Se afișează postările cu eticheta crestina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta crestina. Afișați toate postările

joi, 1 august 2013

RUGĂCIUNI ŞI RITUALURI CREŞTINE


1. RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU OAMENII BOLNAVI (DE LA ISUS HRISTOS)

Rugăciunea de săptămâna întâi
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să-mi vindec trupul şi sufletul de boala care mă apasă. Alungaţi-mi duşmanii, ajutându-mă să trăiesc în bună pace cu toţi. În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, AMIN."
Rugăciunea de săptămâna a doua
"Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Doamne Dumnezeule, curăţaţi-mi trupul de bolile ce mă chinuiesc. Vă promit cu sufletul curat că nu voi mai face rău nimănui în toată viaţa mea. În vecii vecilor, AMIN."
Rugăciunea de săptămâna a treia
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Prea Sfinte Isuse Hristoase, Fiul Domnului Dumnezeu, ajutaţi-mă să scap de bolile care îmi împresoară trupul, chinuindu-l şi secându-l de puteri. Iertaţi-mi păcatele din trecut şi de acum în schimbul credinţei mele în Voi, AMIN."

SFATURI PENTRU CEI CE SE VOR RUGA

1.     Cele 3 rugăciuni să fie făcute consecutiv, câte o săptămână fiecare, începând cu data de întâi a fiecărei luni.
2.     Înaintea începerii rugăciunii se va aprinde o lumânare, iar rugăciunea se va repeta până la stingerea ei.
3.     Se va face semnul crucii de 3 ori la începutul şi la sfârşitul rugăciunii.
4.     În timpul rugăciunii palmele vor sta lipite în dreptul pieptului.
5.     Bolnavii care nu pot să stea în genunchi vor fi aşezaţi sau culcaţi privind la icoana Maicii Domnului cu pruncul Isus, aflată în apropierea lor.
6.     Cei ce se roagă să fie singuri în cameră.
7.     Să facă rugăciunea cel puţin de 2 ori pe zi, dacă se poate o dată dimineaţa devreme şi o dată seara târziu.
8.    Să aibă o credinţă neclintită în efectul binefăcător al rugăciunilor.
9.     Să-şi încredinţeze sufletul Domnului Dumnezeu pentru curăţirea şi iertarea lui.
10.     Să nu se laude că fac aceste rugăciuni.



2. PROGRAM DE RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU CĂSĂTORIA FEMEILOR (DE LA MAICA DOMNULUI)


PRIMA RUGĂCIUNE , spusă în faţa lumânării proaspăt aprinse, în genunchi şi cu sufletul deschis către DUMNEZEU :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, rogu-vă din tot sufletul meu nefericit şi singur să-mi rostuiţi viaţa aducându-mi în faţă tovarăşul de viaţă pentru cununie. Aşa să-mi ajute rugăciunea mea, acum şi pururea, în vecii vecilor, AMIN."
Faceţi semnul crucii de 3 ori, înainte şi după rugăciune, care se va spune de 3 ori pe zi sau noapte atunci când pe calendar este Lună nouă (l ).
Nu se va spune această rugăciune în nopţile cu cerul înnorat sau cu furtună în aer.
Se va posti numai cu pâine şi legume în zilele şi nopţile când se face rugăciunea.

A DOUA RUGĂCIUNE, spusă la lumânarea aprinsă, seara târziu sau noaptea, în secret şi în deplină singurătate :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajutaţi-mă să mă însoţesc pentru toată această viaţă cu cel pe care îl iubesc şi îl vreau de soţ  (rosteşte-i numele în şoaptă)"
Se face semnul crucii înainte şi după rugăciune, se fac 3 metanii cu fruntea la pământ, se jură cu mâna pe inimă şi în faţa icoanei Maicii Domnului că bărbatul nu este căsătorit, iar apoi femeia se va culca cu chipul lui în gând.
În timpul somnului va primi sfaturi pentru cucerirea bărbatului iubit.
Rugăciunea se va face numai în zilele şi nopţile de post de pe calendar, respectând postul religios.

SFATURI DEOSEBITE PENTRU CELE CARE SE VOR RUGA

1.       Să nu destăinuie nimănui dorinţele şi rugăciunile lor .
2.       Să respecte postul cerut de rugăciuni .
3.       Să aibă în faţă icoana Maicii Domnului , eventual cu pruncul Isus în braţe.
4.       Să nu bârfească, să nu mintă, să nu ponegrească, să nu se certe şi să nu lovească pe nimeni în perioada rugăciunilor.



3. RUGĂCIUNI ADRESATE PREA-SFINTEI FECIOARE MARIA ŞI DOMNULUI ISUS HRISTOS DIN PARTEA FEMEILOR ÎNDURERATE DE INFIDELITĂŢILE BĂRBAŢILOR CU CARE SUNT CUNUNATE

PRIMA RUGĂCIUNE    (spusă în ziua Sfintei Marii din luna august) :
"Prea Sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie, femeia înşelată de bărbat, să-l cuceresc din nou cu farmecele trupului şi sufletului meu ! Opreşte-l, Sfântă Mamă a noastră, a tuturor, să mai calce pragul unor femei ticăloase, care vor să mi-l ia ! Acum şi pururea, şi în toată viaţa mea, AMIN."
A DOUA RUGĂCIUNE    (spusă de ziua Sfintei Marii, în luna septembrie) :
"Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă a noastră, a tuturor femeilor necăjite sau fericite, ajută-mă să-mi recuceresc bărbatul, să fim soţi buni şi iubitori toată viaţa ! Dă-mi mintea şi curajul să-l despart de femeia care nu-i dă pace să-şi vadă de familia lui ! Acum şi pururea, cât va ţine viaţa noastră, AMIN."
A TREIA RUGĂCIUNE   (spusă în prima zi de Crăciun, în biserică, la loc ferit de privirile credincioşilor curioşi) :
"Prea Sfinte Isuse Hristoase, Domnul nostru, al tuturor, dă-i putere bărbatului meu să se despartă de necredincioasa care îl vrea şi ajută-l să se reîntoarcă la mine, soţia lui ! Cu umilinţă mă rog la Tine, Domnul şi Stăpânul vieţilor noastre, AMIN."
A PATRA RUGĂCIUNE (spusă în prima zi de Paşte, în biserică, la loc ferit de privirile credincioşilor curioşi) :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfinte Isuse Hristoase, dă-ne sănătate şi fericire, mie, soţului şi copiilor noştri ! Ajută-ne să ne păstrăm familia unită şi fericită ! Aşa să ne ajute Dumnezeu Atotputernic, AMIN."


4. RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU AJUTORAREA BĂRBAŢILOR AFLAŢI ÎN SINGURĂTATE, SUFERIND BLESTEMUL CELIBATULUI VEŞNIC


PRIMA RUGĂCIUNE (se va face la miezul nopţii, în faţa icoanei Mântuitorului Isus Hristos, cu mâna în dreptul inimii) :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Înţelepte Isuse Hristoase, ridicaţi blestemul celibatului de deasupra fiinţei mele însingurate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin."
Rugăciunea se va face timp de 30 de zile, începând cu o noapte de Lună Plină ( m ). Până la sfârşitul perioadei de rugăciune trebuie să se arate un semn, o îndrumare spre o fiinţă ce i-ar putea deveni soţie celui ce se roagă. Dacă nu va fi aşa, se va face rugăciunea, începută tot pe Lună Plină, încă 30 de zile. În cazul când nici după aceste zile de rugăciune nu se va arăta fiinţa dorită, va urma o pauză de cel puţin 30 de zile, după care se va începe RUGĂCIUNEA A DOUA (într-o noapte cu Lună Plină) :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să mă decid în alegerea fiinţei potrivite pentru a-mi deveni soţie. Alungaţi-mi ghinioanele, în urma rugăciunii mele. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin."
Dacă după 30 de zile de rugăciuni bărbatul nu s-a logodit, va face o pauză până la următoarea noapte cu Lună Plină, când va reîncepe RUGĂCIUNEA A DOUA. Va face tot aşa până când se va căsători.

INDICAŢII SPECIALE PENTRU CEL CE DOREŞTE SĂ SE ROAGE 

  1. Începutul rugăciunilor trebuie să fie şi începutul unei vieţi lipsite de păcate majore (violenţă în cuvânt şi faptă, uneltire împotriva semenilor, duşmănie, răutate, invidie).
  2. Omul nu va spune nimănui că se roagă, evitând astfel răutatea celor invidioşi.
  3. Trebuie să postească lunea, miercurea şi vinerea, în perioadele de rugăciune scoţându-şi din alimentaţie alcoolul, carnea şi drogurile.
  4. Să nu aspire la cucerirea unei femei deja măritate.
  5. Să nu meargă la vrăjitoare sau alte persoane care ar putea să-i aducă prin farmece femeia dorită.
  6. Să jure în faţa icoanei că se va purta frumos cu viitoarea lui soţie.


5. RUGĂCIUNI PENTRU ÎNDULCIREA VIEŢII OAMENILOR CARE MUNCESC CINSTIT (DE LA ISUS HRISTOS)

RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să muncesc mai uşor şi mai bine, spre bucuria mea şi a celor dragi mie ! Alungaţi-mi duşmanii din cale, înlesniţi-mi câştiguri de tot felul pentru îndulcirea vieţii mele ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu, acum şi pururea, în vecii vecilor ! Amin."
RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A DOUA :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mi mie şi familiei mele să avem spor la câştigul necesar vieţii ! Ajutaţi-ne pe toţi să muncim cu spor şi să ne merităm răsplata, în vecii vecilor ! Amin."
RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A TREIA :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să-mi câştig răsplata dreaptă a muncii mele ! Ajutaţi-mă să muncesc cu mai mult spor pentru a fi răsplătit mai bine ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin."
RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A PATRA
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, daţi-mi putere şi noroc pentru a-mi duce viaţa mai departe ! Daţi-mi ce este al meu după munca mea cinstită, în vecii vecilor ! Amin."

INSTRUCŢIUNI PENTRU FOLOSIREA RUGĂCIUNILOR

1.          Rugăciunile se vor spune cu faţa către răsărit, privind icoana Mântuitorului, cu palmele împreunate la piept, în gând sau în şoaptă.
2.          Înaintea rugăciunii şi după terminarea ei se va face semnul crucii de trei ori, se va spune "Tatăl nostru" şi din nou se va face semnul crucii de trei ori.
3.          Rugăciunile se vor face seara târziu sau dimineaţa la răsăritul soarelui.
4.          Rugăciunea va începe în prima zi a lunii calendaristice în care pe calendar apare Luna Nouă ( l). Se va spune zilnic până în ultima zi cu Lună Nouă (în ziua următoare va apare în calendar Luna în primul pătrar ).
5.          Se va respecta poziţia Lunii Noi în fiecare lună calendaristică. Dacă Luna Nouă începe în prima săptămîna a lunii respective, se va spune RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI. Dacă Luna Nouă începe în săptămâna a doua a lunii calendaristice, se va spune RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A DOUA ş.a.m.d.
OBSERVAŢIE : Săpt. I este cuprinsă între 1 şi 7 ; săpt. II - între 8 şi 14; săpt. III - între 15 şi 21; săpt. IV - între 22 şi sfârşitul lunii.
6.          În zilele când se fac rugăciunile cel ce se roagă nu are voie să consume carne sau să comită acte de agresiune (certuri, bătăi, comploturi, blesteme, bârfă, răzbunări, ucideri de fiinţe vii).
7.          Omul se va ruga lună de lună până când situaţia sa se va îmbunătăţi.


6. RUGĂCIUNI CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU REUŞITA OAMENILOR LA ÎNVĂŢĂTURĂ

PRIMA RUGĂCIUNE (se va începe seara, cu un scop clar de reuşită) :
"Prea Sfântă Maică a Domnului, ajută-mă să-mi însuşesc cunoştinţele care îmi sunt necesare pentru reuşita la… (se va spune în gând sau în şoaptă scopul urmărit). Aşa să-mi ajute Bunul Dumnezeu ! Amin."
Această rugăciune se va face în fiecare seară şi dimineaţa devreme, în gând sau în şoaptă, timp de 10 luni încheiate.
Dacă după cele 10 luni scopul rugăciunii nu este atins, se va trece imediat la
RUGĂCIUNEA A DOUA :
"Prea Sfântă Maică a Domnului, ajută-mă din nou, cu mai multă putere, spre reuşita învăţării mele ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin."
Această rugăciune se va face de 3 ori pe zi, timp de 30 zile, dimineaţa, la prânz şi seara, în gând sau în şoaptă, nemărturisind-o nimănui.
Dacă nici la încheierea celor 30 zile de rugăciune rezultatul nu este bun, se va urma
RUGĂCIUNEA A TREIA :
"Prea Sfântă Maică a Domnului, dă-mi puterea şi curajul de a hotărî ce este mai bun pentru mine : să rămân la acelaşi scop sau să-mi schimb intenţiile de studiu ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin."
Această rugăciune se va face de cel puţin 3 ori pe zi, o perioadă de timp nelimitată, până la rezolvarea situaţiei.
IMPORTANT ! Dacă este cu putinţă, cât mai des, rugăciunea să se facă în faţa icoanei Maicii Domnului, acasă sau în biserică. În zilele de sărbătoare mare, însemnată cu cruce roşie pe calendar, efectul rugăciunilor este mult sporit. Dacă omul posteşte în aceste zile, sacrificiul său va fi mult apreciat în Ceruri şi izbânda se va apropia de cel ce se roagă.


7. RITUALURI MAGICE CREŞTINE PENTRU ALUNGAREA DUHURILOR NECURATE DIN LOCUINŢELE OAMENILOR (DE LA ISUS HRISTOS)

1. Omul îşi va pune în faţă 3 lumânări albe de lungime medie (15 – 20 cm), grosimea lor nu contează. Pe gâtul fiecărei lumânări se înfige o hârtie albă în formă de pătrat care să depăşească cu 5 – 10 cm lumânarea în lateral, oprindu-se la mijlocul lumânării. Lumânarea trebuie să ajungă la jumătate la sfârşitul rugăciunii. Nu se va depăşi jumătatea lumânării. Se aprind lumânările, omul se aşează în genunchi pe podea sau pe un obiect orizontal, îşi face semnul crucii de 3 ori, spune “Tatăl nostru” o singură dată, iar după aceasta va spune cu voce şoptită sau în gând următoarea rugăciune :
“Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Dumnezeule, Tu, care îi ajuţi pe toţi, ajută-mă şi pe mine să scap de duhurile necurate care mă chinuiesc şi îmi necinstesc locuinţa. Alungă-i , Doamne, din casa mea pe demonii musafiri nepoftiţi!”
Se va face din nou semnul crucii de 3 ori, se va stropi cu aghiasmă de câte 3 ori fiecare colţ al casei, în toate camerele, apoi omul va ieşi afară şi va stropi de 3 ori cu aghiasmă fiecare prag, repetând rugăciunea. În poartă se va pune la loc ferit de privirile celor de pe stradă o crenguţă cu busuioc din buchetul preotului. Se va face acest ritual 3 zile sau 3 nopţi la rând, după aceea o pauză de 3 zile şi se reia ritualul. Trebuie să se ajungă la 10 şedinţe de ritual, fiecare de câte 3 zile sau nopţi. După ultima şedinţă trebuie să se arate primul semn de îmbunătăţire : sau se potolesc manifestările duşmănoase, sau omul se va muta în altă casă, unde necuratul nu va mai intra. Dacă după un timp se va mai întâmpla vreun necaz, se reiau rugăciunile. Efectele vor fi bune şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
2. În faţa a 3 lumânări aprinse, fără hârtie pe ele, se va face semnul crucii de 3 ori, se va spune “Tatăl nostru” o singură dată, se vor face 10 metanii în faţa icoanei Maicii Domnului cu Domnul Isus în braţe. Se va rămâne în genunchi spunând următoarea rugăciune :
“Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Christoase, Sfinte Doamne Dumnezeule, curăţaţi-mi casa de demonii care o necinstesc !”
Se face din nou semnul crucii de 3 ori, se spune iar “Tatăl nostru” şi se continuă treburile prin casă. Această rugăciune va începe într-o zi sau noapte cu Lună nouă (l) şi va dura atâtea zile până când Luna începe să scadă ( m ). Se va relua rugăciunea tot pe Lună nouă în luna următoare. În prima zi de rugăciune omul va posti negru până la prânz şi numai cu pâine şi apă până a doua zi. Semnele bune trebuie să se arate înainte de ziua încetării rugăciunilor
3. Sunt cazuri foarte dese de lovire a oamenilor prin puterea nemăsurată a demonilor. În astfel de situaţii omul trebuie să facă multă lumină în casă, cu lămpi şi lumânări, să meargă cu o lumânare aprinsă în mână prin toată încăperea pe unde se simte prezenţa nevăzută. Flacăra lumânării o va arde pe aceea şi alta nu va veni curând.
Anul 1999

sâmbătă, 21 iulie 2012

Confirmarea descoperirii istorice a anului : Cum a fost distrusa Sarmisegetusa crestina !


Sarmisegetisa
Ultimele descoperiri in materie de istorie a crestinismului , indica clar pe apostolul Andrei fiind cel care a ajuns sa predice pe teritoriile Daciei , iar cartea Apocalipsei arata tot asa de clar ca cele 7 cetati (pomenite in carte) dovedeste faptul ca drumul crestinismului de la Ierusalim trecea Bosforul si ajungea la Sarmisegetusa , pentru ca era primul oras mare de tip metrolpola inainte de a ajunge la Roma ! Din Orient si din Asia Mica, la acea vreme, se ajungea in vestul Europei trecand prin Dacia si poposind in Sarmisegetusa! Crestinarea Daciei si a Sarmisegetusei in particular, a fost facuta si datorita faptului ca, ritul zeului MITRA practicat in lumea europeana de atunci, era foarte simlar cu cel crestin , iar Zamolxianismul nu era altceva decat un paleocrestinism , de unde si usurinta de a introduce pe Isus in religia deja existenta , unde remarcam ca lipsea doar un Mantuitor , in rest facerea lumii era datata calendaristic foarte clar, in atat incat pana mult mai tarziu , dupa 1300 de ani de la acest eveniment , in vremea lui Stefam cel Mare ai nostrii tineau calendarul dacic vechi numerotand anii de la facerea lumii ! Si argumentele ca Sarmisegetusa devenise crestina sunt intarite si pentru faptul ca in anul 70 d.C. Ierusalimul a fost daramat de catre imparatul Titus. Motivul? Pentru nesupunerea crestinilor si a evreilor! Ori razboaiele dintre Roma si Sarmisegetusa de dupa anul 100 indica faptul ca religia crestina luase avant in Dacia odata cu refugiul evreilor si crestinilor din Israelul devenit provincie romana si devenise si ea o amenintare pentru Roma , ori aceasta amenintare nu putea fi evitata, in viziunea senatului de la Roma, decat doar prin cucerirea cetatii si distrugerea acesteia ! Mai era si un motiv logistic si comercial : Dacia avea la acea data o capitala mult mai mare si mai infloritoare decat Roma, iar setea de avutii a romanilor din Roma a accentuat dorinta de cucerire grabnica a Sarmisegetusei cu costuri militare mari ceea ce a accentat si mai mult nevoia de cucerire ! Sa nu uitam ca odata cu dinastia Severinilor si ulterior ajungerea lui Constantin la puterea imperiului Roman, s-a schimbat radical si centrul de putere mondial catre teritoriile Daciei , ori noua cetate metropola a Constantinopolului a fost gandita ca o cetate crestina dacica greu de cucerit prin pozitia strategica in Bosfor ,aceasta avand trei laturi spre apa si cu o latura bine aparata si fortificata spre uscat ! Asadar Constantinopolul poate fi considerat de noi a doua Sarmisegetusa crestina care a durat impotriva navalirilor pagane de tot felul ,peste 1100 de ani ! Noile sapaturi arheologice in perimetrul fostei cetati a Sarmisegetusei ar trebui sa arate nu numai perimetrul real al cetatii dar si vestigii crestine timpurii , acele lucruri pe care Vaticanul nu dorea ca sa fie descoperite pentru a nu i se leza primatul in lumea crestina , mai ales dupa caderea Constantinopolului in anul 1453 ! Asadar trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Sarmisegetusa a fost prima capitala mondiala crestina din lume si ca a fost distrusa la fel ca Ierusalimul, iar a doua capitala mondiala crestina a fost Constantinopolul construit tot de daci, cei ai lui Constantin cel Mare de aceasta data! Vaticamul trebuie sa se obisnuiasca cu pozita de a treia capitala mondiala crestina si asta tot mai vizibil dupa schisma din 1054!
Sursa: sindicateuropean.blogspot.com

miercuri, 6 iunie 2012

SEMNELE TREZIRII SPIRITUALE AUTENTICE - PERSPECTIVA CRESTINA


Se vorbește foarte mult despre trezirea spirituală. De fapt, mai tot timpul s-a vorbit. Trezirea este revolta permanentă împotriva obișnuinței și indiferenței. Pericolul adormirii spirituale este cu atât mai mare azi, când ne aflăm în vremea din urmă. Și totuși, există un pericol mai mare decât somnul spiritual. Este trezirea falsă! Să nu uităm că și fecioarele înțelepte au adormit și, să nu uităm, că și fecioarele nechibzuite s-au trezit! 

Din acest motiv, întotdeauna a existat un conflict în Biserică între instituție și mișcare. Mișcarea denunță rigiditatea, stratificarea și inerția instituției, în vreme ce instituția etichetează mișcarea prin aberațiile, radicalismul și spiritul ei anarhic. Normal ar fi ca instituția și mișcarea să lucreze împreună. Să promoveze agenții de trezire spirituală sub supravegherea atentă, doctrinară și etică a autorității instituționale. 

Prinși între rafalele celor două tabere, sărmanii credincioși nu mai știu ce să creadă. Pe de o parte apreciază calmul și stabilitatea instituției, pe de altă parte doresc entuziasmul și experiența mișcării. Este clar că amândouă sunt necesare. Totuși, pentru oameni ca mine, care consideră instituția absolut vitală, dar în acelaș timp îi înțelege rolul limitat de facilitator, care sunt semnele unei treziri spirituale autentice, pe care o instituție să o poată promova? 

1. TREZIREA SPIRITUALĂ ADEVĂRATĂ ÎI APROPIE PE OAMENI DE DUMNEZEU PRIN CEI PATRU STÂLPI AI VIEȚII SPIRITUALE PERSONALE ȘI COLECTIVE: ”Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (FAPTE 2:42) 

O trezire care neglijează doar unul dintre aceste componente nu poate fi autentică. Ele trebuiesc îmbinate echilibrat deoarece sunt însăși viața Bisericii. Manifestările și experiențele spirituale sunt rezultatul natural al prezenței lui Dumnezeu de care poporul Domnului se bucură fără a înlocui preocupările de căpătâi ale Bisericii. Aceste manifestări trebuie acceptate atunci când și așa cum le dăruiește prezența Domnului dar nu forțate și transformate într-un scop în sine.


2. TREZIREA SPIRITUALĂ ADEVĂRATĂ ÎI MOTIVEAZĂ PE OAMENI LA O VIAȚĂ DE SFINȚENIE: ”Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. (ROMANI 13:11-14) 

Vă rog să observați că trezirea spirituală are de-a face cu o dezbrăcare și o îmbrăcare. Dezbrăcare de faptele întunericului și de firea pământească și îmbrăcarea în Domnul Isus Cristos și armele luminii. Pe mine nu mă impresionează trezirile spirituale moderne care pun tot centrul de greutate pe manifestările închinării, dar în acelaș timp, tolerând fapte și vestimentații care se vede de la o poștă că POARTĂ GRIJĂ DE FIREA PĂMÂNTEASCĂ! Există două feluri de îmbrăcare: una spirituală și alta fizică. Între ele există o corelare. Îmbrăcarea în Cristos înseamnă îmbrăcarea cu haina unui trai ”frumos”. Dezbrăcarea de firea pământească înseamnă implicit lepădarea de faptele întunericului: chefuri, beţii, curvii, fapte de ruşine, certuri, pizmă. Ce trezește poftele firii pământești? Totul trebuie lepădat, și în interior și la exterior! Unii dintre tinerii noștri, au învățat în (unele) biserici americane că tatuajul nu este păcat, bijuteriile sunt permise (unele în nas, urechi sau…), nu contează cum te îmbraci. Ei acuză bisericile românești (unele) de legalism. Adevărata spiritualitate nu se vede doar în ridicarea mâinilor, închisul ochilor și cursul lacrimilor deși toate acestea sunt de dorit. Ea se vede și din felul cum te îmbraci și cum te porți. Și, amândouă acestea, nu au la rândul lor valoare dacă viața particulară a credinciosului nu înseamnă și o depărtare totală de păcat. Doar în sfințenia și smerenia închinării evlavioase există adevărata trezire spirituală. 

3. TREZIREA SPIRITUALĂ ADEVĂRATĂ ÎI UMPLE PE OAMENI DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU FRAȚI ȘI PENTRU TOȚI OAMENII: ”De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” (2 PETRU 1:5-8) 


marți, 24 mai 2011

Credinta crestina si medicina

Episcopul Vasile Somesanul
Credinta crestina si medicina
Problemele cu care se confrunta lumea in care traim sunt tot mai mari. Calmarea si rezolvarea multora dintre aceste probleme, pretinde un dialog continuu intre toti aceia care au ceva de spus si de facut pentru depasirea situatiilor critice si pentru vindecarea ranilor care produc durere atat in viata persoanei, cat si in viata societatii.
Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Parinte Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, ne intalnim din nou, acum a treia oara, la Simpozionul Ortodox de Medicina si Teologie, in acest cadru generos oferit de Domnul Conferentiar Doctor Mircea Gelu Buta, pentru a continua si a adanci dialogul, cunoasterea si conlucrarea.
Dialogul dintre Medicina si Biserica, dintre medici si preoti se dovedeste a fi viabil si necesar, deoarece in preocuparile noastre si unii si altii ne intalnim cu omul suferind, cu omul bolnav trupeste si sufleteste, cu omul care in incercarile prin care trece se lupta cu suferinta cautand sursele refacerii sanatatii nu numai in stiinta si practica medicala, ci mai ales la Dumnezeu, de la Care asteapta ajutorul prin Biserica, prin medic si preot deopotriva.
Spitalul, din acest punct de vedere, este spatiul de interferenta a stiintei si practicii medicale cu credinta, iar punctul cel mai important al interferentei medic-preot este vindecarea bolnavului realizata atat prin administrarea tratamentului medical cat si prin lucrarea dreptei credinte, care ca dreapta cunoastere, cinstire si traire a lui Dumnezeu, reface in omul bolnav legatura cu harul divin, cu energiile dumnezeiesti necreate prin care se fortifica sufletul si trupul.
Tematica simpozionului din acest an este deosebit de generoasa. Apartenenta noastra in calitate de crestini la Biserica, la Trupul lui Hristos, pretinde de la noi, medici si preoti, sa ne conjugam preocuparile in vederea depasirii situatiilor de criza provocate de instrainarea omului de Dumnezeu, instrainare care s’a aflat mereu, de-a lungul timpului la originea tuturor incercarilor si a suferintelor prin care a trecut si trece omul si societatea.
Durerea cauzata de nestiinta, boala, saracie, singuratate si moarte sunt expresia conditiei umane cauzate de starea de cadere in pacat, de instrainarea de Dumnezeu, de Izvorul Vietii prin neascultarea lui Adam si a urmasilor lui.
Durerea este rezultatul fiziologic al traumatizarii proprii prin deviere de la drumul dat prin actul creatiei, iar moartea este rezultatul departarii de Dumnezeu.
Coruptibilitatea firii omenesti si a persoanei, la fel ca si moartea, nu sunt dorite de Dumnezeu, cu toate ca uneori apar ca pedeapsa a lui Dumnezeu pentru pacatul savarsit, pentru calcarea Poruncilor. Dar, aceste stari nu sunt menite sa dureze vesnic. Durerea produsa de pacat este preschimbata de Dumnezeu prin lucrarea caintei si a pocaintei (schimbarea launtrica, intoarcerea la Dumnezeu), in mijloace de biruire a pacatului.
i moartea insasi, prin Dumnezeu este intoarsa impotriva stricaciunii si a cauzei stricaciunii: pacatul, ca distrugere a lui, pentru ca raul sa nu fie vesnic, fara de moarte.
Potrivit cunoasterii teologice, intreaga creatie este destinata sa ajunga la transfigurare, la o innoire intru nestricaciune prin Biserica in imparatia lui Dumnezeu. Acesta este un adevar fundamental, de care pe parcursul vietii trebuie sa ajungem sa fim convinsi, pentru ca eforturile si intreaga noastra munca sa nu ramana zadarnice.
Odata cu intruparea Mantuitorului si cu intemeierea Bisericii a inceput opera dumnezeiasca a mantuirii, a restaurarii omului prin Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Biserica este in lume si prin intemeierea, misiunea si scopul ei, se afla intr’o solidaritate fiintiala si organica cu lumea. Viziunea crestina ortodoxa asupra raportului dintre Biserica si lume, pleaca de la premisa ca lumea este darul iubirii lui Dumnezeu. Lumea este omenirea cazuta, care prin convertire personala si conlucrare cu Dumnezeu, in Biserica si prin Biserica, trebuie sa ajunga de la antropocentrism la teocentrism. „Dumnezeu S’a facut Om, pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca.” Acesta este mesajul si scopul Bisericii in lume.
Receptarea acestui mesaj in planul personal al vietii, aduce lumina, implinire si bucurie in toate domeniile vietii oamenilor.
Apropierea omului de Dumnezeu prin credinta sporeste darul si puterea vietii.
Lucrarea tamaduitoare a medicului si a preotului inspre omul suferind se intalneste in actul medical si cu dreapta credinta. Pentru lucrarea lor benefica, atat medicul, cat si preotul care isi indeplinesc bine slujirea, sunt cinstiti de Dumnezeu si de oameni. (Cartea Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 38, 1 si 1 Tim 5, 17).
Dreapta credinta, asumata si traita in Sfanta Biserica, care este „stalpul si temelia Adevarului” (1 Tim 3, 15) este pentru oricare credincios un izvor al harului divin, al puterii care reface, innoieste sufletul si trupul, facand posibila trecerea de la stricaciune la nestricaciune, de la moarte la Viata, pana la partasia dumnezeiestii firi. Aceasta credinta primita in dar de la Sfantul Duh, in Sfanta Taina a Botezului, trebuie mereu sustinuta prin viata duhovniceasca traita in ascultare de Biserica, in continua legatura cu: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, care sunt izvoarele Revelatiei divine, sunt Sfintele Taine prin care in Biserica se revarsa energiile divine, harul, puterea lui Dumnezeu spre refacerea si desavarsirea trupului si a sufletului (mai ales Spovedania, Sfanta Impartasanie si Sfantul Maslu, pentru cei bolnavi), participarea la sfintele slujbe, mai ales la Sfanta Liturghie, exercitiul rugaciunii si al infranarii, postul alimentar si duhovnicesc, cinstirea sfintilor si a sfintelor moaste, cinstirea icoanelor Mantuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfintilor ingeri si ale tuturor sfintilor.
Toate aceste lucrari ale credintei, care ne sunt daruite de Sfanta Biserica pot fi pentru oricare bolnav surse de insanatosire, de sporire a vietii vremelnice si vesnice.
Trairea dreptei credinte, oriunde si in orice imprejurare, este izvor de sanatate trupeasca si sufleteasca. Instrainarea de Dumnezeu, necredinta, a fost si ramane sursa necazurilor si a tuturor suferintelor. „Necazurile vin, ne spune Patericul, pentru ca ne semetim cand Dumnezeu ne miluieste.”
Semetia omului a generat de-a lungul veacurilor abaterea de la stiinta, de la dreapta cunoastere si lucrare, de la ortodoxie si ortopraxie la zona intunecata a devierilor de la cunoastere, care au sporit si sporesc suferinta.
Actul medical, bazat pe cunoastere si credinta duce la depasirea situatiilor de criza provocate atat de bolile trupesti cat si de cele sufletesti. Falsa cunoastere si falsa credinta sporesc situatiile de criza, instrainand si izoland persoana suferinda de sansa primirii ajutorului recuperator.
In aceasta zona a insuficientei cunoasterii, uneori voita si asumata, se gaseste pseudo-medicina si produsele falsei credinte: ereziile, ocultismul, practicile magice si vrajitoria, satanismul si spiritismul care, in anumite momente ale evolutiei istorice, au adus multa suferinta celor care le-au cazut victima.


Ceea ce pentru dreapta credinta reprezinta falsa credinta, pentru medicina reprezinta pseudo-medicina, ca deviere de la cunoasterea stiintifica si de la corecta practicare a actului medical.
Fara a intra in amanunte, in detalii, pseudo-medicina este definita ca fiind practicarea ilicita, neautorizata a celei mai grele dintre stiinte: medicina. Se refera la actele medicale nestiintifice.
Aceste practici medicale necontorizate, peudo-medicale, pot fi:
1) in folosul pacientului: reducerea fracturilor de catre persoane fara studii medicale; administrarea ceaiurilor medicinale; anumite recomandari alimentare.
2) in defavoarea pacientului: administrarea incorecta a unor tehnici orientale, cum ar fi acupunctura; indicarea unor asocieri de plante, restrictii alimentare care pot agrava boala.
Aceste tehnici pseudo-medicale au fost favorizate de lacunele medicinii in tratarea unor boli, credibilitatea si lipsa de instruire a pacientilor, conditiile socio-economice precare, insuficienta stapanire a campului medicinii alternative (homeopatie, tratamentul bio-energetic, acupunctura), sarlatanism, toate acestea fiind periculoase atunci cand impiedica bolnavul sa recurga la serviciile medicului, cand determina bolnavul sa abandoneze un tratament medical, cand induc bolnavului o dependenta de „vindecator” sau produc o stare de neincredere in actul medical.
La depasirea acestor neajunsuri si a urmarilor pe care le genereaza, astazi, poate mai mult decat alta data, conlucrarea medicilor si a preotilor, prezenti acum in numar mare in spitale, poate deveni deosebit de folositoare.
Oriunde, dar mai ales la patul bolnavului, acasa sau la spital, prezenta si lucrarea preotului este la fel de importanta ca si lucrarea medicului. Omul pentru a fi recuperat trebuie privit in integritatea lui bio-psihico-sociala, alcatuit fiind din trup si din suflet, valorile credintei impreuna cu cele ale stiintei ducand la sporirea actului vindecarii.
Urmand adevarului stiintei si adevarului religios, intelegem mai usor si medicii si preotii ca spitalul este in primul rand un asezamant caritativ, in care fiecare trebuie sa-si arate iubirea de Dumnezeu (bolnavul prin rabdare si ascultare, medicul prin daruire, preotul prin slujire), dupa cum si Dumnezeu isi arata iubirea fata de toti, deopotriva, si intelegem crezul savantului Nicolae C. Paulescu, care adresandu-se mai ales tinerilor medici, le spunea: „urmand perceptele caritatii, ingrijiti pe bolnavul mizerabil nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce sufera, ci ca pe Insusi Dumnezeu” (Dr. Nicolae C. Paulescu: „Spitalul”, conferinta tinuta la deschiderea cursurilor de medicina din cadrul asezamantului spitalicesc „Betleem” din Bucuresti la 12 mai 1913, in „Studii de medicina si filantropie crestina”, Ed. Christian, Bucuresti, 2001, p. 35).
[ text preluat din cartea „Medicii si Biserica”, vol. 3, editura Renasterea ]
Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE