Credinta crestina si medicina

Episcopul Vasile Somesanul
Credinta crestina si medicina
Problemele cu care se confrunta lumea in care traim sunt tot mai mari. Calmarea si rezolvarea multora dintre aceste probleme, pretinde un dialog continuu intre toti aceia care au ceva de spus si de facut pentru depasirea situatiilor critice si pentru vindecarea ranilor care produc durere atat in viata persoanei, cat si in viata societatii.
Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Parinte Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, ne intalnim din nou, acum a treia oara, la Simpozionul Ortodox de Medicina si Teologie, in acest cadru generos oferit de Domnul Conferentiar Doctor Mircea Gelu Buta, pentru a continua si a adanci dialogul, cunoasterea si conlucrarea.
Dialogul dintre Medicina si Biserica, dintre medici si preoti se dovedeste a fi viabil si necesar, deoarece in preocuparile noastre si unii si altii ne intalnim cu omul suferind, cu omul bolnav trupeste si sufleteste, cu omul care in incercarile prin care trece se lupta cu suferinta cautand sursele refacerii sanatatii nu numai in stiinta si practica medicala, ci mai ales la Dumnezeu, de la Care asteapta ajutorul prin Biserica, prin medic si preot deopotriva.
Spitalul, din acest punct de vedere, este spatiul de interferenta a stiintei si practicii medicale cu credinta, iar punctul cel mai important al interferentei medic-preot este vindecarea bolnavului realizata atat prin administrarea tratamentului medical cat si prin lucrarea dreptei credinte, care ca dreapta cunoastere, cinstire si traire a lui Dumnezeu, reface in omul bolnav legatura cu harul divin, cu energiile dumnezeiesti necreate prin care se fortifica sufletul si trupul.
Tematica simpozionului din acest an este deosebit de generoasa. Apartenenta noastra in calitate de crestini la Biserica, la Trupul lui Hristos, pretinde de la noi, medici si preoti, sa ne conjugam preocuparile in vederea depasirii situatiilor de criza provocate de instrainarea omului de Dumnezeu, instrainare care s’a aflat mereu, de-a lungul timpului la originea tuturor incercarilor si a suferintelor prin care a trecut si trece omul si societatea.
Durerea cauzata de nestiinta, boala, saracie, singuratate si moarte sunt expresia conditiei umane cauzate de starea de cadere in pacat, de instrainarea de Dumnezeu, de Izvorul Vietii prin neascultarea lui Adam si a urmasilor lui.
Durerea este rezultatul fiziologic al traumatizarii proprii prin deviere de la drumul dat prin actul creatiei, iar moartea este rezultatul departarii de Dumnezeu.
Coruptibilitatea firii omenesti si a persoanei, la fel ca si moartea, nu sunt dorite de Dumnezeu, cu toate ca uneori apar ca pedeapsa a lui Dumnezeu pentru pacatul savarsit, pentru calcarea Poruncilor. Dar, aceste stari nu sunt menite sa dureze vesnic. Durerea produsa de pacat este preschimbata de Dumnezeu prin lucrarea caintei si a pocaintei (schimbarea launtrica, intoarcerea la Dumnezeu), in mijloace de biruire a pacatului.
i moartea insasi, prin Dumnezeu este intoarsa impotriva stricaciunii si a cauzei stricaciunii: pacatul, ca distrugere a lui, pentru ca raul sa nu fie vesnic, fara de moarte.
Potrivit cunoasterii teologice, intreaga creatie este destinata sa ajunga la transfigurare, la o innoire intru nestricaciune prin Biserica in imparatia lui Dumnezeu. Acesta este un adevar fundamental, de care pe parcursul vietii trebuie sa ajungem sa fim convinsi, pentru ca eforturile si intreaga noastra munca sa nu ramana zadarnice.
Odata cu intruparea Mantuitorului si cu intemeierea Bisericii a inceput opera dumnezeiasca a mantuirii, a restaurarii omului prin Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Biserica este in lume si prin intemeierea, misiunea si scopul ei, se afla intr’o solidaritate fiintiala si organica cu lumea. Viziunea crestina ortodoxa asupra raportului dintre Biserica si lume, pleaca de la premisa ca lumea este darul iubirii lui Dumnezeu. Lumea este omenirea cazuta, care prin convertire personala si conlucrare cu Dumnezeu, in Biserica si prin Biserica, trebuie sa ajunga de la antropocentrism la teocentrism. „Dumnezeu S’a facut Om, pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca.” Acesta este mesajul si scopul Bisericii in lume.
Receptarea acestui mesaj in planul personal al vietii, aduce lumina, implinire si bucurie in toate domeniile vietii oamenilor.
Apropierea omului de Dumnezeu prin credinta sporeste darul si puterea vietii.
Lucrarea tamaduitoare a medicului si a preotului inspre omul suferind se intalneste in actul medical si cu dreapta credinta. Pentru lucrarea lor benefica, atat medicul, cat si preotul care isi indeplinesc bine slujirea, sunt cinstiti de Dumnezeu si de oameni. (Cartea Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 38, 1 si 1 Tim 5, 17).
Dreapta credinta, asumata si traita in Sfanta Biserica, care este „stalpul si temelia Adevarului” (1 Tim 3, 15) este pentru oricare credincios un izvor al harului divin, al puterii care reface, innoieste sufletul si trupul, facand posibila trecerea de la stricaciune la nestricaciune, de la moarte la Viata, pana la partasia dumnezeiestii firi. Aceasta credinta primita in dar de la Sfantul Duh, in Sfanta Taina a Botezului, trebuie mereu sustinuta prin viata duhovniceasca traita in ascultare de Biserica, in continua legatura cu: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, care sunt izvoarele Revelatiei divine, sunt Sfintele Taine prin care in Biserica se revarsa energiile divine, harul, puterea lui Dumnezeu spre refacerea si desavarsirea trupului si a sufletului (mai ales Spovedania, Sfanta Impartasanie si Sfantul Maslu, pentru cei bolnavi), participarea la sfintele slujbe, mai ales la Sfanta Liturghie, exercitiul rugaciunii si al infranarii, postul alimentar si duhovnicesc, cinstirea sfintilor si a sfintelor moaste, cinstirea icoanelor Mantuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfintilor ingeri si ale tuturor sfintilor.
Toate aceste lucrari ale credintei, care ne sunt daruite de Sfanta Biserica pot fi pentru oricare bolnav surse de insanatosire, de sporire a vietii vremelnice si vesnice.
Trairea dreptei credinte, oriunde si in orice imprejurare, este izvor de sanatate trupeasca si sufleteasca. Instrainarea de Dumnezeu, necredinta, a fost si ramane sursa necazurilor si a tuturor suferintelor. „Necazurile vin, ne spune Patericul, pentru ca ne semetim cand Dumnezeu ne miluieste.”
Semetia omului a generat de-a lungul veacurilor abaterea de la stiinta, de la dreapta cunoastere si lucrare, de la ortodoxie si ortopraxie la zona intunecata a devierilor de la cunoastere, care au sporit si sporesc suferinta.
Actul medical, bazat pe cunoastere si credinta duce la depasirea situatiilor de criza provocate atat de bolile trupesti cat si de cele sufletesti. Falsa cunoastere si falsa credinta sporesc situatiile de criza, instrainand si izoland persoana suferinda de sansa primirii ajutorului recuperator.
In aceasta zona a insuficientei cunoasterii, uneori voita si asumata, se gaseste pseudo-medicina si produsele falsei credinte: ereziile, ocultismul, practicile magice si vrajitoria, satanismul si spiritismul care, in anumite momente ale evolutiei istorice, au adus multa suferinta celor care le-au cazut victima.


Ceea ce pentru dreapta credinta reprezinta falsa credinta, pentru medicina reprezinta pseudo-medicina, ca deviere de la cunoasterea stiintifica si de la corecta practicare a actului medical.
Fara a intra in amanunte, in detalii, pseudo-medicina este definita ca fiind practicarea ilicita, neautorizata a celei mai grele dintre stiinte: medicina. Se refera la actele medicale nestiintifice.
Aceste practici medicale necontorizate, peudo-medicale, pot fi:
1) in folosul pacientului: reducerea fracturilor de catre persoane fara studii medicale; administrarea ceaiurilor medicinale; anumite recomandari alimentare.
2) in defavoarea pacientului: administrarea incorecta a unor tehnici orientale, cum ar fi acupunctura; indicarea unor asocieri de plante, restrictii alimentare care pot agrava boala.
Aceste tehnici pseudo-medicale au fost favorizate de lacunele medicinii in tratarea unor boli, credibilitatea si lipsa de instruire a pacientilor, conditiile socio-economice precare, insuficienta stapanire a campului medicinii alternative (homeopatie, tratamentul bio-energetic, acupunctura), sarlatanism, toate acestea fiind periculoase atunci cand impiedica bolnavul sa recurga la serviciile medicului, cand determina bolnavul sa abandoneze un tratament medical, cand induc bolnavului o dependenta de „vindecator” sau produc o stare de neincredere in actul medical.
La depasirea acestor neajunsuri si a urmarilor pe care le genereaza, astazi, poate mai mult decat alta data, conlucrarea medicilor si a preotilor, prezenti acum in numar mare in spitale, poate deveni deosebit de folositoare.
Oriunde, dar mai ales la patul bolnavului, acasa sau la spital, prezenta si lucrarea preotului este la fel de importanta ca si lucrarea medicului. Omul pentru a fi recuperat trebuie privit in integritatea lui bio-psihico-sociala, alcatuit fiind din trup si din suflet, valorile credintei impreuna cu cele ale stiintei ducand la sporirea actului vindecarii.
Urmand adevarului stiintei si adevarului religios, intelegem mai usor si medicii si preotii ca spitalul este in primul rand un asezamant caritativ, in care fiecare trebuie sa-si arate iubirea de Dumnezeu (bolnavul prin rabdare si ascultare, medicul prin daruire, preotul prin slujire), dupa cum si Dumnezeu isi arata iubirea fata de toti, deopotriva, si intelegem crezul savantului Nicolae C. Paulescu, care adresandu-se mai ales tinerilor medici, le spunea: „urmand perceptele caritatii, ingrijiti pe bolnavul mizerabil nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce sufera, ci ca pe Insusi Dumnezeu” (Dr. Nicolae C. Paulescu: „Spitalul”, conferinta tinuta la deschiderea cursurilor de medicina din cadrul asezamantului spitalicesc „Betleem” din Bucuresti la 12 mai 1913, in „Studii de medicina si filantropie crestina”, Ed. Christian, Bucuresti, 2001, p. 35).
[ text preluat din cartea „Medicii si Biserica”, vol. 3, editura Renasterea ]

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

RUGĂCIUNE CĂTRE ARHANGHELI PENTRU DESCHIDEREA CHAKRELOR

Aceasta este o rugăciune pe care o puteţi rosti oricât de des atunci când doriţi să vă conectaţi la energiile Arhanghelilor şi a Fiinţelor Înălţate. Fiecărei chakre îi este atribuit câte un Arhanghel sau o Fiinţă Înălţată:

Îl invoc pe Arhanghelul Mihail să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei mele rădăcină. Îţi mulţumesc, Arhanghele Mihail, pentru că mă ajuţi să mă ancorez în această lume. Îţi mulţumesc că mă ajuţi să aleg în viaţă calea minimei rezistenţe pe măsură ce mă apropii de împlinirea scopului meu. Îţi mulţumesc, Arhanghele Mihail.

Îl invoc pe Arhanghelul Metatron să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei mele sacrale. Îţi mulţumesc, Arhanghele Metatron, pentru că mă ajuţi să îmi recunosc nevoile fizice şi emoţionale. Te invoc să mă asişti oridecâte ori sunt în dezechilibru. Îţi mulţumesc că îmi aduci aminte să aleg bucuria în fiecare zi a vieţii mele. Îţi mulţumesc, Arhanghele Metatron.

Îl invoc pe Arhanghelul Uriel să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei mele solare. Îţi mulţumesc, Arhanghele Uriel, pentru că îmi aduci aminte să îmi folosesc puterea. Te invoc ca să mă ajuţi să-mi reamintesc cum trebuie să respir. Îţi cer să îmi întăreşti conexiunea cu Sursa oricărei forme de viaţă. Cu ajutorul tău mă străduiesc în fiecare zi să elimin frica din gândurile mele. Îţi mulţumesc că în sfârşit înţeleg cine sunt cu adevărat. Îţi mulţumesc, Arhanghele Uriel.

Îl invoc pe Arhanghelul Rafael să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei inimii mele. Îţi mulţumesc, Arhanghele Rafael, pentru că îmi aduci aminte că Iubirea şi Lumina Sursei este o parte din mine la fel cum şi eu sunt o parte din Ea. Acceptând mai multă Iubire şi Lumină, mă umplu până la revărsare şi aleg să împărtăşesc acea lumină şi altora. Te invoc să mă asişti în vindecarea şi lăsarea în urmă a tot ce nu aparţine celei mai Înalte Lumini.

Îl invoc pe Arhanghelul Gabriel să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei gâtului meu. Îţi mulţumesc, Arhanghele Gabriel, pentru că îmi reaminteşti să îmi exprim adevărul şi să-mi onorez necesităţile proprii. Te invoc ca să mă ajuţi să discern când este potrivit să iau cuvântul şi când e mai bine să ascult. Aleg acum să văd adevărul, să îmi exprim adevărul, să simt adevărul care este adevărat în fiecare zi a vieţii mele. Îţi mulţumesc, Arhanghele Gabriel.

O invoc pe Shekinah, manifestarea feminină a Sursei, să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei frunţii mele. Îţi mulţumesc Shekinah că mă asişti în dobândirea cunoaşterii spirituale şi a intuiţiei, în creşterea puterii care îmi aparţin prin drept. Te chem să-mi aduci aminte că şi ceilalţi oameni întâlniţi zilnic au deasemenea un scop anume în viaţă. Recunosc că ei sunt o parte din Divin, ceea ce îi face şi o parte din mine, aşa cum suntem Unul cu toţii. Îţi mulţumesc, Shekinah.

Invoc Lumina Christică să mă asiste în deschiderea şi susţinerea chakrei coroanei. Îţi mulţumesc Lumină Christică pentru această conexiune permanentă cu lumina care mă străbate, tot mai intensă în fiecare zi. Acum îi permit acelei lumini să îmi vindece toate aspectele sufletului meu. Te chem să mă ajuţi să împărtăşesc şi altora această lumină strălucitoare în fiecare zi în timp ce păşesc pe drumul vieţii mele. Recunosc că sunt conectat în permanenţă la Sursă şi aleg să păşesc prin acea lumină într-un mod mai conştient. Îţi mulţumesc, Lumină Christică.
Traducere de Dana Buzoianu http://www.lucratorul-in-lumina.com

România la final

2011: România, a intrat în anul mortii
Povestea cu statul minimal e doar teorie. Sa revenim cu picioarele pe pamânt – si mai precis, pe pamântul românesc. Voi aveti impresia ca statul actual, care este o birocratie socialista absolut monstruoasa si ne-umana, mai poate fi înca reformat pasnic. Eu nu cred. Eu cred ca sansa unei reforme pasnice a fost pierduta în perioada aprilie-iunie 2010. Acum e prea târziu.

2011, anul falimentelor imobiliare.

România are datorii prea mari; toti banii pe care îi împrumuta in 2011 se vor duce pe plata datoriilor externe (ca de plata datoriilor interne nici nu se mai pune problema).

Asta înseamna ca nu vor mai fi bani de pensii si salarii. Deci – concedieri in masa, scaderi de salarii si întârzieri la plata. Deci – milioane de datornici la banci vor fi executati. Pâna acum bancile au fost prudente cu executarile silite, pentru ca stiau ca nu îsi vor recupera banii (în special la împrumuturile cu garantii imobiliare). În 2011, s-a terminat cu îngaduinta. Toata lumea e cu spatele la zid!
Asa ca piata va fi inundata de oferte. Preturile se vor prabusi – nu ca pâna acum, ci de-adevaratelea! Dar chiar si asa, vor fi prea mari – pentru ca românii nu vor mai avea bani nici de pâine.
Nu mai aveti investitori straini si vreti sa-i pacaliti pe cei români?
Încrederea investitorilor straini s-a prabusit complet: 8.5 miliarde investitii straine în 2008, 4 miliarde în 2009 si doar 2 miliarde în 2010.
Chiar si aia care venisera aici cu ani în urma, au plecat: Coca-Cola a desfiintat 3 fabrici (din Bucuresti, Oradea si Iasi) pe care le-a mutat in alte tari (de pilda, în Republica Moldova: rusine!) Motivul l-au spus pe fata: cheltuielile cu forta de munca sunt prea mari! Kraft Foods s-a mutat din România în Bulgaria. Colgate si-a mutat fabrica în Polonia.
Bai politrucilor, voi ce faceati când plecau toti astia? Campanie electorala! si vreti acum sa va salvam noi pe banii nostri? Vezi sa nu!
Economia româneasca nu mai exista!
Mai grav este ca însasi tesatura economica a tarii, “plasa” de firme care mentinea economia în functiune, are acum gauri imense. Din peste 700.000 de companii, câte erau înregistrate la Registrul Comertului în 2007, au disparut circa 650.000.
S-au închis întreprinderi mari, cu mii de angajati. De pilda, industria de vagoane: Astra Arad, Romvag Caracal, Meva Turnu Severin .
 Germania a desfiintat recent programul Rabla, asa ca exportul de Dacii a primit si el o lovitura grea. Pai cine sa mai duca economia în spate? E terminata treaba!
Urmeaza un apocalips economic!
Asa ca haosul economic si încetarea de plati (mai pe româneste, falimentul) sunt inevitabile. Iar haosul economic aduce cu el haosul social: violente de strada, razmerite civile, explozia criminalitatii, jafuri în plina zi, un sentiment de disperare tot mai accentuat al populatiei, sinucideri din motive economice…lucruri pe care abia acum românii au început sa le simta. si despre care politicienii si populatia spera (prosteste) ca vor disparea. Aiurea! vor disparea pe naiba! Dimpotriva, se vor înmulti de la o zi la alta.
Si ca sa fie clar: prabusirea economica si haosul nu vor dura doar un an. Asteptati-va la 15-20 de ani de chin, somaj masiv si mizerie. M-a întrebat cineva: pe ce data va intra România în incapacitate de plata? Stupida întrebare: de fapt, România deja este în incapacitate de plata, din noiembrie 2009! Fara banii FMI, nu se mai plateau demult nici pensiile, nici salariile. Iar prabusirea unei structuri economice atât de mari, cum este România (o tara de 20 de milioane de oameni) nu se produce într-o zi. Ci în ani de zile. Si nu se datoreaza greselilor unui singur guvern. Ci e nevoie de ani întregi de greseli, dupa greseli, dupa alte greseli, ca sa îngropi o tara.
Imaginati-va un copac batrân urias: dureaza mult sa-l tai; dar odata taiat, atunci când începe sa se încline, nu-l mai poti opri din prabusire! Nu-l mai poti “îndrepta” si nici învia. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, e sa fugi cât colo, sa nu te prinda sub el când cade.
Exact la fel si cu România: gata, a pierdut partida. sah mat!
Statul român e o armata de ocupatie, in solda FMI. Jos cu el!
La fel ca o armata de ocupatie, statul român a jefuit 20 de ani populatia pe care a guvernat-o. La fel ca o armata de ocupatie, nu a dat explicatii despre ce a facut cu banii, pentru ca el era mare si tare.
Acum l-am prins pe  Statul acesta la înghesuiala. Si ati vrea sa-l salvez cu banii mei? Hahahaha…ba o sa-i dau un cap în gura!
În clipa asta, prioritatea numarul 1 pentru firmele românesti este sa-si pastreze ele banii aia nenorociti pe care-i câstiga cu greu, luptându-se cu propriile legi, si sa nu-i mai dea statului (împingându-l astfel automat la faliment).
Iar eu personal am sa fac tot ce-mi sta mie în puteri pentru distrugerea statului român.
————-

Ce vor face politicienii in situatia de mai sus?

De unde vor mai face rost de bani pentru plati, pentru salarii si pensii?

Cum vor face fata prabusirii complete a economiei si a insusi Statului Roman?

Vor mai vinde ceva?

Ce? Ce mai este de vandut, altceva decat insasi Romania? Cu totii am citit cum unii miliardari cumpara insule scoase complet de sub jurisdictia statelor respective, pentru sume pornind de la cateva milioane de $, pana la aproximativ 25-30 milioane $…. sunt in general insule mici, promontorii salbatice si pustii, cu suprafete de maxim 2 Km patrati. Ei bine, credeti ca Romania va fi scoasa la licitatie pe bucati? Cam cat costa o “bucata” de Banat? Sau de Ardeal? Cine e dispus si are capacitatea sa plateasca cateva miliarde de Euro pentru comuna/oras/judet? Stim ca datoria REALA a Romaniei trece de 100 miliarde Euro. Oare e departe vremea cand “cineva” va fi dispus sa ofere “stergerea” datoriilor pentru cateva provincii?

Scenariul pare demential si incredibil. Insa “vremurile” sunt mai aproape decat credem. Sa ne gandim un pic doar la faptul ca subsolul si bogatiile sale ( atatea cate mai sunt) sunt deja in proprietatea unor multinationale cu capital extrem de divers… in care de obicei predomina grupuri de firme rusesti si americane. Sa ne gandim ca nenumarate ‘asociatii si societatii”, precum si persoane particulare, detin proprietati imense dar distribuite ca un “mozaic” pe harta.

De la aceasta situatie, pana la cea descrisa mai sus, – este doar un pas.

Si totul se va face fara mare “tam-tam”, – asa cum s-au facut aproape toate marile marsevii economice in ultimii 20 de ani.

In realitate, se va plati un pret de nimic pentru “bucatile de Romania”.

“Statul” este deja mort, o forma GOALA si fara continut. Situatia din anii urmatori nu va face decat sa oficializeze ceea ce exista deja de facto.
————————————

Politicienii mint despre iesirea din criza.
Luna trecuta Obama le-a spus americanilor: vom trece peste asta si vom fi mai puternici ca inainte. Dar in 2011, SUA va imprumuta 2 trilioane de dolari, doar ca sa-si acopere cheltuielile si datoriile. Agentiile de rating avertizeaza guvernul american ca in 2011 si 2012, sute de mii de companii vor continua sa dea faliment. In 2017, datoria publica a SUA va fi egala cu PIB-ul. Asta inseamna faliment. In noiembrie, am vazut in New York oameni care mureau efectiv de foame pe strada. Oameni care cu 2 ani inainte aveau job, casa si masina. Care iesire din criza?

Angela Merkel si Sarkozy au anuntat inca de anul trecut iesirea din criza. Dar in Franta, 10 firme dau faliment in fiecare zi (de 100 de ori mai mult ca inainte de criza). Somajul creste. In Germania, industria auto (coloana vertebrala a economiei germane) are vinzarile blocate si e invinsa de micul si ieftinul Logan. Care iesire din criza?

Intre 2007-2009, SUA si UE au cheltuit 7 trilioane de dolari pe programe anticriza si investitii de stat. Rezultatul: zero! Economia nu si-a revenit. Bolnavul s-a simtit mai bine citeva luni, dar boala nu a fost invinsa. Investitiile statului nu sunt o solutie.

De ce ne incurajeaza politicienii?
Pentru ca orice criza are si o componenta psihologica. Iar guvernele sunt disperate si nu stiu ce sa mai faca. Cind nimic nu are efect, tratezi bolnavul cu placebo si te rogi la Dumnezeu. (In Romania am avut parte doar de rugaciuni. De facut, nu prea s-a facut mare lucru).

SUA cade. UE se dezintegreaza.
Lumea occidentala, cu cel mai inalt nivel de trai din istorie, se prabuseste. De ce? simplu: a cheltuit prea mult. Nivelul de trai costa. Protectia sociala, solidaritatea sociala, grija pentru batrini, sistemul de sanatate publica, sistemul de pensii – toate astea s-au facut pe banii firmelor, care au fost obligate sa mareasca preturile. Iar acum nu mai au vinzari. Sunt invinse de firmele chinezesti, care vind la preturi de 10 ori mai mici. Pentru ca dau si salarii de 10 ori mai mici. Pentru ca nu platesc contributii sociale. Si pentru ca muncitorii chinezi lucreaza 10 ore pe zi.

Si asa va fi peste tot.

Romania in anii urmatori:
Romania e (evident!) intr-o situatie mult mai grava ca SUA sau Germania. Noi nu avem ce economie sa isi revina. In plina criza, noi suntem obligati sa construim o economie, aproape de la zero. Sincer, sansele noastre sunt mici.

Salariile vor scadea. Nu cu 50%, ci cu 90%. Oamenii vor fi multumiti macar sa le aiba. Pensiile de stat vor scadea mai mult, sau chiar nu se vor mai plati deloc. Contractele de munca si angajarile „legale” vor deveni o raritate – pentru ca firmele nu vor putea sa supravietuiasca, daca platesc actualele contributii. Si chiar daca o sa luam toate masurile care trebuie, chiar daca o sa muncim cu totii 12 ore pe zi, si tot ne va fi ingrozitor de greu in anii urmatori. Multi romani or sa moara – de munca prea multa, de stres, de mizerie.

Trebuie sa oprim imediat campania electorala!
Campaniile electorale din ultimii doi ani au distrus tot ce se mai putea distruge. Si e uluitor: alegerile s-au terminat, dar campania electorala continua. In loc sa schimbe rapid legile care blocheaza firmele private, partidele se sfisie mai departe intre ele. E evident ca oamenii astia nu vad ce se intimpla in jurul lor.

Peste 100 de ani, toata lumea va sti de Marea Criza de la inceputul secolului 21. Dar nimeni nu va mai sti de Basescu, Antonescu, Ponta sau Geoana. Preocuparea pentru politica trebuie sa se opreasca. Alegerile s-au terminat, au fost pierdute de unii si cistigate de altii. Gata! Acum trebuie sa inceapa reforma statului – imediat.

Doar capitalismul salbatic ne mai salveaza.
Romania trebuie sa devina rentabila. Toate cheltuielile care au dus la falimentul statului trebuie oprite. Numarul de angajati ai statului trebuie redus la jumatate. Protectia sociala trebuie sa dispara. Subventiile trebuie sa dispara. Companiile de stat, falimentare de 20 de ani, trebuie sa dispara. Pensiile de stat trebuie sa dispara. Contractele de stat trebuie sa dispara. Coruptia trebuie oprita cu brutalitate.

Investitiile de stat, s-a vazut, nu rezolva criza. Statul trebuie sa plece din economie. El trebuie doar sa ofere firmelor un cadru favorabil. Firmele private au nevoie de o legislatie a muncii flexibila. Trebuie sa poata da afara pe cine vor, cind vor si pentru ce motiv vor ele. Romania i-a protejat pe angajatii slabi timp de 70 de ani. Salariatii trebuie sa isi plateasca singuri contributiile sociale – si numai daca doresc. Trebuie creata o alternativa legala la contractul de munca. Nu ne convine? Poate ne convine sa murim de foame.

In schimb, impozitele trebuie platite de absolut toata lumea. Nu trebuie sa mai existe firme „protejate” de ANAF si firme „persecutate”. Legea e aceeasi pentru toti. Fara asta, nu vedem revenire economica. Nici peste 6 luni, nici peste 10 ani. Niciodata.

———–

De fapt…. NICIODATA.

Cum ziceam la inceput: 2011: România, a intrat în anul mortii.

Si NIMIC nu o mai aduce de la groapa.

articole preluate si adaptate dupa: SURSA

WikiLeaks.ro documente

Sursa: WikiLeaks Romania wikileaks.ro

Cuiul Dacic – nu vrea sa rugineasca dupa mai bine de 2000 de ani

"CUIUL DACIC" sau "CUIUL LUI PEPELEA"
Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru – fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pina la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii".
A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi – disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul.
L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu – absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" – pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede "Acasa" in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor."
Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica – cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO.
El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si … dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si … pleaca.
Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei … un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume.
Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare.
O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.
Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:
1. suprafata – Magnetita "Fe3O4"
2. oxid de fier "FeO"
3. alumo-silicati.
Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar … in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!
Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce … citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp?
De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea?
Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului … 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.
Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani
- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre – cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.
- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.
Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!
Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?
Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus".
El Dyaus Pitar (pitar – cel ce aduce pita – in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si … in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".
"Bun e Dyaus" domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi.

Sursa: Dacia.8m.net

Sursa: Dezvatatorul

Glanda Pineala – Al Treilea Ochi

Informatiile de pe aceasta pagina sunt preluate ( in mare parte ) din
cartea Anul 2012 Un Sfarsit Sau Un Inceput ? – Teodor Rosca
Cel Mai Mare Secret Al Masonilor-Illuminati Dezvaluit !
Piramida Si Ochiul atotvazator: Este un simbol ocult masonic – Este un fapt
dovedit prin scrierile parintilor fondatori si documentatia masonica.

“Simbolul piramida si ochiul atot-vazator este de fapt reprezentatia
simbolica a glandei pineale sau al treilea ochi . (In centrul creierului tau
este o mica glanda numita glanda pineala).
Se numeste pineala pentru ca are forma unui con de pin. Acesta este centrul
geometric exact al creierului tau ! Aceasta este foarte importanta in
culturile antice”
Kundalini
Kundalini este puterea divina primordiala din interiorul nostru, care, de
obicei, este latenta (nemanifestata). Sediul ei este osul triunghiular de la
baza coloanei vertebrale, numit sacru (Hieron Osteon). Grecii antici, care
i-au dat aceasta denumire, i-au atribuit o semnificatie deosebita, deoarece
acest os ardea cel mai greu la incinerarea corpului. De asemenea, egiptenii
acordau o mare importanta osului sacru, ca fiind lacasul unei forte
supranaturale.
In Vest, osul sacru este simbolizat prin semnul Varsatorului si prin Sfantul
Graal, recipientul apei vietii. Kundalini (spirala, in sanscrita), apare
incolacita precum un sarpe si de aceea i se mai spune Puterea sarpelui.
Ea a fost descrisa amanuntit in Upanisade.
Constientizarea energiei Kundalini in fiinta umana era considerata de catre
marii intelepti ai antichitatii drept cunoasterea suprema. Aceasta
cunoastere subtila era rezervata numai celor care atingeau un inalt grad de
puritate si sfintenie. Cel care avea acces la aceasta cunoastere se numea
Maestru (guru/invatator spiritual). Acesta, la randul sau, o transmitea in
mod direct unui discipol (aspirant la adevarul absolut).
Regele Tutankhano are acest sarpe kundalini. kundalini trecand chiar prin
capul lui. ! Acesta este simbolul pe care i l-au oferit, reprezentand
activarea completa a glandei pineale, si ca chakrele toate, s-au
transformat acum in aceste sfere concentrice, si accesul dinspre taramurile
inalte dimensionale trece direct prin capul tau.
Cand treci prin aceste meditatia Kundalini, Ideea este ca trebuie sa inalti
sarpele kundalini. Adevarata inaltare a sarpelui Kundalini il reprezinta
coliziunea impreuna a chakrelor in acet set de sfere concentrice. Atunci
cand faci asta focalizezi totul intr-un punct din creierul tau. Aceasta
reprezinta unirea chakrelor .
Sistemul esoteric al chakrelor
Chakrele sunt de fapt nivele diferite ale sufletului tau, si nivelurile pe
care se gaseste functiile tale cerebrale si constiinta ta .( fapt dovedit si
de stiinta ca aceste chakre exista ,ele mai sunt numite si centrii
energetici sau centrii ai constiintei ).
Vechile culturi se pare ca aveau un respect deosebit pentru glanda pineala (
al treilea ochi ), caci o intalnim in nenumarate texte, picturi si
monumente. Sumerienii au facut desene oamenilor Anunaki, care aveau in
varful coifurilor aceasta forma, de con de brad. Osiris, zeul lumii
subterane, din mitologia Egipteana, este prezentat aratand cum energia
kundalini se urca spre glanda pineala, punctul de intalnire al tuturor
energiilor.
Toiagul reprezinta Sarpele Kundalini, Iar Conul de Pin: Glanda pineala ( al
treilea ochi ).
Cand toate chakrele se muta in jurul capului, avand in centru glanda
pineala, putem avea acces la celalalt taram.( la alte dimensiuni mai inalte)
In Hinduism, zeita distrugerii si daramarii Vechiului pentru a purifica
calea Noului., Shiva are parul coafat ca un con, avand incolacit in jurul
gatului un sarpe si desenul celui de al 3 lea ochi, in mijlocul fruntii.
Zeul vinului, Bachus, este reprezentat tinand in mana un sceptru ce are in
varf un con. Alcoolul nu a fost denumit intamplator si spirt ( eng.spirit ),
ci ca fiind legat de spirit, pentru ca el are capacitatea de a deschide
glanda pineala.
Dionisus ( Dinoysos ) portarul lumii de dincolo, are in varful lancii tot un
con. in Matei 6.22 Isus spune: “Luminatorul trupului este ochiul (atentie
ochiul, adica al 3 lea ochi, nu ochii). Daca va fi ochiul tau curat, tot
trupul tau va fi luminat.”
Credeti ca toate acestea sunt simple intamplari si cei in cauza nu stiau ce
fac? Daca inca va mai indoiti, iata inca ceva care ar trebui sa va dea
foarte serios de gandit! in piata Vaticanului, in zona denumita Curtea
Conului, cea mai mare statuie are forma unui con de brad. Langa ea se afla
un sarcofag deschis, asemenea celui din Camera Regilor din marea piramida.
Se stie ca acesta este simbolul disparitiei mortii si a tranzitiei catre
viata spirituala. si asta nu e totul. Langa acestea se afla un leu
asemanator Sfinxului din Egipt, avand la baza inscriptii cuneiforme. Care sa
fie oare legatura dintre crestinism si vechii egipteni?
Si neasteptat, iata ca insusi papa are in varful sceptrului sau, bineinteles
un con de brad!
Desigur este deja prea mult ca toate acestea sa fie simple coincidente. Este
clar ca ele reflecta vechi cunostinte, tinute in secret, cu strasnicie de-a
lungul mileniilor, departe de cei multi.
Trezirea glandei pineale are efecte extraordinare asupra expandarii
constiintei si deschide accesul la toate cunostiintele universale. Aceasta
glanda se activeaza dupa ce nu mai este bombardata de fotonii trimisi de
ochi, deci in prezenta intunericului. Ea emite apoi melatonina, o substanta
care calmeaza sistemul nervos, inainte de culcare.
Starile de somn si visare sunt similare cu cea de meditatie, transa,
hipnoza, sau experiente mistice. Dimetriltriptamina (DMT) este o alta
substanta pe care glanda pineala o secreta, dand un ultim impuls in vederea
deschiderii portii spirituale. Aceasta substanta este aceeasi cu cea
folosita in potiunile samanilor, fiind extrasa din plante ca, yopo, sau
ayahuasca, in scopul de a face experiente de dilatare a timpului, calatorii
in timp, calator ii in taramuri paranormale, intalniri cu fiinte spirituale,
etc.
In interiorul sau, glanda pineala este umpluta cu apa, care in timp se
calcifiaza, datorita dietei gresite, fluorului din pasta de dinti, fluoritei
din apa, sau bauturilor carbogazoase. Simbolismul din Biblie, referitor la
semnul fiarei, situat pe frunte (punctul negru), reprezinta situatia cand
esti prizonier in lumea materiala, fara a avea acces la cea spirituala,
adica traiesti in intuneric, cum este cazul majoritatii oamenilor de pe
Pamant. Structura interioara a glandei este similara cu a retinei ochilor,
de aceea ea a fost denumita al 3 lea ochi, sau ochiul spiritual.
Ea lucreaza asemenea unui televizor, furnizand imagini si sunete, alimentate
de imaginatie. De aceea, atunci cand inchidem ochii inca mai putem vedea
imagini, sau avem capacitatea de a vizualiza constient, folosindu-ne ochiul
mintii. Desigur, nu tot ce apare in creier este din cauza glandei pineale,
doar cand calatoresti in timp, cand ai vise, aceasta facandu-se prin
interfata dintre cele doua lumi. in absenta luminii, in jurul glandei
pineale se formeaza un scut electromagnetic, care are rolul de a o izola de
toate radiatiile exterioare, din spatiu-timp, in scopul de a receptiona
informatii din timp-spatiu. inauntrul sau, se formeaza mici molecule de
microclusteri, care se transforma in unde, permitand perceptia.
Nu intamplator glanda pineala are cea mai mare concentratie de sange din
corp, ci pentru ca are nevoie de multa energie, pentru a se activa. in
scopul de a-i usura deschiderea trebuie sa devenim constienti si sa ne
acceptam in totalitate, considerandu-ne fiinte divine.
Substante ca LSD sau DMT, au capacitatea de a o deschide fortat si de a-i
accelera functionarea, insa cateodata, pot duce la blocarea ei, aparand
dereglari. Halucinatiile apar ca urmare a lipsei de somn, cand melatonina
este secretata in timp ce esti treaz. Aceasta se intampla in cazul
bolnavilor de schizofrenie. Glanda pineala trebuie privita deci ca fiind o
poarta hiperdimensionala naturala.
Studiul timpanului urechii, a aratat ca pozitia acestuia este in unghi. Dupa
modelul sau a fost realizat un microfon tridimensional, apoi sunetul a fost
redat in difuzoare holografice, obtinandu-se un sunet holografic, similar cu
o holograma din lumina. Lobii urechii au unghiurile egale cu cele ale marii
piramide din Egipt, dupa care se poate forma un tetraedru regulat, care
atunci cand stam asezati cu fata in sus, are in centrul sau, ce credeti?
Glanda pineala.
Nu-i asa ca natura este mai inteligenta decat cea mai fantastica imaginatie
omeneasca? si ca o consecinta a acestei structuri geometrice, ce se formeaza
la nivelul creierului, putem intelege in sfarsit mesajul ascuns, de secole,
in simbolul de pe spatele bancnotei de un dolar si anume ochiul din
piramida.
Desigur, acuma ne punem intrebarea daca si cum am putea realiza un
dispozitiv, bazat pe acest principiu? Sau daca s-a realizat deja? in
principal am avea nevoie de un recipient umplut cu apa pura, un sistem
capabil de a realiza scutul electromagnetic si un mecanism pentru a il
acorda, apoi masina timpului ar fi pregatita pentru calatorii in lumile din
timp-spatiu. Ca metoda de a prelua imaginile ar putea fi folosirea unui gaz

ionizat, bazat pe principiul ecranului TV.
Nenumarate surse de informare credibile ne spun ca guvernul American a
realizat de mult acest tip de vehicul stelar. Dezvaluiri ascunse s-au facut
mai ales prin intermediul filmelor, asa zise stiintifico-fantastice, care in
realitate au avut scopul de a pregati constiinta umanitatii, pentru etapa
urmatoare a evolutiei sale, in care aceste tehnologii vor fi la ordinea
zilei. Un exemplu este filmul Contact, in care omenirea, intrand in
comunicatie cu o civilizatie din constelatia Vega, primeste planul de
fabricare a unei astfel de masini, care este apoi realizata si testata.
Se poate observa cum partile componente sunt, rezervorul si inelele care,
prin rotire cu o viteza foarte mare, creeaza scutul electromagnetic.
in epava navei prabusite la Roswell, in 1947, s-a gasit un cub capabil de a
se deschide si a arata viitorul. El a fost denumit looking glass, fiind
utilizat printre altele, pentru a falsifica alegerile prezidentiale din anii
2000 si 2004, ale lui George Bush.
Biologul american Dan Burish a facut dezvaluiri senzationale despre
proiectul Majestic, in care timp de 10 ani a facut studii secrete in
microbiologie, in Aria 51, impreuna cu o rasa de extraterestri, venita din
viitor, care fiind originara de pe Pamant, a suferit niste dereglari
genetice, ca urmare a unor cataclisme ce au avut loc in anul 2012. El a
refacut genetic samanta originara, ce a stat la baza vietii pe Pamant si a
observat cum se poate crea si modifica ADN-ul cu ajutorul vibratiilor.
Filmul The Last Mimzy este o dezvaluire ascunsa a tehnologiei looking glas
si a proiectului Majestic 12. Este vorba de doi copii care gasesc un cub
venit din viitor, cu scopul de a lua o mostra de ADN, in vederea salvarii
acelei rase. in finalul filmului cubul creaza o gaura de vierme, necesara
calatoriei in timp.
In decembrie 2006, insa, toate aceste tehnologii de citire a viitorului, au
fost dezactivate, deoarece se pare ca ele pot influenta negativ
transformarile ce vor avea loc in anul 2012 si mai ales este vorba de
inversarea axei polilor.
Un lucru foarte interesant aparea atunci cand ajungeau la anul 2012; totul
devenea alb si nu erau capabili sa mai vada nimic. Totodata aparea o
succesiune de viitoruri paralele, greu de descifrat chiar si pe calculator.
Daca observatorul avea ganduri catastrofice, atunci vedea catastrofe si
distrugerea Pamantului. Astfel au inteles ca viitorul nu poate fi prevazut
cu adevarat cu nici un fel de dispozitiv, caci el este in continua
transformare, in functie de gandurile si emotiile oamenilor.
Exista doar doua emotii fundamentale: Frica Si Iubirea. Este timpul sa
alegem Iubirea. ( 90% din populatia globului traiesc in frica, teama si stres)
De aceea vreau sa subliniez, foarte clar, pentru toata lumea, ca tot acest
bombardament de profetii catastrofice, incepand cu cele din Biblie si
continuand cu cele ale lui Nostradamus, babei Vanga si multe altele, care
sunt astazi la moda, nu trebuiesc luate in consideratie!
Fiecare din acesti profeti a vazut doar o probabilitate a viitorului, care a
fost influentata de diverse polaritati ale constiintei universale si umane
si interpretata de propria minte logica, in functie de gradul sau de
intelegere. Cum se vor petrece lucrurile cu adevarat nimeni nu poate spune
cu precizie. Viitorul se scrie de catre noi in fiecare moment si depinde de
noi daca vom experimenta catastrofe naturale, razboaie, sau vom face o
tranzitie calma, linistita spre Noua Lume.
Dintr-o alta epava a unei nave extraterestre, in timpul celui de al doilea
razboi mondial, au fost recuperate scaunul de pilotaj si ecranul de
proiectie. Rezultatul a fost de-a dreptul uimitor si anume, persoanei
asezate in acest scaun, i se amplificau gandurile, transformandu-le in
realitate si era capabila de a vedea in timp si spatiu. El functioneaza ca o
interfata a constiintei, asemanator cu un amplificator psihic si era folosit
in scopul propulsarii navei prin puterea mentala. A fost denumit scaunul
Montauk.
Si iarasi prin filme s-a dezvaluit existenta acestei tehnologii
superavansate. in filmul Stargate colonelul O’Neal foloseste scaunul
strabunilor, in care puterea mentala ii este amplificata, fiind capabil sa
indeparteze flota inamica, aruncand asupra ei globuri de foc. in filmul
Minority Report, oameni, avand puteri paranormale, asezati in scaune
plutitoare, ii transmiteau lui Tom Cruise imaginile pe un ecran gazos. in
filmul XMen, se foloseste un astfel de scaun pentru a-i depista pe mutantii
disparuti. in Total Recall, Arnold Schwartzeneger utilizeaza si el un scaun
miraculos, pentru a calatori pe Marte.
Cercetarile facute in viitor cu acest scaun au gasit ca, dupa 21 decembrie
2012, graficul nu mai are forma sinusoidala, ci devine o linie dreapta.
Subiectii simteau in acel punct, un baraj energetic, pe care nu erau
capabili sa il treaca, fiind respinsi cu brutalitate. in acelasi timp insa
experimentau o expandare brusca a constiintei, pana la nivelul cosmic, in
care nu mai exista nici timp nici spatiu, putand fi orice, o galaxie, sau un
atom si avand acces la toate cunostiintele universale. Ciudat nu-i asa?
Tehnologia Portii Stelare, asemanatoare cu cea din filmul Stargate SG1, a
fost realizata, dupa modelul celei ramase de la Atlantida, insa ulterior a
fost ingropata sub gheata din Antarctica, pentru a nu permite unor entitati
negative sa distruga Pamantul.
O alta realizare tehnologica secreta este Jump Room, in care cel ce intra se
trezeste instantaneu pe Marte, unde de altfel a fost realizata o baza,
pentru evacuare, in caz de cataclisme.
Cercetatorul rus Serghey Smeliakov, a avut ideea de a diviza spirala
timpului din calendarul Mayasilor, la numarul de aur (1,618) care, dupa cum
am mai spus este prezent peste tot in natura, in cresterea si dezvoltarea
organismelor, precum si a galaxiilor. El a vazut ca in punctele de diviziune
au avut loc mari transformari istorice in evolutia umanitatii, cum ar fi
ridicari sau prabusiri de mari imperii, razboaie, etc. Cu cat ne apropiem de
anul 2012 succesiunea acestor puncte critice se accelereaza, fiind unul in
2009, cateva in 2010, apoi vor avea loc la intervale de o luna, o saptamana,
iar in ultimul an in fiecare zi!
Evolutia nefiind un proces liniar, ci unul exponential, in ultima etapa va
avea loc un salt brusc, care practic ne va propulsa pe o alta treapta de
existenta, dezvoltandu-ne toate abilitatile paranormale adormite. Practic,
Pamantul va trece printr-o poarta stelara si va intra in timp-spatiu, avand
o noua vibratie.
Important De Stiut !
Este demonstrat ca epifiza este legata direct de functiile sexuale, iar
abstinenta ( abținerea de la excese;) sexuala o actioneaza destul de
puternic – de aici putem trage concluzia ca in spatele acestui secret se
afla o conspiratie la nivel global …si spun asta penru ca, majoritatea
mesajelor subliminale sunt cele cu referire la sex. De fapt putem vedea
foarte clar si cu ochiul liber ca traim intr-o societate care promoveaza
comportamentul sexual degenerat.
Al treilea ochi la reptile !
Argumentul unor cercetatori este ca la fiintele vii cel de-al treilea ochi
nu este chiar o raritate. Cel mai des, acesta se gaseste la reptile, in
special la serpi si sopirle. La aceste animale acesta este reprezentat de un
ochi pe ceafa, pentru care exista in craniu chiar un orificiu usor de
observat.
Cel de-al treilea ochi al reptilelor este acoperit cu o piele
semitransparenta, ceea ce i-a determinat pe cercetatori sa presupuna ca
ochiul respectiv lucreaza nu numai in spectrul luminat. Enigma a fost
dezlegata mai tirziu: s-a dovedit ca acest organ este foarte sensibil la
spectrul milimetric al razelor, chiar si la cimpul magnetic. Se presupune de
asemenea ca al treilea ochi percepe ultrasunetele si infrasunetele.
Acest lucru le face pe reptile sa fie niste prevazatori extraordinari ai
cataclismelor naturale: cutremure, eruptii vulcanice si chiar furtuni
magnetice.
Este clar ce se intimpla cu reptilele, dar ce se poate spune despre oameni?
Observand ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al
razelor si la cimpul magnetic, atunci ne putem da seama de ce traim intr-o
societate care ne bobmbardeaza creierul zilnic cu tehnologiii ce emit raze
si campuri magnetice – Televizor, Telefon Mobil ,Computer etc.
S-a demonstrat ca aceste aparate emit unde-electromagnetice care afecteaza
creierul uman. Concluzia este ca aceste aparate de care suntem dependenti (
atasati ) de zi cu zi, au fost create in asa fel incat sa afecteze glanda
pineala ( al treilea ochi ).
Aceste dezvaluiri s-au facut si in numeroase filme. De exemplu: filmul They
Live ( in care arata ca lumea este controlata datorita unor unde –
electromagnetice fixate pe o anumita frecvente care nu permite creierului
uman sa perceapa adevarata realitate ). De asemena, observati ca in film,
este aratat ca doar cei care poarta acei ochelari de soare speciali pot
vedea adevarata realitate. Ochelarii de soare reprezinta de fapt
intunericul, dupa cum am relatat si mai sus, pentru a declansa glanda
pineala trebuie sa ne “ferim” de fotoni ( lumina ).
Powder – Totul Este Interconectat – Secret ascuns prin intermediul filmelor
de divertisment, pentru a face oamenii sa creada ca toate aceste idei despre
forta divina nelimitata a omului, nu sunt altceva decat imaginatia unor
producatori de filme.
Flurul – Substanta toxica introdusa in apa pe care o consumam —
inhibator al Glandei Pineale
Sunt foarte multe substante toxice ce sunt introduse in mancare, bauturi…Dar
cea mai toxica este substanta din apa pe care o consumam zilnic si din pasta
de dinti – FLUORUL ( este pusa si foarte bine ,deoarece voi parintii
obligati copii sa se spele pe dinti inainte de culcare si ea ramane in trup
si actioneaza toata noaptea.)
“Florul nu are nici un efect benerfic asupra organismului – Ea este data
special ca inhibator al Glandei Pineale” Aryana Havah
Illuminati-i sau „Iluminatii” reprezinta asa-numita elita planetara, grupul
persoanelor care isi autoaroga suprematia asupra destinului umanitatii.
Faptul ca au ales tocmai termenul „iluminat”, folosit in traditia spirituala
pentru fiintele care au avut acces la anumite revelatii divine esentiale, nu
este decat o dovada in plus a imensei arogante a Illuminati-lor. Aceasta
grupare ultrasecreta are in mana fraiele planetei, iar singurul interes pe
care il au in vedere cei care o alcatuiesc este propria lor prosperitate. Ei
sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondiala” spre care ne indreptam
cu pasi din ce in ce mai repezi in ultimii ani.

Sursa: esoterism.ro

Sursa: Biblioteca Secreta

Cat te costa sa-ti construiesti o casa ieftina si care sunt optiunile

Cei care vor o casa ieftina au in general trei optiuni: lemn, caramida sau BCA. iata asadar o comparatie intre cele trei timpuri de case:

Pentru casele din lemn, constructorii spun că, în ciuda prejudecăţilor existente, din punct de vedere tehnic şi al costurilor, locuinţele individuale se dovedesc a fi confortabile şi rezistente în timp. Costurile unei locuinţe din lemn pornesc de la aproximativ 350-360 de euro pe metru pătrat, preţ care include materialele folosite, manopera şi finisajele. Concret, acesta este preţul minim cerut de constructorii de case din lemn pentru o locuinţă livrată în stadiul “la cheie”.

“Cele mai multe cereri sunt pentru proiecte de locuinţe cu suprafaţa medie construită de aproximativ 150 de metri pătraţi, respectiv proiecte de tipul parter plus mansardă”, spune Liviu Iconaru, director de producţie al firmei Maria House din Constanţa. În acest caz, durata de execuţie a locuinţei este de două-trei luni.

Cât de repede sunt ridicate casele din lemn

Metoda de execuţie este una simplă şi constă în realizarea pereţilor în hala de producţie, transportarea acestora cu tirul pe terenul clientului şi asamblarea lor. Toate aceste operaţiuni se desfăşoară în aproximativ cinci zile, adaugă Iconaru. Durata de execuţie şi montaj a pereţilor poate fi mai mare atunci când sunt executate proiecte de case cu suprafeţe mai mari. Ulterior, se procedează la execuţia părţii de izolaţie, la ignifugarea şi realizarea finisajelor. În general, pentru structura locuinţei de acest tip se foloseşte lemn de brad, uscat şi tratat, însă există şi alte opţiuni, dar la preţuri mai mari. Casa din lemn beneficiază de tencuială armată, iar pentru partea de izolaţie se folosesc, de pildă, un polistiren special, vată minerală, folie-barieră pentru vapori şi plăci de OSB.
Românii caută case ieftine şi durabileConstrucţiile din lemn destinate rezidenţei sunt cele mai apreciate în unele ţări precum Statele Unite ale Americii sau Canada, multe dintre ele având deja vârste care depăşesc 100 de ani. Prin urmare, durabilitatea acestora este comparabilă cu cea a caselor ridicate din cărămidă sau BCA.

“Românii manifestă încă o reticenţă nefondată în legătură cu acest tip de case, însă experienţa nord-americană, precum şi cea a unor state europene arată că locuinţele din lemn au o serie de avantaje în faţa celor din cărămidă sau beton”, precizează Alexandru Radu, manager al Alma Construct. În ultimii ani, pe fondul crizei şi al reducerii bugetelor pentru construirea de case şi al contactului pe care mulţi români îl au cu metodele de construire a locuinţelor individuale în străinătate, tot mai mai mulţi tineri încep să prefere casele din lemn.

“În cazul unui cutremur, o construcţie din lemn are mai multe şanse să reziste, deoarece aceasta este mai flexibilă.”, LIVIU ICONARU, director de producţie Maria House

În cazul în care optaţi pentru o construcţie din cărămidă, veţi putea alege dintre cele două tehnologii folosite astăzi în mod frecvent: cea de tip Porotherm şi cea de tip GVP, cu goluri verticale. Preţurile, pentru prima variantă, pornesc de la aproximativ 150 de euro/metru pătrat, pentru stadiul “la roşu”, care reprezintă construcţia fără finisaje, instalaţii şi partea exterioară a acoperişului, care poate fi din ţiglă sau tablă. În cazul celei de-a doua variante, costul minim pe metru pătrat este de 155 de euro, pentru aceeaşi fază a construcţiei. Având drept etalon o construcţie cu amprenta la sol de circa 75 de metri pătraţi, cu etaj, obţinând, astfel, o suprafaţă construită de 150 de metri pătraţi, bugetul minim aproximativ va fi de 22.500-23.250 de euro pentru o casă ridicată “la roşu”, preţ care include şi fundaţia, potrivit reprezentanţilor companiei La Casa. În cazul unei construcţii “la cheie”, costurile pentru o locuinţă realizată din cărămidă încep de la aproximativ 320 de euro pe metru pătrat. Concret, pentru o locuinţă de 150 mp
construiţi, ar rezulta un preţ al execuţiei de 48.000 de euro.

Locuinţa din BCA, de la 200 euro/metru pătrat

Pentru o casă construită din beton celular autoclavizat, material cunoscut mult mai bine sub denumirea sa prescurtată, BCA, costurile pe metru pătrat pornesc de la aproximativ 200 de euro, în varianta “la roşu”, şi de la aproximativ 400 de euro pentru o construcţie “la cheie”, cu toate finisajele executate. Utilizând acelaşi etalon de construcţie, din punct de vedere al suprafeţei, bugetul necesar va fi de 30.000-33.000 de euro pentru o casă ridicată la stadiul “la roşu”. Costurile includ şi fundaţia, ne-a spus Mihai Ştefan, director tehnic al companiei Lufin Construct din Bucureşti. De asemenea, trebuie precizat că preţul include manopera, costul materialelor, precum şi TVA-ul. Pentru acelaşi tip de construcţie, dar finalizată, costurile pe metru pătrat sunt cuprinse între 400 şi 450 de euro, în funcţie de finisaje, ceea ce conduce la buget de 60.000-67.500 de euro, a adăugat acesta.

COMPARAŢIE

Cărămida, un material mai rezistent decât BCA-ul
Din punct de vedere tehnic, cărămizile sunt mai rezistente decât BCA-ul, motiv pentru care, în cazul construcţiilor care folosesc cel de-al doilea material, structura de rezistenţă va trebui făcută mult mai trainic.

BCA-ul nu este un material suficient de durabil şi nu poate avea rolul de structură de rezistenţă, iar costurile sunt ceva mai ridicate decât în cazul construcţiilor din cărămidă prin suplimentarea cantităţii de beton şi fier-beton la stâlpii de susţinere, la grinzi şi la planşee, explică reprezentanţii firmelor de construcţii. BCA-ul este cu 10-20% mai puţin rezistent decât cărămida şi se sfărâmă mai repede la greutăţi mult mai mici.

Totuşi, ca un avantaj, pereţii din BCA sunt mai uşor de demolat decât cei din cărămidă, în cazul unei recompartimentări a locuinţei. Un alt avantaj al construcţiilor din BCA este durata mai mică de execuţie a acestora, comparativ cu cele din cărămidă, în timp ce, la capitolul izolaţie fonică, cele două materiale au performanţe asemănătoare. La fel sunt şi proprietăţile lor în ceea ce priveşte confortul termic.

De ce să alegeţi o casă din lemn

Potrivit reprezentanţilor firmelor de construcţii, locuinţele din lemn au o rezistenţă în timp comparabilă cu cele ridicate din alte materiale, considerate mai solide. De asemenea, costurile şi timpul de execuţie ale unei construcţii din lemn sunt mult mai mici decât în cazul celor realizate din cărămidă, de pildă.

În acelaşi timp, în ciuda unor temeri manifestate de persoanele care doresc să-şi construiască o casă, construcţiile din lemn, corect tratate cu soluţii ignifuge, oferă un grad ridicat de siguranţă. În cazul unor cutremure, lemnul fiind un material mai flexibil, gradul de rezistenţă este unul destul de mare.

În ceea ce priveşte caracteristicile unei construcţii din lemn din punct de vedere al gradului de confort, aceasta, prin lipsa pericolului de igrasie şi condens, reprezintă un mediu mai sănătos pentru locatari, protejând totodată şi mediul înconjurător. Mai mult, gradul de confort termic şi fonic al unei case din lemn corect izolate este la fel de mare sau chiar superior celor raportate la construcţiile din alte material…

Sursa: evz.ro
Asadar, avand in vedere diferentele uriase de pret intre dezvoltatorii imobiliari de pe piata si costurile daca sunteti proprii dezvoltatori (pretul pe metru patrat e de cateva ori mai mic), sfatul nostru e doar unul: Do It Yourself! Oricat de frumos e ambalajul in care prezinta acele pseudo-cartiere rezidentiale, toate sunt facute pentru profit cat mai mare, deci de multe ori se face rabat la calitate. Dar cand te ocupi de alegerea constructorului, a materialelor, a proiectului, e mult mai sigur ca vei avea o casa asa cum ti-ai dorit, la un maxim de calitate pentru un minim de pret…

Cititi mai mult pe www.infoalternative.net

 Sursa: Centrul de Informare Alternativa

Arsenie Boca – Cuvinte vii

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!!

Priviți cu adevărat: cine și ce sunteți?

„Aţi devenit fiinţe conduse de o conştiinţă a turmei şi aţi creat o societate a tiparelor de gândire şi credinţe.
Vă este frică de război şi de iminenţa unui război. Vă e teamă de conflicte.
Vă e teamă de neconsacrare.
Vă e frică să priviţi în ochii celui sau celei pe care o iubiţi, dar tânjiţi cu disperare după un strop de afecţiune.
Puneţi sub semnul întrebării fiecare lucru bun care vi se întâmplă în viaţă şi vă îndoiţi de faptul că vi se va mai repetea vreodată.
Vă umiliţi pentru a obţine succes, faimă şi aur, sau chiar fericire. Aţi acţionat din disperare până ce aţi devenit nişte oameni disperaţi. Aţi gândit că nu sunteţi vrednici până ce aţi devenit nevrednici.
V-a fost frică de nereuşită până ce aţi devenit nişte rataţi!
V-aţi gândit la boală până ce aţi devenit bolnavi!
V-aţi gândit la moarte până ce aţi devenit nişte cadavre!
De ce aţi ajuns aşa?”

***

„Aţi devenit prizonierii credinţelor şi dogmelor false, al modelor, al tradiţiilor şi aţi limitat tot ceea ce v-ar fi permis să trăiţi cu adevărat.
Un gând inferior a atras un altul şi acesta la rândul său va atrage un altul, iar propria voastră lipsă de încredere nu v-a permis să trăiţi.
În ce anume nu aveţi încredere? În tot ceea ce nu puteţi atinge, vedea, auzi sau mirosi?
Arătaţi-mi o credinţă şi puneţi-mi-o în palmă!
Arătaţi-mi o emoţie pentru că vreau să o ating!
Vreau să văd un gând; unde este?
Arătaţi-mi înfăţişarea vântului, sau vreau să-mi arătaţi timpul, cel pe care aproape că-l blestemaţi pentru că va răpit clipele preţioase din viaţă!
V-aţi îndoit de cele mai mari daruri ale vieţii şi v-aţi adâncit în iluzia acestui loc, încât viaţă după viaţă, existenţă după existenţă, aţi uitat de focul care curge prin voi.
În 10 milioane de ani aţi trecut de la A FI entităţi suverane ale Luminii, la o existenţă pierdută în materie.
V-aţi înrobit prin propriile creaţii, dogme, legi şi tradiţii şi v-aţi separat prin graniţe, credinţe, sex şi rasă.
V-aţi cufundat în sentimente de invidie, amărăciune, vină şi frică şi v-aţi identificat atât de mult cu corpurile voastre încât aţi uitat până şi de esenţa nevăzută a ceea ce sunteţi cu adevărat.
Şi iată că vă aflaţi acum şi aici, după 10 milioane de ani, agăţându-vă de neîncrederile voastre.
Dar voi sunteţi mai iubiţi decât vă puteţi imagina, indiferent de greşelile sau realizările voastre.
Şi atunci de ce v-aţi făcut griji?
De ce v-aţi luptat?
De ce v-aţi îmbolnăvit?
De ce v-aţi înecat în lacrimile tristeţii?
De ce v-aţi auto-limitat?
De ce nu v-aţi bucurat de răsăritul soarelui, adierea vântului şi râsetele copiilor?
De ce nu aţi trăit şi aţi preferat să vă zbuciumaţi?
Nu aţi ştiut niciodată cât sunteţi de frumoşi pentru că nu v-aţi privit cu adevărat la cine şi ce sunteţi!”

Ramtha, „Cartea Albă”

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Un duhovnic ca o para de foc – Dometie de la Ramet

“Trebuie sa ardem pentru Dumnezeu, precum o lumanare in sfesnic”
As vrea sa va povestesc despre un parinte pe care nu l-am vazut niciodata. A trecut la Domnul, inlemnind in fata bisericii in care slujise de nenumarate ori, chiar in anul in care eu am venit pe lume. Da, pe parintele Dometie nu l-am intalnit niciodata, dar i-am cunoscut pe cei in care el s-a imprimat adanc, ca o pecete domneasca intr-o ceara curata. Un om care nu mai traia, ci ardea pentru Dumnezeu si oameni, pentru biserica si neam.
Parintele Dometie a fost un vizionar si un marturisitor, o fiinta dintr-o specie care sta sa apuna. Un om care, desi s-a nascut si a crescut in Muntenia, a fost mistuit de reinvierea spirituala a Ardealului.

 

Un parinte care intra iarna pana la piept in puhoaiele inghetate ale raurilor de munte ce ii barau drumul spre biserica si apoi, ud pana la piele si inghetat, slujea, linistit, sfanta liturghie. Un om care se intorcea in manastire pe ninsoare, descult si dezbracat, pentru ca in drum intalnise un sarman. Un om pentru care visul credintei a fost mai concret decat realitatea.
E greu sa traiesti langa astfel de uriasi ai spiritului, dar si mai greu este sa scrii despre ei. Ca sa astern ceva pe hartie despre parintele Dometie, ar trebui sa am degete de foc, care sa alerge cu viteza inimii. Ar trebui sa fiu, daca nu ca el, macar in urma lui. Si nu sunt… Totusi, pentru frumusetea trecerii sale prin vremuri, pentru atat de via si neincremenita sa chemare la cer, ma voi incumeta si eu, pamant opac, sa va vorbesc despre vazduh. Iertare daca, intru sfarsit, acesta nu se va dovedi indestulator de limpede.
Un copil prevestit de un vis straniu
Pe 12 octombrie 1924, intr-un catun din Buzau, aninat de poalele muntilor Panatau, Filofteia Manolache, o taranca simpla si cu frica de Dumnezeu, sta sa nasca. Inainte de chinurile facerii are un vis. Se vede aievea, pe coasta din spatele casei, aflata peste drum de biserica, si se uita la un fag mandru, care, nu se stie cum, crescuse acolo. Deodata, prin tot locul, au inceput sa sara bucati de carne sangeranda.

Elev la seminar, alaturi de sora lui

�

Spaimantata de infricosatoarea vedenie, femeia s-a desteptat. A doua zi avea sa dea nastere unui prunc pe care il va boteza Stelian, chiar in ajunul sarbatoririi Sfintei Parascheva. Sa fi fost visul o prevestire a unui destin maret si tragic? Parintii nu aveau de unde sa stie. Era al patrulea copil, si Domnul le va da alti 8, ajungand la 12 prunci, dupa numarul Sfintilor Apostoli. Dar vremurile grele vor face ca numai patru dintre ei sa ajunga la apusul vietii. Trei ii vor sluji Domnului, doi in manastire, iar al treilea ca preot de mir.
Stelian a crescut departe de locurile in care se nascuse. Tatal sau, Ion Manolache, un taran sarman, care luptase in primul razboi mondial, a primit un hectar de pamant in Baragan, ca rasplata pentru vitejia cu care isi slujise tara. Pentru noi, cei de astazi, pare putin, dar romanul nostru a reusit din acest petic sa creasca 12 copilasi. Era un om simplu, dar credincios. Fara nici o scoala invatase sa cante suficient de bine incat sa “tina strana” bisericii din sat.
Copilaria lui Stelian a fost marcata si de bunicul sau, epitrop de biserica, un om de o credinta profunda, cu un sfarsit minunat. Rudele povestesc ca batranul a stiut cand avea sa moara, rugand apropiatii, cu doua zile inainte, sa ii randuiasca parastase si pomeniri. In ziua plecarii la Domnul, a cerut o lumanare, zicand ca “pe la patru dupa-masa” avea sa treaca dincolo. S-a stins pe deplin constient, spunandu-le celorlalti ca il vede pe ingerul venit sa il intampine, si pe Hristos, in imparatiile luminii. Lui Stelian i-a lasat un cuvant-testament: “Cat traiesti, sa servesti Domnului, ca nimic nu foloseste daca nu servesti Lui”. Si nepotul l-a ascultat. Toata copilaria lui e punctata de un dialog delicat cu lumea de dincolo. Pentru un observator atent, momente cheie din perioada aceea se inlantuiesc pentru a duce la punctul final, cand Stelian a intrat in cinul monahal. Astfel, rudele spun ca in timpul scolii, nu putea sa invete prea bine, dar mama sa l-a povatuit sa se roage Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ii dea intelepciune. Rezultatele nu au intarziat sa apara – de atunci, Stelian a fost printre primii, pe oriunde a studiat.
Invatacelul sihastru
E sfarsitul verii. In gara din Ianca-Sat, cativa copii asteapta plecarea trenului care ii va duce inapoi la Buzau, unde anul scolar sta sa inceapa. Unul dintre ei plange de obida ca nu are cum sa se intoarca la Seminarul Teologic. A venit acasa in vacanta de vara, iar acum parintii, apasati de saracie, nu ii pot cumpara nici macar biletul de tren inapoi. Stelian il stie, sunt colegi si, din dragoste de Hristos si de aproapele, ii daruieste acestuia propriul bilet. Dar cum bani nu avea pentru a-si lua un altul, trebuie sa se intoarca la Buzau pe jos. Isi da din picioare tarlicii, ca sa nu ii vatame de pietre, si o ia la pas, cu talpile goale, cale de 60 de kilometri, pana la scoala. Gesturi de acest fel vor deveni obisnuite la maturitate.

Parintele Dometie in tinerete

�

Noi, oamenii, ne nastem pentru a supravietui, de multe ori in dauna celorlalti. Stelian era “altfel”, el avea, inca de copil, o tihna si o cumintenie care ii vadesc, de obicei, pe batrani. Nu mergea degraba cu ceilalti la joaca, ci isi petrecea mare parte din timp citind, iar in vacante, prefera sa ii ajute pe parinti la munca. A dus o viata smerita, pentru ca parintii sai erau saraci (la 13 ani cantarea 24 de kilograme…). Atunci cand a vrut sa dea la seminarul teologic, comisia medicala, speriata de asa greutate, a vrut sa il respinga; la intrarea in clasa a V-a cantarea cati alti copii intr-a I-a. Totusi a fost admis, pentru ca, in afara trupului plapand, starea sanatatii sale era foarte buna. O aripa de inger il veghease pazindu-l de boli.
Calea spre preotie se limpezise in sufletul sau de timpuriu. Inca din primii ani ai copilariei, ii spunea bunicului ca vrea sa se faca preot. Citea carti religioase, iubea sa mearga la biserica si sa rosteasca Crezul si Tatal Nostru. Seminarul a aparut ca o continuare a unui fel de a trai. S-a inchis intre zidurile sale (“astea mi-or manca mie capul”, ar fi zis cand a fost admis), pe care nu le-a mai parasit, decat pentru a merge in vacanta. Atunci cand parintii il vizitau, il gaseau citind sau rugandu-se, fapt pentru care fusese poreclit de colegi “tocilarul”. De obicei, copiii condamna ceea ce nu inteleg. Stelian nu era un elev care sa invete din ambitia de a promova; pe el il mana un entuziasm clocotitor, o dragoste de apostol, care le lipseste, din pacate, multor slujitori ai altarului. Aceasta iubire il izola de distractiile varstei si il facea ca, la intoarcerea in sat, sa intarzie pana noaptea tarziu, in casele fostilor sai invatatori, citindu-le si talcuindu-le Vechiul si Noul Testament. In biserica, predica cu insufletire, iar la strana, canta dumnezeieste, caci Domnul ii daduse un glas exceptional.
Dar astfel de insusiri le puteai intrevedea, probabil, la multi copii de tarani care intrau in acele vremuri in seminar cu sufletul curat, limpezit de traiul intr-o Romanie patriarhala, ritmat de slujbele Bisericii si de cele ale naturii. Stelian avea insa ceva in plus. “Bunele mele intentii trec dincolo de tot ceea ce este omenesc si de tot ceea ce tine de acest veac desert”, avea sa scrie el ani mai tarziu. Ardea in el o dragoste nepamanteana, aprinsa din cer.
Intalnirea cu Arsenie Boca
Stelian a terminat Seminarul din Buzau ca sef de promotie. Nu a fost greu sa intre la Institutul Teologic din Bucuresti, unde si-a continuat acelasi ritm interior al studiului si rugaciunii. Traia ca un calugar urban, inchis in internatul in care colegii il gaseau mereu in genunchi, imbracat intr-o camasa smerita cusuta cu arnici. Asa isi petrecea noptile, iar ziua era activ la cursuri.

�

Erau vremuri grele, bantuite de o foame cumplita. Stelian s-a intretinut exclusiv din burse de studiu si sociale. Surorii sale, Eugenia, actuala maica Eudoxia, ii spunea ca era atat de hamesit, incat a fost in stare sa se intinda dupa o bucata de mamaliga aruncata pe jos, intr-o curte. In pofida acestor lipsuri, a avut grija de familia sa, dar si de unii copilasi din satul natal, pe care ii medita atunci cand mergea acasa. Cei din preajma lui se gandeau, deja, ca va fi un slujitor vrednic al lui Hristos, care se va intoarce in sat, o va lua de nevasta pe Anisoara, singura fiica a preotului din Panatau, si va pastori comunitatea in sanul careia crescuse. Dar atunci cand parintii sau prietenii incercau sa ii aminteasca de asta, Stelian spunea doar: “Aveti rabdare, ca eu singur imi voi gasi mireasa”.
In anii studentiei a inceput sa mearga in vacanta la manastirea Sambata de Sus, acea “bulboana spirituala” unde duhovnic era parintele Arsenie Boca, mutat ulterior de catre Securitate la Prislop. Sub inraurirea acestei uriase personalitati s-a modelat sufletul tanarului Stelian si s-a zamislit chemarea pentru calugarie. Monah era, intr-un fel, de demult. Lumea nu putea sa incapa un dor mistuitor ca al sau si nici sa ii inteleaga izolarea de bunavoie sau ravna pentru propovaduirea iubirii lui Hristos. Pentru astfel de suflete, singura solutie este suisul pieptis, asaltul direct al imparatiei cerurilor, o goana avantata si fierbinte, in urma careia nu poti decat sa castigi totul sau sa te pierzi cu desavarsire.

Manastirea buzoiana Ciolanu, unde a fost inchinoviat. / Foto Agerpres

�

Ultima vacanta pascala, cea din anul IV, si-a petrecut-o in Transilvania, unde a fost trimis ca misionar, impreuna cu un grup de colegi. A trecut atunci pe la Prislop, unde fusese mutat parintele Arsenie Boca, si si-a pecetluit gandul de a parasi viata lumeasca. Marele duhovnic i-a proorocit scurt, dupa cum facea cu toti cei alesi: “Drumul tau e fara intoarcere – te vei face preot la mocani si vei muri uscat ca un gatej!”. Intors acasa, atunci cand parintii l-au intrebat de insuratoare, el a raspuns ca nu vrea nici o mireasa, ci doreste sa slujeasca numai Bisericii si lui Dumnezeu. A plecat direct la Prislop, pe 6 iulie 1949, chiar in ziua in care, 26 de ani mai tarziu, va fulgera cerul cu moartea sa subita. A fost hirotonit preot in scurt timp si apoi tuns in monahism, pe 14 septembrie, impreuna cu Leonida Plamadeala, viitorul Mitropolit al Ardealului, primind numele de Dometie. Trei ani de zile, parintii nu l-au mai vazut. Satul a incremenit. Nimeni nu il luase in serios cand, la ultima serbare, rostise ferm, fara nici o alta explicatie: “Eu voi pleca in Ardeal, unde am primit chemarea la calugarie, si acolo vreau sa imi ramana si oasele!”. Dupa ani de claustrare si tacere, Stelian isi intinsese aripile inimii si urca acum nestingherit spre vazduhul de lumina al Domnului.
Un vis numit Ardeal
15 august 1952. E ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la schitul Afteia – Cioara din judetul Alba. La aceasta data, in fiecare an, toata suflarea ardeleneasca alearga spre manastiri, ca sa ii cante Preacuratei “am venit Maicuta sa te mai vedem, sa-ti spunem necazul care-l mai avem”. La schit sunt cateva mii de pelerini, pentru ca in ultimul an, se aciuase aici parintele Dometie, un tanar monah micut si slabut, cu parul blond, rasfirat pe umeri, si glas ca de inger.

Manastirea Prislop, locul intalnirii sale cu parintele Arsenie Boca

�

Parintele Arsenie Boca, duhovnicul sau, ii spusese “Cucuzel”, dupa numele celui mai mare protopsalt grec al Sfantului Munte. Slujea infocat si stransese, deja, in jurul sau, un grup de ucenice, cu care dorea sa purceada la ctitorirea unei manastiri. Dorea sa o faca aici, in Ardeal, pe dealurile pietroase, batute de istorie si de tunurile lui Bukow, care spulberasera cu trei veacuri inainte peste 150 de manastiri si schituri. Stavila in fata arzatoarei dorinte se aseza, insa, Securitatea. Parintele Dometie aflase ca va fi arestat chiar de aici, de la Afteia, si isi propusese sa fuga in Buzau, acolo unde se formase in anii de seminar si unde episcopul Antim il stia. A lasat surorilor vorba ca se vor intalni in gara din Ploiesti si, dupa Liturghie, a plecat pe furis. In padure, a dat chiar peste o ceata de securisti imbracati civil care scotoceau locul in cautarea lui. Un caine lup ii adulmeca urmele. S-a rugat atunci din tot sufletul si copoiul a trecut pe langa el fara sa il miroasa, iar securistii nu l-au vazut.
Peste cateva saptamani, grupul de surori era instalat in manastirile Barbu si Ratesti din Buzau, iar parintele Dometie, inchinoviat la manastirea Ciolanu. Primise, in schimb, si ascultarea de a preda la scolile monahale unde ucenicele sale erau inscrise. Asa ca se perinda pe jos intre aceste manastiri, care se aflau fiecare la 8-10 kilometri distanta, fara a tine cont de vreme sau oboseala. Au fost nopti de iarna friguroase, in care Buzaul nu ingheta, dar barcagiul nu mai traversa raul, iar parintele intra in unda rece pana la gat, doar ca sa ajunga la cursuri sau la Sfanta Liturghie. Acei ani de jertfa erau necesari pentru ca Securitatea sa se linisteasca, iar grupul de ucenice sa deprinda stravechile randuieli monahale, impamantenite in batranele manastiri buzoiene. Parintele Dometie ar fi putut sa ramana definitiv in Muntenia. Episcopul il iubea, numindu-l la scurt timp dupa sosire director al scolilor monahale unde preda, surorile erau deja integrate in obste, iar harul Domnului il ocrotea si lucra prin el adevarate minuni pentru credinciosii buzoieni. Parte din aceste miracole ale tineretii au ajuns pana la noi. Astfel, parintele Varsanufie, ucenicul de-o viata al parintelui Dometie, povestea cum, intr-o noapte, la slujba miezonopticii, se rugau impreuna in biserica manastirii Ciolanu. Sfantul lacas era cufundat in intunericul punctat doar de lumina firava a catorva lumanari. Lavra nu avea curent electric. Deodata, intregul altar a stralucit intens, ca si cum aerul luase foc. Tulburat, parintele Varsanufie a incercat sa-si intrebe duhovnicul ce se intampla, dar parintele Dometie i-a facut semn sa taca, si de atunci nu au mai vorbit despre acest semn al cerului.
Altadata, un credincios a venit la manastire, spunand ca parintele Dometie il izbavise in chip minunat dintr-o grea incercare. Bietul om fusese dat afara din serviciu, iar copiii exmatriculati, din cauza unui denunt. Seara, cand familia disperata se stransese in jurul mesei, s-au trezit ca un preot necunoscut le bate la usa. A intrat firesc si le-a spus, de parca ii cunostea de ani de zile: “De ce sunteti disperati? Nu stiti ca Dumnezeu ne incearca rabdarea si credinta? Nu trebuie sa va tulburati!”. Apoi a plecat la fel cum a venit. Cand parintele Varsanufie l-a intrebat pe parintele Dometie ce se intamplase, acesta i-a spus doar ca, mergand pe o strada din Buzau, a auzit un glas tainic in inima, care ii spunea: “Intra in aceasta casa si intareste-i pe cei din ea!”. La doar trei zile dupa aceasta vizita misterioasa, credinciosul si-a recapatat serviciul, iar copiii au fost reprimiti la facultate. Dumnezeu lucrase prin inimosul Dometie, care suferea alaturi de orice suflet indurerat.

Parintele Dometie cu o luna inainte de moarte

�

Timp de trei ani a lucrat cu ravna, printre buzoienii care ajunsesera sa il caute, ca pe un mare facator de minuni, tinand la el ca la un trimis al lui Dumnezeu. De buna seama ca i-a fost greu sa ii paraseasca, dar viziunea unei manastiri in Ardeal ii mistuia fiinta. Gandul acesta, obsedant si de neinteles pentru cei din jur, nu avea sa ii dea pace: “Pe unde am mers n-am plecat din cauza oamenilor, ci din cauza unei idei sfinte, ce-am avut-o la inima si o am pana voi intra in pamant”.
Stavila intre el si Ardeal avea sa fie chiar cel care il primise in eparhie si ii fusese aproape in clipele de restriste, episcopul Antim al Buzaului. Vladica nu putea intelege cum de parintele Dometie era gata sa lase functia de director a trei scoli monahale, impreuna cu cea de duhovnic a trei manastiri, pentru o ctitorie aspra peste munti. Asa ca multa vreme i-a pus piedici, pana cand rabdarea si dragostea parintelui Dometie au invins. Cand a fost primit in episcopia Clujului, le scria maicutelor: “Le-am spus ca ma multumesc sa stau si pe un maracine, numai sa ma stiu in aceasta eparhie”. Nu stiu cati ardeleni au iubit Transilvania cu o dragoste atat de curata si de nebuna. Dar elanul sau a rodit, si micuta sa ceata de calugarite, pe care o intitulase sugestiv “Obstea Acoperamantului Maicii Domnului”, a ajuns sa se stabileasca in cele din urma in Alba, la manastirea Ramet. Un consilier al eparhiei Clujului, venit in inspectie, a ramas uimit de saracia lucie a acelor locuri si le-a amenintat pe maici: “O sa va trimit pachet inapoi. Ce o sa mancati aici?! Pietre?”.
Linistit, parintele Dometie si-a pus nadejdea in Hristos: “Sa nu ne fie teama ca in aceste pietre nu vom avea ce manca, fiindca aici se va arata mai mult puterea lui Dumnezeu. Ca El poate ca din pietre sa faca paini, pentru fiecare slujitor al sau”.
Obstea de piatra a Rametului

Splendoarea de la Ramet

�

Rametul este o manastire care sta de sapte veacuri pe valea Geoagiului, agatata parca de cer, intre steiuri de stanca si poieni aciuate pe culmile repezi. In indelungata ei istorie, a cunoscut prigoane napraznice, dintre care ultima, petrecuta in secolul al XVIII-lea, sub habsburgi, i-a curmat firul nevointelor. In perioada interbelica, obstea a parut ca reinvie sub elanul ctitoricesc al ieromonahului Evloghie Ota, pentru ca sa se cufunde din nou, la doar cativa ani, in ruina. Cand parintele Dometie a ajuns aici, impreuna cu maicile sale, a simtit ca este locul la care visase o viata – “In muntii acestia au sa-mi ramana oasele!”. Sa fi simtit chemarea tainica a miilor de pustnici ale caror moaste se intretesusera cu iarba aspra a Tarcaului? Chiar numele manastirii le purta pomenirea, caci “Ramet” vine de la “eremit”. Prea Sfintitul Nicolae Balan ii spusese profetic: “Parinte, ziduri avem destule, dar nu avem suflete care sa le incalzeasca”. Era misiunea ideala, pentru o inima fierbinte, ca a parintelui Dometie.

Biserica noua a manastirii

�

A fost destinat anume pentru aceasta misiune. Ardea sa se jertfeasca. Odata ajuns, s-a revarsat peste vechea manastire si peste tanara ei obste, fara a-i uita, asa cum facea de obicei, pe crestinii din preajma. Pe langa slujba la manastire, luase asupra lui jugul a trei parohii care ramasesera, din pricina izolarii si a saraciei, fara preot. Ca intindere, teritoriul in care pastorea era echivalent cu Bucurestiul de astazi, iar parintele il batea zilnic cu piciorul. Pana la manastire era nevoie sa treci paraul Geoagiului de 22 de ori, adesea direct prin apa, caci puntile erau duse de valuri atunci cand ploua prea mult. Parintele a facut acest drum de nenumarate ori. Pleca de acasa, uneori in miez de iarna, pentru a sluji in parohii si, daca paraul era umflat si puntile luate de apa, trecea de-a dreptul prin undele repezi si reci. Ajungea la biserica ud, slujea Sfanta Liturghie si o lua inapoi. Ani de-a randul a purtat o astfel de nevointa care ar fi ucis un om mult mai puternic. Dar Domnul era cu el si-l intarea.

Catapeteasma bisericii vechi

�

Daca in peregrinarile sale intalnea un om sarman, isi dadea si haina si incaltarile din picioare, ca sa ii aline suferinta. Intr-o iarna, in care ninsese vartos, maicile au vazut pe zapada proaspata urme de talpi goale, care duceau la chilia parintelui. Cand acesta a iesit pentru slujba, era incaltat cu papucii ucenicului sau, care insa ii erau prea mici. A plecat grabit la biserica, spunandu-le maicilor sa nu poarte de grija incaltarilor sale. Uneori se intampla ca nu mai avea ce sa dea de pomana, ramanand efectiv doar cu dulama calugareasca de pe el. Atunci intra prin chilii, fara sa spuna nimic, si impartea tot ce gasea. La masa, maicutele se plangeau ca pelerinii le-au furat hainele, iar parintele zambea: “Nu va ingrijorati, ca eu am fost. V-am netezit drumul catre rai!”.
Ravna aceasta fierbinte, munca neostoita aveau sa fie curmate brusc, la nici un an de cand parintele se stabilise la Ramet. Autoritatile comuniste au decis ca monahii Romaniei, “armata in negru a patriarhului Iustinian”, trebuie decimati. Un blestemat decret, 410/1959, avea sa goleasca si chiliile de pe valea Geoagiului.
Prigoana comunista
In luna mai a anului 1960, maicile au luat ce au gasit prin chilii si, imbracate in civil, s-au reintors in lume. Au incercat sa ramana impreuna, dupa o pilda a parintelui Dometie, care le-a spus: “Maicutelor, stiti cum e un buchet de flori, ca nu-l poti rupe. Asa sa fiti unite si voi, sa aveti dragoste una de alta si sa nu treceti nepasatoare una pe langa cealalta”. Stiau sa lucreze covoare minunate, asa ca au incercat sa se stabileasca la Teius, deschizand o tesatorie. Autoritatile le-au pus la dispozitie un grajd… Secretarul de partid le ura, asa ca le-a trantit cand au venit: “Eu vreau sa curat judetul de doua rele: de tigani si de calugari”.

Mormantul parintelui

�

Parintele Dometie nu era cu ele – ramasese preot paroh la motii sai din preajma Rametului. De manastire insa nu avea voie sa se apropie. Visul purtat in inima o viata parea sa se risipeasca in vifornita dictaturii. Era un element periculos, de care regimul trebuia sa se fereasca. Entuziasmul sau molipsitor, febra cu care slujea, avalansa de constructii pe care le incepuse, toate constituiau o primejdie pentru comunistii care transformasera Romania intr-o mare temnita. Dar parintele nu s-a lasat descurajat. Obisnuia sa spuna ca “smerenia si suferinta ne otelesc mai mult decat orice dusman”.
Va avea grija de maicile urgisite, cu vigoarea unui tata si delicatetea unui frate. Pleca noaptea spre Teius, pentru a nu fi vazut de nimeni. Isi lega barba cu o broboada si dulama si-o strangea sub palton. Deghizat astfel, se furisa prin gari si sate, pana cand ajungea la atelierul improvizat din grajd. Cara cu el de toate. Bani, de-ale gurii, haine, tot ce aveau nevoie surorile sale de nevointa si pribegii. Isi golea literalmente buzunarele, asa ca la plecare tot el trebuia sa le ceara bani de bilet…
Dupa un timp, s-a ingrijit ca maicutele sa fie mutate la Aiud, intr-o sectie mare de tesut covoare, unde maicuta Ierusalima a fost pusa sefa. Din banii stransi de la credinciosi a cumparat doua case in oras, unde a cazat intreaga obste. Intr-o astfel de atmosfera au petrecut noua ani. In martie 1969, s-au putut reintoarce la Ramet, dar nu ca maici. Comunistii le ingaduisera deschiderea in manastire a unui atelier in care sa le invete pe localnice mestesugul tesatoriei. In fostele lor chilii functionau acum o cabana si un bufet pentru turisti…
Un destin inghetat intr-o clipa
Parintele era insa nespus de fericit: “Daca avem pe masa o ceapa si o bucata de mamaliga, nu trebuie sa ne plangem”. Era din nou pretutindeni: la biserica pentru slujbe, cu muncitorii la sapat sau scos bolovani din rau, ori alergand pe munti, pentru a-i pastori pe tarani. Le spunea maicilor: “Sa luam aminte la micutele albine, ce ordine, ce randuiala si curatenie este in stupinele lor! Iar daca intra un trantor in stup, il scot afara!”.
Canta tot timpul, nu numai cantece bisericesti, ci si patriotice sau populare. Glasul sau argintiu, frumos, ca al lui Cucuzel, se auzea din orice colt, astfel incat manastirea parea plina de prezenta lui. Treptat, un fluviu de credinciosi avea sa inunde micuta asezare monahala. Conditiile erau precare, nu exista nici macar curent electric, dar parintele nu dorea sa refuze pe nimeni. Cand pelerinii erau prea multi, le dadea propria chilie (pe care o impartea cu alti doi calugari!) si el atipea putin, pe un scaun, in altar.

Parintele Dometie (dreapta), impreuna cu obstea de maicute de la Ramet

�

Cand nu mai erau locuri la masa, se ridica si poftea un pelerin in locul lui. Deviza sa era: “Crede, nadajduieste, rabda, smereste-te, iubeste ca Iisus! In puterea acestor cuvinte sta toata taina mantuirii si fericirii noastre”.
Desi era firav, facea cele mai grele munci – scotea piatra din rau sau cara lemne cu spatele din padure. In pofida prigoanei si a faptului ca turistii de la cabana viermuiau prin linistea manastirii, totul parea ca reintra in normal. Parintele Dometie isi gasise timp, printre ostenelile reconstructiilor (slujea in cele patru biserici, din care trei ale mirenilor, lupta cu birocratia si aprobarile statului), sa se inscrie si la doctorat. Firea sa delicata si contemplativa tanjea, poate, dupa anii de studiu in care se putea apleca nestingherit asupra invataturii sfintilor. Indrumator ii era chiar parintele Staniloae, care, intr-o vizita la manastire, asaltat de invatacel, cu laude si intrebari, i-a raspuns: “Mata stii mai multa teologie ca oricine. O teologie pe care o traiesti”. Si, intr-adevar, traia. “Procedeaza astfel, incat fapta ta sa tina locul cuvantului si vorbeste astfel incat cuvantul sa tina locul faptei”. Asa se purta si asa predica. Nu a tinut nici o clipa cont de oboseala si bolile sale. Medicul i-a spus ca are probleme cu inima, dar nu s-a crutat. Nu mai traia viata sa, ci pe aceea a lui Hristos. Peste ani, poetul Ioan Alexandru avea sa scrie despre el: “Ce v-a facut sa tineti de el/ Ca nu avea nimic de ce te tine/ Se lepadase fara scazamant/ De cea din urma dragoste de sine”.
In aceste patru versuri sta, de fapt, toata taina parintelui. Nu pe duhovnicul slabut si sprintar, care navalea prin orice colt al manastirii, il cautau oamenii. Nu pe tanarul cu barba rara si parul blond, cazand pe umeri l-au urmat maicile oriunde, ascultandu-l orbeste. Cu totii au presimtit in preajma-i pe Hristos, caruia – atat silitorul Stelian, cat si infocatul Dometie – ii inchinasera sufletul si viata.

Parastas la mormantul parintelui Dometie

�

Sfarsitul i-a venit pe neasteptate. In vara anului 1975, puhoaiele venite din munte rupsesera in calea lor drumuri si podete si transformasera manastirea intr-o veritabila sihastrie. O masina cu alimente se intepenise departe. Parintele a luat cateva maici si a plecat sa descarce alimentele in saci. Lui i-a revenit cel cu paine. Insotitoarele au cautat sa il protejeze, usurandu-i povara, pentru ca parintele incepuse sa se sufoce. Nu s-a oprit insa din drum si nici nu a lasat din spinare sacul pentru draga lui obste. Cand a ajuns in fata bisericii de mir din Geoagiu, s-a lasat in jos, moale, a privit catre calugarite, si a amutit pe vecie. Nevointa de-o viata i-a pecetluit si sfarsitul. In finalul acesta tragic (avea doar 50 de ani!) se regaseste ceva din drama si lumina mortii Mantuitorului. In samburele amar e ascunsa o inviere. Cand au vrut sa il ingroape, au fost nevoiti sa il incalte in picioare, cu sandalele unei maici. Papucii parintelui Dometie erau atat de gauriti, incat lasau sa se intrevada, printre crapaturi, talpile-i goale, pline de colbul unei tari pe care a strabatut-o in lung si in lat, in cautarea si propovaduirea lui Hristos.
Cuvinte de folos
* Daca vom face un pas spre Dumnezeu, El face zece spre noi.
* Sa se contopeasca inima voastra cu inima lui Iisus.
* Daca nu iertati din inima celor care va gresesc, rugaciunea voastra nu va trece de tavanul camerei.
* Fiica adevarata se cunoaste dupa plecarea mamei de acasa.
* Nu puneti pret pe lucrurile lumii acesteia, ca toate sunt trecatoare si mai neputincioase decat umbra.
* Maicutelor, ajutati-va intru neputintele voastre si fiti una pentru alta ca niste mame.
* Viata calugareasca este, mai inainte de toate, viata de renuntare, de taiere a voii si de mare infranare, si cine nu se sileste sa priceapa si sa implineasca aceste precepte divine ale ei mai bine i-ar fi fost de nu ar fi cunoscut-o.

• Cristian Curte

 Sursa: Formula As

Sursa: Cristina