România nu era pregătită de aderare şi că, din acest motiv, efectele crizei au fost şi mai mari decât în alte state. La fel de adevărat este însă că, în noul context, România a luat măsuri extrem de dure cu scopul de a se menţine pe linia de plutire şi de a nu crea o criză suplimentară în UE. Nu se poate spune că, în tot acest timp, România s-a comportat perfect, dar faptul că s-a menţinut pe linia de plutire şi că nu a devenit o nouă Grecie, este remarcabil. Rezistenţa României atestă oportunitatea extinderii UE către Estul Europei şi, din punctul de vedere al României, ea înseamnă o şansă de afirmare în cadrul UE. Criza economică a ameninţat şi încă ameninţă statutul României în cadrul UE, dar cred că este cazul să sperăm că, pe termen mediu, acest statut se va întări totuşi. Dacă, acum doi-trei ani, marele proiect naţional al modernizării părea să fi eşuat în marea criză europeană, astăzi a reapărut speranţa că el se va realiza până la urmă şi că România va deveni o ţară stabilă.

În ce măsură însă civilizaţia occidentală şi, în primul rând, Europa, vor rămâne în continuare ceea ce au fost până la declanşarea crizei? Iată o întrebare care complică din nou lucrurile şi la care, evident, nu se poate da încă un răspuns clar. Viitorul este mai incert ca oricând, iar România este prinsă în acest viitor. Încetinierea procesului de extindere europeană este o modalitate de reacţie a ţărilor occidentale faţă de partenerii lor estici, care priveşte însă mai mult aceste ţări occidentale decât pe partenerii lor. Este vorba despre o reacţie de închidere, cauzată de efectele crizei. Faţă de asemenea reacţii, România va răspunde în continuare printr-o atitudine pro-europeană. Va milita, desigur, în continuare, pentru aderarea la spaţiul Schengen şi, cu un entuziasm prefăcut, şi pentru adoptarea monedei europene. Cât priveşte liberalizarea pieţei muncii, situaţia este imponderabilă, din cauza problemelor economice, mai ales ale Spaniei şi Italiei, mulţi români plecaţi la muncă în străinătate revenind treptat în ţară.

Problema este dacă România va începe să aibă şi atitudini autonome, atât în cadrul UE, cât şi în afara ei. Deocamdată, din cauza poziţiei slabe în cadrul UE şi a acordului de finanţare externă, posibilităţile de afirmare ale României sunt limitate. România a reuşit până acum să facă faţă crizei, dar are o marjă de acţiune redusă. Este foarte clar că nu poate rezista singură (dar, care ţară din lume poate rezista singură?) şi totuşi trebuie să facă ceva din proprie iniţiativă. Pe plan extern, probabil că poziţia geo-strategică favorabilă la Marea Neagră va fi un punct important. Pe plan intern însă, statul român va trebui să-şi asume un nou proiect, autonom, de dezvoltare. Numai reuşita acestui proiect va fi, în cele din urmă, o confirmare a succesului modernizării României.

Acest proiect este unul politic, iar conflictul politic, agravat, din 2005 până astăzi, a făcut imposibilă adoptarea acestui proiect. După părerea mea, riscurile evoluţiei României către stabilitate şi prosperitate, în următorii ani, vin din această zonă. România trebuie să găsească rapid o cale de repoziţionare în raport cu UE, în noul context al încetinirii procesului de integrare şi, de asemenea, să-şi definească singură priorităţile de dezvoltare. Marele proiect naţional al integrării în civilizaţia occidentală s-a încheiat, iar România are nevoie acum de un nou proiect, proiect de afirmare în interiorul acestei civilizaţii. Aceasta este, cred, singura modalitate prin care România poate lupta în continuare împotriva periferizării.

Autor: Arthur Suciu
gandeste.org

Observa în ce mod îţi refuzi iubirea. Şi, de multe ori, vezi cum îţi refuzi iubirea - observând cum o refuzi altora

Postat Maria

Onestitatea emoţională este esenţială pentru creşterea spirituală.

Nu te poţi forţa să gândeşti pozitiv, dar îţi poţi recunoaşte negativitatea. A-ţi recunoaşte negativitatea este un act al iubirii. este un gest al speranţei. El spune: „Văd ce se întâmplă şi ştiu că există o cale mai bună. Ştiu că pot face o altă alegere.” A-ţi oferi altă alegere este lucrarea mân­tuirii individuale. Iertarea trecutului şi desprinderea de el pregătesc sce­na pentru o alegere diferită. Indiferent de câte ori ai făcut aceeaşi gre­şeală, ai o nouă oportunitate de a te ierta pe tine însuţi.

Fără iertare e imposibil să ieşi din mentalitatea lipsei. Iar ca să ierţi, trebuie să devii conştient de toate modurile în care simţi durerea.

Trebuie să recunoşti rana. Atunci o poţi ierta. Rănile ascunse au programe ascunse care ne ţin ostatici ai trecutului. E posibil ca rănile adânci să trebuiască să fie mai întâi bandajate, dar pentru desăvârşirea pro­cesului de vindecare, ele trebuie expuse la aer şi la soare. În toate cre­dinţele şi presupunerile subconştiente trebuie să aducem conştientă totală.

Lipsa este un învăţător important. Fiecare percepţie a lipsei în mediul tău ambiant reflectă un simţământ interior de nevrednicie şi lipsă de valoare personală care trebuie perfect conştientizat. Experienţa lipsei nu este Dumnezeu Care te pedepseşte. Eşti tu, cel care-ţi arăţi ţie însuţi o credinţă ce trebuie corectată. Tu ai capacitatea de a te iubi pe tine în­suţi. Iar această capacitate trebuie trezită în tine pentru ca să aibă loc o creştere spirituală autentică. Înveţi să te iubeşti pe tine însuţi, observând în ce mod îţi refuzi iubirea. Şi, de multe ori, vezi cum îţi refuzi iubirea - observând cum o refuzi altora.

Paul Ferini

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Noi i-am invatat pe egipteni sa faca piramidele

Vineri, 22 Mai 1998 Conf. dr. Ioan Ticleanu face o dezvaluire senzationala: Noi i-am invatat pe egipteni sa faca piramidele.  Piramida de pe Toaca din Ceahlau este mai veche decit piramida lui Keops.

Noi marturii vin sa ne reaminteasca cit de putin a fost investigata preistoria noastra. Cit de putin stim despre primii locuitori ai acestor meleaguri. Se vorbeste despre hiperboreeni, despre traci, geti si daci.

Dar cine erau ei? Cum traiau? Ce nivel de cunostinte aveau? In ce credeau?      Marturiile istorice sint putine si noi nu facem nimic pentru a le valorifica si imbogati. Erau cei de pe aceste paminturi doar “cei mai viteji si mai drepti”, agricultori, mineri si crescatori de albine?

Cum ramine cu informatiile care vorbesc despre darul lor de vindecatori? Dar cu sanctuarul si calendarul astronomic de la Sarmizegetusa Regia? Cum au fost ziditi muntii, cum s-au realizat betoane si cuie care nu au ruginit pina astazi? Piramida lui Keops se inscrie perfect in reconstituirea piramidei de pe Toaca

Conf.dr. Ioan Ticleanu, de la Facultatea de geologie a Universitatii Bucuresti, este un pasionat al muntelui, iar Ceahlaul l-a fascinat intotdeauna.

Isi aminteste si acum un cintec despre Ceahlau, cintat de invatatorul sau la vioara, pe care ulterior nu l-a mai auzit niciodata.

Soarta a facut sa-si petreaca o parte din copilarie linga acest munte, cind s-a mutat la Bicaz pe santierul unde tatal sau era inginer constructor. Revenit in Bucuresti, nu si-a uitat prima dragoste, asa ca, in fiecare vara, face excursii cu familia in munti.  In cursul unei astfel de expeditii, a facut o descoperire care, daca va fi confirmata, este cu adevarat senzationala.

Privind Ceahlaul dinspre Est, de pe soseaua ce margineste lacul de acumulare de la Bicaz, Ioan Ticleanu a fost surprins de aspectul piramidal al virfului Toaca, inalt de 1900 de metri.

Asa ca s-a apucat sa investigheze, impreuna cu sotia sa, ca orice cercetator care se respecta.

Geometric, virful este constituit la partea inferioara dintr-un trunchi de piramida, continuat cu un virf piramidal tesit.

Primul semn de intrebare l-a ridicat baza absolut patrata a trunchiului de piramida, cu latura de 296 de metri, inaltimea totala a acestei forme de relief fiind astazi de 107 metri. In al doilea rind, este aproape imposibil ca doua creste sa se intersecteze, in mod natural, la exact 90 de grade.

Si nu in ultimul rind, unghiul pantei de pe partea de Nord a virfului (mai ferita de eroziune decit celelalte) este de 52 de grade, acelasi ca si la faimoasa piramida a lui Keops.

Plecind de la acest unghi, s-a facut reconstituirea piramidei, asa cum arata ea initial. Similitudinile cu piramida lui Keops sint tulburatoare: constructia egipteana are una din fete aproape perpendiculara pe directia Nord, iar fata similara a virfului Toaca se abate cu doar 13 grade de la aceeasi directie, raportul intre lungimea laturii si inaltime, folosit de arhitectii egipteni, are aceeasi valoare cu cea in care se incadreaza si piramida reconstituita pe Toaca.

“Piramida lui Keops se inscrie perfect intr-o reconstituire a piramidei initiale de pe Toaca.  Egiptenii au construit mai intii piramida in trepte, apoi asa-numitele piramide strimbe, apoi pe cele drepte.

Toate cele trei modele se regasesc pe Toaca.

Exista elemente care duc la ipoteza ca piramidele egiptene isi au arhetipul in Ceahlau.

Modelul piramidei ar fi putut circula similar cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramica, acesta, potrivit unor cercetatori, pornind din zona dunareana, a trecut in Creta si dupa 3000 de ani a ajuns in Egipt”, spune Ioan Ticleanu.

Mai mult, piramida de pe Toaca ar putea avea o vechime de 10.000 de ani, pe cind piramida lui Keops este datata 2.500 de ani i.Hr.      Cercetarile facute atit pe harta topografica, prin stereoscopie, cit si in teren, conduc la concluzia ca virful Toaca a fost modelat in forma de piramida.

Posibila interventie a omului este sustinuta si de faptul ca conglomeratele din care este format virful se pot ciopli mult mai usor decit granitul sau calcarul.

Ceahlaul a fost unul dintre muntii sfinti ai dacilor .

Multe sint pietrele si virfurile din Carpati care poarta nume cel putin ciudate: Omu, Sfinxul.

Linga Toaca se afla virful Panaghia  si Piatra Ciobanului, toate trei asezate pe aceeasi axa.

Stinca Piatra Ciobanului se afla la Vest de Toaca, situata la fel ca si mormintul lui Osiris, divinitate suprema a egiptenilor, care era cioban, fata de templul aflat in apropierea sa.

Doar doi munti au, in Romania, cite o sarbatoare.

Daca Tirgul de fete de pe Muntele Gaina este mai cunoscut, datorita caracterului sau inedit, Ziua Muntelui, organizata in fiecare an pe 6 august in Ceahlau, are o semnificatie ce se pierde in negura timpurilor si nu poate fi confundata cu “Schimbarea la fata”, sarbatorita de ortodocsi la aceeasi data.      Oamenii pleaca de cu noapte, pentru a ajunge in virf dimineata, cind rasare soarele.

Credinta spune ca daca vezi soarele rasarind peste munte, iti merge bine tot anul.

“Am motive sa cred ca Ceahlaul este unul dintre muntii sfinti ai dacilor.

Stramosii dacilor si chiar dacii insisi practicau, cum o arata numeroase dovezi arheologice, o religie in care Soarele ocupa un loc central.

Aceasta credinta ne-ar putea fi transmisa pina astazi prin cuvintul “raza”: RA – numele zeului (identic la egipteni) si ZA – zeu.

Apoi, intre credinta dacilor in viata de apoi, prezentata de Herodot si cea a egiptenilor antici, prezentata de Diodor, nu exista practic nici o deosebire” explica Ioan Ticleanu.

In Muntii Vrancei exista chiar o zona numita Valea Serapusului.

“Serapus” este un cuvint inexistent in limba romana, dar obisnuit in limba egipteana.

In conceptia popoarelor antice, zeii traiau sau intrau in legatura cu oamenii pe virful muntilor. Piramidele puteau reprezenta dorinta faraonilor de a fi cit mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui.

Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlaul.

Ceahlaul este inconjurat de asezari, vechi de 10.000 de ani (printre cele mai vechi din Europa), construite la inaltimi cuprinse intre 1300 si 1800 de metri.

“S-au descoperit margele, care puteau fi obiecte de cult.

Este posibil ca pe munte sa fi existat o comunitate de sacerdoti.

Traind in aceste asezari, dimineata aveau exact aceeasi priveliste, cea a Soarelui rasarind de dupa piramida de pe Toaca.    Pe de alta parte, grecii spuneau despre hiperboreeni ca merg pe nori. Or, imaginea unui om care merge in diminetile cu neguri dese si albe pe platoul de pe Ceahlau este cea a unui calator pe nori”.

Ioan Ticleanu cauta indicii, semne, marturii in sprijinul ipotezei sale care, ca orice ipoteza, ramine in domeniul incert al posibilitatilor, pina la confirmarea stiintifica.

Nu neglijeaza, ca argumente in favoarea statutului special al Ceahlaului, nici cetatea dacica de la Piatra Neamt, care apara intrarea pe valea spre muntele sfint si nici faptul ca toate invaziile pe teritoriul vechii Dacii au ocolit Ceahlaul, desi era usor de trecut.

Stim prea putin despre trecutul nostru, ca sa ne grabim a contrazice o astfel de ipoteza, oricit de indrazneata ar parea, fara argumente la fel de puternice ca si cele care o sprijina.

Desi in sinea noastra sintem mindri ca sintem romani si ca traim in acest spatiu, ne-am resemnat, sau poate ne-au ajutat altii sa ne resemnam, precum ciobanul din Miorita, in fata sortii implacabile.

Romanul zice “noi nu vom ajunge niciodata ca ei”, “noi nu vom putea face niciodata ca ei”, “noi nu avem ce au ei”.

Poate ne vom explica aceasta lipsa de incredere in noi insine dupa ce vom explica cum am trecut de la faimoasa cultura Cucuteni, cu case mari si ferestre, la bordeiele sapate in pamint.

AUTOR: Florentina Ionescu

http://www.vavivov.com/art.php?id=97

Sursa: http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/07/19/noi-i-am-invatat-pe-egipteni-sa-faca-piramidele/

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Ce face creierul uman atunci când este “hrănit” cu sentimente negative

Doctorul Joe Dispenza, unul dintre cei mai populari protagonişti ai filmului „What the bleep do we know?”, explică foarte clar cum lucrează substanţele chimice în creierul nostru, menţinându-ne în vechile obiceiuri şi modele comportamentale şi ce poate fi făcut pentru a depăsi aceste tipare.

Creierul se ocupă de interacţiunea cu mediul. In faza de învăţare, memorăm informaţii sau moduri de abordare a unor situaţii noi. Apoi aplicăm ceea ce am învăţat.

Ne propunem să personalizăm, sa demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul. Când facem asta, vom aveam o nouă experienţă.

Când trăim acea experienţa nouă, când suntem în mijlocul ei şi folosim toate cele 5 simţuri, iar informaţiile de la simţuri se duc către creier, prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează şi forţează creierul să elibereze substanţe chimice. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experienţă nouă. Sentimentele şi emoţiile sunt produsul final al experienţelor. Ţineţi minte: cunoaşterea este pentru minte, experienţa este pentru corp.

Nu e suficient să trăim experienţa o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm. Iar când începem să o repetăm foarte conştienţi, atunci experienţa devine o parte a modului nostru de a fi.

Modul nostru de a fi este o sumă de abilităţi, reacţii emoţionale, comportamente, condiţionari acumulate de-a lungul timpului, ce sunt declanşate în situaţii cunoscute, fără a le mai trece prin filtrul conştiinţei.

Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut şi te întrebi cum ai ajuns la capăt, deşi ai fost cu mintea in altă parte. Dacă repetăm experienţa de multe ori, ea este stocată în sistemul subconştient, numit sistemul „a fi”.

Din momentul în care ne simţim aşa cum gândim, începem să gândim în modul în care ne simţim, iar creierul emite şi mai multe substanţe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt.

Acest ciclu, în care gândul devine sentiment şi sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simţim.\

O persoană care suferă şi a memorat această stare emoţională, timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconştient.

Se poate spune, conştient „vreau să fiu fericit” – mintea, intelectul, spune asta – dar corpul a memorat nevoia de suferinţă. Când o persoană se decide să facă un efort conştient să se schimbe, îşi dă seama peste puţin timp că face aceleaşi lucruri, gândeşte aceleaşi gânduri.

Începem să ne schimbăm, atunci când nu mai permitem ca mediul înconjurător (oameni, lucruri, locuri, situaţii) să activeze aceleaşi circuite în creierul nostru, când începem să devenim conştienţi de aceste programe/reacţii subconştiente.

Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supravieţuire, pe cel de relaxare, neuro-sistemul nostru va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru.

În momentul în care începem să simţim bucurie, înălţare, inspiraţie, condiţionăm corpul faţă de o minte nouă. Pur şi simplu, ii trimitem corpului, un nou semnal.

Dacă trăim folosind doar substanţele chimice pt supravieţuire vom avea stări de agresiune, mânie, frică.

Războiul, competiţia, politica, toate sunt doar rezultatele condiţionărilor pe care le-am cultivat şi în care ne complacem să trăim. Cealaltă stare a minţii în care trăim se numeşte creaţie. Când te afli, cu adevărat, în această stare, uiţi de tine însuţi. Nu mai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Eşti atât de implicat în ceea ce faci, încât gândul devine experienţa unui alt sine.

Starea adevărată de creaţie implică un nou set de stări care se relaţionează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră, ci înăuntrul nostru.

Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoţionale ale minţii, care ne menţin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră, atunci pătrunde Lumina prin noi şi avem tendinţa să adoptăm acele caracteristici ale puterii din fiinţa noastră, ale minţii superioare: să fim bucuroşi, generoşi, altruişti, iubitori, inspiraţi, răbdători.

Sursa: Finaciarul

Sursa: danielroxin.blogspot.ro

Horoscopul Chinezo-japonez: Afla cine este Protectorul zodiei tale asiatice!

Descopera si tu cine este Protectorul zodiei tale chinezesti, cum iti influenteaza zodia, ce semnificatii dezvaluie acest fapt despre zodia ta si ce daruri ascunse iti aduce respectiva zeitate budista.

Va propunem sa cititi astazi horoscopul chinezo-japonez, un horoscop chinezesc reinterpretat in maniera japoneza. Atunci cand zodiacul chinezesc a ajuns in Japonia, a fost reinterpretat conform culturii, religiei si traditiilor Japoniei acelor timpuri. Animalelor din zodiacul chinezesc le-a fost asociata o anumita zeitate budista, un Protector. Implicit, fiecare din cele 12 zodii ale horoscopului chinezesc beneficiaza de sprijinul unuia din cei 8 protectori.

Chiar daca sunt 12 zodii si doar 8 protectori si nu exista o egalitate de numere intre zodie-protector, acest fapt este pus pe seama taoismului chinezesc si a cosmologiei chinezesti bazate pe 8 simboluri cosmice, nu 12. Descopera si tu cine este Protectorul zodiei tale chinezesti, cum iti influenteaza zodia, ce semnificatii dezvaluie acest fapt despre zodia ta si ce daruri ascunse iti aduce respectiva zeitate budista.

Daca nu stii care este zodia ta in horoscopul chinezesc, acest modul http://www.chinesezodiac.com/calculator.php sau modulul aflat in dreapta acestei pagini iti pot fi de folos:travelchinaguide.com/intro/social_customs/zodiac/

 

zodia Sobolan - Senju Kannon

Kannon este atotvazator si atotsimtitor, infatisat ca avand 1000 de ochii pe fiecare mana. El simbolizeaza compasiunea lui Buddha si este perceput ca aducator de alinare, speranta si protectie celor care se afla in suferinta. Kannon aduce nativilor pe care ii apara capacitate de indurare, seninatate, liniste, lipsa de impotrivire si revolta, dar si acceptare.

 

zodiile Bou, Tigru – Kokuzo

Kokuzo simbolizeaza intelepciunea in vastitatea ei, intelepciunea lui Buddha. Kokuzi aduce judecata cumpanita, chibzuiala, inteligenta, dar si creativitate si spirit artistic celor pe care ii are sub protectia sa. Nativii guvernati de Kokuzo primesc drept ajutor de la abilitatea de a face fata obstacolelor si de a le traversa cu seninatate si cu fruntea sa. Totodata, Kokuzo ii ajuta pe acesti nativi sa se confrunte cu propriile defecte si slabiciuni, depasindu-le. Kokuzo inseamna a incerca sa atingi cele 6 Perfectiuni: generozitate, etica, rabdare, perseverenta, concentrare, intelepciune.

zodia Iepure – Monju

Monju expune vederii si cunoasterii o alta latura a intelepciunii - Intelepciunea Iluminata, dezideratul tuturor budistilor. Monju aduce istetime si o rapida asimilare a cunostintelor, favorizand studiile, cunoasterea si comunicarea. Monju imprima nativului Iepure trasaturi precum agerime si reusita in domeniile in care se transmit, se asimileaza si se scot la lumina noi cunostinte. 

zodiile Dragon, Sarpe – Fugen

Fugen reprezinta intelegerea, intuitia, viata lunga, potentialul, mintea treaza si pura, realitatea primordiala. Fugen este un protector al Sarpelui si al Dragonului. El aduce in viata acestora situatii in care acestia sunt nevoiti sa se confrunte cu invataminte puternice, juraminte pe viata, invataturi. Este menirea lor sa faca apel la conduita si sa dovedeasca moralitate la cel mai inalt nivel.

zodia Cal – Seishi

Seishi este unul din insotitorii lui Amida Buddha si pazitor al intelepciunii. In fapt, el reprezinta puterea intelepciunii. Dispune de o mare forta si potential si, conform traditiilor japoneze, alaturi de Amitabha si Chenrezig, Seishi ii conduce pe cei morti catre Pamantul Pur. Seishi aduce nativului Cal abilitatea de a vedea lucrurile in profunzime si de a putea distinge in momentele de rascruce intre bine sir au.

zodiile Oaie, Maimuta – Dainichi

Dainichi, cunoscut si ca “Buddha primordial” constituie intruparea Dharmakaya ultimul trup al lui Buddha, cel fara de forma si plin de adevar. Dainichi reprezinta totodata Shunyata (Golirea) si alaturi de Bodhicitta, Marea Compasiune, ajuta in gasirea si invatarea Iluminarii totale. El faciliteaza constientizarea adevarului supreme si intelegerea naturii lucrurilor. Dainichi aduce nativilor Oaie si Maimuta tacere, rezerva, abilitatea de a avea grija de ceilalti, dar si o deplina intelegere a naturii inconjuratoare.

zodia Cocos – Fudo

Fudo face parte din grupul cunoscut sub numele de “cei 5 mari regi” sau cei “5 regi ai cunoasterii’. Figura sa este asociata cu ideea de protectie impotriva energiilor negative distrugatoare, dar si cu indepartarea acestor. In calitate de gardian al zodiei Cocos, Fudo protejeaza aceasta zodie impotriva actiunilor ostile si distructive. Totodata, inlesneste armonia interioara chiar si in cazul greutatilor si al problemelor si aduce satisfactie durabila.

zodiile Caine, Porc - Amida

Amida inlesneste longevitatea si viata de calitate, favorizand totodata iubirea neconditionata, compasiunea universala si forta adevarului. Amida reprezinta Buddha vietii Infinite si aduce nativilor pe care ii protejeaza putere de munca, renuntare de sine si descoperirea potentialului interior mai ales catre maturitate.

Foto homepage si interior: Shutterstock.com

Sursa: horoscop.garbo.ro

Transforma-te, altfel ramai fara Timp!

Luna octombrie ne aduce un eveniment astrologic mai special care din punctul meu de vedere merita o deosebita atentie. Saturn intra in Scorpion, pe 5 octombrie, si in acest fel incepe sa faca un schimb aparte de energii cu Pluton care se gaseste in Capricorn. Pentru ca se afla unul in domiciliul celuilalt, spunem ca Saturn si Pluton se afla in receptie mutuala si se vor sustine unul pe celalalt in tot ceea ce au de intreprins, pentru noi toti pana la urma.

Saturn simbolizeaza fundatia, structura, rezistenta, dar tot el este acela care ne face sa privim spre interior la motivul actiunilor noastre. Daca motivatiile nu sunt sanatoase, structura nu are cum sa reziste in Timp, alt cuvant cheie pe care trebuie sa il luam in considerare. Pluton, maestrul transformarii si regenerarii are darul de a scoate la suprafata, de a expune ceea ce nu prea am vrea sa vedem sau sa recunoastem despre noi insine. Astfel, aceasta receptie mutuala va scoate la lumina atasamentele noastre diverse, care, in cele mai multe dintre cazuri, au devenit si motivatiile noastre adevarate. De aceea, poate sa apara criza de constiinta, constientizarea faptului ca am cam incurcat borcanele, ca ne miscam intr-o lume a formei fara fond, ca iubirea se confunda cu posesia sau cu un bun de consum ori ca banul e valoarea suprema – motivatia.

Pusi in fata evidentelor, nu avem cum schimba situatia decat prin transformare. Pentru unii, lectia va fi mai dura si va semana cu un sacrificiu, cu o prabusire a structurii pe care erau obisnuiti sa construiasca. Pluton si Saturn nu fac decat sa spuna „Transforma-te, altfel ramai fara timp”. Pentru altii, tot acest context, va fi o oportunitate de eliberare, de reinventare din strafunduri pe baze sanatoase. Pluton nu stie sa cosmetizeze, nu va astupa crapaturile din fundatie cu un strat subtire de mortar si unul si mai subtire de vopsea. Va bate din picior ca sa intelegem cum stam: ori se mareste fractura ori nu, ori se mai tine fundatia, ori suntem la pamant si e cazul sa o luam de la capat. Pluton aduce momentul adevarului sau ne pune in fata unui alt adevar decat acela pe care l-am avut pana acum drept calauza.

Fiecare cu adevarul sau. Ma gandeam zilele acestea la cei care vor cu orice pret sa demonstreze ca au dreptate si se inchid singuri intr-o lume frumoasa poate, dar in care lipsa de oxigen poate dauna grav. Dupa care, la o privire mai adanca, am ajuns la concluzia ca fiecare are nevoie de un adevar personal, un fel de minireligie, daca vreti. Intrebarea care se ridica acum este ce facem cu adevarul personal si la ce foloseste el, de fapt? Din propriile mele constatari si experiente, din lucrul cu oamenii am inteles ca adevarul tau nu trebuie sa fie musai si adevarul altuia, dar poate sa devina. Adevarul meu personal de astazi sau dintr-o anumita perioada, imi serveste in principiu mie si trebuie sa ma duca undeva, in acord cu directia mea de evolutie. El poate defini si poate fi calauza unei etape mai mici sau mai mari din existenta mea, din calatoria mea spre lumina.

Pentru cei de langa mine, acest adevar poate sa aiba valoare de absurd, de minciuna, de aiureala, de non-sens. Sa spunem ca acest adevar personal e soferul unui autobuz in care sunt la un moment dat, cu o destinatie precisa.

Mai interesant insa mi s-a parut faptul ca in momentul in care am ajuns la destinatia partiala, sa-i spunem, si am coborat din autobuz, minireligia mea din momentul respectiv, soferul si autobuzul au plecat impreuna. Partea cea mai frumoasa a vietii este ca, atunci cand te trezesti singur in statie si te intrebi cu mintea vraiste unde a disparut structura pe care te-ai bazat pana atunci, apare de te miri unde un taxi. Iar adevarul nou nout care coboara de acolo ca sa te duca in urmatoarea etapa poate sa fie in totala opozitie cu cel de dinainte. Paradoxal, structura  nu se schimba, e poate mai flexibila decat te asteptai. Si ce sa insemne asta? Ca faza de dinainte a fost o minciuna? Un neadevar? Nu. Trebuie sa te agati de el? Sa fugi in disperare dupa autobuz ignorand ce ai sub nas? Nu.

Cred, totusi, ca marea majoritate a oamenilor asta face. Isi iroseste viata alergand dupa autobuz si sfarseste in adevaruri partiale, pentru ca asta sunt, adevaruri partiale. Ele pot defini etape de viata, patratele mici, bine conturate si care ne ofera foarte multa siguranta. Putem ramane prizonierii unui astfel de patratel, alergand dupa un autobuz sau in jurul cozii, pana ni se termina timpul. Simti ca ti se termina timpul, ca materia are un fel aparte de a se compacta, de a se condensa, construiesti, dar te sufoci. Si, totusi, continui sa alergi in acelasi patratel. Vine Saturn si ne spune „Stop joc ca n-ai priceput o iota. Ti-a sunat ceasul”. Sau, poti sa te gandesti, „minunat patratel, il iubesc, e frumos, dar uite mai e unul si inca unul”, si tot asa pana termini foaia de caiet de matematica, pe care o umpli cu istoria unei vieti care nu a vrut sa se limiteze la adevaruri partiale. Si, din adevaruri partiale, a ajuns la un adevar mai mare si poate si general valabil. Se aprinde lumina, adica. Iarasi poate paradoxal, din aceasta perspectiva, experienta aceasta totala mi se pare plutoniana si cumva singura capabila sa ne scape de Timp. In experienta terestra invatam din dualitati, din lucruri aparent opuse, dar care sunt de fapt acelasi adevar. Lumina e un adevar partial. Te poate calauzi pana intr-un punct al existentei tale in care te debarca din autobuz si te lasa pe intuneric. Dar abia atunci intelegi ce inseamna cu adevarat valoarea de adevar a unei zile intregi. Nu acele 24 de ore ale lui Saturn care iti atarna in ceasul de la mana, ci mai degraba acea zi care se naste perpetuu din cenusa (Pluton) si defineste nemurirea. 

In lumea materiala omul a facut descoperirile doar pe jumatate si multe dintre ele au devenit lanturi. Revelatia intr-o aripa e lant. Lipsa de credinta e ghiuleaua care priponeste lantul adanc in indoiala. Si atunci te invarti la nesfarsit in cercul vesnicei reintoarceri. In lumea materiala omul a facut descoperirile doar pe jumatate pentru ca nu le-a vazut aura spirituala, prelungirea imateriala care uneste Cerul cu Pamantul. Cand intelegi lumea doar pe jumatate devii prizonierul Timpului, pentru ca nici Timpul nu-l percepi corect. Saturn „coborat” in „subteranul” lui Pluton pare absurd, pare terifiant. Dar nu e. Perceput intreg, Saturn e cealalta aripa, cand cei mai multi dintre noi il cred implacabila condamnare, ceasul care ticaie constant, imposibil de incetinit care ne poarta spre final.

Saturn si Pluton se pun reciproc intr-o lumina interesanta. Un cerc pare sa fie o lume inchisa, ca si cum te-ai roti la nesfarsit pe inelul lui Saturn, fara sa poti depasi granita. Nu exista granita, decat fizic. Am fost invatati ca mana se sfarseste in varful degetelor.

Impreuna, in receptie mutuala, Saturn si Pluton ne arata ca, de fapt, cercul e o spirala nesfarsita. Timpul reinviat pe domeniul lui Pluton ne mai da o sansa. Doar elevand constiinta peste materie Timpul nu se mai reduce la o notiune implacabila, finita si bine definita, ca un patratel de pe caietul de matematica.

Receptia aceasta mutuala e, de fapt, o invitatie la evadarea din patratel, o invitatie de a invata nemurirea tocmai de la Timpul pe care in mod nedrept il consideram vinovat de efemerul vietii noastre fizice.

OUT OF TIME from Андрей Скурьят DREE on Vimeo.

sursa

http://www.astrotext.ro/2012/10/receptia-mutuala-saturn-pluton-%E2%80%9Etransforma-te-altfel-ramai-fara-timp/

http://adevarul2012.blogspot.ro