VIDEO: interviu - Proiectul Montauk şi tunelul secret din Bucegi

Interviu - Proiectul Montauk şi tunelul secret din Bucegi

În 2012 Peter Moon a vizitat România pentru a cincea oara, fiind invitat la simpozionul ştiinţific Atlantykron, manifestare sponsorizată de "World Genesis Foundation", al cărei preşedinte este eminentul savant David Anderson.

Odată cu vizita lui Peter Moon în România (în luna august 2012), a fost realizat un interviu care se dovedeşte a fi extrem de interesant. "Chiar dacă editarea şi montajul clipului au durat ceva mai mult timp, considerăm că prezentarea lui este cu atât mai valoroasă, cu cât el probează testul timpului..." - menţionează Editura Daksha, care a publicat acest interviu pe 14 ianuarie 2013.

"World Genesis Foundation" organizează anual acest simpozion în România, la care sunt invitaţi atât oameni de ştiinţă, cât şi artişti şi scriitori. Cu această ocazie, Peter Moon a vizitat câteva locuri deosebite, care sunt menţionate în cele patru cărţi scrise de Radu Cinamar.

Prietenia dintre Sorin Hurmuz (directorul Editurii DAKSHA, Bucureşti, România) şi Peter Moon (directorul Editurii SKY BOOKS, New York, SUA) durează de mai mulţi ani, iar colaborarea dintre ei s-a concretizat acum într-un interviu prin care Peter aduce la lumină unele aspecte interesante despre uimitoarele cărţi ale lui Radu Cinamar, cât şi despre impactul lor asupra cititorilor.

Iată mai jos câteva extrase notabile din discuţia lui Sorin Hurmuz cu Peter Moon (directorul Editurii Sky Books şi co-autor al cărţilor din seria Montauk, ce au avut un succes internaţional). 



Sorin Hurmuz: Peter, ne aflăm în România. Ai mai fost deja de patru ori aici şi acum revii pentru a cincea oară. Ce părere ai despre poporul român şi despre România după experienţele pe care le-ai avut în această ţară ?

Peter Moon: Românii mi-au fost de mare ajutor din momentul în care am ajuns aici, prima oară în 2008. În special participanţii la Simpozionul Atlantykron, organizat în Capidava, la ale cărui întâlniri am fost invitat în ultimii 5 ani.

S.H.: În anii '90 ai publicat prima carte cu titlul "Proiectul Montauk". Ceva mai târziu cartea a fost tradusă în limba română şi publicată la editura Daksha, unde a fost primită cu mare interes de publicul român. Poţi să ne spui cum a evoluat subiectul Montauk în ultimii ani? Au mai apărut informaţii în sprijinul dezvăluirilor iniţiale?

P.M.: Da, am scris şi am publicat o serie de cărţi pe acest subiect. Dacă ar fi să le număr, incluzându-le şi pe cele în limba română, în total sunt 18 cărţi. Este un subiect generos, cu multe ramificaţii si corespondenţe. Cel mai interesant aspect al seriei cărţilor despre proiectul Montauk este investigarea timpului sau a experimentelor legate de timp care au condus la revelaţia fenomenului de sincronicitate, pe care îl putem numi un fenomen cuantic, laolaltă cu unele coincidenţe care îşi au originea într-o ordine superioară a structurii universului. Această ordine superioară a condus la publicarea cărţilor despre proiectul Montauk în România, iar mai apoi ea a dus la o colaborare fructuoasă în cazul cărţilor scrise de Radu Cinamar. Toate acestea sunt în măsură să determine o creştere în ceea ce priveşte "masa critică" legată de înţelegerea timpului. Tocmai de aceea în ultimii ani m-am focalizat asupra României şi asupra legendelor, miturilor şi evenimentelor legate de această ţară.


S.H.: În 2008, Sky Books a tradus şi publicat în limba engleză prima carte a lui Radu Cinamar, "Viitor cu cap de mort", care în ediţia englezească se numeşte "Transylvanian Sunrise". De atunci, Sky Books a mai publicat alte două cărţi semnate Radu Cinamar. Cum ai perceput tu aceste cărţi? Cum au fost ele primite de publicul american?

P.M.: Cărţile lui Radu Cinamar au fost primite foarte bine atât de mine, cât şi de cititorii Sky Books, care le-au găsit absolut fascinante, în special al doilea volum, care se numeşte "12 zile - O iniţiere secretă în tărâmul misterios al zeilor", care în limba engleză a primit titlul "Transylvanian Moonrise - A Secret Initiation in the Mysterious Land of the Gods". Aceasta este cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată, datorită elementelor iniţiatice despre alchimie şi ezoterism care sunt prezentate acolo şi care nu consider că fuseseră prezentate prea bine în alte lucrări metafizice sau ştiinţifice. Deci, are o mare priză la publicul din America şi a avut un mare succes.

S.H.: În România publicul este în aşteptarea volumului cinci. După publicarea primei cărţi din seria Radu Cinamar în SUA, şi-a manifestat publicul american interesul pentru volumele următoare ?

P.M.: Într-o măsură foarte mare. În special după al treilea volum, volumul patru, "Pergamentul Secret" (în engleză: "The Secret Parchment"), este foarte aşteptat. Volumul trei este foarte popular în America şi oamenii aşteaptă cu nerăbdare volumul patru. După ce mă voi întoarce din călătoria mea în România, unde voi vizita Sfinxul, Sarmisegetuza şi alte locuri, voi adăuga impresiile acestei călătorii la versiunea americană a volumului patru. Oamenii vor afla astfel şi opinia mea despre locurile respective.

S.H.: Ai primit confirmări directe sau indirecte legate de implicarea guvernului american în marea descoperire din Munţii Bucegi?

P.M.: Eu cred că există corelaţii extraordinare, despre care s-a vorbit în nota editorului în cea de-a doua carte. Dar dincolo de aceasta, anul trecut când am fost în Bucureşti am întâlnit un bărbat care mi-a spus că a fost în zona Buşteni şi a pus întrebări localnicilor; el a aflat astfel că în acea perioadă au fost mulţi americani acolo. Oamenilor din zonă li se spusese să nu vorbească despre asta, dar erau foarte mulţi americani acolo, în special oficiali din partea guvernului american. Ce făceau ei în Buşteni? Acela nu este un loc în care americanii să-şi petreacă vacanţa, majoritatea nici măcar nu ştiu despre existenţa lui. Acesta este unul dintre elementele ce confirmă implicarea guvernului american. Am mai întâlnit oameni în drumul meu, mai ales în România, care mi-au povestit lucruri ce se leagă foarte bine cu ceea ce ştim. România este ca o "planetă îndepărtată" pentru marea majoritate a americanilor.

S.H.: Crezi ca marea descoperire din Munţii Bucegi va avea un anumit rol în perioada următoare din existenţa omenirii, dacă este să privim din perspectiva profeţiilor despre anul 2012? 
P.M.: Da, aşa cred, deoarece vremurile pe care le trăim, dacă privim din punct de vedere arhetipal sau astrologic, sunt caracterizate de era Vărsătorului, care are legătură cu informaţiile, cu tehnologia. Dar Vărsătorul este de asemenea un semn al umanitarismului, deci este vorba despre o împletire a umanitarismului cu tehnologia. Nu cred că există în altă parte, mai mult decât este expus aici, o altă poveste ori o serie de cărţi care să împletească atât de bine tehnologia cu spiritualitatea şi cu umanismul. Şi acest lucru este foarte, foarte important pentru supravieţuirea noastră ca fiinţe umane versus fiinţe mecanicizate.

S.H.: În vizitele tale anterioare în România ai urcat la Sfinxul din Bucegi. Despre acea zonă, printre altele, se spune că este un portal către o altă lume, către un alt univers. Care a fost percepţia ta asupra Sfinxului şi a zonei de pe platoul Munţilor Bucegi ?

P.M.: Am fost deja de două ori la Sfinxul din Bucegi şi voi merge din nou acolo peste câteva zile. Este unul dintre cele mai speciale locuri pe care le-am văzut în viaţa mea. Este un loc plin de pace. Vom merge şi la vârful Omu, într-o zonă despre care se spune că "îţi încarcă bateriile", unde există o cantitate imensă de energie. Abia aştept să mergem acolo! Aş putea spune că astfel de locuri ne dau multă speranţă pentru viitor şi în această privinţă pot să afirm că Sfinxul din Bucegi reprezintă o mare enigmă a omenirii. De aceea mi se pare chiar firesc ca povestea care este descrisă în cărţile lui Radu Cinamar să aibă loc dedesubtul Sfinxului dacă luăm în considerare mitologia străveche.

S.H.: Ce părere ai despre schimbările planetare preconizate să aibă loc în această perioadă, dar mai ales după 21.12.2012? Crezi că vor fi transformări vizibile, care vor afecta întreaga omenire? 

P.M.: Va fi o modificare lentă şi gradată. Această dată este doar un reper în timp, ca şi ziua de Anul Nou. Cel mai bine m-aş referi la această zi (21 decembrie) prin cuvântul "apocrifa" din proiectul Montauk sau din poveşti şi legende. Doi dintre cei care au fost implicaţi în acel proiect şi cu care am colaborat, Preston Nichols şi Duncan Cameron, spun că anul 2013 este anul cel mare pentru Montauk. În 2013, timpul se va modifica, iar aceasta are de-a face cu "mecanica timpului", nu cu calendarul. 2012 este portalul către 2013, iar acest an este bioritmul de 10 ani al proiectului Montauk şi al descoperirii de la Sfinxul din Bucegi.[...] Însă ceea ce realizez eu, din numeroasele interacţiuni pe care le-am avut cu persoanele implicate în astfel de proiecte, este că în 2013 - şi ceea ce vă spun acum este opinia mea, este ceea ce intuiesc şi ce simt în inimă - va avea loc o interacţiune între cei care au luat parte la proiectul Montauk şi personajele din cărţile lui Radu Cinamar. Eu cred că unele dintre personajele importante din aceste două cărţi vor interacţiona la anumite niveluri, aşa simt eu intuitiv. Acest eveniment va "încărca" ambele legende, ambele cărţi, ambele istorii. Va fi foarte interesant.

Iată mai jos întregul interviu (realizat şi publicat de Editura Daksha) în care Pater Moon discută cu Sorin Hurmuz despre toate acestea, dar şi despre cel care a fost Arsenie Boca, şi despre extratereştri şi intratereştri (pentru a viziona subtitrarea în limba română, apăsaţi butonul CC imediat după ce începe derularea video-clipului):

Sursa: roaim.co.nr

Metode eficiente de protecţie aurică

Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, atunci cu siguranţă că starea dumneavoastră psihică şi mentală nu este tocmai armonioasă, şi că aveţi nevoie să ştiţi ce înseamnă şi cum se realizează PROTECŢIA AURICĂ. 

de Cristian Alexandru

• Când sunteţi nevoit să vă confruntaţi cu oameni impuri, care au o orientare morală îndoielnică, vă simţiţi obosit, stresat, nervos, tensionat?

• Constataţi adeseori că, după ce aţi fost fixat cu privirea de o persoană cu ochi pătrunzători, vi se face rău?

• Intrând într-o anumită casă aţi trăit brusc senzaţii de apăsare şi disconfort, simţind poate că acel loc v-ar respinge? 

• Sunteţi cuprins adesea de o teamă nedefinită, paralizantă, inexplicabilă, în timpul întâlnirilor cu anumiţi oameni? 

• Vă simţiţi încă foarte receptiv ori fragil interior în timpul confruntărilor existenţiale pe care le aveţi cu ceilalţi? 

Aura omului sănătos este mare, de formă ovală, compactă, şi înconjurată de o „plasă de protecţie” de natură biomagnetică. Când această „plasă de protecţie” este intactă, persoana respectivă se află într-o permanentă stare de armonie. Din păcate, în prezent, tot mai mulţi oameni au aura „ciuruită”, distorsionată, afectată. Cum şi în ce mod s-a ajuns la această stare de uzură? 

„Duşmanul de moarte” al aurei este nervozitatea şi oricine intuieşte aceasta dacă ia în considerare, de pildă, faptul că la persoanele răutăcioase şi iritabile apar cu timpul grave dezechilibre. Starea de nemulţumire şi impulsivitate sporită, ca de altfel toate celelalte stări negative pe care le manifestăm deseori (frica, ura, gelozia, revolta), afectează aura dinspre interior, producând „găuri” prin care pot intra în orice moment energiile sau gândurile negative generate de alte fiinţe umane inconştiente sau de fiinţe dezgustătoare din planurile inferioare ale lumilor subtile paralele. 

Spaţiul eteric este înţesat de tot felul de paraziţi energetici şi de fiinţe cenuşii care ne pot face rău în mod voit. Elementalii – aşa sunt denumite aceste entităţi – preferă să paraziteze pe corpuri străine şi pot ajunge chiar să pună stăpânire pe sufletul unui om care şi-a menţinut prin gândurile şi acţiunile sale legătura permanentă cu lumile inferioare, sfârşind prin a fi posedat de aceştia. 

Entitatea negativă care începe să domine mintea şi sufletul unei persoane din planul fizic caută mai ales sufletul unui beţiv, al unui dezmăţat, sadic, ucigaş, hoţ, avar sau răuvoitor, pentru că aceştia nu deţin controlul propriei lor persoane, fiind dominaţi de pasiunile lor animalice. Elementalii se bucură însă şi de suferinţa şi necazul omului, hrănindu-se cu emanaţiile rezultate din indignarea, durerea sau teama acestuia. Orice dezintegrare îi face să jubileze. Vaporii alcoolului, duhoarea fumatului, mirosul de sânge, ca de altfel toate tensiunile psihice ale omului sunt pentru ei un adevărat ospăţ! 

Oamenii lansează, prin gândurile lor negative, săgeţi otrăvitoare. Iată de ce, în cunoştinţă de cauză, învăţăturile milenare yoga avertizează asupra pericolului întreţinerii gândurilor meschine, inferioare, care „intoxică” spaţiul şi constituie focare de epidemii psihice şi mentale, dar şi al egoismului, care adăugă zi de zi otrava ucigătoare la aura bolnavă a planetei noastre. 

Pentru fiecare gând emis avem o responsabilitate uriaşă, deoarece un gând negativ generat de o fiinţă poate fi captat mental de altcineva care va reacţiona iresponsabil, devenind astfel o victimă la a cărei suferinţă am contribuit şi noi. Susţinem, fără riscul de a greşi, că numărul crimelor invizibile este infinit mai mare decât numărul asasinatelor sângeroase din lumea fizică. Din ignoranţă, ură sau frică, oamenii lansează, prin gândurile lor, săgeţi otrăvitoare a căror putere este uneori deosebit de mare. Noi putem interfera cu acestea şi riscăm să ne lăsăm influenţaţi de ele, ori de câte ori, prin starea noastră dizarmonioasă, favorizăm în propria noastră aură apariţia fisurilor de care am amintit. 

În plus, otrava urii şi a nervozităţii, a suferinţei şi a tristeţii, a pasiunilor inferioare „se depune” pe obiectele din jur, pe zidurile clădirilor, pe lucrurile personale. Toţi cei care, ulterior, vin în legătură cu aceste obiecte, vor fi influenţaţi mai mult sau mai puţin, în funcţie de calitatea şi de starea aurei lor. 

Cu siguranţă că toate aceste revelaţii cu privire la câmpul energetic, care există nu numai în jurul corpului nostru fizic, ci însoţeşte orice manifestare din Univers, dovedeşte – dacă mai este necesar să o spunem – că trebuie să ştim cum ne putem proteja. Este aşadar evident că avem nevoie de o protecţie aurică, ce ne va ajuta să evităm interferenţa cu aceste vibraţii impregnate în locurile pe unde trecem. 

Cum să contracarezi energiile psihice malefice emise de altcineva asupra ta: 

1. Pentru a reuşi să contracarezi un conflict este necesar să răspunzi cu IUBIRE sau cu UMOR (care arată o stare de detaşare). Procedând astfel, nu vei mai interfera cu vibraţia energetică negativă a agresorului, ba chiar vei reuşi să-l faci să conştientizeze starea sa penibilă, determinându-l să şi-o modifice radical. Mulţi dintre noi am întâlnit persoane despre care spunem: „Cu el (ea) nu te poţi certa”. Aceasta arată că acel om are o structură psihică echilibrată şi armonioasă, care îl apără de conflicte şi de agresivitatea celorlalţi. 

2. A doua modalitate necesită o forţă interioară şi mentală mult mai mare. Dacă simţiţi că cineva vă absoarbe energia, deliberat sau nu ori focalizând gânduri negative sau energii psihice malefice asupra voastră, invocaţi Lumina Albă Strălucitoare şi trimiteţi-o asupra persoanei în cauză. Vizualizaţi cum aura sa se umple de Lumină Albă şi mentalizați că aceasta reuşeşte să anihileze energia negativă manifestată asupra voastră. 

Alegeţi-vă una dintre aceste tehnici şi aplicaţi-o perseverent, studiindu-i efectele. 

Manifestaţi continuu o stare benefică şi o gândire corectă.

Integritatea aurei şi starea noastră de bine pot fi apărate în primul rând cu ajutorul energiei psihice binefăcătoare. Educarea, formarea psihoenergiei protectoare vor constitui o adevărată profilaxie a omenirii. Pentru început este necesar să se emită insistent gânduri curate, benefice, asigurând pătrunderea lor în substanţa nervoasă prin repetare continuă. Se va elimina astfel, treptat, orice tip de rezonanţă cu energiile inferioare. 

Gândul la Frumos indică totdeauna drumul către Adevăr şi este cel mai important remediu pentru multe suferinţe. În loc să ne tânguim, să ne indignăm sau să-i judecăm pe alţii, este mult mai bine să ne canalizăm gândurile către Frumos, Adevăr, Dreptate, Cinste, Prietenie, Iubire etc. Acest gen de gânduri constituie cea mai trainică şi mai sigură punte către Forţele Binelui din Univers. 

Cel care trimite în spaţiu bucurie o primeşte înapoi înmiit, cel care trimite amărăciune are, drept răspuns, amărăciune. Exemplu de sugestie pentru gândire corectă: Mentalul meu este purificat, puternic şi clar. Gândurile mele benefice exprimă întotdeauna bunătate, fericire, pace, iubire şi frumuseţe.

Fiţi atenţi la percepţiile de moment

Al doilea lucru pe care trebuie să-l realizaţi este că, atunci când sesizaţi că prezenţa cuiva nu vă face bine, simţindu-vă „infestaţi” sau vampirizaţi de acesta, să vă depărtaţi la o distanţă suficientă pentru a nu mai sesiza această interferenţă. Dacă acelaşi lucru îl percepeţi referitor la o încăpere şi dacă împrejurarea vă permite, mai bine părăsiţi-o imediat, fără regrete. 

Autosugestia cu idei-forţă 

O metodă foarte utilă pentru a realiza protecţia subtilă o reprezintă autosugestia cu anumite idei-forţă ce ne pun în rezonanţă cu forţele subtile benefice şi armonioase ale Universului. Afirmaţiile următoare vor fi repetate de un număr suficient de ori, pentru a ne impregna în mod adecvat subconştientul cu ele. La încheierea fiecărei serii de repetări, ne vom vizualiza ca şi cum ne-am privi pe noi înşine din afară cât mai detaşaţi, primind stările respective împreună cu vibraţiile luminoase benefice dorite. Procedând astfel, vom constata că succesele în direcţia scontată nu vor întârzia să apară. Afirmaţiile sunt următoarele: 

Pura Lumină Albă profund binefăcătoare şi atotputernică a Conştiinţei divine mă protejează inundându-mi fiinţa şi apărându-mă de tot ceea ce este impur. Prin prezenţa Ei dătătoare de fericire în propria mea fiinţă, orice rău este neutralizat, deoarece eu am devenit invulnerabil şi invincibil, graţie ajutorului Ei Divin.

Vizualizarea unui glob de lumină 

Simultan sau separat de această modalitate expusă anterior, putem apela la acţiunea unui câmp protector de energie divină. Vizualizaţi un glob de lumină alb-strălucitoare în centrul pieptului vostru. Mentalizati că această lumină începe să se rotească, mărindu-se. Ea se dilată până când vă umple corpul şi se revarsă în exteriorul acestuia. Pe măsură ce lumina se expansionează, tot întunericul se retrage din faţa ei. Măriţi sfera de lumină până când ea va avea cam 50 cm grosime în jurul corpului vostru. Fiind cât se poate de focalizaţi, fixaţi această imagine cât de mult timp puteţi. Reluaţi această vizualizare de cât mai multe ori în timpul zilei. 

Recomandări împotriva radiaţiilor 

Telefoanele mobile, monitoarele calculatoarelor, ecranele televizoarelor sunt aparate care prin radiaţiile emanate, pot perturba armonia energiilor îndeosebi în zona capului. Pentru a evita eventualele dureri care pot apărea în această zonă, recomandăm o vizualizare cu lumină albă – ca în metoda descrisă anterior – cu deosebirea că globul de lumină albă să fie mentalizat la nivelul capului, având drept punct de plecare şi de expansiune zona centrală a frunţii – AJNA CHAKRA. 

Protecţia prin pietre preţioase 

Există, de asemenea, şi alte metode de purificare, protecţie şi exorcizare prin intermediul pietrelor preţioase sau semipreţioase, şi al plantelor. Aceste metode prezintă un inedit aparte, pentru că ele erau cunoscute şi întrebuinţate de către civilizaţiile străvechi. Nu este nimic magic în aplicarea lor, doar că aceste metode se bazează clar pe fenomenul de rezonanţă stabilit între aceste pietre sau plante şi diferite focare cosmice de putere şi energie. 

Recomandăm deci purtarea următoarelor pietre preţioase sau cristale (după ce, în prealabil, au fost purificate timp de 7 zile în sare grunjoasă): onix, cuarţ, turmalină, agată, crizocol, cristal de stâncă, jasp roşu, labradorit, rodonit, sodalit şi malahit (care asigură protecţia în timpul sarcinii pentru femeile gravide). Este foarte important ca piatra să vină în contact direct cu pielea (fie pe deget, montată pe un inel, fie pe piept, dacă este vorba despre un pandantiv).

Ingerarea de plante medicinale 

În ceea ce priveşte plantele, indicăm un tratament care este necesar să se realizeze o perioadă de minimum trei luni, după metoda care a fost descrisă de noi în numerele anterioare ale revistei (plante mărunţite fin şi ţinute sub limbă 15 minute, de 3-4 ori pe zi, înghiţite apoi cu puţină apă minerală). Acestea sunt: busuioc, scoarţă de stejar, salvie, iarba şarpelui şi iarba Sfântului Ion. 

Poziţia corpului care ne ajută să ne apărăm de vampirizarea energetică 

Persoanele în vârstă, bolnave sau cu tulburări psihice pot să-i vampirizeze energetic pe cei sănătoşi, exact aşa cum un burete absoarbe apa. Pentru a evita acest pericol este necesar ca cei sănătoşi să nu fie receptivi şi, mai mult decât atât, să se concentreze mental asupra propriei aure, închizând circuitele bioenergetice. Iată şi o atitudine corporală care îi poate ajuta: stând cu braţele încrucişate şi picior peste picior. 

Selectaţi-vă anturajul 

După o zi de muncă, cei mai mulţi oameni ajung acasă epuizaţi fizic, psihic şi mental. Unele dintre energiile dăunătoare ne aparţin; altele, cum sunt tensiunile inexplicabile, gândurile ciudate sau sentimentele stranii, nu sunt ale noastre, dar ne afectează pentru că am interferat cu alte persoane, dominate de asemenea energii impure. Dacă am fi atenţi, am putea detecta persoanele de la care provin aceste trăiri negative şi faţă de care noi ne deschidem şi suntem receptivi. 

De aceea este esenţial să selectăm oamenii în prezenţa cărora ne simţim bine şi să-i deosebim de cei care ne produc stări negative, mai ales pentru aceia care nu pot controla încă sistemul lor energetic. 

Fiecare fiinţă are anumite probleme interioare cu care se confruntă. A te încărca şi cu problemele altora înseamnă ignoranţă, neputinţă, şi o sănătate compromisă.

Arcticol preluat integral de la adresa http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6731

Sursa: roaim.net.tf

Sindromul retragerii sociale acute – unul dintre efectele unei societăţi bolnave

de Angela Anghel

Motto: „Societatea occidentală contemporană, în pofida progreselor sale materiale, intelectuale şi politice, duce tot mai puţin la îmbunătăţirea stării de sănătate mintală a fiinţei umane şi tinde să submineze în individ securitatea personală, fericirea, raţiunea şi capacitatea de a iubi" - Eric Fromm, psiholog şi psihanalist.

A apărut iniţial în Japonia. Acolo mii de adolescenţi şi tineri se rup de lumea în care trăiesc şi refuză timp de mai multe luni, sau uneori chiar ani, să iasă din camerele lor. S-a crezut iniţial că este o tulburare specifică societăţii şi culturii japoneze. Apariţia unor numeroase cazuri în ţările cu cel mai înalt nivel de trai din lume: SUA, Australia, Canada şi Marea Britanie face însă din această tulburare o problemă a civilizaţiei moderne. Psihologii vorbesc despre sindromul retragerii sociale acute ca fiind boala "junglelor urbane" înalt tehnologizate şi caracterizate de violenţă, nesiguranţă, competiţie acerbă şi lipsa unor valori autentice. 

Un articol publicat de revista americană "Pavement magazine" atrage atenţia asupra acestui fenomen în continuă creştere. «Sindromul apare doar la adolescenţii din oraşe. Dintr-o dată, aceştia se închid în camera lor şi rămân acolo – uneori, ani în şir. Dacă părinţii acestor tineri încearcă să întreprindă ceva pentru a-i împiedica, aceştia ameninţă că se vor sinucide sau că vor deveni violenţi şi îi vor ataca. În consecinţă, părinţii nu fac nimic.

Andy, un adolescent american de 17 ani nu şi-a părăsit camera de opt luni. El era tachinat în mod constant de colegii săi de liceu pentru că în timpul pauzei de prânz căuta compania fetelor. "Ceilalţi băieţi sunt leneşi, imaturi şi interesaţi doar de sporturi prosteşti. Eu destest toate tâmpeniile astea. Ce poate fi mai prostesc decât să te agiţi ore în şir în jurul unui balon în care loveşti cu piciorul? Cu fetele poţi vorbi despre lucruri mai interesante şi sunt mult mai amuzante," spune Andy. Şi se pare că şi fetele îi apreciază compania. 

Dar există mereu un preţ de plătit pentru nerespectarea regulilor sociale pe care grupul ţi le impune. Ceilalţi băieţi râd de el, îl numesc "fetiţă" şi într-o zi, după ora de sport, l-au închis într-un vestiar, l-au dezbrăcat cu forţa şi au început să îşi arunce hainele de la unul la altul, în timp ce el încerca disperat să şi le recupereze. Profesorul de sport a intrat şi văzând scena l-a pedepsit pe Andy pentru că a perturbat ora. "Eu eram acolo dezbrăcat în faţa tuturor şi tot eu eram pedepsit pentru că nu am spirit de echipă. A fost umilitor şi nedrept. Nu vreau să mai retrăiesc aşa ceva. A fost oribil," povesteşte Andy. "Camera mea e ca o biserică pentru mine. Mă simt aici mult mai în siguranţă decât afară. Şi nici nu prea mai văd rostul revenirii mele la liceu. Acolo domnesc atâtea animozităţi. Este foarte posibil să nu mai ies niciodată. Nu e chiar aşa de grav. Vreau să spun că uneori, este adevărat că te cam plictiseşti, dar în alte momente frizezi experienţa spirituală,” continuă el. De atunci au trecut mai multe luni, iar pe uşa camerei din care Andy refuză să mai iasă este un afiş pe care scrie: "Rămâneţi afară sau veţi muri în chinuri atroce"!»

Ne-a atras atenţia faptul că Andy utilizează cuvintele "experienţă spirituală". Este adevărat că de milenii au existat călugări, sihaştrii, fiinţe care se izolau în natură pentru a-L găsi pe Dumnezeu. Totuşi, a compara această retragere din social cu izolarea spirituală a eremiţilor este ca şi cum ai compara anorexia (boală care se manifestă prin perturbarea comportamentului alimentar şi refuzul de a mânca) cu realizarea conştientă a postului complet doar cu apă. După cum vedem în cazul lui Andy retragerea se produce pentru a fugi de oamenii care l-au făcut - în viziunea lui - să sufere pe nedrept, din orgoliu rănit, din frică, din nesiguranţă, din incapacitatea de a-şi găsi locul în societate. Ce-i drept, într-o societate care nu face mai nimic pentru a-l ajuta să se adapteze. O societate care are ea însăşi probleme din ce în ce mai mari şi care îi respinge cu înverşunare pe cei care îndrăznesc să fie altfel decât "turma". 

Sindromul celor ce trăiesc fără a avea grija zilei de mâine 

Retragerea socială acută rămâne unul dintre cele mai enigmatice mistere ale psihologiei. Specialiştii nu au căzut de acord dacă este vorba despre o nouă tulburare de comportament sau despre un fenomen social. Au reuşit însă să traseze câteva linii directoare. 

Conform statisticilor, cei care suferă de această tulburare sunt de obicei băieţi provenind din familii cu o anumită situaţie materială, care le permite părinţilor să îi întreţină şi să le ofere propria cameră. Nu apar astfel de cazuri şi în păturile sărace ale populaţiei. Acolo copiii sunt obligaţi să muncească de timpuriu şi cresc împărţind aceeaşi cameră sau chiar acelaşi pat. Specialiştii vorbesc despre acest sindrom ca fiind boala celor bogaţi, care trăiesc fără a avea grija zilei de mâine şi îşi pot plăti anumite comodităţi. Acesta este şi motivul pentru care acest fenomen apare tocmai în ţările în care nivelul de trai este foarte ridicat şi care au un nivel înalt de tehnologizare. 

Un studiu guvernamental american publicat în 2002 defineşte sindromul retragerii sociale acute ca fiind: "retragerea totală a individului din societate, timp de cel puţin şase luni." Conform acestui studiu au fost constatate în SUA 5.243 de cazuri în anul 2001 şi dintre acestea 65% aveau vârste între 16 şi 20 de ani. 

În Japonia, ţara cu cel mai înalt grad de tehnologizare, specialiştii vorbesc despre peste 1 milion de cazuri de tineri şi adolescenţi care suferă de această tulburare. Sunt numiţi "hikikomori" şi reprezintă 6% din populaţia totală având această vârstă şi 12% dintre tinerii de sex masculin. Există prin ei cazuri care refuză să îşi părească camera de mai bine de 10 ani. 

În mass-media internaţională aceşti adolescenţi retraşi din lume au fost calificaţi în repetate rânduri drept un pericol social, drept sociopaţi violenţi care ameninţă comunitatea. Această etichetare a lor de către presă a apărut în urma unui caz din Japonia. Un tânăr de 17 ani a deturnat un autobuz, a luat ostateci mai mulţi călători şi în final a omorât o persoană. În toate ziarele acest tânăr a fost prezentat drept dovadă a periculozităţii pe care tinerii care se retrag din societate o reprezintă, întrucât avusese la un moment dat o astfel de perioadă. În realitate el fusese internat cu forţa într-o clinică de psihiatrie de părinţii săi şi făcuse acest gest disperat "pentru a-i pedepsi". Specialiştii arată în unanimitate că violenţele sunt rare în cazul acestei tulburări, mai degrabă fiind prezente tendinţele către suicid, agorafobia (teama de spaţii deschise), insomniile, comportamentele regresive sau ameninţările neduse la îndeplinire. 

Dintr-o lume dezumanizată într-o lume virtuală 

De cele mai multe ori elementul declanşator pare să fie un eşec şcolar, hărţuirea de către colegi sau finalul nefericit al unei poveşti de dragoste. Unii psiho-sociologi consideră acest fenomen ca fiind mai degrabă o problemă socială, legată de crizele de maturizare specifice acestei vârste, când are loc trecerea de la rolurile de adolescent şi tânăr la rolul de adult într-o lume tot mai contradictorie şi mai exigentă. 

Alţii explică aceste cazuri prin lipsa acută din societatea modernă a ceea ce literatura de specialitate numeşte "ritualuri de trecere". Acest termen a fost introdus de etnologul Arnold van Gennep pentru a descrie acele ceremonii care marchează modificarea statutului social sau sexual al unui individ. Maturizarea sexuală de la pubertate şi adolescenţă, căsătoria, naşterea primului copil, menopauza, etc. sunt momente cheie din viaţa unei fiinţe umane care implică adoptarea unor comportamente noi şi renunţarea la cele familiare, exersate până atunci, care ofereau o anumită siguranţă. Intrarea într-un alt grup social implică aşteptări diferite din partea celorlalţi, iar adaptarea este mult facilitată de existenţa unor modele care sa permită familiarizarea cu noul rol. 

Ritualurile de trecere constau deci dintr-o ceremonie şi o serie de probe care îl ajută pe individ să acceadă în mod conştient la o nouă identitate socială. Adolescenţa este din acest punct de vedere un moment critic, întrucât presupune transformări simultane pe multiple planuri: biologic (corporal), sexual, emoţional, social şi chiar juridic.

Acest fond de confuzie şi instabilitate îi face pe adolescenţi cei mai vulnerabili din toate categoriile faţă de presiunile societăţii moderne - numită deseori şi "Meritocraţie". Banii, competiţia, imaginea şi succesul ca valori principale, lipsa unor modele autentice care să îi ajute pe adolescenţi să îşi accepte noua identitate, sunt în viziunea specialiştilor factorii care îi determină pe aceştia să refuze o lume care nu le sprijină maturizarea. Tot societatea hipertehnologizată este cea care le oferă şi cadrul în care să se refugieze.

Apariţia la scară tot mai largă a unor lumi virtuale: jocurile pe calculator, internetul, televizorul, cinematografia, precum şi incitarea mediatică a tinerilor să consume tot mai mult astfel de produse, le oferă cea mai la îndemână soluţie. Atunci când realitatea îi dezamăgeşte ei sunt tentaţi în mod automat să îşi găsească refugiul în astfel de spaţii virtuale. În spatele unui "avatar" (aparenţa pe care o adoptă un internaut în universul virtual, deseori simbolizată printr-o imagine) ei pot avea acolo orice identitate doresc, fără a se simţi expuşi şi fără a fi sancţionaţi.

Jerry Koepp, directorul Centrului de reabilitare pentru tineri din Orlando se întreabă, dată fiind apariţia acestui fenomen exclusiv la oraş: "Există ceva din mediul urban care contribuie la problemă? Un factor care ne scapă este că pentru mulţi tineri modul de viaţă american, adoptat şi în alte ţări "civilizate" este teribil de plictisitor. Chiar şi pentru cei care au suficienţi bani şi maşină personală, pur şi simplu nu mai există nimic interesant de făcut şi nici un loc de văzut. Iar cu viaţa de familie este chiar şi mai rău, au modelul unor părinţi nepăsători care nu pot comunica cu copii lor sau care refuză să abordeze problema acestei apatii cu ei. Avem toţi aceşti copii care sunt constant supuşi presiunilor vieţii şcolare sau care ţin prea mult la reputaţia şi imaginea lor în faţa grupului. Şi în ciuda strădaniilor lor nu reuşesc să se identifice cu cultura de masă şi sunt forţaţi să suporte situaţii academice sau de viaţă cotidiană care nu-i provoacă şi nici nu îi implică suficient. Şi astfel aleg calea minimei rezistenţe, aceea de a sta închişi în camera lor." 

Vorbind despre numărul tot mai mare de cazuri înregistrate în SUA, el adaugă: "America riscă să devină o naţiune care suferă de retragere socială acută – din cauza auto-centrismului său şi a răcelii faţă de străini. Este pur şi simplu o consecinţă a unui sistem social care s-a prăbuşit. Cum din ce în ce mai mulţi tineri refuză să fie asimilaţi în curentul cultural principal şi resping valorile centrale ale acestuia, riscăm să călcăm pe urmele Japoniei. Cred că numărul de cazuri de retragere socială acută va creşte exponenţial în anii care vor veni."

Sursa: roaim.co.nr

Regasirile karmice

De-a lungul zecilor si sutelor de incarnari terestre pe care le avem – sufletul uman are ocazia de a intilni si de a regasi alte suflete cu care a avut legaturi in alte vieti. Marea majoritate a relatiilor pe care le avem in aceasta viata sint de natura karmica. Atunci cind spun despre relatii, fac referire la toate genurile de relatii pe care le avem in decursul unei vieti: pot fi relatiile cu membrii familiei, cu prietenii, cu colegii de serviciu, relatiile amicale, relatiile parinte/copil etc.

In aceste situatii, vorbim despre ,,regasiri karmice” – adica doua persoane care tocmai s-au intalnit, care se cunosteau, de fapt, din alte existente si au experimentat deja alte relatii impreuna. Aceste regasiri karmice prezinta mai multe avantaje sau inconveniente, dupa tipul legaturii karmice.

Chiar si fara a utiliza astrologia, va puteti recunoaste regasirile karmice. Cele care sunt mai curand pozitive se traduc prin simpatie spontanä pentru un (o) necunoscut(a) inca de la prima intalnire. Rezulta de aici o prietenie sau o dragoste care se dezvolta foarte rapid. Bine cunoscuta expresie ,,dragoste la prima vedere” este indiciul unor regasiri karmice la bine si la rau, caci aceasta relatie este rareori durabila, desi este intensa.

Regasirile sau intilnirile karmice – indiferent de natura lor – exista pentru a va ajuta sa evoluati din punct de vedere spiritual, rezolvind anumite probleme emotionale sau relationale.

In acest sens, nu exista intimplari sau coincidente. Fiecare relatie pe care o legam are o anumita semnificatie, un anumit sens, iar daca reusim sa ne raspundem la intrebarea: “Oare de ce persoana X a aparut in viata mea?” vom vedea ca marea majoritate a raspunsurilor se inscriu in urmatoarele categorii:

- pentru a plati o datorie karmica

- pentru a-i plati o datorie karmica

- pentru a indrepta un rau comis altadata

- pentru a invata o lectie

- pentru evolutia sufletului

- din cauza unei morti premature intr-o viata anterioara

- pentru a completa sau a duce ceva la bun sfirsit

- pentru a ajuta un alt suflet

- din dragoste

A plati o datorie

Rascumpararea este unul dintre principalele motive pentru care stabilim legaturi cu persoane din trecutul nostru. Sufletele noastre sint nevoia de a indrepta lucrurile fata de alte suflete carora le datoram ceva. Aceste datorii karmice se pot acumula pe parcursul mai multor vieti, iar rolurile jucate de noi se schimba in permanenta.

De exemplu, daca ati trait din furtisaguri intr-o viata anterioara, ati putea fi nevoiti sa va platiti datoriile fata de toate victimile in aceasta viata, in caz contrar putind fi chinuit(a) de probleme financiare de-a lungul vietii. Sau, daca cineva a fost bun cu voi si v-a influentat pozitiv intr-o viata anterioara, sufletul vostru va incerca sa ii intoarca favoarea in viata prezenta.

Nu exista reguli care sa stabileasca perioada de timp in care trebuie sa va platiti o datorie karmica. Acesta decizie este stabilita, de comun acord, intre spiritul vostru si cel al persoanelor fata de care ati acumulat datorii karmice. De obicei, sufletul doreste intotdeauna sa echilibreze situatia intr-un mod pozitiv. Poate ca uneori nici nu sintem constienti de ceea ce facem la nivel subconstient. Deci, daca ceva nu vi se pare corect intr-o relatie sau intr-o situatie, meditati asupra acestui fapt. Intrebati-va sinele superior ce ar trebui sa invatati sau sa “rascumparati”.

… si bucurati-va ca aveti ocazia de a face acest lucru.

A primi plata unei datorii

Uneori ne reincarnam si stabilim legaturi cu o alta persoana pentru a-i oferi acesteia ocazia de a achita o datorie karmica fata de noi. Putem alege sa facem parte din viata altor persoane pentru a contribui la evolutia sufletelor lor.

Daca cineva are o datorie karmica fata de voi, va veti da seama, pina la urma, cine este acea persoana, pentru ca ea simte nevoia de a va ajuta. Aceste relatii marcate de datorii apar adesea in cadrul unui cuplu sau al unei familii. Si nu uitati: daca tratati prost persoana cu care aveti o relatie, mai devreme sau mai tirziu consecintele cauzei-efectului isi va spune cuvintul.

A indrepta un rau sau a invata o lectie

Probabil ca multi dintre voi ati avut relatii pe care pur si simplu nu puteati sa le faceti sa “functioneze”. Indiferent cit v-ati fi straduit, relatia era vesnic agitata, va despartiti si va impacati mereu. Desi doriti sa fiti impreuna, nu va puteti pune de acord in nici o privinta. In cele mai multe situatii, ego-ul intervine ca un obstacol major in acest tip de relatii. Problemele nerezolvate in aceasta viata, se transfera urmatoarei, iar lectiile inimii sint adesea mult mai greu de invatat mai tirziu.

Uneori, in spatele acestui scenariu de viata se afla invatarea lectiei rabdarii, a tolerantei sau a increderii. A nu lasa ego-ul sa distruga o astfel de legatura.

Unele dintre dificultatile cu care ne confruntam, de-a lungul vietii pot fi, de fapt, binecuvintari, pentru ca ne dau ocazia de a evolua ca si suflete. Cele mai dificile lectii ale vietii ne fac, de cele mai multe ori, mult mai puternici.

A ajuta alte suflete in evolutia lor

La prima vedere, o astfel de misiune aleasa de catre sufletul nostru poate fi impovaratoare, pentru ca ascunde o mare responsabilitate spirituala fata de cei de linga noi. Aceasta misiune poate avea un cadru mai larg (fata de o comunitate) sau se poate referi doar la o relatie punctuala.

De exemplu, o persoana care isi dedica intreaga viata altei persoane – probabil partenerul de viata sau copilul. Viata celui care primeste se schimba radical datorita influentei acestui suflet. Un exemplu in acest sens ar fi un suflet care se incarneaza pentru a fi mama uni copil cu handicap. Nevoile copiilor ajuta sufletele in drumul lor prin viata. Am putea rasturna situatia, sugerind ca si copilul, la rindul sau, isi ajuta mama. Un suflet se intoarce intr-un trup “incomod”, oferindu-i mamei oportunitatea de a evolua din punct de vedere spiritual si de a da dovada de empatie, compasiune, rabdare, dedicindu-si viata acestui copil care are atit de multa nevoie de ea.

Despartirea din cauza unei morti premature intr-o viata anterioara

Un alt tip de legatura este cea creata in cazul in care viata unei persoane este curmata de o moarte prematura, iar celalalt ramine in viata cu inima frinta de durere; nu accepta despartirea, iar sufetinta continua. Adesea, din nefericire, persoana ramasa in viata refuza sa isi refaca viata si se blocheaza intr-un fel de bucla temporala. Durerea generata de pierderea suferita este atit de profunda, incit da nastere unei firi rigide, neinduplecate. Unele persoane nu mai pot iubi din nou sau jura sa nu mai iubeasca. Cind are loc o reincarnare, sufletele sint atrase de aceasta energie singurala si simt dorinta puternica de a fi din nou impreuna.

Problema care apare in aceasta viata este ca una dintre persoane se teme atit de mult si devine aproape paranoica de frica de a nu fi parasit de celalalt, incit isi sufoca partenerul/partenera sau traieste constant cu teama ca se va intimpla ceva rau in cazul relatiei respective. De cele mai multe ori, aceste temeri sint nefondate si sint preluate la nivel subconstient dintr-o viata anterioara. Sint amintiri pastrate la nivelul sufletului noastru. Unele imagini se refera , poate, la bucurii, lectii sau suferinte din vietile anterioare. Desi vietile anterioare sint sterse din memoria noastra constienta, atunci cind ne nastem din nou, sufletul inca mai pastreaza amprente ale acelei existente. Dace le ignoram sau le intelegem in mod gresit, aceste amintiri din vietile trecute ne urmaresc, bintuind noile noastre relatii. Din nefericire, unii oameni isi concentreaza intreaga viata asupra acestor temeri.

Cind acest tip de trecut karmic apare intr-o relatie mama-copil, mama poate fi superprotectoare, pina intr-atit incit aceasta atitudine devine nesanatoasa la nivel spiritual pentru copil. Intr-o relatie de dragoste, vedem semnele geloziei, fobiilor nefondate sau nesigurantei.

Aceste fobii pot avea sens, daca sint privite din perspectiva vietilor anterioare. Secole de-a rindul, vietile a milioane de oameni au fost distruse din cauza razboaielor, foametei si a altor circumstante. Oamenii mureau pe neasteptate in fiecare zi din cauza unor accidente sau crime fara sens. Sufletele celor morti s-au simtit inselate pentru ca cei dragi nu au avut ocazia sa-si ia ramas bun de la ele sau nu si-au putut indeplini karma alaturi de alte suflete. Sufletele celor care au parasit viata sint nerabdatoare sa se intoarca pe Pamint pentru a fi din nou impreuna cu persoanele iubite pe care le-au avut alaturi in alte existente.

A completa sau a duce ceva la bun sfirsit

Inclusiv la nivel de suflet se poate vorbi de chestiuni ramase nerezolvate. In multe vieti anterioare, anumite lectii au ramas nerezolvate sau neinvatate, unele indatoriri au ramas neindeplinite, iar anumite relatii nu au fost consumate, iar sufletul simte nevoia acuta de a duce ceva la bun sfirsit. Uneori, nimeni nu intelege de ce puneti atita pasiune intr-o anumita cauza sau un anumit hobby. Daca aveti sentimentul ca trebuie sa terminati ceva ori sa puneti capat unei situatii sau unei relatii cu cineva, atunci este probabil ca numite “usi” nu au fost inchise foarte bine. De cele mai multe ori, chestiunile nerezolvate va pot impiedica sa progresati in alte domenii ale vietii voastre. Tot ce ni se intimpla face parte dintr-un puzzle, iar “piesele” trebuie privite in ansamblu, nu separat.

Pentru evolutia sufletului nostru

Un alt motiv – si adesea cel mai important – pentru care alegem sa ne reincarnam este evolutia sufletelor noastre. In timpul trecerii prin fiecare viata, invatam lectii noi, indeplinim indatoriri, dezvoltam talente si avansam spre niveluri superioare de iluminare spirituala. Va puteti imagina evolutia sufletului in felul urmator: va faceti studiile spirituale incepind de la gradinita si pina la facultate. Exista diferite clase, diferiti profesori si teste la toate nivelurile. Sufletul vostru alege ceea ce doreste cu ardoare si are nevoie sa invete. Uneori ne putem bloca la “clasa intii” si trebuie sa urmam un “curs” de compasiune. Sau poate ca sufletul nostru nu este multumit de nota la empatie si alege sa mai ramina putin in urma pentru a invata cu adevarat tot ce trebuie sa stie pentru a primi un 10.

Sufletele noastre evolueaza cel mai mult prin ceea ce facem in cadrul celor mai personale relatii ale noastre. Invatam cel mai mult si evoluam cel mai bine prin dificultati, suferinta si durere. Multi dintre noi isi aduc aminte de momentele fericite, pline de bucurie, dar la fel de multe dintre astfel de momente se sterg din memorie. Totusi, nu uitam niciodata crizele prin care trecem, pentru ca ele ne schimba in profunzime. Daca viata voastra pare a fi marcata de o succesiune de astfel de crize, incercati sa intelegeti ca atunci cind va confruntati cu astfel de dificultati, sufletul vostru avanseaza spre un nivel superior sau alege sa se purifice.

Din dragoste

Multe suflete fac intelegeri cu sufletele pe care le iubesc pentru a se reincarna din nou impreuna doar pentru ca dragostea lor este atit de puternica si intensa. Nu pot suporta gindul de a fi desparttite si, adesea, continua sa se casatoreasca in fiecare viata. O astfel de iubire este atit de puternica, incit energia pe care o creeaza tine oamenii impreuna pe durata mai multor vieti.

Apoi mai este si legatura mama-copil. Este o legatura atit de puternica, incit poate transcede, de asemenea, mai multe vieti. Iubirea unei reala a unei mame este, poate, cea mai puternica dintre toate pentru ca este neconditionata. Multe mame doresc sa fie din nou impreuna cu copii lor pentru ca ii iubesc foarte mult. Daca un suflet simte o astfel de necesitate, va gasi o cale de a se intoarce pe pamint pentru a face parte din viata copiilor, jucind, eventual, un rol diferit.

In incheiere, trebuie stiut ca intalnirile karmice importante pentru evolutia noastra sint planificate in universul spiritual, in timpul pregatirii acestei incarnari, in perioada dintre doua vieti.

Putem alege intre a le suporta in mod inconstient sau, dimpotrivä, a incerca sa intelegem ratiunea spirituala de a fi a fiecareia.

Sursa: esoterism.ro

Au existat reactoare nuclere in vechime ?

Dorin Jurcau, Marius Şerbanescu

Descoperirea reactorului nuclear Oklo din Gabon

În anii saptezeci ai secolului XX, o mica diferenta la o uzina franceza de imbogatire a uraniului a condus la o descoperire senzationala: Enrico Fermi nu a creat primul reactor nuclear. Natura l-a precedat cu circa 2 miliarde de ani.

În mai 1972, la uzina de imbogatire a uraniului Pierrelatte din Franta, un angajat care efectueaza analize prin spectrometrie de masa a gazului hexafluorura de uraniu (UF6) pe probe provenite de la o mina de uraniu din Africa a observat o discrepanta in cantitatea de uraniu-235 continuta in probe. În natura, uraniul se gaseste in mod normal sub forma izotopului uraniu-238. Izotopul de uraniu-235, care este fisionabil se gaseste in proportie de pana la 0.7202 la suta din uraniul natural. În probele procesate la uzina franceza s-a constatat ca doar 0.7171 la suta din uraniu a fost uraniu-235. Diferenta era una mica, dar acesta trebuia luata in considerare, deoarece agentiile de reglementare din domeniu monitorizeaza cu atentie tot uraniul-235 pentru a se asigura ca acesta nu este deturnat pentru fabricarea de arme. Comisia Franceza de Energie Atomica a inceput o ancheta.

La inceput, anchetatorii crezut ca UF6 a fost contaminat accidental cu uraniu saracit din uzina Pierrelatte (uraniul saracit este uraniul din care cea mai mare parte a uraniului-235 a fost deja separata). În urma anchetei s-a constatat ca probele nu au fost contaminate artificial.

Investigatorii au urmarit anomalia inapoi prin toate etapele de prelucrare a uraniului pornind din minereu. Minereul provenea de la mina Oklo situata in sud-estul Gabonului. În urma analizei s-a constatat ca toate transporturile de la mina Oklo au prezenzat un continut mai mic de uraniu-235, unele chiar de 0,44 la suta. Uraniul provenit din mina Oklo s-a dovedit a fi diferit de uraniul natural provenit de oriunde altundeva [1-28].

Reactoarele termice depind, in general, de uraniul rafinat si imbogatit. Unele reactoare nucleare pot sa opereze cu o mixtura de plutoniu si uraniu (MOX). Procesul prin care minereul de uraniu este extras din mina, procesat, imbogatit, folosit, posibil reprocesat si depozitat este cunoscut ca ciclul combustibilului nuclear.

Uraniul este scos din mina ca orice metal. Minereul brut de uraniu de pe teritoriul Satelor Unite are o concentratie de oxid de uraniu cuprinsa intre 0,05% si 0,3%. Minereul de uraniu nu este rar; cele mai probabile resurse mari, exploatabile, la un cost scazut de circa 80$/kg sunt localizate in Australia, Kazakhastan, Canada, Africa de Sus, Brazilia, Namibia, Rusia si Statele Unite.

Minereul brut este macinat si tratat chimic. Pudra rezultata de oxid de uraniu este transformata apoi in hexaflorura de uraniu in vederea pregatirii pentru imbogatire.

Izotopul usor fisionabil U-235 reprezinta sub 1% din uraniul natural, astfel incat cele mai multe reactoare solicita uraniu imbogatit. Îmbogatirea presupune cresterea procentajului de U-235 si se realizeaza, uzual, cu ajutorul difuziei gazoase sau prin centrifugare. Materialul imbogatit rezultat este convertit in pudra de UO2 care este sinterizat (= presat si copt) sub forma de pastile. Pastilele sunt introduse in tuburi inchise etans care se numesc elemente (bare) combustibile. Într-un reactor nuclear se folosesc (se „ard”) un numar mai mare sau mai mic de astfel de elemente combustibile.

Cele mai multe reactoare comerciale de tip BWR si PWR folosesc uraniu imbogatit pana la 4%, alte reactoare de cercetare folosesc imbogatiri mai mari, in timp ce unele reactoare comerciale cu economie ridicata de neutroni nu necesita de loc combustibil imbogatit [3-5, 10].

Exista dovezi ca la Oklo a existat un reactor nuclear?

Oamenii de stiinta francezi care cercetau minereul de la Oklo au ajuns la concluzia ca alte probe de uraniu cu niveluri similare ale izotopilor cu cei gasiti la Oklo se pot gasi doar in combustibilul nuclear uzat, dupa utilizarea lui intr-un reactor nuclear modern. Ei au constatat ca procentajul multor izotopi de la Oklo aminteste de cel din combustibilul uzat generat de centralele electrice nucleare, si, drept urmare, au considerat ca un proces natural similar a avut loc [12-24].

Pentru a explica anomalia, au fost lansate mai multe ipoteze, una dintre ele fiind posibilitatea fisiunii induse. Investigatorii au inceput o cautare a produselor fisiunii - izotopi a mai mult de 30 de elemente create in timpul fisiunii nucleare. Spectrul de produse ale fisiunii este atat de distinctiv incat poate servi ca un semn al reactiilor in lant. Prezenta produselor fisiunii a fost detectata in depozitul de minereu de uraniu de la Oklo. Cumva, la un moment dat al istoriei, depozitul de uraniu a devenit un "reactor natural", care a ars o parte din combustibilul nuclear, iar apoi s-a inchis.

În diagrama se indica semnatura izotopilor naturali de neodim (cu albastru) si de neodim produs prin fisiune din U-235 care au fost supuse unor neutroni termici (cu rosu). De retinut ca Ce-142 (un emitator de raze beta cu viata lunga) nu a avut timp sa se descompuna la Nd-142 de cand reactorul si-a incetat activitatea.

Elementul neodim si alte elemente din minereu s-au dovedit ca au compozitii izotopice diferite de cele ce se gasesc de obicei pe Pamant. De exemplu, neodimul natural contine 27% Nd-142; Neodimul de la Oklo contine mai putin de 6% Nd-142, dar contine mai mult Nd-143. Scaderea abundentei izotopilor naturali de Nd de la Oklo inseamna ca o parte din izotopii de Nd, au fost obtinuti prin fisionarea U-235 [13-19].

Investigatii similare ale raporturilor izotopice ale ruteniului din minereul de la Oklo au gasit o mult mai mare concentratie de Ru-99 decat cea asteptata (27-30% fata de 12,7%). Aceasta anomalie ar putea fi explicata prin descompunerea Tc-99 la Ru-99. În graficul de mai jos sunt comparate semnaturile izotopilor naturali ai ruteniului in raport cu a celor obtinuti prin fisiunea U-235 prin bombardarea cu neutroni termici. Este clar ca ruteniul obtinut prin fisiune are o semnatura diferita. Nivelul de Ru-100 in amestecul fisiunii este scazut, deoarece el se formeaza intr-un proces cu un timp de injumatatire lung (1019 ani) din molibden-100. Pe scara timpului, din momentul in care reactorul era in functiune, foarte putin Ru-100 s-a obtinut prin aceasta descompunere.

În diagrama se indica semnaturile izotopilor naturali ai ruteniului si ai celor obtinuti prin fisiune din U-235 sub influenta unor neutroni termici. Retineti ca Mo-100 (un emitator de raze beta cu viata lunga) nu a avut timp sa se descompuna la Ru-100 de cand reactorul si-a incetat activitatea.

Concluzia se impunea de la sine: la Oklo a existat un reactor nuclear.

Cand si cum a functionat reactorul de la Oklo?

Uraniul de pe Pamant contine dominant doi izotopi de uraniu, U-238 si U-235, si de asemenea, un foarte mic procent din U-234, si probabil mici, nedetectabile cantitati din alti izotopi. Toti acesti izotopi se descompun radioactiv, dar cu viteze diferite. În particular, U-235 se descompune de circa sase ori mai repede decat U-238. Astfel, in timp, proportia de U-235 fata de U-238 a scazut. Dar aceasta schimbare este lenta, din cauza vitezelor mici de dezintegrare.

În general, raportul izotopilor de uraniu este acelasi in toate minereurile de uraniu continute in natura, indiferent daca minereurile se gasesc in meteoriti sau in roci lunare. Prin urmare, oamenii de stiinta cred ca proportiile originale ale acestor izotopi au fost aceleasi in intregul sistem solar. În prezent, U-238 constituie circa 99,3 la suta din total, iar U-235 constituie 0,7 percente. Orice modificare in acest raport indica alte procese decat simpla degradare radioactiva [22-28].

Cele mai multe reactoare nucleare functioneaza utilizand ca materie prima uraniu imbogatit. Continutul de uraniu-235 este crescut de la proportia normala de 0.7202 la suta la aproximativ 3 la suta. Aceste reactoare utilizeaza apa naturala (sau apa usoara) ca moderator pentru a incetini neutronii. Neutronii eliberati in timpul fisiunii initiale se misca prea repede pentru a divide alte nuclee, dar atomii moderatorului le pot incetini viteza astfel incat fisiunea este posibila mai departe. Exista si reactoare nucleare care utilizeaza uraniu natural, de exemplu firma canadiana Candu foloseste un astfel de reactor, dar acest reactor necesita o proiectare speciala si utilizeaza drept moderator apa grea, apa cu continut marit in deuteriu. Investigatorii au presupus ca este extrem de putin probabil ca natura sa fi oferit atat designul special cat si apa grea ca moderator.

Raportul de uraniu-235 la uraniu-238, nu a fost constanta in intreaga istorie a Pamantului. Timpul de injumatatire al uraniului-235 este de aproximativ 700 de milioane de ani, iar al uraniului-238 este de aproximativ 4,5 miliarde de ani. Cand Pamantul s-a format, acum cateva miliarde de ani, uraniul natural a fost in proportie de aproximativ 17 la suta uraniu-235. Dar din moment ce isotopul acesta se descompune mai repede decat uraniul-238, raportul sau va scadea in timp. Cu doua miliarde de ani in urma, raportul de uraniu-235 la uraniu-238 a fost de aproximativ 3 la suta, potrivit pentru reactia de fisiune moderata de apa naturala.

În plus, la o anumita proportie de uraniu-235, reactia de fisiune are nevoie de o anumita concentrare a uraniului in minereu, cel putin 10 la suta, si minereul trebuie sa fie concentrat in straturi de cel putin o jumatate de metru grosime. Într-un lant de reactie sustinut, fisionarea unui nucleu de uraniu-235 duce la emisia a 2,5 neutroni. Unul dintre acestia trebuie sa fie absorbit si trebuie sa induca fisiunea intr-un alt nucleu. Restul poate fi absorbit in alta parte sau poate scapa. În cazul in care stratul de minereu este prea subtire, vor scapa prea multi neutroni si astfel lantul de reactie nu va fi sustinut.

Situatia geologica din Oklo, Gabon

1. Zonele reactorului nuclear

2. Strat sedimentar

3. Strat de zacamant de uraniu

4. Granit

O alta cerinta pentru o auto-sustinere a lantului de reactii este apa. Depozitul de la Oklo a fost probabil saturat cu apa subterana. De fapt, aceasta saturare poate sa fi avut initial rolul de supramoderator de neutroni, dar in cazul in care a s-a pornit reactia in lant, caldura creata ar fi evaporat o parte din apa, conducand eventual la moderarea in conditii optime.

Cerinta finala pentru desfasurarea unei reactii in lant este absenta unor elemente care absorb puternic neutronii. Aceste elemente includ borul, litiul, si multe din pamanturile rare. Nu exista nici o dovada a existentei unor cantitati excesive din aceste elemente in minereu inainte de inceperea reactiei.

Aceste conditii trebuie sa fi variat in timpul functionarii reactorului, modificand viteza de fisiune si, eventual, in final a condus la inchiderea reactorului. De-a lungul anilor, cantitatea de uraniu-235 a scazut, conducand la saracirea zacamantului doua miliarde de ani mai tarziu, atunci cand a fost exploatat. Investigatorii au estimat ca reactorul trebuie sa fi operat cel putin 150000 de ani, dar cele mai bune estimari sugereaza ca durata efectiva a fost de ordinul a sute de mii de ani.

Au fost aceste conditii unice la depozitul Oklo? Investigatorii nu cred. Alte reactoare naturale puteau sa opereze in acelasi timp. Ţinand seama de modul intamplator in care a fost descoperita existenta reactorul Oklo, reactoare naturale similare puteau sa existe si in alte parti.

Mai recent, un alt reactor fosil s-a descoperit in Gabon la o alta mina de uraniu, la Bangombe, la 35 km sud de mina Oklo.

Un reactor nuclear ca cel de la Oklo nu ar putea aparea azi pe suprafata pamantului. Concentratia de U-235 fisionabil a scazut considerabil in ultimii 2 miliarde de ani, datorita descompunerii sale radioactive.

Concluzia:

Manualul de Bazele Chimiei Radioactive aparut in Editura C. Claire are urmatorul paragraf despre mina Oklo: "Uraniul natural din mina Oklo din Gabon, Africa de Vest, contine o cantitate anormala de U-235. Ea este mica de cca 0,29%, fata de o concentratie normala de 0,72%. Aceasta inseamna ca o serie de reactii de fisiune nucleara auto-sustinuta au avut loc in aceasta mina cu aproximativ doua miliarde de ani in urma. Treisprezece reactoare nucleare preistorice au existat in perioadele preistorice in mina pe o lungime de 200 de metri, si au fost comparabile cu reactoarele nucleare moderne in putere si caldura de combustie. Aceasta mina a avut capacitatea de a auto-sustine lantul de reactii nucleare ...."

Aceasta descoperire a socat intreaga comunitate stiintifica in 1972, dar a fost aproape uitata de oamenii de astazi.

Este reactorul de la Oklo natural sau este facut de om ?

Unii oameni de stiinta sunt sceptici atunci cand discuta de "reactoare nucleare naturale". Unii au argumentat ca uraniul U-235 lipsa a migrat in timp si nu a fost descompus in reactii de fisiune nucleara. Ei s-au intrebat cun s-ar putea produce in natura reactii de fisiune nucleara specifice unui reactor, atunci cand un astfel de proces produs intr-un reactor necesita un grad inalt de cunostinte de inginerie, fizica, si o atentie deosebita [12, 25-28].

Dr. Seaborg (sef al Comitetului de Energie Atomica.) a subliniat ca intr-un reactor care arde astfel de combustibil moderatorul si combustibilul trebuie sa fie extrem de pure. Chiar si cateva parti pe milion de contaminanti, cum ar fi borul, vor "otravi" reactia, oprind-o.

Cum ar putea aparea toate aceste conditii specifice in imprejurari naturale? "este intradevar uimitor", a declarat dr. Seaborg "N-am fost capabil sa gandesc orice explicatie mai buna", a admis Seaborg, pentru Time Magazine, in 1972.

Studierea reactorului nuclear de la Oklo a relevat un alt aspect interesant. Desi reactorul a avut o lungime considerabila, la un asa imens reactor nuclear, impactul termic asupra mediului a fost limitat la 40 metrii in ambele parti. Chiar si mai surprinzator este faptul ca deseurile radioactive nu au migrat in afara acestei locatii. Ele au fost tinute pe loc de geologia locului.

La Oklo exista cel putin sase zone cu uraniu saracit (de obicei se considera 13), in care plutoniu este un produs secundar. Dar, oamenii de stiinta care studiaza aceste zone au decis apriori desigur, sa nu se ia in considerare implicarea omului:

1) Au stabilit ca procesul a avut loc cu "miliarde" de ani in urma.

2) Se presupune ca o reactie nucleara se putea produce natural, atunci cand nu exista asfel de dovezi iar crearea unui reactor nuclear a necesitat invingerea unor dificultati tehnologice remarcabile.

3) S-a teoretizat ca, totusi acest reactor a aparut natural in trecut.

4) Natura a conceput reactorul astfel incat combustibilul consumat si produsele secundare au fost containerizate.

Dar mai multi oameni sunt suficient de indrazneti pentru a merge mai departe. Ei cred ca reactorul Oklo este un reactor relicva ramas de la o civilizatie preistorica. Este posibil ca in urma cu multi ani omenirea sa fi evaluat spre o civilizatie avansata, chiar mai avansata decat cea actuala, deoarece in comparatie cu reactorul de la Oklo, reactoarele noastre sunt mai putin impresionante. Cum a disparut o astfel de civilizatie avansata este o alta problema [12, 26-28].

Este posibil ca in urma cu doua miliarde de ani sa fi existat o civilizatie destul de avansata ce a trait intr-un loc numit acum Oklo? Unii cred ca da. Altii sustin ca o civilizatie suficient de avansata nu trebuie sa fi trait cu asa mult timp in urma. Daca ei au avut cunostiinte suficiente pentru ca sa construiasca reactorul Oklo puteau tot asa de bine sa proiecteze un reactor nuclear dupa modelul canadian, care sa functioneze cu uraniu natural si sa foloseasca drept moderator apa grea sau altceva.

Exista alte dovezi ca in vechime oamenii se ocupau cu fisiunea nucleelor ?

Distrugerea vechii civilizatii indiene

Seful Proiectului Manhattan, prin care SUA a construit cele doua bombe nucleare ce au distrus orasele Nagasaki si Hiroshima, cercetatorul J. Robert Oppenheimer, dupa ce a asistat la primul experiment atomic, a citat din Bhagavad Gita: „Acum am devenit Moartea, Distrugatoarea de Lumi“. Cu alta ocazie, intervievat la Universitatea Rochester, la sapte ani dupa istoricul experiment, si intrebat daca acela a fost primul experiment atomic din istorie, replica sa a fost: „Pai, da, in istoria moderna“ [11].

Asa cum cunostea si Oppenheimer, scrierile sacre indiene contin nenumarate descrieri ale unor lupte care nu au fost intelese decat dupa explozia primei bombe atomice. Sa dam un scurt citat din Mahabharata:

"Gurkha, care zboara cu o vimana rapida si puternica arunca un singur proiectil, incarcat cu toata puterea Universului. O coloana incandescenta de fum si flacari stralucitoare ca o mie de sori a rasarit in toata splendoarea sa ...

o explozie perpendiculara cu norii sai de fum ondulati ...

... norul de fum ce a crescut dupa prima explozie formeaza cercuri rotunde in expansiune precum deschiderea unei umbrele uriase ...

.. a fost o arma necunoscuta, un fulger de fier, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa intreaga rasa Vrishnis si Andhakas.

... Cadavrele au fost atat de arse incat erau de nerecunoscut. Parul si unghiile au cazut; Ceramica s-a spart fara o cauza aparenta, iar pasarile au devenit albe. Dupa cateva ore toate produsele alimentare au fost infectate ...

... pentru a scapa de acest foc, soldatii s-au aruncat in fluviu pentru a se spala ei insisi si echipamentul lor"

Istoricul Kisari Mohan Ganguli afirma ca scrierile sacre indiene sunt pline de astfel de descrieri, care suna ca un razboi atomic precum cel experimentat in Hiroshima si Nagasaki.

Un strat de cenusa radioactiva a fost descoperit si in apropierea orasului Rajasthan din India. El acopera o suprafata de trei mile patrate, la zece mile vest de Jodhpur. Savantii investigheaza site-ului, unde au inceput sa se construiasca case.

De o anumita perioada de timp orasul in sine are o nedorita faima in ceea ce priveste incidenta cazurilor de cancer si de copii ce vin pe lume cu diverse malformatii. Nivelele de radiatie inregistrate au fost atat de inalte incat Guvernul indian a trebuit sa ia masuri si sa suspende proiectul de construire a unui nou cartier.

Oamenii de stiinta au evidentiat existenta unui oras vechi unde unii cercetatori mai neortodoxi cred ca dovezile arata o explozie atomica datand din antichitate. Ea ar fi distrus cea mai mare parte din cladiri si, probabil, populatia orasului. Un cercetator estimeaza ca bomba nucleara folosita a fost cam de marimea celor folosite in Japonia in 1945 [11, 12, 28].

Archeologul Francis Taylor spune ca in unele temple din apropiere, el a reusit sa traduca unele gravuri, ce sugereaza ca ei s-au rugat sa fie feriti de marea lumina care a fost atunci cand orasul a fost ruinat.

"Este asa socant sa-si imaginezi ca unele civilizatii au avut tehnologie nucleara, inainte de noi. Cenusa radioactiva adauga credibilitate vechilor scrieri indiene care descriu razboaie atomice" [28].

Un alt semn curios ce poate indica un vechi razboi nuclear in India este un imens crater aproape de Bombay. Este aproape circular, cu un diametru de 2154 metri. Craterul Lonar este amplasat la 400 de kilometri nord-est de Bombay si are o varsta de cel putin 50000 de ani, si ar putea fi legat de un razboi nuclear din antichitate.

Nu s-au gasit urme de material meteoritic in site sau in apropiere. Acest crater este singurul crater din lume cunoscut ca si "crater de impact" in bazalt. Craterul indica un mare soc (la presiuni mai mari de 600000 atmosfere) si o caldura intensa, brusca (indicata de sferulite de sticla de bazalt).

Craterul Lonar

Craterul este format in roca de bazalt avand o grosime de 600-700m. Aceasta stanca este fabricata din mai multe straturi care au fost obtinute prin scurgeri vulcanice in diferite epoci, cinci dintre aceste fluxuri fiind expuse in crater. Grosimea acestor fluxuri variaza intre 5 si 30 m.

Craterul are o adancime medie de aproximativ 150m si un diametru mediu de 1830 m. Zona exterioara consta dintr-o masa de stanca de 25m si un strat de 5m ejectat peste acesta. Aceasta patura ejectata se raspandeste la aproximativ 1350m distanta in jurul craterului cu pante de 2-6 °. Regiunea de sus a stratului ejectat contine depozite care s-au topit din cauza impactului [12, 28].

Lonar este un loc obscur, mai ales ca este singurul crater meteoritic format in roca bazaltica. El a ramas relativ intact din cauza gradului de eroziune scazut datorita agentilor de mediu, ceea cel face un model excelent pentru studiu. Cu toate acestea, mai multe lucruri ciudate se intampla aici:

1. Lacul are doua regiuni distincte, care niciodata nu se amesteca, o zona neutra exterioara (pH7) si o zona interioara alcalina (pH11) fiecare cu propriia sa flora si fauna.

2. Exista un izvor peren ce alimenteaza lacul cu apa, dar se pare ca nu exista iesiri aparente pentru apa lacului. Este un mare mister nerezolvat, de unde vine apa izvorului peren, intr-o regiune relativ uscata ca Buldhana. Chiar si in cele mai secetoase luni din mai si iunie, un flux curge perpetuu. Lonar genereaza intrebari si mai multe intrebari [30].

Exista multe locuri pe Pamant ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro („Muntele Mortilor“), oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut. Situat astazi pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinand asa-numitei civilizatii Harappa, cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indusului. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care, dupa 12 ani de cercetari, a publicat, in 1979, o carte cu titlul „Distrugere Atomica – 2000 i.Hr.“, volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfarsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.

Multiple dovezi arata ca civilizatia vechilor indieni este veche de mii de ani. Cu toate acestea, pana in 1920, majoritatea expertilor era de acord ca originile civilizatiei indiene ar trebui cautate undeva in jurul secolului al IV-lea i.Hr. Aceasta teorie a fost spulberata insa de descoperirea ruinelor unor orase precum Harappa, Mohenjo-Daro („Muntele Mortilor“), Kot Diji, Kalibanga sau Lothal. Arheologii nu stiu nici astazi cine sunt cei ce au construit aceste orase, dar incercarile de a data ruinele (cunoscute acum drept „Civilizatia Vaii Indusului“) au produs cifre ce se invart in jurul anului 2500 i.Hr. Multi oameni de stiinta cred ca acestea sunt ramasitele Imperiului Rama, descris in anticile textele Mahabharata si Ramayana. Aceste texte descriu si un razboi nimicitor purtat de imperiu impotriva unui dusman extrem de puternic.

Textele povestesc despre armele ucigatoare folosite in conflict: mingi uriase de foc ce puteau distruge un intreg oras, „Stralucirea lui Kapila“ ce putea transforma 50.000 de soldati in cenusa instantaneu si sulite zburatoare ce puteau distruge si cele mai rezistente forturi [11, 12, 28].

O veche lupta este descrisa in Drona Parva, o sectiune din Mahabharata. Pasajul vorbeste despre combatanti, cand explozia armei finale a decimat intreaga armata, cauzand transportarea unei multimi de soldati cu armele si elefantii precum niste frunze uscate de copaci. În loc de nori sub forma de ciuperca, scriitorul descrie o explozie perpendiculara cu nori de fum ondulati precum deschiderea unei umbrele gigantice. Exista comentarii despre contaminarea alimentelor si despre caderea parului oamenilor.

In comunitatea stiintifica exista o nesfarsita dezbatere privind vechimea civilizatiei Harappa. Metodele traditionale cu radio-carbon au aratat ca ruinele dateaza cam din anul 2500 i.Hr., dar, luand in calcul efectele unei presupuse explozii nucleare, riscul unei erori este foarte mare. Unii autori avanseaza ideea ca razboiul nuclear care a distrus aceste civilizatii a avut loc acum 8.000-12.000 de ani [11, 28].

Alexander Gorbovsky in cartea sa din 1966 “Riddles of Ancient History” sustine ca zona devastata se intinde pe o arie avand diametrul de trei kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra care au dat mult de gandit arheologilor, pana cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriata temperatura [11, 22-28] .

Cand sapaturile de la Harappa si Mohenjo-Daro au ajuns la nivelul strazii, s-au descoperit sute schelete in oras, multe tinandu-se de mana si intinse pe strazi ca si cum ar fi avut o moarte instantanee, oribila. Şi aceste schelete sunt vechi de mii de ani, chiar dupa standarde arheologice traditionale. Ce ar putea provoca un astfel de lucru? Mai ales ca nu exista nici o cauza aparenta a unei morti fizice violente.

Aceste schelete sunt printre cele mai radioactive gasite vreodata, la fel ca si cele de la Hirosima si Nagasaki. La un site, un grup sovietic a gasit un schelet radioactiv, care avea un nivel de radioactivitate de 50 de ori mai mare decat normal. Scheletele au fost datate cu carbon-14 ca datand din 2500 i.Hr. Atunci insa cand sunt implicate explozii atomice, datarile dau varste mult mai tinere [11, 12, 25-28].

Mohenjo-Daro

Descoperirile de la Mohenjo Daro nu sint nicidecum singulare. Aceleasi scene apocaliptice se intilnesc si in orasul vecin, Harappa, unde, de asemenea, s-au gasit schelete pe strazi. Sapaturile arheologice le-au permis cercetatorilor sa afirme ca civilizatia Harappa era foarte avansata. Orasele din regiune sunt construite dupa un plan riguros, cu strazi drepte ce se intretaie perpendicular. Casele au sofisticate sisteme de canalizare, superioare celor ce pot fi intilnite in prezent in multe orase ale Indiei si Pakistanului. Cine au fost insa intemeietorii acestor orase, nu se stie.

Alte orase au fost gasite in nordul Indiei, care indica existenta unor explozii de mare magnitudine. Un astfel de oras, asezat intre Gange si muntii din Rajmahal, pare sa fi fost supus unei calduri intense. Mase imense de pereti si fundatii ale orasului vechi au fost topite impreuna, literalmente vitrifiate! Şi, deoarece nu exista nici o indicatie a unei eruptii vulcanice la Mohenjo-Daro sau in alte orase, caldura intensa necesara pentru a topi vasele de argila poate fi explicata numai printr-o explozie atomica sau alte arme necunoscute. Orasele au fost sterse in intregime de pe fata Pamantului.

Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost parjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul in apropiere.

Misterul tektitelor

Semne ale unui razboi devastator din antichitate pot fi intalnite si in alte colturi ale lumii, printre care enigmaticul desert de sticla libian, situat in apropierea platoului Saad [11, 12, 27-34].

Cand prima bomba atomica a explodat in New Mexico, datorita caldurii extraordinare, nisipul desertului s-a transformat in sticla verde. Astfel de sticla a fost gasita si in site-uri arheologice vechi in valea Eufratului. Dar, daca astfel de sticla poate fi gasita in diferite parti ale lumii, nu inseamna ca in trecut s-au purtat razboaiele atomice, sau, cel putin, ca s-au testat arme atomice?

Sticla verde oliv formata in New Mexico, ca urmare a testelor atomice din 1945

Sticla se poate forma in desert si sub influenta fulgerelor, dar ea are un aspect specific, de radacina. Aceste ciudate obiecte geologice sunt numite fulgurite si prezinta o forma tubulara ramificata, nu o forma plata. Geologii prefera sa explice formarea sticlei plate in desert sub actiunea unui meteorit. Problema cu aceasta teorie este insa ca nu exista nici un crater asociat de obicei cu aceste anormale foi de sticla [28, 29].

În 1996, in Muzeul Egiptean din Cairo, mineralogul italian Vincenzo de Michele a identificat o neobisnuita gema galben-verde in mijlocul unui colier provenit din mormantul lui Tutankhamon.

Bijuteria a fost testata si s-a constatat ca este de sticla, dar ce a intrigat cercetatorii este ca ea este mai veche decat civilizatia egipteana.

Lucrand cu geologul egiptean Aly Barakat, s-a stabilit ca originea sticlei provine din inexplicabilele bucati de sticla gasite in nisip, intr-o regiune din Desertul Sahara.

Dar sticla este ea insasi o enigma stiintifica. Cum a ajuns acolo si cum s-a format? Programul BBC Horizon a prezentat o teorie extraordinara in legatura cu gema lui Tutankhamon ce o leaga de impactul cu un meteorit [31].

Un chimist austriac, Christian Koeberl, a stabilit ca sticla s-a format la o temperatura atat de ridicata incat nu ar putea fi produsa decat de un fenomen cunoscut: impactul unui meteorit cu Pamantul. Şi nu exista nici un semn al unui astfel de crater de impact, chiar si in imagini luate din satelit.

În secolul trecut, mai multe descoperiri arheologice, din diferite zone ale globului, au scos la iveala si alte straturi de astfel de sticla. Vechi insa de mii de ani. Descoperit in 1932 de arheologul Patrick Clayton, desertul de sticla se intinde pe o arie foarte larga, masurand 130 de kilometri in lungime. Latimea ajunge pe alocuri la 53 de kilometri. Numele sau provine de la faptul ca intinderea arida este presarata cu bucati de sticla, de o puritate incredibila, proportia de dioxid de siliciu fiind de 98%.

Piese din desertul libian ce cantaresc pana la 8 kg se gasesc intr-o zona de forma ovala, de aproximativ 130 pe 53 kilometri. Piese clare pana la verde galbui sunt concentrate in coridoare lipsite de nisip intre dune situate nord-sud.

Peste 1.000 de tone din acest material se intind pe aceasta suprafata. Unele bucati sunt de dimensiuni mari, cantarind pana la 30 de kilograme, dar cele mai multe sunt mici, semanand cu niste cioburi, ca si cum o sticla uriasa ar fi fost sfaramata de o forta colosala.

Tektite din Desertul Libian

În raport cu toate celelalte grupuri de tektite, sticlele din desertul libian prezinta un numar de atribute unice:

- Cel mai mic indice de refractie: 1.4616

- Cea mai mica densitate: 2,21

- Cel mai mare continut de siliciu: 98%

- Cel mai mare continut de particule de lecatelierit: cuart topit

- Cel mai mare continut de apa: 0,064%

- Cea mai mare viscozitate: de aproape 6 ori mai mare decat viscozitatea australitelor la aceeasi temperatura.

Alte atribute unice: culoarea, tipurile bulelor: 100% din bulele incluse sunt lenticulare sau neregulate [28, 29].

Interesant, includerea unui numarul ridicat de particule de lecatelierit (cuart topit) in sticla din Desertul Libian indica, de asemenea, o temperatura de formare extrem de mare, de pana la 1700 C. Impacturile produse de corpuri mari ce se deplaseaza cu o mare viteza sunt cu siguranta, capabile sa creeze astfel de temperaturi ridicate.

Dar, problema centrala in determinarea originii tektitelor ramane de elucidat. Cum se poate transforma o masa de roca intr-un lichid omogen si relativ lipsit de bule care se raceste rapid si formeaza o sticla?

Chiar si productia comerciala de sticla are nevoie de mai multe ore pentru a elimina din topitura componentele volatile. În sticlele din Desertul Libian nu s-a gasit material partial topit, sau incluziuni de roci.

Alte sticle formate in zone cunoscute de impact (impactite), cum ar fi sticla Darwin sunt cu bule si contin materiale partial topite.

Provenienta tektitelor din Desertul Libian este un subiect de aprinse dezbateri. Sticla este cu certitudine extrem de veche. Astfel, se stie ca vanatorii preistorici isi confectionau din acest material diferite unelte ascutite.

Originea acestui imens depozit de sticla a fost atribuita unor explozii nucleare vechi sau activitatilor extraterestre, dar oamenii de stiinta s-au multumit cu explicatia caderii unor meteoriti, desi nu s-au gasit cratere.

Prima detonare a unei bombe atomice, la site-ul Trinity din New Mexico, in 1945, a creat un strat subtire de sticla pe nisip. Dar zona cu sticla in desert este mult mai mare. Orice fenomen s-a produs in Egipt a avut o putere mai mare decat bomba atomica.

Geofizicianul american John Wasson este un alt om de stiinta interesat de originea sticlei. El a propus o solutie similara cu fenomenul Tunguska. În 1908, o explozie masiva a culcat 80 de milioane de arbori in Tunguska, Siberia. Desi nu a existat nici un semn al unui impact cu un meteorit, oamenii de stiinta cred acum ca un obiect extraterestru de un anumit fel trebuie sa fi explodat deasupra zonei Tunguska.

Wasson se intreaba daca un fenomen similar poate produce suficienta caldura pentru a transforma nisipul in sticla in desertul egiptean [31].

O explozie naturala cu o astfel de magnitudine nu a fost cunoscuta pana in 1994, cand oamenii de stiinta au vazut coliziunea cometei Shoemaker-Levy cu Jupiter. Ea a explodat in atmosfera lui Jupiter, iar telescopul Hubble a inregistrat cel mai mare glob de foc vazut vreodata.

Mark Boslough, care este specializat in modelarea pe calculator a marilor impacte, a simulat un impact similar pe Pamant. Simularea a relevat faptul ca, intr-adevar un astfel de impact ar putea genera un glob de foc in atmosfera ce ar crea o temperatura la suprafata de 1800oC, si ar produce un camp de sticla.

"Ceea ce vreau sa subliniez este ca un astfel de fenomen are o energie mai mare decat testele atomice", a spus Boslough. "de zece mii de ori mai puternica"[31].

Cu cat este mai fragil obiectul ce vine, cu atat este mai probabil ca aceste explozii se produc in aer. În Asia de Sud-Est, John Wasson a evidentiat ca un eveniment de acum 800000 de ani a fost chiar mai puternic si distrugator decat cel produs in Desertul Egiptean. Acest eveniment din Asia a produs mai multe globuri de foc si a lasat sticla pe o suprafata de peste trei sute de mii de mile patrate, fara sa existe nici un semn al unui crater.

În aceasta regiune, cu siguranta, toti oamenii au fost ucisi. Nu a existat nici o sansa pentru ca cineva sa poata supravietui.

Potrivit lui Boslough si Wasson, evenimente similare cu cel de la Tunguska s-ar putea intampla frecvent, la fiecare 100 de ani, si efectul, chiar al unei mici explozii aeriene de acest fel, ar fi comparabil cu mai multe bombe de tip Hiroshima.

Teoria impactului cu un corp cosmic are insa serioase probleme. Unii autori cred ca sticla verde din Desertul Libian este prea pura pentru a fi rezultatul unui impact atat de brutal.

Sursa: esoterism.ro