EXPLOATAREA DE LA ROSIA MONTANA, RAZBOI ECONOMIC SI ATENTAT LA SANATATEA, ISTORIA SI INTEGRITATEA POPORULUI ROMAN !!

Roşia Montană e o intersecţie de interese şi de drumuri istorice: cea mai veche aşezare atestată din România şi, de câţiva ani buni, cel mai râvnit loc nu numai din ţara noastră, dar şi din Europa. De ce? Simplu: pentru că e cel mai mare zăcământ de aur de pe continent şi, dacă nu se va interveni la momentul oportun, va deveni cea mai otrăvită zonă din Europa. Dar şi simbolul celui mai mare jaf pe care această ţară îl va fi suferit vreodată!

Istoria aurului care a părăsit Dacia în primul secol creştin şi care a reuşit să repună pe picioare un Imperiu Roman zguduit de crize financiare e pe cale să se repete într-un mod inedit. Şi anume, fără ca ţara noastră să se afle, cel puţin formal, sub stare de ocupaţie. Dar dacă ocupantul nu e de zărit în mod direct, cum e posibil ca Statul Român să se fi angajat prin reprezentanţii lui mai noi (PDL) şi mai vechi (PSD) să concesioneze o asemenea bogăţie (economică şi simbolică) în condiţii atât de umilitoare? Spunem aceasta întrucât compania canadiană căreia i s-a concesionat exploataţia de la Roşia Montană pe o suprafaţă de 42.82 km2, Gabriel Resources, prin firma creată special pentru acest proiect, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), deţine 80,46% din capitalul social, în vreme ce Statul Român abia 19,31%, prin firma hunedoreană Minvest Deva. Iar aceasta în condiţiile în care, aşa cum susţine Academia Română într-o luare de poziţie împotriva proiectului, în afacerile internaţionale raportul este exact invers: spre exemplu, pe piaţa petrolului, beneficiar este statul-gazdă, ce deţine 85% din capitalul social, şi abia 15% revine companiei care investeşte.1 Nu numai atât, dar, aşa cum ne informează Academia Română, „proiectul, fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras practic la preţul de cost.

Nu în ultimul rând, exploataţia presupune tratarea minereului măcinat cu cianură. Se estimează că vor fi folosite circa 196 milioane de tone de cianură în decurs de 15 până la 20 de ani, cât va dura proiectul3. Tehnica folosită este cu siguranţă simbolul barbariei moderne: frumoşii munţi din împrejurimile Roşiei Montane vor fi efectiv măcinaţi, lăsând în urmă priveliştea dezolantă a unui pământ stors de vlagă, punctat de găuri uriaşe, pline de balast otrăvit. La acestea se adaugă distrugerea aşezămintelor, a cimitirelor şi a bisericilor, precum şi a unuia dintre cele mai importante situri arheologice din România, monument protejat de UNESCO. Pericolul ecologic ce planează asupra întregii zone datorită folosirii cianurii în procesul de extracţie este unul real: avem un precedent în dezastrul ecologic de la Baia Mare din anul 2000, când o scăpare de cianură datorită unei exploataţii miniere a poluat masiv apele râului Tisa şi Dunării. Rezultatul? Moartea a 1200 de tone de peşte şi contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Iar din 1990 şi până acum au existat 30 astfel de cazuri în toată lumea, fiecare având urmări dezastruoase asupra mediului.

Roşia Montană: locul care ne dezvăluie resorturile crizei mondiale

Care e însă în mod concret miza acestei afaceri? Se estimează că în decurs de 15-20 de ani se vor extrage de la Roşia Montană cel puţin 300 de tone de aur şi 1600 de tone de argint. Preşedintele Băsescu vorbea chiar de 600 de tone de aur şi 2000 de tone de argint. Unui ochi perspicace nu-i va fi scăpat conexiunea dintre puternica revenire în atenţia publică din ultimul timp a proiectului de exploatare şi modul în care a evoluat criza economică globală. Cum era de aşteptat, generată de o speculaţie uriaşă cu un capital fictiv, criza a condus la o creştere fără precedent a preţului aurului: dacă în urmă cu doi ani, uncia de aur (aproximativ 28 de grame) valora 670 de dolari, astăzi ea se ridică la 1244 de dolari, estimându-se că în viitorul apropiat va ajunge la 1600 de dolari. Astfel, dacă facem un simplu calcul, la preţul actual al unciei de aur, pentru cantitatea minimă de aur ce ar urma să se extragă (300 de tone), avem un profit de peste 13 miliarde de dolari în 15 ani – cel puţin; şi numai pentru aur! Un calcul care să includă şi valoarea argintului ar ridica profitul firmei canadiene mult peste această cifră. În comparaţie cu aceste profituri uriaşe, cele de care ar beneficia statul român sunt rizibile, dar nu ne îndoim că buzunarele politicienilor care au contractat această afacere s-au umflat proporţional.

În lumina acestor evoluţii, de ce ne-am mai mira că investitorul canadian e cu atât mai determinat să-şi asigure investiţia prin orice mijloace, cu toate că din 2007 instanţa i-a anulat de două ori certificatul de urbanism pe care autorităţile locale l-au acordat cu dragă inimă şi desaga plină? Şi, în ciuda protestelor care vin din toate părţile – a oamenilor de ştiinţă români din ţară şi de peste hotare5, a specialiştilor europeni, a Academiei Române, a tuturor confesiunilor religioase din ţară, a unei bune părţi a presei şi a 95% dintre români – autorităţile locale şi partidul aflat la guvernare, în frunte cu preşedintele Băsescu, continuă să inventeze experţi pentru care exploatarea e perfect sustenabilă. Compania canadiană Gabriel Resources prin braţul său RMGC e însă tenace: şi-a asigurat sprijinul partidului aflat la guvernare sponsorizând campania electorală a preşedintelui Băsescu din 2004. În ultimul timp, ziare precum Evenimentul Zilei au început să facă reclamă proiectului de exploatare, iar cei mai înverşunaţi opozanţi ai acestuia din trecut, membrii UDMR, au început să aibă declaraţii mult mai împăciuitoare.

În luna iunie, compania canadiană a primit un nou certificat de urbanism, urmând astfel ca procedura de autorizare a proiectului să se reia – după cum a declarat ministrul mediului, Laszlo Borbely. Deşi a afirmat că nu va aproba proiectul decât dacă este „101% convins” că proiectul nu va afecta mediul şi că va aplica legea în vigoare, ministrul a ţinut să precizeze că concentraţia de cianură ce urmează a fi folosită se integrează în limitele impuse de legislaţia europeană. Parlamentul European a votat însă în luna mai o rezoluţie prin care interzice folosirea cianurii în minerit, dar ministrul a ţinut, din nou, să sublinieze că rezoluţia nu e obligatorie pentru România.6 Aşadar, când rezoluţiile europene ne susţin interesele, acestea nu sunt obligatorii, dar când rezoluţiile europene ne batjocoresc credinţa (precum cele privitoare la promovarea homosexualităţii în societate) sau ne pun în pericol existenţa ca neam, atunci acestea trebuie aplicate de urgenţă – doar „vin de la UE şi nu se discută”

Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti! 

Pe data de 18 decembrie 2009, înainte ca guvernul să fie votat în Parlament, iar Adriean Videanu să fie confirmat în funcţia de ministru al economiei, acesta făcea o afirmaţie cel puţin ciudată: anume că proiectul de la Roşia Montană urma să fie cuprins în programul de guvernare. Adriean Videanu este şi cel mai mare susţinător al proiectului, afirmând că acesta va scoate ţara din criză. Ce se întâmpla însă în aceeaşi zi, cu câteva ore mai înainte de declaraţia viitorului ministru al economiei, în Toronto, Canada? Potrivit jurnalistului Mihai Goţiu, compania BSG Capital Markets, parte a holdingului Beny Steinmetz Group (BSG), cumpăra acţiuni în valoare de 67,5 milioane de dolari – echivalentul a 9% din compania formată special pentru proiectul de la Roşia Montană: Roşia Montană Gold Corporation (RMGC)7. Beny Steinmetz Group este un mai vechi prieten al lui Adriean Videanu, de pe vremea când acesta era primar al capitalei, iar compania intrase pe piaţa imobiliară din ţară prin intermediul unui apropiat al lui Adrian Năstase, Remus Truică, încă din 2008. Acesta din urmă – personaj destul de controversat, de altfel – a intrat în aceeaşi perioadă în afaceri cu strategii electorali israelieni ai fostului premier Călin Popescu-Tăriceanu. Declaraţia viitorului ministru al economiei era făcută nu atât pentru opinia publică românească, ci era mai degrabă o asigurare pentru BSG că nu va investi fără folos în compania canadiană. Dar cine este Beny Steinmetz Group?

Într-o investigaţie din 2008, Evenimentul Zilei dădea la iveală faptul că holdingul BSG este patronat de magnatul israelian Beny Steinmetz, cu o avere estimată la 3,6 miliarde de dolari, acesta fiind implicat într-o serie de incidente sângeroase în exploataţiile de diamante din Africa, Republica Sierra Leone. Compania era acuzată că a fost implicată în evenimentele sângeroase din republica africană din 2007 şi 2008, care s-au soldat cu omorârea de către poliţie a câtorva zeci de băştinaşi ce s-au revoltat împotriva condiţiilor inumane în care sunt nevoiţi să muncească. O investigaţie mai aprofundată ne aruncă însă în lumea întunecată a pieţei mondiale a diamantelor – a ceea ce s-a numit „diamantul însângerat”. Beny Steinmetz Group este de fapt cel de-al treilea mare jucător de pe piaţa diamantelor – o piaţă condusă în exclusivitate de către companiile israeliene. De altfel, an de an statul Israel beneficiază de sume uriaşe provenite din exploatarea diamantelor din întreaga lume. Companiile israeliene (precum cele conduse de Maurice Tempelsman, Lev Leviev, Dan Gertler şi fraţii Steinmetz, Beny şi Daniel) au fost implicate, alături de cele americane, în sângeroasele conflicte ce au condus la genocidul foarte puţin cunoscut din Sierra Leone, Angola şi Congo, manipulând la ambele capete ale conflictelor dintre diferite facţiuni politice, pentru a-şi maximiza profiturile. Se estimează că din 1996 în Congo au murit în jur de 7 milioane de oameni, iar în Sierra Leone 2,5 milioane de oameni până în 2002, în urma luptelor interne fără de sfârşit.

Ca un detaliu interesant, investigaţia realizată de Evenimentul Zilei în noiembrie 2008,Diamantul însângerat – filiera românească, nu mai e de găsit pe situl cotidianului românesc, acesta publicând de atunci chiar unele articole favorabile proiectului. Mai mult decât atât,Beny Steinmetz Group prin BSG Capital Markets are dreptul de a cumpăra ieftin alte 9 milioane de acţiuni din compania mamă Gabriel Resources, ceea ce-i va mări puterea ca acţionar în cadrul grupului. Ceilalţi mari acţionari ai Gabriel Resources sunt la rândul lor destul de controversaţi, aşa cum a arătat profesorul Yvan Allaire în intervenţia O perspectivă canadiană asupra proiectului Roşia Montană9. Paulson & Co Inc cu sediul la New York este un fond speculativ, deţinând 18% din Gabriel Resources. Potrivit profesorului canadian, „fondul ar fi fost unul dintre participanţii timpurii la acţiunea speculativă masivă împotriva datoriei statului grec. Întemeietorul fondului, John Paulson, a fost plătit cu peste 8 miliarde de dolari în ultimii trei ani pentru abilităţile sale de speculator”. De asemenea, Electrum Strategic Holdings cu sediul tot la New York şi cu o pondere tot de 18%, este descrisă în rapoartele firmei ca deţinând „un portofoliu extins de proprietăţi pentru dezvoltare şi explorări în Europa de Est“. Practic, această organizaţie este şi ea tot un fond speculativ, dar în domeniul aurului.

România în reţeaua mafiotă internaţională 

RMGC nu este singura companie canadiană care deţine licenţă pentru exploatarea aurului şi argintului în România. Carpathian Gold şi European Goldfields îşi au bine înfipte tentaculele în zona Transilvaniei, mai ales în Munţii Apuseni; mai mult decât atât, au aproximativ aceiaşi acţionari. Printre aceştia se numără John Paulson, Thomas Kaplan şi George Soros. Roşia Montană, deşi este cel mai important zăcământ de aur din Europa, reprezintă abia o piesă într-un joc mai mare, companiile canadiene urmărind şi alte zăcăminte din Grecia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Ucraina. Revenind însă la ceea ce afirmam la început, ceea ce uimeşte în cazul nostru este jaful la care asistăm fără ca ţara noastră să fie sub stare de ocupaţie. Sau ne aflăm de fapt sub un nou tip de ocupaţie, unul în care ocupantul este de fapt chiar elita politică, una care în ultimii 10 ani a făcut joncţiunea cu reţelele internaţionale politico-financiare pentru care popoarele sunt abia o resursă de stors şi o populaţie de controlat şi, la intervale, un mediu de experimentare? Observaţi cum fiecare partid politic din ţara noastră este conectat la aceste reţele, trecându-şi unele altora oamenii de legătură când ajung la putere. Acesta este deja un fenomen care în grade diferite descrie situaţia politică a lumii contemporane: o elită politică ce mimează competiţia internă şi care şi-a suprapus interesele peste cele ale popoarelor pe care le conduc.

Datorită interconexiunii intereselor globale, oligarhiile locale se află acum într-un contact mult mai strâns cu alte şi alte oligarhii (precum cea a Statelor Unite sau cea a UE) decât cu proprii cetăţeni. Ne aflăm astfel în situaţia în care între guvernanţi şi guvernaţi prăpastia creşte rapid, astfel încât fie vom asista în viitorul apropiat la o subjugare fără precedent a popoarelor într-un sistem global ierarhic cu structură de cartel politico-economic, fie la o regenerare a ţesuturilor comunitare locale care să genereze anticorpii acestor provocări. Dar aceasta depinde în mare măsură de noi şi de credinţa noastră, de credinţa că Dumnezeu conduce destinele acestei lumi şi nu aceşti conspiratori ai războaielor şi intereselor globale. În faţa unei comunităţi unite în credinţă puternică, planurile acestora se risipesc ca fumul. În urma celor relatate, facem pe această cale un apel către toţi ierarhii, preoţii şi credincioşii din Ardeal şi din întreaga ţară de a se ruga fierbinte la Dumnezeu şi de a lua atitudine pentru ca acest proiect să nu înainteze. Nu este vorba numai despre pierderea uneia dintre cele mai mari bogăţii pe care le mai are ţara noastră, nu ne gândim nici numai la poluarea întregii Transilvanii, la distrugerea a nenumărate aşezări şi la cheltuieli de redresare ecologică care se vor ridica la alte câteva miliarde de euro. Avem în vedere în primul rând faptul că rechinii implicaţi în această afacere nu au scrupule. Şi unde a apărut miza arginţilor şi a aurului, întotdeauna a curs mult sânge.

SURSA: familiaortodoxa.ro

Sursa: Secretele Sistemului

CEI 15 ARHANGHELI

Arhanghelii sunt manageri sau arhistrategi care supravegheaza activitatea ingerilor nostri pazitori. Ei constituie una din cele noua cete de ingeri (ceata ingerilor, a sfintilor arhangheli, a incepatoriilor, a stapaniilor, a puterilor ceresti, a domniilor, a tronurilor, a heruvimilor si a serafimilor). Dintre aceste cete ingeresti, ingerii pazitori si arhanghelii sunt cei mai implicati in activitatea de ajutorare a Pamantului si a locuitorilor lui.

In comparatie cu ingerii pazitori, arhanghelii sunt foarte mari, au voce foarte puternica si staturi impozante, dar sunt, de asemenea, extrem de iubitori si de lipsiti de eu. Ca fiinte ceresti neintrupate, ei nu au gen. Totusi, tariile si trasaturile lor caracteristice le dau energii si infatisari distincte, barbatesti si femeiesti.

Biblia pomeneste numele Arhanghelilor Mihail si Gavril. Unele versiuni ale Bibliei amintesc si numele Arhanghelilor Rafael si Uriel. Vechile texte evreiesti extind aceasta lista pana la cincisprezece arhangheli. Veti observa, in lista care urmeaza, ca toate numele arhanghelilor, cu numai doua exceptii, se termina cu sufixul „el” sau „il”, care inseamna „al lui Dumnezeu” sau „de la Dumnezeu” in limba ebraica. Cele doua exceptii sunt acei profeti biblici care au avut vieti atat de exemplare, incat au fost inaltati la rang de arhangheli, dupa incheierea vietii lor omenesti, pamantesti.

Acesti arhangheli sunt uneori amintiti cu nume diferite, dar noi redam mai jos numele cele mai obisnuite, mai comune, impreuna cu specializarile, cu trasaturile lor caracteristice si cu scurte descrieri ale faptelor atribuite lor:

1) Ariel inseamna „leoaica lui Dumnezeu” si ne ajuta sa ne satisfacem nevoile fizice (bani, adapost si alte necesitati materiale). Ariel ajuta la solutionarea problemelor legate de mediul inconjurator si la ingrijirea si vindecarea animalelor. Ariel lucreaza impreuna cu Arhanghelul Rafael (care si el vindeca si ajuta animalele) si cu ceata ingerilor numiti „tronuri”. In plan istoric, este asociat cu Regele Solomon si cu filozofii gnostici, care credeau ca Ariel era stapanul vanturilor.

2) Azrael inseamna „cel pe care il ajuta Dumnezeu”. El ajuta sufletele celor decedati sa ajunga in Ceruri, ii vindeca pe cei coplesiti de durere si ii sprijina pe oamenii care ii mangaie pe cei neconsolati. Vazut ca „ingerul mortii” in traditiile ebraica si islamica, Asrael este asociat cu Arhanghelul Rafael si cu Regele Solomon.

3) Chamuel inseamna „cel care il vede pe Dumnezeu”. El calmeaza nelinistea, aduce pacea la nivel global si personal, ajuta la gasirea obiectelor si a persoanelor pierdute si la solutionarea situatiilor extreme. Este socotit conducatorul cetei ingeresti cunoscute sub numele de „puterile ceresti”. Chamuel este unul din cei zece arhangheli sefiroti ai Cabalei, ceea ce inseamna ca el guverneaza o cale a Arborelui cabalistic al Vietii (o explicatie mistica a Creatiei).

4) Gavril (sau Gabriel) inseamna „trimisul, mesagerul lui Dumnezeu”. Acest arhanghel ii ajuta pe mesageri, cum ar fi scriitorii, profesorii si ziaristii. De asemenea, Arhanghelul Gavril ii ajuta pe parinti in conceperea, cresterea sau adoptarea copiilor. Unele credinte il considera pe Gavril ca avand infatisare masculina, in timp ce altele il percep cu infatisare feminina. Arhanghelul Gavril a adus Bunavestire lui Zaharia, anuntand nasterea lui Ioan Botezatorul, si Mariei, binevestind nasterea lui Iisus, asa cum consemneaza Evanghelia dupa Luca. In Vechiul Testament, Arhanghelul Gavril l-a salvat pe Lot, fiul lui Avram, in momentul distrugerii cetatii Sodoma. Se spune ca Arhanghelul Gavril i-a dictat Coranul lui Mohamed.

5) Haniel inseamna „gloria lui Dumnezeu”. Avand trasaturi feminine, ajuta femeile la ciclu si da oamenilor clarviziune. Este asociat planetei Venus si Lunii, fiind unul din cei zece arhangheli sefiroti ai Cabalei. Adesea se spune ca l-a insotit la Ceruri pe profetul Enoh.

6) Ieremiel inseamna „mila lui Dumnezeu”. El se ocupa de emotii si ne ajuta sa ne trecem in revista si sa ne facem bilantul vietii, ca sa putem uita, si ne mai ajuta in planificarea schimbarilor pozitive. Vechile texte evreiesti il considera pe Ieremiel unul din cei sapte arhangheli primordiali. Deoarece Baruh, un prolific autor evreu apocrif din secolul 1 d.Hr., a fost ajutat de Ieremiel, se apreciaza ca acest arhanghel ne ajuta cu viziuni profetice.

7) Iofiel inseamna „frumusetea lui Dumnezeu” si are infatisare feminina. Ajuta la solutionarea situatiilor negative si haotice; aduce frumusete si ordine in gandurile, casele, birourile noastre si in alte medii in care traim, inlaturand energiile negative. Anumite traditii il numesc Jofiel sau Sofiel si este cunoscut ca „patron al artistilor”, iar Tora il descrie ca pe un sustinator al Legii Divine.

8 ) Metatron a fost profetul Enoh, care s-a inaltat la Ceruri dupa ce a dus o viata plina de virtute si de slujire sfanta. Metatron vindeca dificultatile de invatare si problemele copilariei si ii ajuta pe copiii indigo si pe copiii de cristal. In vechea traditie evreiasca, Metatron este un arhanghel deosebit de important, fiind considerat conducatorul arhanghelilor sefiroti ai Cabalei. Cabala afirma ca Metatron l-a ajutat pe Moise la Iesirea din Egipt. Talmudul spune ca Metatron vegheaza asupra copiilor din Ceruri, pe langa functia obisnuita de a veghea asupra copiilor de pe Pamant.

9) Mihail inseamna „cel care este asemenea lui Dumnezeu” sau „cel care seamana cu Dumnezeu”. El ne elibereaza de teama si de indoiala, ne apara si inlatura orice influenta negativa. Considerat de obicei drept cel mai puternic dintre toti arhanghelii, el este descris in Biblie si in alte texte sacre crestine, mozaice sau islamice, savarsind acte eroice de protectie. Mihail este sfantul patron al ofiterilor de politie si da curaj celor care il cheama. El conduce ceata ingerilor cunoscuti sub numele de „virtuti” sau „stapanii”.

10) Rafael inseamna „cel care vindeca”. El vindeca suferintele si ii calauzeste pe vindecatori si pe cei care vor sa devina vindecatori. Este unul dintre cei trei arhangheli socotiti sfinti in prezent (ceilalti doi fiind Mihail si Gavril, desi candva au fost canonizati sapte arhangheli). In cartea lui Tobias (o carte canonica din Biblie), Rafael se descrie pe sine ca slujitor in fata Gloriei Domnului Dumnezeu. Se crede ca a fost unul dintre cei trei arhangheli care l-a vizitat pe patriarhul Avram. Deoarece l-a insotit pe Tobias in calatoria sa, Rafael este considerat sfantul patron al calatorilor. Rolul sau principal este totusi cel de vindecator si de sprijinitor al vindecatorilor.

11) Raguel inseamna „prietenul lui Dumnezeu”. El aduce armonie in toate tipurile de relatii si ajuta la rezolvarea neintelegerilor. Cartea lui Enoh il descrie pe Raguel ca supraveghetor al tuturor ingerilor, asigurand interactiunea lor armonioasa. Se spune ca a ajutat la inaltarea profetului Enoh la ceruri si la transformarea sa in Arhanghelul Metatron.

12) Raziel inseamna „secretele lui Dumnezeu”. El vindeca blocajele spirituale si psihice sine ajuta in interpretarea viselor si a amintirilor din vietile trecute. Invataturile vechi evreiesti spun ca Raziel sta atat de aproape de tronul lui Dumnezeu, incat aude toate secretele universului, secrete pe care le-a consemnat in cartea intitulata Sefer Raziel (Cartea Arhanghelului Raziel). Legenda spune ca Raziel i-a dat aceasta carte lui Adam, in momentul in care parasea Gradina Raiului, si lui Noe, in timp ce construia arca. Cabala il descrie pe Raziel ca intruchipare a intelepciunii divine.

13) Sandalfon a fost profetul Ilie, care s-a inaltat la ceruri ca arhanghel. El slujeste in multe privinte, ii ajuta pe oameni sa-si vindece tendintele agresive si duce rugaciunile noastre catre Creator. In plus, Sandalfon ii ajuta pe muzicieni, in special pe cei care folosesc muzica pentru vindecare. Fiindca este unul dintre cei doi oameni care au fost inaltati la rangul de arhangheli, Sandalfon este considerat frate geaman cu Metatron (care a fost profetul Enoh). Invataturile vechi evreiesti vorbesc despre statura impresionanta a lui Sandalfon si spun ca Moise il numea pe Sandalfon „ingerul cel inalt”.

14) Uriel inseamna „Dumnezeu este lumina”. Este arhanghelul intelepciunii si al filozofiei, care ne lumineaza mintile cu intuitie si cu idei noi. In textele sfinte evreiesti, Uriel are roluri diferite si ample. Ca inger al luminii, el este adesea asociat cu serafimii iluminati, care sunt cei mai apropiati de Dumnezeu din cele noua cete ingeresti. Se crede ca Uriel l-a instiintat pe Noe de iminenta Potopului. Uriel este socotit de obicei unul dintre cei patru arhangheli principali, alaturi de Mihail, Gavril si Rafael.

15) Zadkiel inseamna „dreptatea lui Dumnezeu”. El vindeca tulburarile de memorie si ajuta la imbunatatirea altor functii mentale. Multi eruditi considera ca Zadkiel a fost ingerul care l-a oprit pe Avram sa-l sacrifice pe fiul sau, Isac. Cabala il descrie pe Zadkiel drept capetenia care il ajuta pe Arhanghelul Mihail sa ne apere si sa ne elibereze de energiile inferioare.

Arhanghelii nu tin de o singura credinta sau de un singur cult religios, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa apartineti unei anumite religii pentru a avea acces la atentia si la ajutorul lor. Din moment ce arhanghelii sunt fiinte neintrupate si nemarginite, ei pot sa-i ajute pe toti cei care ii cheama in acelasi timp. Arhanghelii vor raspunde chemarilor dumneavoastra, indiferent daca sunt formulate in gand, cu vorba sau in scris. Ba chiar le puteti cere arhanghelilor sa ramana permanent alaturi de dumneavoastra si ei vor fi fericiti sa o faca.

Sursa: www.evolutiespirituala.ro

TITANICUL - INTAMPLARE SAU PREDESTINARE?

Uluitoarele intamplari de dupa scufundarea Titanicului 

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost împânzită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.

În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea moartea unui uriaş transoceanic cu numele "Titan".

Imaginaţia bogată a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei.

După tragedie, Robertson era considerat "diavol", geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Dar în ziua în care măreţul Titanic îşi începea călătoria, nimeni nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. Toţi cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleşi iar rudele şi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal.

Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia deja erau cu un zâmbet larg pe buze. Era într-atât de speriat, încât atunci când vasul se afla în portul oraşului Southhempton, el a abandonat, şi prin asta şi-a salvat viaţa.

De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni. În această listă intra miliardarul John Morgan, deţinătorul ambarcaţiunii, subit declarat bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor Wood, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă "dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie". Restul care au refuzat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.

Pe 15 aprilie 1972 (la 60 de ani după tragedie) radistul linkorului american "Theodor Roosvelt" primeşte un semnal SOS. Prin zgomotul din căşti răzbătea o voce îngheţată care chema ajutor pentru Titanicul ce se scufunda.

Radistul Llyd Dethmer a crezut că a înnebunit. Însă, pentru orice eventualitate, a transmis mesajul la ţărm. Cine ştie? Poate într-adevăr, cineva are probleme. Răspunsul a fost foarte scurt şi calm : "la semnalul SOS nu răspundeţi, continuaţi cursul stabilit". Abia în port căpitanului şi întregului echipaj le-a fost arătat că demult scufundatul Titanic nu avea cum să trimită vreun semnal SOS. Ori radistului i s-a părut, ori cineva a făcut o glumă bună. Însă Dhetmer a găsit straniu faptul că explicaţiile au fost oferite de serviciile speciale şi nu de conducerea maritimă. Aşa că a început cercetările. De la început, din pură curiozitate. Dar s-a adâncit atât de mult încât a ajuns la spitalul cu probleme neuropsihologice. Dar înainte de asta a reuşit să "dezgroape" multe lucruri interesante.

Dhetmer a căutat în arhive rapoartele colegilor săi radişti despre acelaşi lucru care l-a observat şi Lloyd. Anii în care au fost detectate semnale SOS erau 1924, 1930, 1936, 1942. A făcut un tabel şia observat, că fantomele radioefirului apăreau o dată la şase ani.

În 1978 Lloyd aştepta intenţionat semnalul. Şi a asigurat pe toată lumea că l-a primit. Ce s-a întâmplat în 1984 şi 1990 nu se ştie. Nu există informaţii nicăieri. Însă, în 1996, ziarul c ana dian "Sun" anunţă despre un alt semnal SOS primit de vasul c ana dian " Quebec ".

Unii învăţaţi presupun că "în câmpul întinderii timpului s-a format un semnal-fantomă", şi că pe el, cică, îl primesc vasele de atâta timp. Şi dacă toate aceste nu sunt minciuni şi falsuri, ar trebuie să ne pregătim pentru SOS-ul din 2008.

O altă categorie de savanţi sunt hotărâţi că SOS-ul a "tăiat" timpul în două. Adică, semnalul putea fi recepţionat şi în 1906, şi în 1900. Dar, din păcate, pe atunci, un radio era ceva nu chiar atât de ieftin şi uzual. Popov l-a inventat în 1895.

Însă, cei mai înflăcăraţi cercetători susţin că şi atunci semnalele era primite, doar că nu de radioaparatură ci de oameni. Mai specificat, de creierele lor. Anume aşa s-ar explica profeţia lui Morgan Robertson şi pesimţirile celor 55 ce-au refuzat călătoria.

Pare un episod de poveste, dar cum altfel de explicat semnalul primit de vasul "Carpatia" şi "Olimpic" la ora 23 : 17? Adică, asta ar însemna cu 23 minute mai devreme decât ciocnirea cu mortalul aisberg, care a avut loc la 23 : 40.

Daca p ana acum toate descoperirile se reduceau la niste semnale-fantome, destul de "nepalpabile", atunci ceea ce a gasit Carl-Yorgen Huss, capitanul vasului norvegian de pescuit este destul de material.

In ziua de 24 septembrie, 1990, in nordul Atlanticului, la 340 de km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au gasit o fata, ce ar arata de 29 de ani, tremurand pe un aisberg. Numele ei era Winnie Cowts.

Capitanul Huss a anutat oficialitatile de fata gasita. Aceasta insa afirma ca s-a salvat printr-o minune de la naufragiul Titanicului si ca este foarte ingrijorata pentru soarta celorlalti calatori.

Pentru aceasta femeie timpul s-a oprit in tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o traia emotional atat de puternic de parca nici n-ar fi existat acesti 79 de ani!

Pescarii nu puteau accepta asa ceva. Notiunile lor despre timp erau bulversate si mai mult cu cat autoritatile norvegiene se convingeau ca este complet s ana toasa psihic. insa, o tradau doar hainele. Asa ceva purtau femeile "la moda", la inceputul secolului. Winnie era complet uimita si nu trada nicio urma de prefacere. Dar cum este posibil asa ceva?

In cautarea raspunsului, expertii au luat legatura cu oficialitatile maritime britanice. Londra a confirmat ca miss Winnie Cowts din Southempton intr-adevar era pe lista calatorilor si s-a aflat pe vapor.

Lucrul cel mai straniu este ca ea nu arata deoc de 108 ani, ci de 29! "E ceva supr ana tural", afirmau cei 27 de doctori si invatati ce-au examinat-o. "Se pare ca s-a aflat intr-un fel de conservare a timpului. N-a imbatranit deloc".

Iar aproape peste un an, la 9 august, 1991, vaporul de cercetari norvegian "Larsson Nayper", la 365 km sud-vest de Islanda il pescuieste, dupa toate aparentele, chiar pe capitanul E. John Smith!

Nevatamat, dar cutremurat de cele intamplate. Era imbracat intr-o uniforma excelenta, marca "White Star".

Salvatorii au procedat exact ca in cazul lui Winnie. L-au "predat" pe Smith autoritatilor de la Oslo , care l-au spus la o serie de examinari si teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect s ana tos. Atunci cand s-au comparat amprentele din dosarele marinei britanice cu cele ale "reintorsului" a avut loc o foarte mare surpriza. Se potriveau in cele mai mici detalii !

Chiar daca cei doi supravietuitori se simt excelent, autoritatile (nu se stie care) exclud total posibiltatea unui interviu chiar si p ana astazi! Toate acestea se fac sub pretextul readaptarii la societate, cei doi inca mai cred ca sunt in 1912.

Peste 3 ani, in 1994 deja, in aproape aceleasi locuri (sud-vest de Islanda, 300-400 km) a fost gasita o fetita de 10 luni, aproape inghetata, dar s ana toasa. De unde s-a luat acest bebelus, care evident ca nu poate sa inoate la o asa distanta de mal? De ce este inca in viata? Copilita plutea pe apa datorita unui colac de salvare apartinand Titanicului.

In cele intamplate e greu de crezut dar totusi cercetatorii acestui caz au gasit in arhive mentionarea necesara despre acest copil.

Majoritatea marinarilor ce trec prin locurile unde a pierit Titanicul sustin ca vad un vas mare scufundandu-se mereu. Unii zic ca este fantoma Titanicului, altii, putin mai luminati - ca in momentul scufundarii uriasul transoceanic ar fi nimerit intr-un "virtej" al timpului. Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca si multe altele : Top Secret. 

Sursa: www.evolutiespirituala.ro

GHID PENTRU BOLNAVII CARE APELEAZĂ LA TĂMĂDUITORI POPULARI (2)

   Am propus săptămâna trecută să participaţi la elaborarea unei denumiri corecte pentru vindecători populari, care să nu se suprapună pe denumirile existente în medicina alopată. Este necesară această departajare pentru a se evita divergenţele între practicanţii medicinii alopate cu studii medicale şi practicanţii terapiilor alternative, în rândul cărora coexistă analfabeţi, semianalfabeţi, indivizi cu studii medii şi indivizi cu studii superioare în diverse domenii. Am extras în acest sens şi câteva expresii din Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), editat de Academia Română. Nu pretind că am epuizat gama posibilelor denumiri din dicţionar.

          Terapeut – Medic specialist în terapeutică.    

          Terapeutică– Ramură a medicinii care studiază mijloacele şi metodele de tratament, precum şi modul de întrebuinţare a medicamentelor; ştiinţa vindecării bolilor; terapie.

          Bioterapeut– Medic specialist în bioterapie.

          Bioterapie– Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la fiinţe vii.

          Psihoterapeut– Medic specialist în psihoterapeutică. Psiholog specialist în psihoterapie. (n.a.)

          Psihoterapie – Metodă de tratare a bolnavilor prin influenţarea psihicului  lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia, etc.

          Bioenergoterapeut – Cel care vindecă bolile prin calităţile sale bioenergetice.

          Definiţia este eronată. Procesul vindecării unui bolnav nu este rezultatul „calităţilor bioenergetice” ale „bioenergoterapeutului”. Vindecarea se produce prin activarea, prin mijloace psihice, a energiilor biologice subtile ale bolnavului.        

          Vindecător– Care vindecă; lecuitor, tămăduitor.

          Tămăduitor– (Pop.) Care tămăduieşte; vindecător, lecuitor.

          Lecuitor – Care vindecă; tămăduitor, vindecător.

          Vraci -  (Pop.) 1. Doctor, tămăduitor. 2. Vrăjitor.

          Şaman – Slujitor al şamanismului. Vrăjitor.

          Şamanism – Religie animistă, primitivă, care are la bază credinţa că slujitorii cultului pot influenţa spiritele bune sau rele printr-un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri şi prin formule magice, praticată de unele populaţii din nordul şi centrul Asiei, de diverse triburi de eschimoşi şi de indieni din America de Nord, din America de Sud, din Indonezia şi din Africa.

          Pacient– 1. Persoană bolnavă care se găseşte în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. 2. Persoană supusă unui supliciu; victimă, martir.

          Ar fi de dorit ca vindecătorii populari să nu mai numească pe bolnavii care le calcă pragul, pacienţi. Ingerinţele pe care le fac aceştia în aria medicinii alopate, nu poate decât să strârnească resentimentele cadrelor medicale. Bineînţeles, dacă nu au cumva în vedere definiţia de la punctul 2, din DEX.

          Care credeţi că ar fi denumirea corectă pentru autointitulaţii „bioterapeuţi”? Dar pentru bolnavii aflaţi în tratamentul unui „bioterapeut”? Contribuţia voastră ar fi binevenită.      

Sursa: rudan.ro

În Japonia s-a produs un cutremur de pământ de 5,1 grade

© Foto: Flickr.com/°Florian/cc-by-sa 3.0

În nord-estul Japoniei s-a produs un cutremur de pământ de 5,1 grade. Epicentrul a fost situat în Oceanul Pacific în apropiere de coasta prefecturii Miyagi de pe insula Honshu, la o adâncime de 50 de kilometru sub fundul oceanului.

În ajun, lângă coastele de nord ale insulei Honshu au avut loc două cutremure, unul de 6,2 grade şi altul de 5,1 grade.

Deocamdată nu există informaţii despre victime şi distrugeri.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Va duce Internetul la Apocalipsa limbilor?

© Foto: Flickr.com/姒儿喵喵/ cc-by-nc-sa 3.0

30 de limbi europene pot dispărea din uz. Această prognoză a fost dată de specialiştii de la reţeaua Meta-net, care cuprinde 53 de centre de cercetare din 33 de ţări. Întreaga vină o poartă Internetul, care nu este adaptat la recunoaşterea lor.

În primul rând, prognoza se referă la limbile bască, celtică şi catalană, deoarece nu este software capabil să le recunoască, să le analizeze şi să le traducă în mod corect.

Acest gen de predicţii nu este nou. Odată cu apariţia Internetului li s-a prezis moartea cărţilor şi ziarelor, însă oamenii continuă să le citească nu doar în variantă electronică. Ce mai mulţi oameni preferă viaţa reală, lor le este indiferent în ce limbă se comunică pe Internet. În plus, limba maternă din fiecare ţară este stabilită prin lege, ceea ce îngreunează dispariţia sa. Şi există şi o cultură a vorbirii, care se foloseşte în viaţa de zi cu zi, consideră profesorul filolog Dmitri Bak.

„Consider această prognoză falsă pentru că limba nu trăieşte pe Internet. Limba trăieşte atât timp cât este instrument de comunicare zilnică pentru un grup de persoane. Limba vieţuieşte excelent în afara Internetului, în formă orală şi scrisă”.

Internetul nu poate contribui la dispariţia limbilor şi pentru că nu toată lumea are acces la el. De reţeaua globală din lume se folosesc doar 32,7% dintre oameni, ceea ce pune la îndoială predicţia Meta-net. Dar şi specialiştii din domeniul Internetului sunt interesaţi ca în reţea să existe cât mai multe servicii necesare internauţilor, inclusiv lingvistice. De această părere este expertul media Anton Korobkov-Zemlianski.

„Nu sunt de acord cu faptul că limbile pot muri pentru că pe Internet apar multe servicii interesante, de exemplu, Google translate, traducători on-line, care traduc în timp real diferite limbi. Compania Yandex din Rusia are proiecte speciale de păstrare a limbilor popoarelor Rusiei. Dacă există literatură într-o anumită limbă, atunci ea mai devreme sau mai târziu ajunge în reţea, nu poate dispărea fără urmă”.

Aşa că Apocalipsa limbilor este puţin probabilă. Autorii studiului de la Meta-net cel mai probabil vor pur şi simplu să primească un grant pentru elaborarea de programe pe calculator pentru păstrarea limbilor. Ce-i drept, nu este simplu să se creeze un astfel de software, deoarece, potrivit datelor Academiei Franceze de Ştiinţe, umanitatea contemporană vorbeşte în aproape 3000 de limbi.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Tezaurul României. Cum ne-au furat ruşii 93 de tone de aur

Tezaurul României a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, însă nu şi-a mai găsit calea spre casă. Ruşii tărăgănează de zeci de ani de zile restituirea unei cantităţi impresionante de aur, încercând să compenseze prin înmulţirea relaţiilor comerciale bilaterale.

De frica Puterilor Centrale, România trimite tezaurul în Rusia ţaristă

În august 1916, România decide să intre în război (n.r. – Primul Război Mondial) de partea Antantei. Deşi campania a început favorabil, mai multe zone româneşti, în speţă Dobrogea, Olteani şi Muntenia, au fost ocupate de trupele Puterilor Centrale. Având în vedere situaţia în care se afla ţara, Consiliul de Miniştri au decis mutarea capitalei de la Bucureşti la Iaşi. Trei luni mai târziu, s-a decis şi mutarea sediului Băncii Naţionale a României în noua capitală. Astfel, tezaurul a ajuns la Iaşi.

La 2 decembrie 1916, Consiliul General al BNR aproba în principiu posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, având în vedere pericolul iminent. Deşi era în luată în calcul şi varianta mutării tezaurului la Londra, s-a decis că transportul ar fi prea periculos , aşa că acesta a ajuns la Kremlin.

Ce conţinea tezaurul României

Tezaurul transportat la Kremlin conţinea o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României), acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare, efecte publice, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit şi gajurile Muntelui de Pietate.

De reţinut este faptul că, la momentul transportului, ruşii n-au vrut să semneze protocoale de predare/preluare cu mai multe bănci, firme și persoane fizice din România, ci să se semneze doar un singur protocol cu Banca Națională a României, care pe atunci era bancă privată.

Pentru mutarea tezaurului s-au efectuat două transporturi, unul a ajuns la Moscova pe 21 decembrie 1916, iar celălalt pe 3 august 1917.

Tezaurul pus sub embargo

În iarna lui 1917, la Petrograd, a izbucnit revoluţia rusă, încheiată cu preluarea puterii de către bolşevici şi instalarea în fruntea ţării a lui Lenin. În primăvara aceluiaşi an, Basarabia se proclamase Republica Democratică Moldovenească, dar armatele rusești în descompunere făceau imposibilă instaurarea ordinii. În aceste condiții, Sfatul Țării cerea intervenția armatei române, care a trecut Prutul la 20 ianuarie 1918. La 26 ianuarie, Rusia, prin Troțki, comisarul afacerilor externe, anunța ruperea relațiilor diplomatice cu România. Tot atunci, Troțki declara că „fondurile românești depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își ia răspunderea păstrării acestor fonduri și a predării lor în mâinile poporului român” .

Fiindcă relaţiile diplomatice ruso-române au fost rupte, interesele ţării noastre în Rusia au fost reprezentate iniţial de oficiali francezi. Aceştia au primit şi cheile de la compartimentele unde erau depozitate valorile BNR. În urma arestării consulului francez care răspundea de România, cheile fiind predate consulului Danemarcei și apoi celui al Norvegiei. În septembrie 1918 ultimii reprezentanți ai României părăseau Moscova, iar din acel moment nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta tezaurului.

Cele trei restituiri nesemnificative

Tezaurul a început să fie înapoiat poporului român în 1935, atunci când la Bucureşti au sosit 17 vagoane de marfă, în care se aflau documente vechi, cărți rare, planuri, hărți, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, carpete, depozite, tablouri, picturi, schițe, desene, colecții de artă și bunuri aparținând persoanelor particulare sau instituțiilor de stat.

Aproape două decenii mai târziu, guvernul sovietic a decis să retrocedeze României o altă parte din tezaurul de la Moscova. De această dată, în ţară au sosit Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios. Colecţia sosită în 1956, la Bucureşti, includea nu mai puțin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur și 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri și desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi.

Presa vremii scria că întregul tezaur românesc fusese restituit de sovieticii, însă acest fapt a fost infirmat imediat după Revoluţie, când s-a constatat că grosul tezaurului, respective 93,4 tone de aur, era încă în Moscova.

În 1994, preşedintele României, Ion Iliescu, a cerut Moscovei soluţionarea problemei tezaurului românesc. Rusia a răspuns prompt, spunând că, în urma transportului din 1956, “așa zisa problemă a Tezaurului românesc depozitat la Moscova nu mai există”.

Totuşi, Moscova a propus preşedintelui român o soluţie: mărirea schimburilor economice şi comerciale dintre cele două ţări. Printre cele 32 de proiecte economice, ultimul presupunea „restituirea componentei de metale prețioase către Banca Națională a României”. Au ajuns doar 12 monede de aur în ţară, cântărind în total 77 de grame.

Cum stau lucrurile în zilele noastre

La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat totuși constituirea unei comisii de istorici români și ruși care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19- 21 octombrie 2004, la București, copreședinții acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Alexandr Oganivici Ciubarian. Cu toate acestea lucrările comisiei nu au avansat foarte mult până în prezent.

Sursa: adevarul.ro

Sursa: 2blackjack1.wordpress.com