O invatatura periculoasa - Mesaj de la Neale Donald Walsch

Mesajul pe care multi ani , invatatorii spirituali l-au transmis, cum ca "va creati propria realitate", poate fi o invatatura daunatoare, daca nu este foarte bine explicata.

Doua lucruri trebuie sa stiti despre invatatura "va creati propria realitate":

(1) Mai intai, trebuie explicat ( asa cum am mai facut-o de cateva ori ) ca voi nu "creati" nimic, doar, observati si va amintiti de existenta a ceea ce, apoi, prin focusare, aduceti in fata ca o "manifestare" din Campul Infinitelor Posibilitati care este Întotdeauna Acum/Întotdeauna aici. Ceea ce creati este Realitatea voastra interioara a acestei manifestari. În acest sens afirmatia "Va creati propria realitate" este adevarata

(2) În al doilea rand, trebuie sa intelegeti ca pana si ceea ce numim act al "creatiei" Evenimentelor Exterioare din viata noastra, nu este ceva ar putea sa-l faca cineva de unul singur. Nici un Eveniment Exterior din Lumea Fizica nu este creat de un singur individ. Asa ceva este imposibil.

Aceste doua mici puncte, nu sunt puncte "mici" deloc. Intr-adevar, nu au o importanta mica. Pentru ca avand aceasta uriasa intelegere suntem eliberati de stresul mental si emotional, de frustrare, de presiune si de problemele de care ne imaginam ca suntem responsabili pentru ceea ce se intampla in lume, sau, daca conteaza, in viata noastra personala. Beneficiem si mai mult, pentru ca acestea sunt unelte cu care putem trece printre aparente, integrandu-le cu usurinta in experienta noastra pamanteana.

Asadar, sa aruncam o ultima privire asupra acestor doua puncte. Vom discuta Punctul #1 acum, iar Punctul #2, saptamana viitoare.

Punctul numarul 1:

Din moment ce tot ceea ce a fost, este sau va fi vreodata, ESTE ACUM, actul purei creatii este imposibil. Ceea ce noi numim "creatie" este de fapt un act de constientizare. Este actiunea de a deveni constient de o portiune particulara din Ceea Ce Este.

Constientizarea este dobandita prin centrarea atentiei asupra a ceva. Vedeti ca ceva este acolo, dar daca recunoasteti ceea ce este acolo ca si cum vedeti acel ceva pentru prima oara, vazandu-l, se poate produce impresia ca voi l-ati pus acolo.

Aceasta este iluzia numita "creatie".

Asa cum m-am straduit de multe ori sa atrag atentia, exista doua feluri de Evenimente in experienta noastra pe aceasta planeta. Exista Evenimentele Exterioare, din Lumea Fizica, si Evenimentele Interioare, care sunt din Lumea Metafizica. Mai simplu spus, exista ceea ce se intampla, si exista ceea ce credem noi ca se intampla.

Cei mai multi oameni nu constientizeaza miscarea lor printre momentele vietii lor, in acest fel. Totusi, in mod precis, aceasta este calea pe care mergem in toate zilele (vietii) noastre.

Mai intai, ceva se intampla. fie ca facem noi ceva, sau ceva se intampla in jurul nostru. Apoi, ne gandim la ceea ce s-a intamplat. Gandul nostru urmeaza aparitia (a ceea ce s-a intamplat) atat de repede, ca in general, cele doua se topesc unul in celalalt. Ne imaginam ca Evenimentul Exterior si Evenimentul Interior sunt Acelasi Eveniment.

Nu sunt. Şi acesta este unul din marile secrete ascunse umanitatii. Nu ni s-a spus despre aceasta la scoala. Nu am fost informati de catre societatea noastra. Nu ni s-a expus acest secret de catre cultura obisnuita. Nimeni nu vrea ca noi sa stim aceasta. De ce? Pentru ca daca cunoastem aceasta, dintr-o data avem control complect asupra realitatii. Şi acesta este ultimul lucru pe care societatea noastra doreste sa-l avem.

Cum ar putea o societate, ca grup, sa fie controlata, daca fiecare membru al societatii are control individual complect asupra propriei realitati? Scopul fiecarei societati totalitare, deci, este sa te opreasca sa gandesti tu insuti, gandind pentru tine, si sa te convinga sa adopti gandirea sa, in loc de a ta personala.

Prima Libertate nu este "libertatea de a vorbi". Prima Libertate este Libertatea de a Gandi.

Întotdeauna tineti minte asta.

Şi aceasta este Libertatea pe care nimeni, niciodata nu v-o poate lua. Aceasta va face Fiinte Divine. Aceasta va face Suverani in propriul dumneavoastra Regat. Aceasta va face "Dumnezeu". Pentru ca voi, intr-adevar, aveti puterea de a "va crea propria realitate", interioara, asupra Evenimentelor Exterioara.

Puteti gandi, orice doriti sa ganditi despre ce se petrece in jurul vostru, despre ce se intampla in viata voastra; chiar si despre un viitor pe care imaginatia voastra il creeaza.

Gandurile voastre sunt unelte puternice, si nimeni nu va poate impiedica sa le folositi. Nelson Mandela a dovedit aceasta in timpul celor 26 de ani de incarcerare de catre ticalosul regim minoritar alb care a controlat atat de mult timp Africa de Sud. St. Joan (cunoscut si ca Joan of Arc) a dovedit aceasta in timpul persecutiei franceze. Şi Isus a dovedit aceasta in toata a doua jumatate a vietii Sale.

Şi altii au dovedit-o. Winston Churchill a dovedit-o cand Evenimentele Exterioare produse de fortele aeriene naziste l-ar fi facut sa creada ca Anglia este condamnata.

Jonas Salk a dovedit-o cand lumea stiintifica medicala dorea sa-l faca sa creada ca nu exista medicament pentru Poliomielita.

Martin Luther King Jr., Betty Friedan, Gloria Steinem si Harvey Milk au dovedit-o cand societatea americana spunea ca negrii, femeile si homosexualii nu sunt egali cu barbatii albi heterosexuali, si deci, sa nu li se dea drepturi egale, sanse egale, sau plata egala.

Şi voi o dovediti de fiecare data cand decideti ca Întelepciunea Conventionala despre orice se intampla, poate fi gresita, sau macar incompleta, si voi, doar voi decideti ce este Real si Adevarat pentru voi.

Faceti aceasta folosind Mecanica Mintii. Astfel creati Realitatea voastra interioara. Este o masinarie atat de complicata, incat nu vi-o pot descrie aici. Foarte, foarte tare va recomand sa gasiti o copie a cartii When Everything Changes, Change Everything (Cand totul se schimba, schimba totul), si sa o cititi de la inceput, la sfarsit. Luati-va notite, subliniati si marcati cu markerul galben, pasajele cele mai puternice si pertinente.

Luati cartea si cititi-o acum. schimba vieti peste tot in lume.

(Încerc sa mai vand inca o copie a cartii ce am scris-o? Nu. Mai mult de 7,5 milioane de coipii ale cartilor ce le-am scris daja s-au vandut. Nu mai am nevoie sa mai vand. ceea ce sper sa fac este sa va ajut sa va schimbati vietile. Sper sa va ofer ceva ce va va deschide o portita spre aceasta.)

Vom explora punctul #2 aici, saptamana viitoare. pana atunci, va doresc tot binele pe drumul vostru.

Va imbratisez si va iubesc,

Neale

Sursa: esoterism.ro

Societatea secrteta Thule, Agartha si Hitler

„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea” si era mai vechi decat Lemuria si Atlantida (continente inghitite de apele oceanului, unde au existat candva mari civilizatii). În Scandinavia se gaseste o legenda referitoare la „Ultima Thule”, aceasta tara minunata din Marele Nord unde soarele nu apune niciodata si unde traiau stramosii rasei ariene.

Continentul „Hyperboreea” era situat in marea Nordului si a fost inghitit in timpul unei epoci glaciare. Se presupune ca locuitorii sai au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelatia Taurului: ei masurau aproximativ patru metri, aveau pielea alba si erau blonzi cu ochi albastri. Nu cunosteau razboaiele si erau vegetarieni (Hitler de asemenea). Dupa pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansati in tehnologia lor si s-ar fi servit de „Vril-ya”, masini zburatoare carora le zicem astazi OZN-uri. Gratie exsistentei a doua campuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburatoare erau capabile de levitatie, ar fi atins viteze enorme si faceau manevre surprinzatoare in timpul zborului, performante pe care le observam astazi la OZN-uri.

Ei au utilizat forta Vril ca potential energetic, adica drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forta cosmica, orgon... Dar acest cuvant deriva de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce inseamna „asemanator cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei sustrageau deci energia (care nu costa nimic) din campul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau otorul din „spatiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane.

Atunci cand continentul Hyperboreea a inceput sa se scufunde, locuitorii sai au sapat tunele gigantice in scoarta terestra cu masini mari si s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeste „Agartha” sau „Agarthi”, si capitala sa se numeste „Shamballah”.

Persii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, tara deorigine a arienilor.

Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul sau pe Terra ar fi dalai-lama. Haushofer era nelinistit ca acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El sustinea ca avea proba obtinuta in timpul numeroaselor sale calatorii in Tibet si in India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu bratele indreptate spre stanga.

NOTA: Zvastika cu bratele spre stanga este un simbol stravechi, semnul originar gasit desenat inclusiv prin pesteri, datat la 12.000 de ani vechime dar este cu mult mai vechi,simbol de protectie si evolutie spirituala, de orientare pozitiva.Hitler l-a inversat, desenandu-l cu bratele rotite spre dreapta, inversandu-i si polaritatea si utilizandu-i forta pentru a cuceri si a supune mase de oameni, popare, prin involutie.In acelasi fel este utilizata pentagrama inversata de catre Satanisti, cu 2 colturi sus.

Conform spuselor lama tibetanilor si lui Dalai-Lama in persoana, oamenii numiti agarthieni exista si astazi. Regatul subteran, care este pomenit in toate scrierile orientale, s-ar fi raspandit de-a lungul mileniilor sub toata suprafata Terrei cu centre imense sub Sahara, sub muntii Matto Grosso si sub muntele Santa Catarina in Brazilia, sub Yucatan in Mexic, sub muntele Shasta in California, in Anglia, in Egipt si in Cehia si Slovacia.

Hitler spera sa gaseasca intrarile regatului subteran al Agarthei si de a intra in contact cu urmasii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele si traditiile acestui regat subteran, se spune, intre altele, ca va fi pe planeta noastra un razboi mondial devastator (al treilea) care se va sfarsi datorita cutremurelor de pamant si altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antena moartea a 2/3 din omenire. Dupa acest „ultim” razboi, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravietuitorii de pe suprafata planetei si vor introduce „Varsta de Aur” milenara (era Varsatorului).

Hitler dorea sa creeze o „Agarhta” sau „Ariana” pe suprafata Terrei cu rasa stapanilor arieni si acest loc trebuia sa fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc doua mari expeditii SS in Himalaya pentru a gasi intrarile in regatul subteran. Alte expeditii au avut loc in Anzi, in muntii Matto Grosso si Santa Catarina in Brazilia, in Cehoslovacia si in Anglia. Unii au afirmat ca oamenii din Thule credeau ca independent de sistemul tunelelor si oraselor subterane, Terra era gaunoasa, cu intrari mari, una la polul Nord si alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul si macrocosmosul. Fie ca era vorba de o celula de sange, de o celula a corpului sau de un miez si o cavitate inconjurata de un invelis, „corona radiata”, viata se petrece deci in interior. Oamenii din Thule au concluzionat ca Terra trebuia sa fie constituita deci dupa acelasi principiu. Chiar druzele confirma asta, caci sunt cavitati stancoase care au o viata proprie, adica mineralele si cristalele, se gasesc in 

interior.

În consecinta, Terra ar putea fi gaunoasa si ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani si lui dalai-lama si ea ar trebui sa aiba un miez, un soare central care confera interiorului sau un climat regulat si o lumina solara permanenta.

Adevarata viata a planetei noastre s-ar petrece in interior de aceasta, rasa stapanilor ar trai acolo si mutantii la suprafata. Acesta ar fi motivul care ar explica de ce nu putem descoperi nicio viata pe alte planete ale sistemului nostru solar deoarece locuitorii de acolo locuiesc de asemenea in interior. Intrarile pricipalear fi la polul Nord si la polul Sud, poli traversati de lumina soarelui central care creeaza „aureolele boreale”, pretinsele lumini polare, greu de explicat de oamenii de stiinta. Masa solida ar ocupa mai mult volum in interiorul planetei noastre decat masa apelor. Dupa exploratorul polilor Olaf Jansen si a altor exploratori, apa din interior ar fi apa dulce, ceea ce ar explica de ce gheata Articii si Antarticii nu este constituita din apa sarata ci din apa dulce. Aceasta teza privind alcatuirea planetei noastre este sustinuta de marturiile exploratorilor polilor Cook, Peary, Amundsen, Nansen, Kane si de amiralul E. Byrd. Cu totii am avut aceleasi experiente stranii care nu concorda cu 

teoriile „stiintifice” stabilite. Despre ce este vorba?

Toti au constatat ca vantul se incalzea deasupra latitudinii de 76 de grade, ca pasarile zburau deasupra ghetii in directia Nordului si ca animalele, cum ar fi vulpile, se indreptau in aceeasi directie, ca se gasea zapada colorata si gri care, topita dezvaluia polen de flori multicolore care se gaseste la polul Nord? De unde vine praful vulcanic pentru ca niciun vulcan nu este semnalat pr hartile oficiale disponibile? În plus, unii cercetatori s-au gasit uneori intr-o mare de apa dulce, si au relatat ca au vazut doi sori la un moment dat al calatoriei. Sau, au gasit mamuti cu parul inca proaspat al caror stomacuri contineau, cateodata, iarba-proaspata.

Pentru oamenii lui Thule, aceste mituri despre „Terra gaunoasa” erau destul de stufoase pentru a fi luate in serios. Dar a avut loc totusi o expeditie, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Antarctica.

Atunci cand in 1532 cuceritorii spanioli sub conducerea lui Pizarro au ajuns in America de Sud, indienii ii numeau Vicarochas (stapanii albi). În legenda lor, este vorba despre o rasa de stapani giganti cu pielea alba care, cu secole inainte au coborat din cer cu „discuri zburatoare”. Ei au domnit mult timp peste o parte a oraselor indigenilor apoi au disparut brusc, dar au promis ca vor reveni. Indigenii au crezut ca noii veniti, spaniolii, erau acei Vicarochas si le-au pus la dispozitie aurul lor. Acelasi lucru s-a petrecut si in Tibet si in alte regiuni din Himalaya atunci cand au sosit primii calatori albi. Tibetanii ii priveau uimiti si-i intrebau de ce au venit de acolo de jos (de la poalele muntilor) deoarece, de obicei, soseau din ceruri.

Societatea Thule si Adolf Hitler

La sfarsitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fratilor din loja Karl Harrer si Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai tarziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societatii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului).

În octombrie 1918, tanarul ocultist si ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fata al mamei sale) a intrat in DAP, partidul Thule, si s-a remarcat pentru talentele sale de orator.

Trevor Ravenscroft descrie in „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tineretea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai tarziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la varsta de 20 de ani, a incercat sa atinga nivele de constiinta ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german si al doctrinei rasei stapanilor arieni, Hitler si-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii si cu ajutorul sau, a facut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistica.

Hitler, deja dependent de droguri din tinerete, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vietii sale. Conform jurnalului de bord al medicului sau personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de sase ani cat a durat razboiul injectii cu diferite calmante, stricina, cocaina, derivate morfinice si alte droguri.

În acea perioada, Hitler a aflat despre „Protocoalele inteleptilor din Sion”, ceea ce l-a facut sa aiba o mare aversiune fata de evrei. Apoi el s-a angajat in DPA, partidul lui Thule, ca orator electoral si a invatat, mai tarziu, de a scrie si citi bine gratie lui Dietrich Eckart, anti-bolsevic si frate al Societatii Thule. Acesta l-a introdus pe Hitler in cercurile muncheneze si berlineze, iar viitorul Fuhrer si-a insusit in intregime conceptiile Societatii Thule. În 1924, atunci cand Hitler se afla in puscarie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea cateva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile si proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), in care era descrisa o rasa ariana puternic dezvoltata care traia sub pamant. Vasele in forma de farfurii zburatoare jucau un rol esential. Dar Hitler a citit si cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni si zei” care dezvaluia legendele Agarthei si Shamballei. Şi a 

fost perfect absorbit de magia regatului subteran si de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societatii Thule.

SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu erau doar un simplu regiment de politie ci si un veritabil ordin religios cu o structura ierarhica. Cine s-ar fi putut gandi ca acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmatie poate sa para ridicola insa nu este pentru prima oara in istorie cand un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fara egal. Iezuitii, dar si dominicanii care conduceau Inchizitia in Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concreta a conceptiilor ezotelnice si oculte ale Societatii Thule.

În interiorul SS-ului se gasea o alta societate secreta, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-istii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla in jurul soarelui negru, adica un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu brate isoscele. Aceasta cruce a fost desenata pe avioanele si pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Rosie si multe alte loje vechi o folosesc inca in aceeasi optica. Societatea THule si cei care au devenit, mai tarziu, SS-istii „Soarele Negru” lucrau in stransa colaborare nu doar cu colonia tibetana din Berlin, ci si cu un ordin de magie neagra tibetana. Hitler era in contact permanent cu cel putin un tibetan cu manusi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” si care stia unde se gasea intrarea in Agartha (Ariana).

La 25 aprilie 1945, rusii au descoperit cadavrele a sase tibetani dispuse in cerc intr-o pivnita din Berlin, in mijloc gasindu-se cel al omului cu manusi verzi. S-a crezut ca era vorba despre o sinucidere colectiva. Dar la 2 mai, dupa intrarea rusilor in capitala Germaniei, s-au gasit peste 1000 de barbati morti care erau, fara nicio indoiala, originari din regiunile himalayene si luptasera alaturi de nemti. Ce faceau oare acesti tibetani la mii de kilometri de casa lor in uniforme germane?

Foarte multi tineri au fost formati de „Soarele negru” in timpul celui de-al treilea Reich, in castelul-fortareata de la Wewelsburg si trimisi in Tibet pentru a continua acolo de a supravietui si a se pregati sa infrunte marea lupta finala de la sfarsitul secolului 20.

Dupa spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a loja. În ceea ce priveste cele 99 de loje, exista 99 raspandite in lume si fiecare este compusa din 99 de membri. Fiecare loja este sub dominarea unui demon si fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta il ajuta sa aiba bani si putere insa, in schimb, sufletul persoanei ii va servi demonului, dupa moartea sa. În plus, in fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, in locul sau fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducatori sfoarte influenti in economie si finante si sunt mai prezenti astazi ca niciodata. Lojele FOGC, adica cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparatie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!

Ce s-a intamplat cu Hitler? Dupa spusele lui Bardon si Miguel Serranos (fost ambasador chilian in Austria), Hitler a fugit in America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar ca cadavrul care s-a gasit si a carui dantura a fost identificata ca fiind falsa de catre dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 ca s-a gasit avionul particular al lui Hitler in jungla in America de Sud.

Joseph Greiner (autorul cartii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfarsitul mitului Hitler) a afirmat ca A. Hitler a decolat cu avionul sau la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Altii spun ca ss-a folosit de masinariile zburatoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a parasi Germania.

sursa: necunoscuta

http://esoterism.ro

Orasul Kir-Ugli sau mirajul de pe fluviu

Pe Volga exista urmatoarea legenda: Adesea, cind soarele se ridica la rasarit, deasupra riului Volga se vad castelele si peretii unui oras linistit. Acesta sta si asteapta ca locuitorii sai sa isi adune bogatiile… Orasul linistit este principalul castel al printesei Volga. Aici se gasesc depozitele sale, diferite locuinte. In aceste depozite printesa a pus cite ceva. Ea aduna tot ceea ce ii cade in mina si pastreaza…

In acest context este necesara o explicatie: printesa este aceea pe care Stenka Razin a inecat-o in Volga, iar orasul Kir-Ugli (in legendele rusesti este numit Orasul linistit) apare adesea deasupra riului ca un miraj deosebit de clar.

Dupa cum se stie, mirajul este un fenomen optic care arata intr-o forma mai mult sau mai putin deformata obiecte care se gasesc la foarte mare departare de locul in care se observa aceasta imagine. Este straniu, dar locul care este aratat in mirajele de pe Volga nu apare nicaieri in jurul apei, dar nici in alta parte pe globul pamintesc. Acest oras (unii dintre cei care l-au vazut il denumesc templu) reprezinta o cupola cu niste turnulete executate cu finete. Zona care il inconjoara se schimba – unii vad orasul la malul unei ape (lac sau mare), altii la marginea unei prapastii, iar altii – pe virful unui deal.

Din ceata s-a ridicat un oras…

Orasul Kir-Ugli a fost observat de foarte mult timp si destul de des: oamenii din partea locului afirma ca el apare nu mai rar de o data pe luna. Insa prima atestare documentara a ciudatului miraj apartine anilor ’60 ai secolului al XX-lea.

Iata cum a fost descrisa intimplarea de catre cei care au vazut-o: Din ceata s-a ridicat un oras. Stralucea in diferite culori, asemenea unui curcubeu de noapte, care acoperea pamintul. Deasupra riului s-au ridicat seara pereti si turnuri uimitoare si in multe culori diferite, ca si cum din cer ar fi fost aruncate pietre scumpe deasupra pamintului. Se vedea insa ca multe dintre turnurile uimitoare erau distruse, din multe palate nu ramasesera decit ruinele. O data cu aceasta viziune a aparut parca si un val de sentimente, o oarecare invidie oarba si fara pareri de rau. Parea ca aici imparatea timpul unei alte lumi. S-a auzit un sunet straniu, care pulsa parca – un fel de cintec de inmormintare care se raspindea deasupra apei si deasupra acestui oras vrajit. Sunetul era cind incet si placut, cind devenea razbunator si provoca durere. Sunetul a inceput sa scada in intensitate, a devenit abia perceptibil, apoi a murit. Dar senzatia de groaza nu a disparut. Si, in stralucirea acestui oras, tot ceea ce era legenda pentru lumea noastra obisnuita a devenit destul de real, nascind teama si groaza. Orasul a disparut la fel de neasteptat cum a aparut. Insa la noi, din aceasta noapte, au inceput neplacerile. Participantii la expeditie au inceput sa moara.

In zona Vasiliev a aparut un glob rosu

La data de 9 august 1990, la ora 22.20, la sud-est de insula Vasiliev s-a observat un glob urias de culoare rosie. Un martor al acestui fenomen povesteste: Un glob, apoi un cerc rosu, la fel ca un inel, au aparut pe cer. Alaturi se gasea un obiect care stralucea. Globul s-a intunecat si pe fondul sau au aparut niste imagini verzui. Acestea se inlocuiau foarte repede unul pe altul. Incercarile de a fixa acest fenomen pe un film foto s-au incheiat fara rezultat. Dupa aceea a aparut o farfurie zburatoare clasica cu o pereche de focuri, dispuse la distanta egala de mijloc. Dupa aceea, farfuria a disparut, iar apoi a aparut un fel de cristal care s-a transformat intr-un turn minunat. O cupola uriasa a aparut pe cer, iar deasupra ei a luat nastere inaltindu-se un fel de constructie. Acest turn avea o oglindire inversa pe suprafata riului verzui, a apei ceresti, care ocupa partea inferioara a acestui straniu glob. La ora 23.00, acest glob a disparut. Inainte de asta insa, noi am simtit ca asupra noastra era fixata o privire apasatoare, un fel de neliniste interioara, care parca venea din profunzimea secolelor.

La Samara, martorii vorbesc despre fiinte albe, ciudate

Mirajele din aceasta zona sint destul de clare si exacte, despre acest fapt vorbind si descrierile uimitoare: Pe drumul de intoarcere, cind am revenit la mal, deasupra noastra s-a pornit o furtuna… Deodata, in norii negri a aparut un orificiu in forma de patrat. In perimetrul lui se gasea o raza rosie, dupa cum am vazut, care se indrepta catre pamint. Dupa aceea, pe fereastra din cer, ca pe ecranul unui televizor, a aparut o imagine clara si colorata. Era peisajul unui golf marin, pe care se gaseau citeva dealuri mici din piatra si o padure stranie, de culoare violet intens. Deasupra marii se gasea un cer palid, aproape alb. Imaginea se rotea incet, ca si cum camera de luat vederi se invirtea dupa sensul acelor de ceasornic. Noi toti asteptam sa apara pe ecran turnurile lucrate cu finete, impodobite cu cupole. Dar ele nu s-au mai vazut. Tabloul acesta l-am observat aproximativ 15 minute, apoi a inceput sa se stearga incet.

Etnograful din Samara, Iakovlev, povestea in secolul al XIX-lea ca in muntii din aceasta zona apar din cind in cind niste fiinte stranii albe: Nu par a fi oameni, nu par a fi animale. Dumnezeu stie ce sint! Le-a vazut la un moment dat un om, dar s-a intors acasa fara memorie si dupa citva timp a murit. Locul este inconjurat de munti, acoperiti de padure si inainte pe acolo trecea un drum.

Zona pazita de luminari in care totul dispare

Ca in majoritatea zonelor de acest tip, este si aici un loc pe care daca in vizitezi intr-un anumit moment se poate sa dispari pentru totdeauna. Legendele vechi spun ca acest loc este strajuit de doua luminari aprinse. Observatori din trecut vorbesc despre niste trunchiuri de culoare alba care induc senzatia de groaza oricui. Ele apar intr-un grup compact, de la doua pina la cinci la numar, de diferite nuante si cu o claritate deosebita. Cel mai des se poate observa culoarea verde. Inaltimea trunchiurilor alterneaza intre un metru si 5 metri, iar diametrul este de aproximativ 2 metri.

In afara trunchilor luminate, aici apar si alte obiecte stralucitoare: globuri si semilune. Globurile apar cel mai adesea in grupuri de cite cinci. Patru dintre ele sint mari si clare, iar cel de-al cincilea este mic, mobil, cind apare, cind dispare. Potrivit datelor oferite de izvoarele documentare, globurile se observa cel mai des la sud de orasul Samara.

Daca Kir-Ugli este un miraj trebuie sa admitem ca undeva este si originalul. Unde se gaseste acesta – pe Pamint, in alta dimensiune sau, dupa cum afirma cercetatorii, pe alta planeta – nu se poate sti. Martorii vorbesc despre un cer palid, aproape alb deasupra orasului Kir-Ugli, care nu seamana deloc cu cerul pe care il vedem noi.

Documentar de Georgeta Licsandru

Sursa: esoterism.ro

Sedinta-Pauza

Stateam iar in dubii, sa scriu acest articol, sa nu-l scriu…pana la urma iata rezultatul final 

“Sedinta” cu Ashtar, s-a dovedit defapt sa fie sedintele.Au loc mai multe intalniri.Foarte multi dintre noi participa, in timpul somnului…de asta poate unii dintre voi, va treziti mai obositi decat cand v-ati culcat  .

Vreau sa ma opresc pentru o perioada, sa vorbesc despre trairile mele.Astazi am avut un soi de “atac”.Eu stiu ca sunt urmarit de foarte mult timp.Blogul meu a atras si foarte multi “baieti in negru”, care acum ii simt foarte disperati, ca nu stiu ce se intampla.Au incercat astazi, in timpul somnului de dupa amiaza, sa puna stapanire pe corpul meu fizic, astfel ajungand la creierul meu si sa obtina informatiile de care au nevoie.Nu au reusit, pentru ca Dumnezeu e Mare…si-i multumesc cu aceasta ocazie.

Mi s-a aratat si de unde au venit aceste atacuri si prin cine s-au facut.Deci baieti, v-am vazut  .Sunt atacuri pornite din Italia si SUA, facute prin intermediul unor “suflete pierdute” din Romania..Sincer, va compatimesc pentru alegerea pe care ati facut-o…nici prin cap nu va trece, ce capitol ocupati voi, in Planul Divin.

Ceea ce nu stiti voi acum, va transmit eu ca, prin aceste atacuri asupra “comandantilor”, nu ati facut altceva decat sa urgentati operatiunea.

Nu vreau sa periclitez nici o actiune, a Federatiei.Din aceasta cauza spun “stop” o perioada, in a scrie articole.

Voi incepe sa scriu dupa ce se mai linistesc apele.

Va rog, daca simtiti si puteti, sa fiti uniti mai mult ca niciodata.Imaginati-va in timpul meditatiilor, harta Romaniei(cu tot cu Republica Moldova).Stati in picioare in dreptul granitelor si tineti-va de mana, ca o metoda de protectie a tarii si binenteles a noastra.Trimiteti Iubire catre Romania…

Fruntea sus, Lucratori ai Luminii din Romania.A venit timpul sa ne unim si sa pazim acest Pamant Sfant.Am dormit destul!!!

Sa ne auzim cu bine!!!

Dan Gaucan

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

ISTORIA CRIMELOR PAPALITĂȚII (2)

Continuăm serialul intitulat Istoria crimelor papalității, scris de cercetătorul și jurnalistul australian, Tony Bushby. Articolul, bine documentat din surse oficiale, a apărut în revista internațională NEXUS new times magazine. Săptămâna aceasta, publicăm date despre comerțul cu funcția papală, vasele de război ale papalității și schismele papale.

 

---

de Tony Bushby

Comertul cu functia papala  

Oricât de incredibil ar parea, papalitatea s-a scufundat apoi într-un abis si mai adânc de imoralitate, stare în care a ramas pentru aproape o mie de ani. Istoricii crestini ascund cu gratie firea adevarata a papilor, spunând ca nu i-au considerat niciodata „impecabili”, ignorând faptul ca ei au comis acte ce ofenseaza orice standard de decenta umana.

Papa Ioan al XII-lea (Octavian, cardinal între 937-955, papa între 955-964, The Popes, A Concise Biographical History, ibid., p. 166-167) a facut si el parte din succesiunea papilor lipsiti de pietate si si-a început cariera lipsita de glorie prin invocarea zeilor si zeitelor pagâne în timp ce arunca zarurile la jocuri de noroc. A toastat în cinstea Satanei în timpul unei petreceri si a însarcinat-o pe amanta sa, prostituata Marcia, cu conducerea bordelului sau din palatul Lateran (Antapodosis, ibid.).

Marozia, numită şi „prostituata papilor”, a fost direct responsabilă de alegerea şi instalareaacel puţin patru papi. Ea a condus creştinătatea timp de câteva decenii din castelul papal de lângă biserica Sf. Petru şi   s-a ocupat de tot ce ţinea de creştinism. Apologeţii moderni  spun   că   aceste numiri  de  papi  au  fost „scandaloase”,dar acei papi sunt acceptaţi acum de Biserică drept succesori „legitimi”ai Sf.Petru.

„Îi placea sa fie înconjurat de femei roscate”, spunea calugarul cronicar Benedict de Soracte, iar la procesul care i s-a intentat pentru ca ar fi omorât un oponent, preotii apropiati lui l-au acuzat sub juramânt ca avusese relatii incestuoase cu surorile sale si ca violase calugarite (v. „Analele din Beneventum” înMonumenta Germaniae).

El si amantele sale s-au îmbatat atât de tare la un banchet încât au dat accidental foc la cladire. E dificil de imaginat un suveran pontif mai departe de sfintenie decât el, totusi, într-o epoca în care viata medie a unui papa era de doi ani, el a ramas pe tron timp de zece ani. Oricum, viata i-a fost curmata brusc si violent când, conform cronicarilor piosi, a fost omorât de Diavol în timp ce viola o femeie într-o casa din suburbie. Adevarul este ca Sfântul Parinte a fost batut atât de crunt de sotul înfuriat al femeii respective încât a murit dupa opt zile. Împaratul Otto a cerul apoi clerului sa aleaga un preot cu o viata respectabila ca succesor al lui Ioan al XII-lea, dar nu a fost gasit nici unul. Noul papa, Leon al VIII-lea (963–965), era un laic luat din „serviciul civil si trecut prin toate rangurile preotesti într-o singura zi” (ibid.). Leon al VIII-lea este considerat de Biserica din zilele noastre drept „un adevarat papa”, dar „alegerea sa este o încurcatura” – una pe care canonicii nu s-au straduit sa o lamureasca (ibid.).

Enciclopedia Catolica ne furnizeaza si alte descrieri ale degradarii papalitatii:

„Papii «Benedict», de la al patrulea pâna la al noualea inclusiv (IV-IX), apartin celei mai întunecate perioade a istoriei papalitatii... Benedict al VI-lea (973) a fost aruncat în închisoare de anti-papa Bonifaciu al VII-lea (m. 983) si strangulat din ordinul sau în 974.

Benedict al VII-lea a fost un laic ce a devenit papa cu forta, detronându-l pe Bonifaciu al VII-lea.

Papa Benedict al IX-lea [cardinal în 1012-1055/1065/1085; papa în 1032-1045, 1047, 1048] a fost o sursa de scandal pentru Biserica prin viata sa turbulenta. Succesorul sau, papa Grigorie al VI-lea [1044-1046], îl convinsese pe Benedict al IX-lea sa renunte la Scaunul Sf. Petru, înzestrându-l pentru aceasta cu valoroase posesiuni.” (Enciclopedia Catolica, i, p. 31)

Anti-papa Bonifaciu al VII-lea a fost descris de Gerbert (care va deveni papa Silvestru al II-lea, 999-1003) ca „un monstru oribil ce depaseste în criminalitate tot restul omenirii”, dar „scandalul” papei Benedict al IX-lea merita o mentionare speciala. Numele sau era Grottaferrata Teofilatto (Theophylact, în unele documente) si a învins în 1032 în lupta ucigasa pentru averea papalitatii. I-a excomunicat imediat pe liderii care îi fusesera ostili si a stabilit rapid o domnie a terorii. A deschis oficial usile „palatului papilor” pentru homosexuali si l-a transformat într-un bordel cu barbati, bine organizat si profitabil (The Lives of the Popes in the Early Middle Ages, Horace K. Mann, Kegan Paul, Londra, 1925). Conduita sa violenta si imorala i-a deranjat pe locuitorii Romei care, în ianuarie 1044, l-au ales în locul sau pe Ioan de Sabine, sub numele de papa Silvestru al III-lea. Silvestru a fost însa atacat de fratii lui Benedict si a trebuit sa fuga pentru a-si salva viata.

Benedict al IX-lea a vândut apoi papalitatea nasului sau, Giovanni Graziano, care a devenit papa Grigorie al VI-lea, dar în 1047, Benedict a reaparut si a revendicat papalitatea. Biserica a adaugat ca era „...imoral... crud si indiferent fata de lucrurile spirituale. Declaratia privind depravarea sa dezvaluie dezinteresul sau fata de problemele religioase, lipsa lui de respect pentru o viata ascetica fiind binecunoscuta. A fost cel mai rau papa de la Ioan al XII-lea” (The Popes: A Concise Biographical History, ibid., p. 175).

Dupa moartea sa, antreprenorii de pompe funebre au refuzat sa-i confectioneze un sicriu. Urmatorul paragraf din Enciclopedia Catolica este semnificativ pentru a evidentia depravarea morala a întregii preotimi:

„În momentul alegerii lui Leon al IX-lea în 1049, potrivit marturiilor Sf. Bruno, episcop de Segni, «întreaga Biserica era cuprinsa de ticalosie, sfintenia disparuse, justitia pierise si adevarul fusese îngropat; Simon Magul domnea asupra Bisericii, ai carei papi si episcopi erau înclinati spre lux si pacate trupesti.

Pregatirea stiintifica si ascetica a papilor lasa mult de dorit, standardele morale ale multora dintre ei fiind foarte joase, iar practica celibatului nemaifiind respectata.

Episcopii îsi obtineau functia prin modalitati neobisnuite, vietile lor fiind în neconcordanta cu profesia, îndeplinindu-si datoriile nu de dragul lui Hristos ci pentru câstiguri lumesti.

Membrii clerului erau dispretuiti în multe locuri, iar ideile lor avare, luxul si imoralitatea au devenit definitorii pentru viata clericala. Daca autoritatea ecleziastica a decazut la nivelul capilor Bisericii, a decazut în mod necesar si în rândul restului preotimii. Proportional, autoritatea papala nemaifiind respectata de multi, a crescut resentimentul împotriva Curiei si a papalitatii.»” (Enciclopedia Catolica, vi, p. 793-794; xii, p. 700-703)

Papa Leon al IX-lea (episcop 1002, m. 1054) a fost un aventurier lipsit de scrupule care si-a petrecut pontificatul facând turul Europei cu o trupa de cavaleri înarmati si a lasat lumea mai rea decât o gasise. Biserica l-a numit „Lapsi” (pacatos), admitând cu timiditate ca „s-a abatut de la credinta... a decazut prin oferirea de sacrificii unor falsi zei (thurificati)... nu se stie de ce s-a dezis de religia sa” (Enciclopedia Catolica, ed. Pecci, iii, p. 117).

Sf. Petru Damian (1007-1072), cel mai înversunat cenzor al epocii sale, a zugravit o imagine înfricosatoare a decaderii moralitatii clericale în paginile teribile ale Cartii Gomorei [Book of Gomorrah], un curios document crestin care a supravietuit în mod remarcabil unor secole de ascunzisuri si arderi de carti organizate de Biserica.

El a scris: „O tendinta naturala de a omorî si de a brutaliza apare în rândul papilor. Nu au nici o înclinatie spre a-si învinge poftele lor abominabile; multi par a fi angajati în moravuri usoare si, folosind libertatea de care dispun, savârsesc toate crimele.”

Dupa ce a cercetat o viata întreaga vietile papilor, lordul Acton (1834–1902), istoric englez si editor fondator al lucrarii The Cambridge Modern History, a rezumat astfel atitudinea papala militarista:

„Papii nu au fost doar ucigasi pe scara mare, ci au si facut din asasinat o baza legala a Bisericii Crestine si o conditie a salvarii.” (The Cambridge Modern History, vol. 1, p. 673-677)

Poate ca ei l-au luat ca exemplu pe Iisus Hristos care a emis aceasta învatatura ucigasa: „Aduceti-i aici pe dusmanii mei care nu ma vor ca rege si omorâti-i în prezenta mea” (Evanghelia dupa Luca, 19:27, manuscrisul de la Muntele Sinai al Bibliei, British Museum, MS 43725, 1934). Biblia catolica prezinta o abordare mai blânda: „Iar  pe dusmanii mei, care nu accepta domnia mea asupra lor, aduceti-i încoace si ucideti-i în fata mea” (Luca 19:27). Papii de astazi fac tot ce sta în puterea lor pentru a-l prezenta pe Iisus drept un profet al pacii, dar se abtin cu grija sa discute despre acest pasaj din Evanghelii care anuleaza tot ceea ce îsi propune crestinismul sa reprezinte.

Vasele de razboi ale papalitatii și schismele papale 

În timpul Sf. Petru Damian gasim o referinta despre existenta unei marine papale formata din marinarii-razboinici crestini. A fost initial întemeiata în anul 881 de catre Papa Ioan al VIII-lea (papa între anii 872-882; d. 882), dar detalii publice ale dimensiunilor sau misiunilor acesteia nu exista (Enciclopedia Britanica, vol.6, 1973, p.572). Totusi, dintr-o referinta unica ulterioara, înregistrata în 1043, despre „flota luptatoare a Papei” (Enciclopedia lui Diderot, 1759), aflam

ca aceasta era înca operationala la momentul respectiv. Aceasta înregistrare extraordinara a fost gasita în documente care au apartinut odata puternicei familii romane Crescenti, care a jucat un rol important în razboaiele papalitatii de la mijlocul secolului al X-lea si începutul secolului al XI-lea. Marina Papei era înca functionala în secolul al XVI-lea, la 700 de ani dupa întemeiere, deoarece Papa Grigorie al XIIIlea (n.1502; Papa între 1572-1585) l-a însarcinat pe Giorgio Vasari (1511-1574) cu pictarea unui tablou al flotei în timp ce aceasta era acostata în portul Messina din Sicilia.

Adevarata valoare a acestor însemnari referitoare la forta militara a papalitatii anuleaza actuala prezentare a crestinismului, facuta de catre Biserica, ce sustine ca acesta a adus lumii numai „farmec si lumina”.

Scuzându-se pentru secole de pandemoniu cauzate de papi si musamalizând actiunile lor, Vaticanul a recunoscut ca pe vremea Papei Alexandru al II-lea (1065-1073) „biserica a fost scindata de schismele anti-papale, simonie si incontinenta clericala” (Enciclopedia Catolica, i, p. 541). Aparitia mai multor papi care operau simultan în conflict unii cu ceilalti este un episod putin cunoscut al istoriei crestine si ofera dovezi clare ale existentei unor oponenti puternici, ce planuiau sa dobândeasca controlul unic al statului papal. „De-a lungul istoriei sale biserica a fost de multe ori deranjata de pretendentii la scaunul papal... rivalitatea creata a fost întotdeauna un motiv de scandal, uneori de violenta si de varsare de sânge (Dictionarul Catolic, Virtue & Co, Londra, 1954, p. 35).

În vremurile moderne, biserica i-a catalogat pe anti-papi ca „diavoli pe scaunul Sf. Petru”, pretinzând ca erau numiti în mod ilegal (Dictionarul Catolic, idem). Aceasta distinctie însa este pur arbitrara pentru ca fiecare papa multiplu era ales în mod canonic la adunarile bisericesti. Iata o confesiune extraordinara din partea Bisericii:

„În momente diferite ale istoriei bisericii, pretendenti ilegali ai tronului papal s-au ridicat si au exercitat frecvent functii pontificale, sfidând adevaratul ocupant al Scaunului. Dupa spusele cardinalului Hergenrother (d. 1890), ultimul anti-papa a fost Felix al V-lea (1439-1449). Aceeasi autoritate enumara 29 în urmatoarea ordine... (numindu-i).” (Enciclopedia Catolica, i, p. 582).

Fiecare ierarhie papala opozanta era sustinuta de factiuni militare formidabile, iar subiectul luptelor dintre papi este unul mult prea vast pentru a putea fi rezumat aici. Luptele lor pentru putere erau dirijate de o amaraciune teribila iar cuvântul „schisma” nu este suficient de puternic pentru a descrie profunzimea furiei dezlantuite de-a lungul secolelor în interiorul religiei crestine. Istoricii catolici recunosc ca „poate chiar si acum nu este absolut sigur care din cele doua ramuri papale erau papii si care erau anti-papii sau care anti-papa era cu adevarat anti-papa” (Enciclopedia Catolica, ed. Pecci, iii, 107; de asemenea, Dictionarul Catolic, idem).

Un ornament dintr-o copie Cisterciană a Decretum Gratiani, aratând puterea regilor ca fiind subordonată Bisericii. Aici regele este arătat ca  primind autoritatea sa de a conduce de la Biserică. Decretum Gratiani este o colecţie de texte  patristice, hotărâri papale şi decrete conciliare care au devenit începând cu secolul XII, textele  standard din canon.

Aceasta este gândirea clericala rationala dar exista mult mai mult dincolo de aceasta parte stranie si aceasta se poate gasi în cartea intitulata „Secretele parintiilor crestini”, scrisa în 1685 de episcopul roman Joseph W. Sergerus (d.c. 1701). El ofera dovezi provenite din arhivele ce i-au fost puse la dispozitie de catre Biserica, ce demonstreaza ca în anumite perioade ale istoriei papale au existat patru papi care ocupau scaunul(-ele) papal(e), fiecare în cladiri, orase sau tari diferite, operând independent cu proprii cardinali si propriul personal si sustinând propriile consilii canonice. Scriitorul îi enumara, iar un exemplu din cele 12 seturi cvadruple de papi este acela al Papei auto-proclamat Benedict al XIV-lea (1425) care, ani de-a rândul, a fost rivalul papilor Benedict al XIII-lea (1427), Clement al VIII (1429) si Martin al V-lea (1431). În vremuri mai recente, istoricii bisericii au folosit referinte ingenioase pentru a vorbi despre al patrulea membru al unui set cvadruplu ca despre „opusul anti-papilor” (Papii: O istorie biografica concisa), si au declarat ca „acesta nu este locul discutiilor (în cartile de referinta ale Bisericii) despre meritele sau motivele pretendentilor multiplii” (Enciclopedia Catolica, ed. Pecci, iii, p. 107-108;Dictionarul Catolic).

Introducerea cuvântului „anti-papa” a fost o miscare retrospectiva a bisericii pentru a elimina realitatea simultaneitatii papilor si astfel pentru a oferi o succesiune ministeriala continua a papilor de la Sf. Petru pâna la actualul Benedict al XVI-lea. Totusi, cercetarea propriilor însemnari ale Bisericii releva faptul ca afirmarea unei continuitati papale neîntrerupte este falsa. Episcopul Bartolomeu Platina (1421-1481), un istoric crestin si primul prefect (1475-1481) al bibliotecii Vaticanului a recunoscut ca descendenta directa „a fost întrerupta în perioade repetate dupa Nicolae I (papa între 858-867); un interval de 8 ani, 7 luni si 9 zile, etc.”.

Acele pauze sunt pios numite „vacante” si sunt înregistrate de episcopul Platina ca însumând „127 de ani, cinci luni si noua zile” (Vitae Pontificum [„Vietile Papilor”], episcopul Platina, publicat pentru prima data în 1479; de asemenea în Enciclopedia Catolica, xii, p. 767-768). Totusi Platina nu a reusit sa înregistreze „vacantele” care s-au petrecut de-a lungul celor aproape noua secole ce l-au precedat pe Nicolae I, pentru ca „din pacate, putine din înregistrarile (apartinând Bisericii) anterioare anului 1198 au fost facute publice” (Enciclopedia Biblica, Adam & Charles Black, Londra, 1899). Initiatii din cler cunosc scrieri ce au drept scop înregistrarea descendentei papilor falsi, declarând:

„Cât despre asa zisele cataloage ale succesiunii episcopilor din diferite sinoduri de pe vremea apostolilor, expuse de unii scriitori eclesiastici, ele sunt pline de falsificari si inventii ulterioare. Astfel au venit episcopii diocezani, ai caror oficii sunt considerate ca fiind corupte si necinstite ...si pilde ale vanitatii laice.” (Standardele autentice si recunoscute ale Bisericii din Roma, J. Hannah, DD, 1844, p.414).

Acest mozaic al Papei Inocenţiu al III-lea, ce îl arată în jurul perioadei în care a devenit papă,  la vârsta de 37 de ani (c. 1198), provine din vechea bazilică a Sf. Petru. Inocenţiu al III-lea a guvernat „una  din cele mai ruşinoase episoade ale istoriei creştine” (Papalitatea, idem, p.67). Datorită  vehemenţei sale în confruntarea cu „ameninţarea eretică” (Enciclopedia Catolică, viii, p.16),  numele său a devenit ulterior sinonim cuvântului cruzime (Enciclopedia lui Didero).

Totusi, învatatul filantrop în domeniul Bibliei, Desiderius Erasmus (c. 1466-1536) a avut dreptate atunci când a afirmat ca „succesiunea este imaginara” (Erasmus,Adnotari din Noul Testament, fol. Basle, 1542) pentru ca pur si simplu portretizarea actuala este contrara faptelor istorice înregistrate.

La aproape 50 de ani dupa domnia Papei Alexandru al II-lea (d. 1073), o factiune influenta si opusa l-a ales pe Lamberto de Bologna ca Papa Honorius al II-lea (1124-1130) iar biserica a mentinut doi papi rivali, ambii fiind înversunati luptatori, având vieti sângeroase, depravate si un stil de viata luxos. Nu exista dubii ca Honorius era hotarât sa cumpere sau sa îsi faca loc fortat pe scaunul papal si chiar a reusit, pastrându-si pozitia pe întreg parcursul vietii sale. Dupa moartea sa, alti doi papi, Anacletus al II-lea (1130-1138) si Inocentiu al II-lea (1130-1143) au fost alesi si hirotonisiti în aceeasi zi de catre factiuni clericale opuse. Înainte de a fi ales, Pietro Pierleoni (ca anti-papa Anacletus al II-lea) era liderul militar al unei armate rivale iar familia acestuia s-a luptat de-a lungul a 50 de ani (în total) pentru controlul asupra Scaunului Papal – o confruntare numita subtil de biserica de astazi „Razboiul de cincizeci de ani”. Daca putem crede pe dusmanii acestuia, el a dezonorat oficiul papal prin imoralitatea grosolana si lacomia pentru bani. Când Pierleoni a murit în 1138, factiunea sa l-a ales pe Victor al IV-lea pe scaunul papal (Enciclopedia Catolica, i, p. 447). Biserica a ramas într-un conflict înversunat, fiind înca divizata de controlul a doi papi, dintre care niciunul nu poseda o Biblie, fiecare operând independent (Confesiunile unui preot catolic francez, Mathers, New York, 1837).

Proportiile pacatelor papale sunt oferite de cuvintele bisericii prin editia Enciclopediei Catolice a lui Pecci (1897):

„La momentul înaltarii lui Grigorie al VII-lea pe tronul papal (1073-1085), lumea crestina traia în conditii deplorabile. Pe parcursul perioadei devastatoare de tranzitie care a urmat imediat dupa dizolvarea imperiului carolingian, o perioada teribila de razboi, jafuri, violenta si coruptie în institutiile superioare, o perioada când în Europa societatea parea condamnata la distrugere si ruina, biserica nu a fost capabila sa scape de degradarea generala la care parea nu numai ca a contribuit dar pe care probabil a si cauzat-o. Secolul al X-lea, probabil cel mai trist din analele crestinatatii, este caracterizat de remarca cardinalului Baronius (istoric al Vaticanului, 1538-1607): „Iisus dormea în potirul Bisericii”.” (Enciclopedia Catolica, ed. Pecci, ii, p. 289, 294, passim; si vi, p. 791-795).

Un alt eveniment straniu din analele crestinatatii ne duce în secolul al XII-lea si aceasta dovada ne face sa ne întrebam ce era în mintea papilor. Dupa un conclav intrigant ce a durat 10 saptamâni, Gherardo Caccianemici a fost ales papa în anul 1144 si a adoptat numele de Lucius al II-lea. Istoricii catolici moderni îl privesc ca pe „stâlpul Bisericii Romane” (Papii: O istorie biografica concisa, idem, p.215), dar adevarul este foarte diferit. Italienii priveau cu groaza noua politica papala prin care Papa Lucius al II-lea a ordonat o cruciada împotriva propriei „turme” din Roma.

Unsprezece luni mai târziu, acesta a condus personal trupele papale în batalie si a atacat orasul. Totusi, rezidentii, condusi de Giordano (Jordan) Pierleoni, s-au ridicat împotriva sa si armata papala a fost înfrânta si a suferit mari pierderi de vieti omenesti. Ranit grav în lupta, Lucius al IIlea a murit datorita ranilor pe 15 februarie 1145 (Enciclopedia Papilor: Sfântul Scaun de la A la Z, Matthew Bunson, Crown, New York, 1995). 

Sursa: jurnalparanormal.ro

IMPAMANTAREA cea mai mare descoperire medicala

V-ati intrebat vreodata de ce simtim o placere aparte, atunci cand ne plimbam in picioarele goale prin iarba udata de roua diminetii? Sau atunci cand ne plimbam desculti pe malul marii? …ei bine, se pare ca raspunsul la aceste intrebari este unul care s-ar putea sa schimbe nu numai felul in care facem aceste lucruri, dar mai ales frecventa cu care o facem.

Daca esti ca majoritatea oamenilor, probabil ca mai tot timpul porti incaltari cu talpi din cauciuc sau din plastic. Si probabil ca nu-ti trece prin minte ca acest simplu lucru poate fi cel mai mare rau pe care i-l poti face sanatatii tale.

In 1998 Clint Ober, un fost director executiv la o companie TV, pensionat, statea pe o banca intr-un parc, in orasul sau natal. In timp ce se uita la turistii care treceau prin fata lui, si-a dat seama ca toti, inclusiv el, purtau incaltaminte cu talpa de cauciuc sau de plastic si s-a gandit daca nu cumva aceasta are cumva un impact asupra sanatatii. Intrebarea i-a venit in cap, datorita experientei avute in meseria sa, in care obisnuia sa izoleze cablurile, avand in minte notiunea ca toate sistemele electrice din casele si birourile noastre sunt stabilizate si protejate de pamant, prin impamantare.

Ober s-a intrebat daca nu cumva acest camp energetic ar putea sa protejeze si sanatatea corpurilor noastre. Ceea ce nu a banuit atunci, a fost faptul ca aceasta intrebare va pune in miscare ani si ani de experimente si studii, iar acestea vor scoate la iveala rezultate incredibile Desi folosesc o varietate de cuvinte pentru a o descrie, fiecare scoala moderna de medicina alternativa vorbeste despre “energie". Dar ce este aceasta “energie” fundamentala, despre care tot auzim? Pielea ta, in general, este un conductor foarte bun. Iti poti conecta orice parte a pielii, la pamant, dar daca vei compara diferite parti, exista una care este deosebit de puternica si care este chiar in mijlocul talpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturisti ca Rinichi 1 (K1) .

Este un punct bine-cunoscut, pentru faptul ca, din punct de vedere conductiv, se conecteaza la toate meridianele de acupunctura si, in esenta, se conecteaza la fiecare coltisor al corpului tau. Interesant este ca impamantarea - sau, mai degraba, lipsa acesteia - are mult de-a face cu inmultirea bolilor moderne. Cand esti conectat cu pamantul (fie ca mergi descult sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), exista un transfer de electroni liberi din pamant, in corpul tau. Acesti electroni liberi sunt, probabil, cei mai puternici antioxidanti cunoscuti de om.

In urma experimentelor facute, s-a demonstrat ca acesti antioxidanti sunt responsabili pentru cateva observatii clinice foarte interesante:

• Schimbari benefice ale frecventei cardiace

• Cresterea rezistentei pielii

• Scaderea nivelului de inflamatie.

 Pentru a intelege mai bine stiinta din spatele a ce se intampla, in timpul in care suntem conectati la pamant si de modul in care aceasta are impact asupra reactiei inflamatoare, Dr. Oschman ne explica ceea ce se intampla, atunci cand va confruntati cu un traumatism. Dr. Oschman este expert in domeniul medicinei energetice, cu o diploma de licenta in biofizica si un doctorat in biologie, de la Universitatea dinPittsburgh. Ca autor al unui numar mare de carti, el este recunoscut pe scara larga, ca o autoritate in biofizica energiei medicale. “Chiar si la cea mai mica contuzie, daca te ciocnesti de usa, sistemul imunitar raspunde imediat, prin trimiterea de celule albe din sange (neutrofile), la locul impactului … Neutrofilele secreta specii reactive de oxigen (ROS) … numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante, care au misiunea de a distruge. In cazul in care bacteriile au ajuns prin intermediul pielii, in corp, acesti radicali liberi le vor distruge foarte repede. Daca ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel incat sa existe spatiu pentru celulele sanatoase, sa se miste pentru repararea tesuturilor. Acesta este cunoscut ca reactia inflamatoare.

Ceea ce am descoperit - si e cu adevarat profund - este aceasta: am inteles, acum, de ce primim acest reactie inflamatoare, care are cinci caracteristici: durere, roseata, caldura, pierderea abilitatii de miscare, si umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamatiei si se dovedeste ca nu e nevoie sa se intample asa.

Inflamatia, care in medicina este considerata o parte importanta a procesului de vindecare, este de fapt un artefact cauzat de lipsa de electroni in tesuturi. Ceea ce se intampla este ca neutrofilele livreaza specii reactive de oxigen (SRO), la locul incidentului, dar procedand astfel, unii dintre acesti radicali liberi se pot scurge in tesutul din jur si ii poate cauza tesutului sanatos, daune. Asta este, de fapt, ceea ce creeaza reactia inflamatoare “. Cercetarea asupra impamantarii a descoperit acum ca daca tii picioarele goale pe pamant, dupa ce te lovesti sau te accidentezi, electronii vor migra in corpul tau si se vor raspandi prin tesuturi. Orice radical liber care se scurge in tesutul sanatos, va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se intampla, deoarece electronii sunt negativi, in timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel incat acestia sa anuleaza reciproc. “Deci, intr-adevar, ceea ce se intampla cu impamantarea sau conectarea la pamant este ca va protejati organismul de la – cum le numesc eu, pagubele colaterale,” spune Dr. Oschman. “Aceste distrugeri nu au fost destinate sa aiba loc, dar au loc pentru ca ne-am deconectat de la pamant, prin faptul ca punem cauciuc si material plastic, intre talpi si pamant.

Pentru a putea adapta impamantarea, la nevoile omului modern, specialistii au gasit metode de a aduce energia pamantului, direct in casele oamenilor. Astfel au aparut cearceafuri electrice, cu ajutorul carora oamenii sunt conectati la pamant, in timp ce dorm. Presuri pentru calculator, pe care poti sta cu picioarele goale, in timp ce lucrezi sau papuci care au in talpa un material conector intre punctul K1 si pamant.

David Wolfe, cunoscuta autoritate in domeniul medicinei alternative si un puternic sustinator al impamantarii, a facut un experiment in direct, in timpul unei prezentari pe 20 de indivizi din sala, care au fost conectati la energia pamantului, printr-un cablu electric care la un capat era infipt in pamant, in afara salii de prezentare. Dupa 80 de minute, participantilor li s-a recoltat sange si li s-au facut analize care au fost apoi proiectate in direct si explicate pe loc. Rezultatele au fost pe masura.

Impamantarea, o strategie impotriva imbatranirii

Una dintre teoriile dominante privind imbatranirea este teoria radicalilor liberi, conform careia, imbatranirea se produce din cauza pagubelor cumulate, cauzate de radicalii liberi. Cand avem un traumatism sau o inflamatie cronica, prin respiratie si din alimentele pe care le mancam, printre alte lucruri suntem expusi la radicalii liberi. In timp ce nu poti sa elimini complet, toti radicalii liberi, iti doresti sa menti un echilibru sanatos de electroni antioxidanti in organism, pentru a fi sigur ca distrugerile datorate radicalilor liberi nu vor scapa de sub control. Conectarea la pamant poate ajuta la realizarea acestui echilibru delicat.

Exista trei tipuri de sub-modele ale procesului de imbatranire, cauzate de radicalii liberi :

1. Deteriorarea/mutatia ADN-ului, din cauza radicalilor liberi

2. Teoria mitocondriilor. Mitocondriile din fiecare celula din corpul nostru efectueaza metabolismul oxidativ, iar un produs secundar sunt radicalii liberi. In cele din urma, mitocondriile se uzeaza sau se autodistrug, din cauza excesului de radicali liberi

 3. Teoria incrucisarii de proteine, ceea ce explica riduri de pe piele. Proteinele se lipesc una de alta, reducand eficienta enzimelor. 

“Am impresia, din studiul meu de biofizica si biologie celulara, ca organismul este proiectat cu o tesatura semi-conductoare, care conecteaza totul in organism, inclusiv in interiorul fiecarei celule,” spune Dr. Oschman. “Ma refer la acest sistem, ca la o matrice vie. Electronii, cei care intra in partea de jos a piciorului, se pot muta oriunde in corp. In orice loc unde se formeaza radicali liberi, exista electroni in apropiere, care ii pot neutraliza si astfel se pot preveni toate aceste procese: leziuni mitocondriale, lipirea proteinelor si mutatia sau deteriorarea genetica. Astfel, intreaga structura este in esenta un sistem de aparare antioxidant, care se afla in fiecare parte a corpului nostru.

Asa ca, daca ati merge descult, veti inmagazina electroni pe care corpul ii va stoca, iar acestia vor fi disponibili in orice moment, in cazul in care ati putea avea un traumatism, sau in orice punct, in cazul in care un radical liber s-ar putea forma ..

Cum impamantarea ne afecteaza sangele

O alta descoperire foarte importanta - si una dintre cele mai recente, este faptul ca impamantarea subtiaza sangele, facandu-l mai putin vascos. Aceasta descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numarul unu cauzator de moarte in lume. Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vascozitatea crescuta a sangelui. Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman, in modul de evaluare a vascozitatii sangelui, folosind o metoda numita potentialul zeta. Acesta masoara potentialul celulelelor rosii din sange, prin determinarea vitezei cu care acestea migreaza intr-un camp electric. Se pare ca atunci cand se produce impamantarea, potentialul zeta creste repede, ceea ce inseamna ca celulele rosii din sange au o incarcatura mai mare pe suprafata lor, care le indeparteaza una de alta. Aceasta actiune face ca sangele sa se subtieze si sa curga mai usor. De asemenea, tensiunea arteriala scade semnificativ. O alta implicatie evidenta a acestui fapt este ca, prin indepartarea reciproca, celulele rosii din sange sunt mai putin inclinate sa ramanem impreuna si sa formeze un cheag. Cheagurile de sange nu trebuie sa fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonara, care v-ar ucide instantaneu, astfel incat acesta este un beneficiu semnificativ. In plus, in cazul in care potentialul zeta este ridicat - lucru ce poate fi facilitat de impamantare - nu se va reduce doar riscul de boli de inima, dar, de asemenea, riscul de dementa multi-infarct, in cazul in care incepe sa se piarda tesutului cerebral din cauza micro-coagularilor din creier.

Cele mai bune suprafete pentru impamantare

In mod evident, cel mai simplu mod este sa se mearga descult. Dar ce putem spune despre locuitorii din mediul urban sau oras, care sunt inconjurati de asfalt si beton? Poti sa te conectezi prin acestea? Si care dintre suprafete naturale sunt cele mai eficiente? Exista, intr-adevar, diferente semnificative intre diverse suprafete. Locul ideal pentru mersul pe jos in picioarele goale este pe plaja, in apropierea sau in apa, pentru ca apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, contine in cea mai mare parte a sa, apa - astfel incat se creeaza o conexiune buna. Iarba, mai ales daca este acoperita cu roua, pe care te-ai putea plimba daca te trezesti dimineata devreme, este o alta suprafata extrem de potrivita. Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atata timp cat aceasta nu a fost izolat. Picturile pe beton nu le permit electronilor sa treaca prin el foarte bine. Materiale cum ar fi asfaltul, lemnul si izolatorile tipice, cum ar fi din plastic sau cauciuc, nu vor permite deasemenea electronilor sa treaca si sa va ajute in procesul de impamantare.

Modalitati usoare de a incorpora impamantarea, in viata de zi cu zi

Mersul descult in aer liber este una dintre modalitatile cele mai minunate, ieftine si puternice de a ne conecta la pamant si care poate contribui si accelera refacerea tesuturilor si inlaturarea durerilor musculare, in urma exercitiilor extenuante. De asemenea orice contact direct cu un obiect bun conductor care este in legatura cu pamantul - de la un cablu electric, o teava sau chiar un copac - poate fi o metoda buna de a ne incarca cu electronii negativi. O alta solutie, pe care cei mai multi dintre noi o folosim, fara sa ne dam seama, este dusul. In timp ce facem dus, suntem in contact cu energia pamantului, prin apa care curge prin tevile ingropate in pamant, aceasta fiind si una dintre explicatiile pentru care ne simtim asa de bine la dus si chiar este locul unde avem inspiratie si ne vin tot felul de idei.

Reconectarea la pamant

De-a lungul istoriei omenirii, civilizatii intregi au onorat pamantul si conexiunea cu acesta. Stilul de viata modern a facut in asa fel incat omul a ajuns sa fie un strain pentru pamantul care ii da viata si il hraneste. Copiii secolul nostru nu se mai joaca in pamant sau in iarba, sunt izolati in apartamente si case de beton.

David Wolfe spune ca, atunci cand suntem conectati la pamant, suntem practic in contact cu orice fiinta vie conectata la pamant, in momentul acela - fie ca sunt plante, animale sau alti oameni de la capatul opus al lumii.

Atunci, misiunea noastra devine una de a inspira si de a promova reconectarea la energia pamantului, ca un mod simplu si natural pentru a face o lume mai sanatoasa si mai buna.

Stai in echilibru, stai conectat, foloseste-te de cea mai puternica forma de antioxidanti anti-inflamatorii din natura. Vindecarea nu trebuie sa provina dintr-o injectie sau un medicament - ea vine direct din pamant, tot ce trebuie sa faci este sa iti dai incaltarile jos!

Scris de catre Alec Blenche | 

Sursa : viataverdeviu.ro

                 ellenamihaela.blogspot.ro