5 Cutremurele M 6.9 / 6.1 / 5.3 / 5.4 / 5.7, aproape de Coasta de Est a Honshu, Japonia - 14 martie 2012

Japonia : Cutremurele 5 M 6.9 / 6.1 / 5.3 / 5.4 / 5.7 în apropierea coastei de est a Honshu - Sakurajima Volcano spewing pietre fierbinti si cenusa - 14 martie 2012

Astăzi, Japonia a fost lovit de cinci cutremure care au avut loc într-o perioadă de 3 ore

6.9: 2012/03/14 09:08:38 Ora Cutremur Detalii USGS

Un cutremur cu magnitudinea 6,9 zguduit partea Pacific Hokkaido şi regiunile de nord-est Japonia miercuri, rapoartele cu referire la US Geological Survey şi japoneză de Meteorologie a spus agenţia.

Cutremurul înregistrat 6.9 4 pe scara seismica japoneza intensitatea de 7, în zona de sud Kushiro Hokkaido, şi în unele părţi ale prefecturilor Aomori şi Iwate, în funcţie de agenţia japoneză.

Cutremurul, provenind de la o adâncime de 26,6 kilometri, a fost centrat circa 270 km în largul coastei.

Agenţia meteorologică japoneză a emis un consultativ tsunami, un val de avertizare de jumătate de metru, dar a anulat-o în scurt timp. Până în prezent, două valuri de măsurare 20 şi 10 cm, respectiv, a atins coasta japoneză, în funcţie de postul de televiziune NHK.

Mai târziu în zi, un alt cutremure a lovit aproape de epicentrul de şoc de miercuri, dar nu a existat niciun avertisment de tsunami după ultima tremor, USGS şi autorităţile japoneze a spus.

6.1: 2012/03/14 10:49:25 Ora   Cutremur Detalii USGS

5.7: 2012/03/14 10:57:42 Ora   Cutremur Detalii USGS

5.4: 2012/03/14 11:40:19 Ora   Cutremur Detalii USGS

5.7: 2012/03/14 12:05:06 Ora   Cutremur Detalii USGS

Nu au existat rapoarte imediate de daune, mass-media a raportat japoneze.Agenţia de ştiri Kyodo spune cutremure s-au raportat părăsit instalaţiilor nucleare Japonia neatinsă. Un purtator de cuvant pentru Tohoku Electric Power, care operează două centrale nucleare din nord-estul ţării, a declarat că facilităţile nu au fost afectate.

Cu toate acestea, este sfătuit să "acorde o atenţie atunci când pescuit, înot sau angajarea în alte activităţi, cum ar putea fi încă mici modificări la nivel de mare-pentru moment."

Duminică, Japonia a marcat prima aniversare a unui cutremur si tsunami care a ucis mii de oameni din ţară, şi a declanşat cea mai gravă criză nucleară într-un sfert de secol.

Sakurajima vulcan din Japonia - Cutremur pe camera, atunci eruptie mare

Sakurajima a continuat a doua zi de erupţii violente marti, imprastiind pietre fierbinti si cenusa, dar nu a existat nici pagube majore în apropiere, Agenţia meteorologică japoneză a spus.

Agenţia a declarat eruptie puternica de luni a fost cel mai puternic din 2009.

Vulcanul este situat în prefectura sud de Kagoshima.

Agenţia Meteorologică a adăugat că vulcanul erupe a fost în mod constant în ultimii doi ani, dar eruptia luni a devenit violentă, a aruncat 50 de centimetri (1 picior 6 ţoli) roci aproape 1,2 mile departare, mai îndepărtate din 2009.

Vulcanul a avut deja peste 300 de eruptii in acest an.

Observaţi camera din stânga jos .. şi aparatul foto dreapta jos .. indicând în mod clar un cutremur de remarcat -, apoi o eruptie de exploziv în timpul zilei ... care a relevat o presiune de abur vid explozie.

Vid în explozia a fost dezvăluit de abur în Caldera, aşa cum a fost forţată în sus, şi apoi supt Înapoi în Caldera - în mai puţin de 1 secundă!

Sursa şi autor:  usgs.gov  * YT:  dutchsinse  TheAlienProject  Japonia

Sursa  http://www.thetruthbehindthescenes.org/

Părintele Arsenie Boca si Dreptatea Divina

“Legea nestrămutată a dreptăţii lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu. Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut.

Dumnezeu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi numaidecât; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât. Chiar dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, şi ne-ar da să înţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpânirea, – cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap, şi-i lasă pe oameni neînfricaţi de pedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului, – atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia, în faţa atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne întăreşte cu liniştea Sa.

Cu aceea că nu pedepseşte răutatea numaidecât, îi întinde ispită puternică, să se desăvârşească şi ea, spre pedeapsă sigură în ziua judecăţii. Iar dacă, totuşi, uneori pedepseşte năprasnic vreo fărădelege, o face ca să mai pună frâu răutăţii între oameni, şi mai ales să nu scadă în credinţă începătorii, şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinţa răsplătirii după fapte. Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, fie binele, fie răul, un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură şi veşnică, şi că biruieşte binele asupra răutăţii. Apoi, prin răbdarea multor neştiuţi de oameni, atotputernicia şi dreptatea lui Dumnezeu, sfărâmă mereu porţile iadului, cu puterea Bisericii văzute şi nevăzute.

Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, îl va readuce la cale cu sila. Îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă însă nu bagă în seamă, îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate.”

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Sursa: http://reiki-angels.com

Legile lui Zamolxe

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicăieri si peste tot este
mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină si tot ce vine din lumină prinde viată si ia făptură.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gândul omului, el trece în vorba omului si apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gândul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar vointa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
3. Fii ca muntele cel semet si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita ca aceiasi pasi îi faci în vârful muntelui ca si în josul său, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul în vârf de munte ca si în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semet ca si pamântul cel neted.
4. Fii cumpătat ca pământul si nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sământa prea adâncă nu răzbate si prea multă apă îi stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îsi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborârii.
6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni semintei care încolteste, nici nu se vede când prinde suflare de viată. Lumina semintei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.
7. Priveste râul si ia aminte la învătătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este si gândul cel bun si drept rânduit, el îsi face loc printre pietre si stânci, nu
tine seama de nimic, îsi urmează drumul si nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apă stie unde va ajunge, căci una este cu pământul si toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârsit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă si vei vedea că nimic nu stă în calea sa . Să-ti fie gândul limpede până la sfârsit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este miscătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ si munte cu munte.
9. Ia seama la gândul cel rău, fereste-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea si sufletul tău. Ele
te îndeamnă la trufie, înselăciune, hotie si vărsare de sânge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia, boala, amărăciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumusetea lor sau după râvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creste în altceva. Cel bogat este sărac în liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni este si omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decât boul ? E mai bogat vreunul ca pământul ? Doar cunoasterea si întelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere dacă ea nu este lămurită de vreme.
11. Fierul înrosit a fost rece si se va răci iarăsi; vasul a fost pământ si va fi iarăsi pământ; pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor si se va stârpi iarăsi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristete si linistea în neliniste. Fierul si focul ajută omul, dar îl si vatămă. Si aceeasi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări nestiute si nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, la mărirea puterii si a se măsura cu altii. Fereste-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naste; ea te va coborî mai jos de dobitoace si te va despărŃi de fratele si de vlăstarul tău.
12. Neînteleptul este mânat de râvnă, dar înteleptul încalecă râvna. Neînteleptul suferă când râvna îl duce la pierdere si la cădere, dar înteleptul întotdeauna găseste câstigul în pierdere si înăltarea în cădere.
13. Trufia răceste iubirea inimii si o face în dusmănie si nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gândul bun si vorba înŃeleaptă îti pot potoli necazul, îti pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu îti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele asa cum vin, asa pleacă. După orice zi vine si noaptea, si după iarnă vine primăvara, căci asa este rânduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc si apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate si nesfârsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare si un foc fac să crească toate cele ce cresc – ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatră vin si către aceeasi vatră se întorc, si vatra aceasta este pururea.
16. Precum copacul cel falnic creste lângă cel mic fără a-i face rău, asa să fiti între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe râu si mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i lumină pe chip si în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveste înapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îti va amărî sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.
19. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă si nu a locuit dintru început în inima ta;  dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta întelepciunii, iar cel trufas se pune singur lângă dobitoace. Întelepciunea este mai pretuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată de vreme.
20. Nu-ti amărî sufletul când simti durerea si neputinta, ci mai degrabă caută să te folosesti de ele pentru îndreptare , căci în rod ai si sământa. Nu se poate ca o sămânŃă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveste înapoi, răutatea si neadevărul întotdeauna aduc neputinta , trufia întotdeauna aduce suferintă.
21. Mergi la izvor când sufletul ti-e aprins, scormoneste în apa limpede si asteaptă până ce devine iarăsi curată. Asa se va duce si aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gândul tău, si cum sământa nu se poate fără coajă, asa este si gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este vointa, iar fără vointă, gândul se usucă si nu foloseste la nimic. Dar puterea este în răbdarea semintei, iar vointa si răbdarea fac mlădita firavă să razbată pământul tare.
23. În vremea lucrului tău, înveseleste-ti inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei, căci precum fructul îsi anuntă venirea cu o floare, tot asa fapta omului este văzută de cel cu mintea si simtirea limpede, înainte de a fi terminată.
24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar si la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sărac are multe gânduri desarte si le schimbă de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a învelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si înselător, ori vede mai bine necazul altuia si caută a-l amăgi, de acolo îsi trage grabnica avutie.
25. Fii blând si răbdător cu cei de lângă tine, căci asa cum te porti tu cu ei, asa se poartă si altii cu tine, căci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
26. Unde este tăria omului acolo îi este si slăbiciunea , ceea ce-l ridică îl si coboară; rămâi în limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra
celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea, si ia seamă de toate acestea.
27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din linistea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ti puterea din răbdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea făcută din teamă nu are viată lungă si tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevăr, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba albă si nerosită de vin si lasă vremea să o îmbrace cu întelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit si gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea întelepciunii.
30. Multumeste pământului pentru toate cele ce-ti oferă, multumeste cerului pentru ploaia care îti hrăneste pământul, multumeste soarelui pentru căldura si lumina casei tale si a pământului tău, multumeste lunii pentru linistea somnului tău, multumeste stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste pădurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrările ce-ti arată, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zâmbet pe chip.
31. Precum iarba bună creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama că purtarea lor cea rea este semănată si crescută din teamă si neputinte, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu căuta a-i îndrepta din vorbe si mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău ? Asa este si cu omul, de vei vrea să-l îndrepti, adu-i pentru început gândul si simtirea la ce este plăcut atât omului bun, cât si omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeasi roată venind.
Cine vede mai bine ?
32. Doar cel înteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, căci cel înteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au făcut să tină seama de alcătuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui si acolo nu a
scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii si iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său si iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumusetea si priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori si dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeasi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai întelept decât prunul sau părul ? Este mâna stângă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îsi au rostul lor si cele de jos îsi au rostul lor, cele mari îsi au rostul lor si cele mici îsi au rostul lor, cele repezi îsi au rostul lor si cele încete îsi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin îsi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si al celui de lângă tine are aceeasi vatră si rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea în suflet si limpezimea în minte si bătrânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi si te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmasilor tăi.
35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău si întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiti cu iubire si nu cu trufie căci acolo îti sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc si fără teamă.
36. Cele tari, cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea le găsesti în om si toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară si să nu fie si înăuntru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea înăuntrul tău si vei găsi toată întelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiintei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această întelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea ochilor si minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este în fiecare si al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din putinul care se vede…
38. Curătenia trupului si desfătarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare si nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plăcutul apare si neplăcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este râs, si plânsul pândeste.
39. Iată dar calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni si de cei întelepti, hărnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr si de vorbele desarte, ferirea de ceartă si de mânie, buna purtare între semeni. Dimineata să te trezesti cu ele, ziua să le porti mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn si astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinta, boala si răutatea altora nu se vor atinge de tine.
40. Dincolo de acestea se află iubirea, vointa, curajul, răbdarea, modestia si ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevărata cunoastere si întelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica lucrare.
41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea si ura, unde este vointa poate apărea si delăsarea, unde este curajul poate apărea si frica, unde este răbdarea, poate apărea si graba si unde este modestia poate apărea si trufia. Căci miscătoare sunt si cele ce se văd si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeste si acesta este cel ce vede miscarea în nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfată în cunoasterea si linistea ce întrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca bine si răul ca rău, este atras de una si fuge de cealaltă, dar înteleptul vede si frumosul si urâtul, simte si frigul si căldura, si finetea si asprimea, aude si plăcutul si neplăcutul, gustă si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecată între ele. El vede deslusit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage si urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început si se va face iarăsi amar, plăcutul se naste din neplăcut si neplăcutul din plăcut. Si toate acestea luminează sufletul înttleptului pentru că cele bune si plăcute hrănesc si bucură trupul si simŃurile sale, iar cele neplăcute neînteleptului hrănesc mintea si înielepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu este usoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt, usorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneste este mai mare decât puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijină; nevăzutul si văzutul acelasi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre întelepti este cel ce o pricepe.
45. Înteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gândeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neînteletul îi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte si cel ce gândeste sunt asemeni norilor care vin si pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este vesnic si lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viată si moarte, dincolo de bine si rău, dincolo de frumos si urât, dincolo de curgerea timpului.

Legile lui Zamolxe
[Remer Ra – Editura Deceneu, 2009]

Sursa: http://reiki-angels.com

MARILE TAINE ALE PAMÂNTULUI ROMÂNESC – VORTEXUL SACRU

extras din cartea “Vortexul sacru şi arborele vieţii dacic”  (va apărea în curând)

 

În următoarele postări voi aduce la cunoştinţă două dintre cele mai mari taine pe care acest pământ, şi implicit acest neam, le deţine de mii de ani. Aceste informaţii urmau să fie cunoscute către sfârşitul acestui deceniu dar, datorită precipitării unor evenimente din spaţiile subtile (şi implicit din spaţiile cauzale), ele sunt transmise cu câţiva ani înainte. Mi s-a transmis că aceste taine trebuiesc revelate acum!

Acest lucru m-a luat şi pe mine prin surprindere. Personal, îmi convine, deoarece voi fi eliberat de povara deţinerii acestor taine. Nu a fost un lucru uşor să trăiesc cu ele câţiva ani buni (aproape şase ani) fără a fi împărtăşite…

Sincer să fiu, privind din perspectiva actuală – vorbesc de mentalitatea societăţii în general, acest lucru nu este de foarte bun augur. Dar perspectiva momentană nu înseamnă mai nimic în comparaţie cu perspectiva spirituală viitoare! Important este că Legea Necesităţii permite ca aceste informaţii să fie revelate acum. Totuşi, trebuie spus că, această lege nu îşi face cunoscută prezenţa decât dacă se anunţă anumite evoluţii… Într-un cuvânt, perioada grea nu se va termina, ba dimpotrivă, sunt foarte mari şanse să se înrăutăţească! Asta mai ales dacă nu se face nimic! Urmează o perioadă de purificare, de curăţare a acestui spaţiu sacru, adică a spaţiului românesc (şi nu numai).

Nu va fi uşor… dar nici nu va fi „iadul pe pământ” după cum ar vrea unii!

Cele două mari taine – banda directoare a anahatei planetare şi arborele vieţii dacic, vor avea darul de-a declanşa reacţii extrem de puternice în sufletele unor persoane. Vor acţiona ca nişte declanşatori pentru programele lor evolutive. În cel mult trei ani, unii dintre cei care vor lua cunoştinţă de aceste două mari taine vor trebui să scoată pe piaţă alte lucrări, deci se vor scoate la suprafaţă alte taine… fie spirituale, fie chiar în legătură directă cu acest pământ. Nimeni nu deţine încă puzzle-ul final al întregii lucrări…. Mi s-a transmis că imaginea finală este una extraordinară!

Intrarea sistemului nostru solar în banda energetică de înaltă frecvenţă vibraţională (aşa-numita „centură fotonică) a determinat o serie de dinamici energetice la nivelul întregii planete. Centrele sale energetice (chakrele) – Geea este şi ea un organism viu, se deschid acum din ce în ce mai mult. Anumite dinamici energetice îşi înteţesc activitatea. Altele sunt iniţiate chiar de aceste schimbări… Într-un cuvânt, lucrurile se precipită pentru că energiile devin din ce în ce mai puternice!

La nivel uman, toate acestea determină o serie de dinamici. Primul proces care se declanşează este cel de purificare. Purificarea înseamnă eliberarea de negativitate, de balast, de condiţionări, de temeri, de ataşamentele de tot felul etc. Purificarea este un proces necesar. După acest proces urmează cel de echilibrare, de armonizare dintre interior şi exterior, de deschidere faţă de sferele superioare omului.

Pentru unii va fi mai uşor, dar pentru alţii… mai greu!

Precum am spus în prima lucrare – Legile lui Zamolxe, eu mi-am făcut datoria… Nu mi-a fost uşor, dar mi-am asumat drumul. Şi voi continua să-mi fac în continuare datoria.

Sper ca această lucrare să reaprindă flăcăra din inimile multor oameni. Mulţi au deja flacăra aprinsă… cu peste două mii de ani în urmă. Îşi vor aduce aminte… şi vor şti ce au de făcut!

Dinspre Carpaţi se aude strigătul lupului alb!

A venit vremea!

 

REVELAREA CIRCUITULUI SACRU

 

Pe teritoriul statului nostru (şi nu numai), se află unul dintre centrele energetice ale planetei. În termen sanscrit numele este Anahata, sau centrul energetic al inimii. Este centrul care determină armonia dintre energiile „pământeşti” şi cele „cereşti”.

Da, România se află în zona cea mai sfântă a planetei noastre (Geea)! România este chiar în inima ei!

Aceasta nu este o informaţie nouă. Însă una e să afirmi acest lucru şi alta e să argumentezi în mod credibil, asupra acestui lucru. Nu de puţine ori cei care au afirmat astfel de lucruri au fost subiectul unor ironii acide. Asta într-un caz mai bun, căci au fost şi reacţii mult mai dure.

În literatura de specialitate se afirmă că anahata planetei s-ar afla în zona cuprinsă de Shaftesbury şi Glastonbury, în Anglia, iar punctul central ar fi un deal din zonă, acolo unde se crede că ar fi mormântul legendarului Rege Arthur.

 

Totuşi, un centru energetic principal planetar nu poate fi activat pe o suprafaţă atât de mică (aproximativ 1.200-1.500 km² faţă de circa 500.000 km² adică suprafaţa cuprinsă de vortexul anahatei planetare). Este ca şi cum centrul energetic al inimii al unui om (anahata) ar avea mai puţin de 1 mm²,ceea ce este fals. Clarvăzătorii, precum şi tradiţiile yoghine milenare spun că fiecare centru energetic (chakra) are o suprafaţă de cel puţin 15-20 cm²).

Conform Legii Corespondenţei, se poate face o paralelă cu energetica fiinţei umane. Raportat la suprafaţa totală a planetei, există o similitudine de raport între aria centrului energetic şi cel planetar, iar teoria se confirmă în cazul nostru. Astfel, la o suprafaţă medie de 2m² – suprafaţa pielii unui om mediu, aria unui centru energetic (de circa 20 cm²) ar fi de circa o miime (0,001%). Suprafaţa cuprinsă de zona anhatei planetare (circa 500.000 km²) ar fi de aproximativ o miime faţă de suprafaţa planetei noastre (circa 510.000.000 km²)

În zona respectivă (Glastonbury-Shaftesbury) avem o convergenţă, foarte puternică cei drept, a energiilor telurice cu cele „cereşti”. Această convergenţă determină formarea unui vortex energetic, însă nu se poate compara cu vortexul anahatei planetare.

 

Un centru energetic planetar (fie principal – cum e cazul zonei noastre, fie secundar – pe o suprafaţă mai mică) prezintă câteva caracteristici:

- trebuie să fie prezente toate elementele, dar şi subelementele specifice. Asta înseamnă că în cadrul elementului pământ trebuie să fie prezente subelementele:

·         ţărână – pentru desfăşurarea activităţii agricole

·         piatră – zona trebuie să prezinte o mare varietate de pietre, inclusiv semipreţioase (cristale)

·         metal – zăcăminte metalifere diverse

·         lemn – o largă varietate de specii din regnul vegetal.

La elementul apă trebuie să fie prezente subelementele:

·         apă curgătoare – izvoare, râuri, fluvii

·         apă stătătoate – lacuri, mare sau ocean (în imediata apropiere)

·         precipitaţii moderate în timpul anului

·         pânze freatice aflate la mică adâncime

·         variaţii moderate ale umidităţii.

·         rezerve de subterane organice

Elementele „foc” şi „aer” sunt răspândite în toate zonele planetei, însă accesarea energiilor lor specifice necesită o anumită pregătire.

- trebuie să prezinte un bun echilibru între formele de relief. România are o treime câmpie, o treime dealuri şi o treime munţi.

- trebuie să prezinte mai multe puncte de „convergenţă” care, de regulă, sunt masive muntoase ori structuri subterane (sau amândouă), având o puternică încărcătură spirituală şi energetică. Anumite forţe pot fi măsurate radiestezic iar altele sunt măsurabile cu instrumente ştiinţifice, precum anomaliile electro-magnetice, gravitaţionale etc. Aceste „puncte de convergenţă” sunt proiecţii pe pământ ale benzii energetice (care are o geometrie multidimensională).

- energia vitală captată de centrul energetic respectă un anumit traseu de „curgere” către pământ. Acest traseu are tiparul structurii spiralate numită „spirala Fibonacci”. La fel se întâmplă cu toate centrele energetice, inclusiv centrele (chakrele) energetice ale omului. Structura spiralată Fibonacci este traseul de curgere naturală a energiei vitale (pentru spaţiul 3D). Această formă este observată la toate regnurile evolutive, începând cu cel mineral, vegetal, uman, şi mergând până la structurile galactice în formă de spirală.

- în punctele de convergenţă trebuie să existe o mult mai mare concentrare a biodiversităţii. Aceasta presupune un număr crescut de specii din regnul vegetal (flori, plante, arbori) şi chiar animal (insecte, fluturi etc.) dintre care unele sunt unice. Majoritatea acestor puncte de convergenţă sunt declarate parcuri naturale, fiind protejate de legile ţărilor respective (sunt protejate inclusiv de entităţi energetice, atlante sau chiar extraterestre).

- trebuie să existe confirmări (verificabile fizic) pe traseul energetic al forţei vitale. Acestea presupun o incidentă mai mare a anumitor manifestări energo-informaţionale. În genere, este vorba de o concentrare mai mare de persoane care manifestă anumite capacităţi, aşa-zis paranormale. Acestea s-au activat ca urmare a faptului că s-au expus mai mult timp influenţei centrului energetic (la care se adaugă şi o oarecare zestre karmică – e vorba de pregătire).

- regiunile din jurul centrelor energetice prezintă o atracţie inexplicabilă pentru foarte multe neamuri străine locului. După cum bine se ştie, acest teritoriu a fost foarte râvnit în cursul istoriei, începând cu romanii şi continuând cu avarii, goţii, gepizii, hunii, bulgarii, pecenegii, cumanii, maghiarii, tătarii, slavii, rromii, kazarii, evreii. Este vorba de o atracţie inexplicabilă pentru acest centru energetic, fiind resimţită ca o chemare din interior. În viitorul apropiat se va intensifica această atracţie (aparent inexplicabilă) pentru acest spaţiu, îndeosebi a acelora care au ales calea evoluţiei spirituale.

 va urma…

Sursa: http://remerra.blogspot.com/

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com/