Ce face creierul uman atunci când este “hrănit” cu sentimente negative

Doctorul Joe Dispenza, unul dintre cei mai populari protagonişti ai filmului „What the bleep do we know?”, explică foarte clar cum lucrează substanţele chimice în creierul nostru, menţinându-ne în vechile obiceiuri şi modele comportamentale şi ce poate fi făcut pentru a depăsi aceste tipare.

Creierul se ocupă de interacţiunea cu mediul. In faza de învăţare, memorăm informaţii sau moduri de abordare a unor situaţii noi. Apoi aplicăm ceea ce am învăţat.

Ne propunem să personalizăm, sa demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul. Când facem asta, vom aveam o nouă experienţă.

Când trăim acea experienţa nouă, când suntem în mijlocul ei şi folosim toate cele 5 simţuri, iar informaţiile de la simţuri se duc către creier, prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează şi forţează creierul să elibereze substanţe chimice. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experienţă nouă. Sentimentele şi emoţiile sunt produsul final al experienţelor. Ţineţi minte: cunoaşterea este pentru minte, experienţa este pentru corp.

Nu e suficient să trăim experienţa o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm. Iar când începem să o repetăm foarte conştienţi, atunci experienţa devine o parte a modului nostru de a fi.

Modul nostru de a fi este o sumă de abilităţi, reacţii emoţionale, comportamente, condiţionari acumulate de-a lungul timpului, ce sunt declanşate în situaţii cunoscute, fără a le mai trece prin filtrul conştiinţei.

Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut şi te întrebi cum ai ajuns la capăt, deşi ai fost cu mintea in altă parte. Dacă repetăm experienţa de multe ori, ea este stocată în sistemul subconştient, numit sistemul „a fi”.

Din momentul în care ne simţim aşa cum gândim, începem să gândim în modul în care ne simţim, iar creierul emite şi mai multe substanţe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt.

Acest ciclu, în care gândul devine sentiment şi sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simţim.\

O persoană care suferă şi a memorat această stare emoţională, timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconştient.

Se poate spune, conştient „vreau să fiu fericit” – mintea, intelectul, spune asta – dar corpul a memorat nevoia de suferinţă. Când o persoană se decide să facă un efort conştient să se schimbe, îşi dă seama peste puţin timp că face aceleaşi lucruri, gândeşte aceleaşi gânduri.

Începem să ne schimbăm, atunci când nu mai permitem ca mediul înconjurător (oameni, lucruri, locuri, situaţii) să activeze aceleaşi circuite în creierul nostru, când începem să devenim conştienţi de aceste programe/reacţii subconştiente.

Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supravieţuire, pe cel de relaxare, neuro-sistemul nostru va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru.

În momentul în care începem să simţim bucurie, înălţare, inspiraţie, condiţionăm corpul faţă de o minte nouă. Pur şi simplu, ii trimitem corpului, un nou semnal.

Dacă trăim folosind doar substanţele chimice pt supravieţuire vom avea stări de agresiune, mânie, frică.

Războiul, competiţia, politica, toate sunt doar rezultatele condiţionărilor pe care le-am cultivat şi în care ne complacem să trăim. Cealaltă stare a minţii în care trăim se numeşte creaţie. Când te afli, cu adevărat, în această stare, uiţi de tine însuţi. Nu mai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Eşti atât de implicat în ceea ce faci, încât gândul devine experienţa unui alt sine.

Starea adevărată de creaţie implică un nou set de stări care se relaţionează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră, ci înăuntrul nostru.

Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoţionale ale minţii, care ne menţin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră, atunci pătrunde Lumina prin noi şi avem tendinţa să adoptăm acele caracteristici ale puterii din fiinţa noastră, ale minţii superioare: să fim bucuroşi, generoşi, altruişti, iubitori, inspiraţi, răbdători.

Sursa: Finaciarul

Sursa: danielroxin.blogspot.ro

Acceptă-ți sentimentele într-un mod responsabil

Negarea propriilor sentimente nu înseamnă că acestea mor sau nu mai există, ori că energiile lor nu mai operează în câmpul nostru energetic. Dimpotrivă, atât timp cât vor rămâne nerezolvate, energia lor va rămâne în interiorul nostru, continuând să crească şi să se amplifice la fel ca o drojdie. Ea va atrage către sine toate vibraţiile similare din atmosferă, inclusiv a celorlalte emoţii negative din interiorul corpului nostru. Aceste energii reunite creează astfel un blocaj, care acţionează la fel ca un baraj ce împiedică fluxul normal al apei şi care scurtcircuitează sistemul nostru energetic în o mie şi unul de feluri, pe care de cele mai multe ori nici măcar nu ni le putem imagina. Dacă aceste sentimente rămân nerezolvate, procesul continuă să se amplifice, iar efectele perturbatoare pot fi fără număr. Dacă te afli în această situaţie, începe prin a recunoaşte aceste efecte şi necesitatea schimbării.

Aceste sentimente nerezolvate nu pot fi considerate moarte şi îngropate, întrucât energia lor continuă să fie vie, rezonând pe un anumit nivel al fiinţei noastre. La un moment dat, ele se vor manifesta într-un fel sau altul. De aceea, transformarea energiei lor negative într-o energie pozitivă şi vindecătoare conferă un mare sentiment de eliberare interioară.

Sentimentele sunt energie, deci pot fi sublimate. Altfel spus, vibraţia lor poate fi transformată dintr-una negativă într-una pozitivă. Aceste sentimente negative pot fi rezolvate pentru totdeauna. Procesul este minunat, amuzant, terapeutic, vindecător şi generator de mari beneficii. El îţi permite să intri în contact cu întregul tău potenţial adormit, nerealizat, dar care îţi este inerent.

Care a fost prima ta reacţie atunci când ai aflat că TU ÎNSUŢI ai putea fi cauza şi creatorul tuturor problemelor cu care te confrunţi, inclusiv al tuturor bolilor tale? […]Este infinit mai puţin dureros să crezi că altcineva este de vină pentru problemele tale de sănătate, sau pentru orice fel de alte probleme. Din păcate, atunci când învinovăţim pe altcineva, apar două dificultăţi. Pe de o parte, acuzarea altor persoane ne protejează sistemul inconştient de supravieţuire. Ea ne permite să rămânem în zona noastră de confort psihic, în care ne simţim în siguranţă. Din păcate, în acest fel noi blocăm procesul creşterii noastre interioare, care ne-ar putea elibera de condiţionarea noastră anterioară.

Pe de altă parte, dacă ne-am învăţat să dăm întotdeauna vina pe altcineva, fără să ne asumăm vreodată responsabilitatea pentru sentimentele, emoţiile şi gândurile noastre, noi sfârşim prin a nu ne mai recunoaşte aceste trăiri care fac parte integrantă din fiinţa noastă. „Şi ce dacă?”, te-ai putea întreba. Atunci când îi învinovăţim pe cei din jur, nu putem învăţa din propriile noastre experienţe şi nu ne putem maturiza psihic, proiectând astfel asupra altora puterea noastră personală, respectiv voinţa şi libertatea noastră de a face alegeri. Practic, noi îi lăsăm pe ceilalţi să fie responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, nemaiavând la îndemână nicio pârghie prin care să preluăm controlul asupra acesteia. De aceea, dacă dorim să ne păstrăm aceste comori supreme, singurele care fac ca viaţa să merite să fie trăită – puterea personală, autocontrolul, voinţa şi libertatea de a face alegeri –, noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente, emoţii şi gânduri, inclusiv pentru atitudinile şi reacţiile derivate din ele. În acest fel, noi vom deveni singurii responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.

Dacă vom depăşi nevoia de a-i învinovăţi pe ceilalţi, nu vom mai fi o victimă a circumstanţelor exterioare ale vieţii. Altfel spus, vom elimina din viaţa noastră tiparul victimei. Dacă vom înţelege că toate greutăţile prin care trecem sunt rezultatul Legii Cauzei şi Efectului, noi vom fi motivaţi să căutăm „cauzele” circumstanţelor noastre actuale, astfel încât să putem schimba „efectele” lor, adică situaţiile neplăcute în care ne aflăm.

Dacă profesorii nu ne-ar fi obligat la şcoală să învăţăm adunarea şi scăderea, apoi înmulţirea şi împărţirea, crezi că am fi reuşit vreodată să facem acest lucru pe cont propriu? Puţin probabil. Dacă vom deveni conştienţi de faptul că fiecare provocare din viaţa noastră reprezintă o experienţă din care putem învăţa ceva şi dacă ne vom propune să facem tot ce ne stă în puteri pentru a depăşi toate obstacolele care ne ies în cale, noi vom putea ieşi din actuala zonă de confort psihic, ridicându-ne pe un nivel superior de conştiinţă. Pe de altă parte, dacă vom rămâne în actuala zonă de confort psihic, urmând calea minimei rezistenţe, noi ne vom bloca singuri progresul. Reţine acest lucru: rămânerea în interiorul zonei de confort echivalează cu blocarea creşterii spirituale.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ieşim din această zonă de confort psihic, să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre atitudini şi să ne lărgim orizonturile riscând să facem un mic efort, sau chiar unul mai mare! Dacă vom accepta acest risc şi vom păşi în afara zonei noastre de confort psihic, procesul de creştere spirituală va începe automat.

Adeseori, acesta se dovedeşte neconfortabil, sau chiar dureros, dar creşterea nu poate fi concepută fără acest disconfort. Pe măsură ce ne vom acomoda cu noua situaţie, experienţele noastre vor deveni din ce în ce mai puţin dureroase, din ce în ce mai puţin înspăimântătoare şi din ce în ce mai confortabile. Partea cea mai interesantă este că noi putem să ne continuăm creşterea spirituală chiar şi fără vreo senzaţie de disconfort.

Un alt motiv pentru care noi nu dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre gânduri şi sentimente (proces numit negare) este acela că dacă am admite că NOI suntem cei care ne-am provocat singuri toată această suferinţă, boala sau problemele cu care ne confruntăm, ar însemna să recunoaştem că am greşit în toţi aceşti ani în foarte multe privinţe. Noi preferăm să rămânem în starea de negare, întrucât ne simţim atacaţi sau ameninţaţi. Foarte mulţi oameni nu sunt dispuşi să îşi asumefaptul că au greşit, întrucât îşi bazează identitatea pe un sistem de convingeri incorecte, la care se rezumă însă întreaga lor filozofie de viaţă. Dacă şi-ar asuma propriile greşeli, multe din aceste convingeri s-ar prăbuşi, iar ei s-ar simţi extrem de vulnerabili. O astfel de experienţă poate spulbera literalmente identitatea unei persoane, aruncând-o într-o confuzie totală, care ar face-o să îşi piardă orice punct de referinţă. Din cauza dezorientării, ea nu şi-ar mai da seama cine este şi încotro se îndreaptă.

De aceea, decât să experimenteze un astfel de disconfort şi o astfel de vulnerabilitate, foarte mulţi oameni preferă să revină la vechiul lor mod de a fi, refuzând să privească în faţă realitatea. Ei nu sunt capabili să recunoască faptul că ceea ce au căutat atâta vreme a fost maturizarea spirituală, şi implicit spaţiul mai sigur pe care îl asigură aceasta.

Ceea ce foarte puţini oameni înţeleg este faptul că greşelile sunt permise, că nu este nicio problemă dacă greşesc. Noi am crescut într-o societate care ne-a programat să avem cu orice preţ dreptate. De aceea, schimbarea acestei prejudecăţi poate părea extrem de înspăimântătoare şi de dureroasă. Această ajustare atât de dificilă se datorează faptului că mintea noastră este convinsă că trebuie să aibă cu orice preţdreptate şi să îşi justifice toate acţiunile.

Îngăduie-ţi să greşeşti. Acordă-ţi permisiunea să nu ai dreptate. Numai în acest fel vei învăţa să îţi schimbi condiţionarea mentală. Dacă oamenii ar putea să renunţe la convingerea subconştientă că trebuie să aibă cu orice preţ dreptate, înlocuind cuvântuldreptate cu cuvântul corect, probabil că tranziţia ar fi ceva mai uşoară. Poate că egoul nu s-ar mai simţi atât de traumatizat la gândul că trebuie să renunţe să îşi mai justificetot timpul acţiunile şi să aibă în permanenţă dreptate. Ori de câte ori simţi nevoia să ai dreptate cu orice preţ, pune-ţi întrebarea: „La urma urmelor, chiar contează atât de mult?” De cele mai multe ori, dacă vei răspunde cinstit la această întrebare, vei constata că răspunsul este: „Nu, nu contează deloc!”

O altă întrebare pe care ţi-o poţi pune este cea pe care o recomandă dr. Jampolsky în cartea sa: „Ce ai prefera: să ai dreptate sau să trăieşti într-o stare de pace interioară?” Dacă vei ajunge să îţi spui cu sinceritate: „Nu contează dacă am dreptate sau nu. Prefer să fiu liniştit şi împăcat”, sau „Optez pentru starea de pace interioară”, vei ieşi automat din multe situaţii sau momente neplăcute şi VEI TRĂI într-adevăr starea de pace interioară, care este atât de plăcută.

“Dacă te decizi să nu mai fii o victimă, dacă îţi doreşti acest lucru cu toată ardoarea, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să scapi de sentimentul de vinovăţie. Dacă doreşti să îţi amplifici şi mai mult capacitatea de a te schimba, va trebui să renunţi inclusiv la judecăţile critice. Dacă simţi nevoia de a judeca cu orice preţ pe cineva, păstrează-ţi judecăţile critice pentru singurul domeniu de care eşti cu adevărat responsabil: cel al minţii, al corpului şi al inimii tale. Chiar şi atunci, ai grijă să nu fii prea dur cu tine însuţi. Cel mai bine este să îţi recunoşti propriile dezechilibre, să le ajustezi şi să mergi mai departe.” Aceste cuvinte pline de înţelepciune îi aparţin autorului Ken Carey şi apar în cartea sa, Terra Christa.

După cum ai constatat, totul se rezumă la asumarea conştientă a propriilor gânduri, sentimente şi atitudini. Această asumare permite o schimbare uriaşă, de proporţii dramatice, care îţi va permite să devii stăpânul propriului tău sine, şi implicit al întregului univers interior al acestuia.

În acest scop, este necesar să îți asumi într-un mod responsabil:

1. Propriile sentimente

2. Propriile gânduri

3. Propriile cuvinte şi

4. Propriile acţiuni.

Cum intenţionezi să devii responsabil de sentimentele, gândurile, cuvintele şi acţiunile tale? Îţi reamintesc că starea de sănătate a tuturor aspectelor vieţii tale depinde de conştiinţa ta. De aceea, urmăreşte să devii conştient de ceea ce simţi, de ceea ce gândeşti, de ceea ce spui şi de ceea ce faci. Dacă nu eşti conştient în aceste patru domenii importante, viaţa ta poate fi comparată cu o navă fără busolă şi fără cârmaci, împinsă de colo-colo de toate vânturile, fără nicio direcţie bine stabilită şi fără capacitatea de a ajunge vreodată la destinaţie.

[...]Dacă vei opta pentru renunţarea la vinovăţie şi la acuzaţii, tu îţi vei începe practic călătoria către o mai mare responsabilitate. Această responsabilitate este absolut necesară doreşti să renunţi la rolul de victimă, să transformi cauzele care au produs efecte nedorite în viaţa ta, să îţi descoperi puterea divină care îţi va permite să îţi controlezi în totalitate viaţa şi să experimentezi rezultatele pe care ţi le doreşti cu adevărat în viaţă.

Reţine: la baza problemelor tale nu stau niciodată factorii EXTERIORI. Cauzele tuturor problemelor tale se află ÎN INTERIORUL tău. Dacă vei înceta să mai cauţi răspunsuri în exteriorul tău, tu vei începe să capeţi un control din ce în ce mai mare asupra adevăratelor cauze ale dificultăţilor prin care treci, ale problemelor şi obstacolelor cu care te confrunţi, şi te vei transforma astfel dintr-o victimă a circumstanţelor exterioare într-un stăpân al propriei tale vieţi.

Cele şapte metode prin care poţi realiza acest lucru sunt:

1. RENUNŢAREA la vinovăţie şi acuzaţii

2. RENUNŢAREA la forţă şi la control

3. IERTAREA totală

4. IUBIREA necondiţionată

5. ACCEPTAREA cu recunoştinţă a dificultăţilor vieţii

6. ACCEPTAREA perfecţiunii absolute a tuturor fiinţelor şi a tuturor situaţiilor

7. RECUNOŞTINŢA faţă de toate fiinţele şi faţă de toate situaţiile.

Prin acceptarea responsabilităţii pentru acţiunile şi pentru comportamentul tău, şi prin asumarea conştientă a TUTUROR sentimentelor, gândurilor (emoţiilor), atitudinilor, convingerilor şi cuvintelor tale, tu îţi vei crea practic un mic paradis interior, în care vor domni numai bucuria şi pacea interioară. Alegerea îţi aparţine. Ce preferi? Să fii în continuare o victimă, sau să devii stăpânulpropriului tău destin? Mesaje de Suflet

Karol K. Truman – Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Somnul atenuează amintirile neplăcute

Galerie foto (1)

Oamenii de ştiinţă se apropie din ce în ce mai mult de desluşirea misterului legat de modul în care creierul face faţă amintirilor neplăcute sau traumatice, în timpul somnului.

Cei mai mulţi oameni au de-a face cu evenimente traumatizante într-un moment din viaţa lor. Pentru unii, acestea au un impact mai mare şi pot duce la stres posttraumatic, făcându-i vulnerabili emoţional pentru o perioadă lungă de timp.

Specialiştii spun că există dovezi semnificative care arată că aproximativ 20% din timpul în care dormim, atunci când ne aflăm în faza de mişcare rapidă a ochilor (MRO), faza în care visăm, în creier au loc procese cu rol în prelucrarea de amintiri recente.
De aceea, ei cred că o mai bună înţelegere a acestui fenomen i-ar putea ajuta pe pacienţii care suferă de tulburări de stres posttraumatic.

Pentru a analiza situaţia, cercetătorii de la Universitatea California au elaborat un studiu care s-a bazat pe un eşantion de 35 de voluntari, pe care i-au împărţit în două grupuri.
După ce li s-a arătat o serie de 150 de imagini alese special pentru a le provoca reacţii emoţionale, doar membrii unui singur grup au avut voie să doarmă.

Ulterior, participanţilor le-au fost arătate iar aceleaşi imagini, doar că de data aceasta un scanner RMN le monitoriza fluxul sanguin din creier.

Cei care au dormit au înregistrat o activitate scăzută la nivelul amigdalei cerebrale, parte a creierului asociată cu emoţiile, şi o activitate crescută a cortexului prefrontal, regiune responsabilă cu gândirea raţională.

În schimb, cei care nu au dormit au înregistrat un nivel emoţional mult mai ridicat atunci când le-au fost arătate imaginile pentru a doua oară.

Specialiştii cred că schimbările chimice care se produc în creier în timpul fazei de somn MRO (mişcare rapidă a ochilor) ar putea ajuta la înţelegerea modului în care corpul face aceste schimbări.

În timpul fazei de somn MRO (când survin şi visele), se produce o scădere accentuată a nivelului noradrenalinei, o substanţă chimică din creier asociată cu stresul. Prin procesarea experienţelor emoţionale anterioare în acest mediu cu un nivel scăzut de norodrenalină, ne trezim a doua zi şi ne dăm seama că emoţiile au devenit mai slabe.

Sursa: BBC

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

RUGACIUNI PENTRU VINDECAREA SUFERINTELOR FIZICE SI SUFLETESTI

Rugăciune pentru problemele de comportament ale copilului

Doamne Dumnezeule,

Te rog, ajută-mă să-mi înţeleg copilul. Îţi cer să-l înconjuri pe copilul meu cu iubire, înţelepciune şi inteligenţă. Te rog, ajută-l pe copilul meu să înţeleagă şi să accepte responsabilitatea pentru comportamentul său. Te rog să-l călăuzeşti pe copilul meu să facă alegeri inteligente bazate pe iubire şi nu pe teamă. Te rog pe Tine şi pe Arhanghelul Mihail să-l eliberaţi pe copilul meu de orice legături sau blocaje care ar putea să-l împiedice să fie fericit. Mulţumesc.

Rugăciune pentru vindecarea relaţiei dintre părinte şi copil

Doamne Dumnezeule, Te rog să ne ajuţi, pe copilul meu şi pe mine, să avem o relaţie armonioasă. Te rog să ne ajuţi să vindecăm orice temeri care ne împiedică pe copilul meu şi pe mine să ne manifestăm dragostea unul faţă de celelălt. Te rog, ajută-l pe copilul meu să se concentreze şi să fie fericit. Te rog, ajută-l pe copilul meu să mă accepte pe mine şi felul meu de a fi. Îţi cer ţie şi îngerilor Tăi să-l ajutaţi pe copilul meu să se elibereze de orice neiertare şi de orice resentiment. Te rugăm, ajută-ne să avem o relaţie apropiată şi plină de iubire. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea relaţiilor de familie

Doamne Dumnezeule,

Ştiu că celălalt membru al familiei mele şi eu avem amândoi îngeri păzitori. Îi rog pe aceşti îngeri păzitori să ne ajute să ne vindecăm problemele şi neînţelegerile. Vă rog, ajutaţi-ne să ne eliberăm de orice mânie sau neiertare. Fie ca toate efectele greşelilor noastre să se risipească şi să fie uitate de oricare dintre cei implicaţi. Te rog, ajută-mă să las deoparte orice judecată faţă de mine sau faţă de alţii. Te rugăm ca îngerii noştri păzitori să ne dea cât se poate de limpede îndrumările Tale, ştiind că voia Ta pentru noi e pace. Mulţumesc.

Rugăciune pentru un membru al familiei

Doamne Dumnezeule,

Te rog să-l ajuţi pe acest membru al familiei mele să aibă un sentiment de pace şi fericire chiar acum. Te rog să-i mai trimiţi şi alţi îngeri să-l însufleţească. Te rog, înconjoară întreaga noastră familie cu încă o dovadă a iubirii Tale divine. Ajută-ne să ne eliberăm şi să avem credinţă şi încredere. Te rog, dă-ne un semn al iubirii Tale pentru ca astfel să ne eliberăm de temerile noastre. Mulţumesc pentru toată dragostea Ta vindecătoare.

Rugăciune pentru sănătate şi vindecare

Doamne Dumnezeule,

Ştiu că Tu m-ai creat în perfecţiune după chipul şi asemănarea Ta. Vă rog, pe Tine, pe Sfântul Duh şi pe Arhanghelul Rafael, să mă ajutaţi să cunosc şi să trăiesc această stare de sănătate în trupul meu material. Doresc să elimin orice gânduri şi comportament care au creat iluzia de boală şi durere. Ştiu că tu eşti omniprezent, deci Tu exişti în fiecare celulă a trupului meu. Te rog, ajută-mă să simt iubirea Ta în trupul meu material, ca să ca să pot şti că mă legeni chiar acum în sfintele tale braţe. Amin.

Rugăciune pentru a găsi curajul de a-ţi urma Menirea Vieţii

Arhanghele Mihail, te rog să vii la mine acum. Te rog frumos să pogori în mintea şi inima mea şi să înlături toate temerile care mă împiedică să fac schimbările necesare în viaţă. Ajută-mă să mă simt în siguranţă materială şi emoţională. Ajută-mă să mă eliberez de teama de a face schimbări. Te rog ajuta-mă să merg înainte fără teamă, cu deplină credinţă în Dumnezeu. Te rog să mă ajuţi să aflu că Dumnezeu mă sprijină cu aceeaşi energie cu care menţine planetele pe cer. Las acum toate grijile şi temerile mele în seama lui Dumnezeu. Ajută-mă să aflu, să cred şi să-mi deschid inima pentru iubire ca să pot trimite aceeaşi iubire către Domnul şi toţi copiii săi. Îţi mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea efectelor unei agresiuni psihice

(pentru noi sau altă persoană)

Arhanghele Rafael, te rog pătrunde în trupul (meu sau numele persoanei) şi vindecă orice dezechilibru sau impurităţi ce ar putea proveni din gânduri de furie sau teamă. Arhanghele Mihail, te rog înlătură pe oricine din lumea spiritelor sau lumea materială care nu acţionează pentru binele suprem al lui (numele persoanei pe care doreşti să o purifici) . Îngeri păzitori ai persoanei sau persoanelor care l-au atacat psihic pe ( numele persoanei pe care doreşti să o purifici) vă cer să ajutaţi să readuceţi armonia şi pacea în această situaţie şi să înlocuiţi toată suferinţa cu pace. Cer ca toate efectele greşelilor care au fost făcute în toate timpurile să fie anulate de către şi pentru toţi cei implicaţi. Vă mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru Pacea şi Fericirea familiei

Arhanghele Uriel, sunt îngrijorat pentru ca familia mea pare nefericita. Poti, te rog, sa ne vii în ajutor, de îndata? Întrucât acesta situatie ne afecteaza pe toti cei din casa, te rog sa intri în inima fiecaruia dintre noi si sa îndepartezi resturile de teama. Te rog elimina greselile noastre de gândire si elimina efectele acelor greseli. Ajuta-ne sa ne eliberam de încrâncenare si sa renuntam la învinovatiri si resentimente. Cer interventia îngerilor pazitori ai fiecarei persoane din aceasta casa, ca sa aduca pace si iubire în caminul nostru. Îti multumesc. Amin.

Sursa: lumeaingerilor.ro

evolutiaspirituala.jimdo.com