Ce este ILUMINAREA?

Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani.
Intr-o zi, trecu pe acolo un străin.
„- Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball.
„- Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta.
„- Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.”
„- Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul.
„- Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea.”
„- Uită-te înăuntru”, insistă străinul.
Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.

***

Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru.
Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
„- Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.

autor: ECKHART TOLLE

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Mama Pământ = Gaia = Geea = Terra

În acest moment Terra se schimbă. Se aseamănă unei femei care naşte…foarte puternică dar şi cu multă energie perturbatoare…cu contracţii. În aceste timpuri extraordinare, trebuie să ne unificăm cu Terra pentru a o susţine…dar şi pentru viitorul nostru. Ni se spune peste tot că va fi Pace, Iubire, încredere dar trebuie să susţinem puternica transformare care se desfăşoară acum.
Este momentul să ne reconectăm la Mama Pământ.
O bucăţică de cuarţ pusă într-o punguţă de piele sau într-un alt material natural (în nici un caz metal!). Poate fi unul mic. Puneţi-l în jurul gâtului copiilor voştri, iubiţilor/iubitelor voastre şi al apropiaţilor voştri. Planeta are nevoie să simtă prezenta iubitoare a oamenilor şi a cristalelor „încărcate”. Fie ca inima noastră să se reunească din nou! Iată cel mai important lucru pe care putem să îl facem acum. Foarte important. Faceţi acest lucru, ca o mare familie, zi şi noapte. Dar trebuie să o faceţi acum. Reamintiţi-vă că acest cristal ne leagă de energia maternă a Planetei noastre. Înainte de a pune cristalul la gât, ţineţi-l în mâinile voastre şi rugaţi-vă din toată inima (faceţi ceea ce înseamnă pentru voi a vă ruga), din toată bunătatea voastră pentru trezirea în fiecare dintre noi a Sinelui Total, pentru a fi conectaţi cu toată rasa umană, în inimă, prin cristalul Mamei Pământ, la iubirea sa, la intenţiile sale şi la conştiinţa ei. Purtaţi această bucăţică din corpul ei, cu toată iubirea, în jurul gâtului, astfel încât, energia stocată din toate cristalele de pe planetă, să vă fie transmisă şi să vă unifice.
Copiii Pământului în sfârşit ne vom ridica şi ne vom aminti cine suntem, pentru a ne apăra mama şi pe noi înşine cu iubire, prin iubire.
Noi suntem cei pe care i-am aşteptat, şi a sosit momentul să ne unim şi să ne reunificăm cu Mama Pământ.
Să lăsăm inimile noastre să bată ca una.

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!!

Apocalipsa – Bartolomeu Anania

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!!

Deplasări în timp – neobişnuitele cazuri de premoniţie

 Aceste cazuri sunt răspândite în lucrările şi revistele dedicate cercetării fenomenelor paranormale. De exemplu, profesorul Ian Stevenson a colecţionat un mare număr de premoniţii referitoare la scufundarea Titanicului. Mai târziu, Dr. Ralph Barker, primul medic care a ajuns la locul dezastrului de la Aberfan, când o mină de cărbune a îngropat o şcoală engleză şi a sufocat o sută de copii, a găsit însemnări ale unor premoniţii autentice ale dezastrului. 

Alţi oameni pot experimenta episoade unice, de neuitat, în care ei văd evenimente din trecut. Doamna Butterbaugh, secretara decanului Sam Dahl de la Colegiul Wesbeyan din Nebraska, a fost trimisă cu o treabă într-o clădire alăturată. Ea a intrat într-o serie de camere unde a văzut figura nemişcată a unei femei în haine demodate. Când Doamna Butterbaugh s-a uitat pe fereastră, clădirile care ar fi trebuit să fie acolo dispăruseră, iar în locul lor se vedeau câmpii. Femeia misterioasă a fost mai apoi identificată din fotografii vechi ca fiind o fostă profesoară, care murise în acea clădire cu mulţi ani în urmă. 

Dr. James McHarg a investigat cazul unei femei care, întorcându-se acasă în satul Letham, într-o noapte târziu, a trebuit să meargă pe jos pe marginea drumului de ţară după ce maşina ei rămăsese în pană. Pe câmp ea a văzut torţe licărind ţinute de bărbaţi în haine ciudate, ce examinau o mulţime de cadavre. Multe alte detalii au dovedit că femeia fusese martora bătăliei de la Nechtausmere, dată în 685 d. C în acea zonă. 

Mulţi oameni au fost martorii unui alt caz similar. La câteva săptămâni de la bătălia de la Edgehill din 1642, sătenii şi ofiţerii trimişi în cercetare de regele Charles I pe fostul câmp de bătălie au văzut zile întregi rederulându-se bătălia, proiectată pe cer, puţin deasupra orizontului, şi au putut recunoaşte acolo chiar pe unii dintre eroii ce muriseră în luptă. 

În inimile lor, oamenii au simţit întotdeauna că vălul ce acoperă viitorul ajunge să fie uneori foarte transparent, astfel încât evenimentele ce urmează să se producă devin mai mult nişte umbre abia întrezărite. De ce cred cu tenacitate oamenii acest lucru, rămâne un mister în sine. 

Această credinţă a fost baza existenţei a mii de generaţii de prooroci. Cel mai adesea ei nu erau decât nişte simpli escroci şi în acest caz singurul lor echipament necesar a fost o robă, un turban şi o aversiune imensă faţă de munca fizică. Dar au existat totuşi unii, deşi foarte rar, care au avut într-adevăr puterea de a se juca cu lucrul pe care noi îl numim Timp. 

Concepţia despre un timp unic, absolut, aflat într-o spirală continuă către viitor şi venind dinspre trecut – a fost subiectul a numeroase asalturi pe parcursul acestui secol. Această viziune nu mai are acum nici pe departe un caracter atât de categoric. 

Albert Einstein, cel care a sugerat preşedintelui Roosevelt ideea că realizarea unei bombe atomice ar putea fi pusă în practică, a redus timpul la condiţia unei dimensiuni. Fizicienii de atunci presupuneau timid că timpul nu poate fi absolut şi că există mai multe varietăţi ale sale. 

În acelaşi timp a apărut o altă idee stranie, răsărită ca o vedenie din adâncul infinitului. Cel responsabil pentru această fărâmă de magie este J. W. Dunne, un inginer militar englez. El sugera, şi îşi susţinea această idee cu o serie de fapte, că fiecare om visează uneori evenimente ce urmează să se desfăşoare ulterior. Metoda sa de a-şi organiza dovezile poate că este originală, dar conceptul de bază privind puterea de precogniţie a visurilor este la fel de străvechi ca şi rasa umană. Mai târziu, Dunne şi-a dezvoltat ideea ca într-o veritabilă filozofie.

Fiind inginer, el folosea diagrame pentru a explica dimensiunile timpului. Unii au considerat filosofia sa uşor de înţeles; altora însă li s-a părut absolut incomprehensibilă. Am inclus în acest capitol şi un rezumat al ideilor şi cercetărilor sale. 

Acest capitol abundă şi în multe alte povestiri, în afara celor despre lumea viselor. Un număr de relatări ne indică în mod clar faptul că oamenii experimentează timpul altfel decât cu ajutorul ceasului. Uneori acest fenomen excepţional se petrece în lumea viselor, alteori în cea mai obişnuită stare de veghe. 

În legătură cu profeţii autentici, am fost foarte selectiv în alegeri, luându-l în considerare în primul rând pe Nostradamus. El s-a impus fiind de departe cel mai autentic şi mai profund. În cazul celor mai mulţi dintre profeţi, relatările lor despre viitor sunt vagi, fiind lipsite de detalii specifice, sau prevăzând certitudini absolute ca „războaie şi zvonuri de război”.

A fost inclusă şi povestea celebră a două femei din Versailles. Aspectul paranormal al incidentului de la Versailles a fost certificat, cu rezultate considerabile, de către J. R. Sturgewhiting. Am inclus în povestire un rezumat al acestei dezbateri a sa.  

Prin povestirile din acest capitol nu vreau să sugerez faptul că viitorul ar fi fixat în mod irevocabil, independent de eforturile noastre. Determinismul absolut este şi va fi întotdeauna un concept gol, fără conţinut.

Ceea ce am vrut totuşi să sugerez prin aceste situaţii reale este faptul că ideea noastră actuală despre timp necesită unele revizuiri, la fel ca cea făcută mai demult în chimie, unde concepţia imuabilă a existenţei celor 92 de elemente a necesitat o completare şi o lărgire.

Pierdut în timp

În mai multe situaţii, J. W. Dunne a simţit faptul că trăia cu anticipaţie anumite evenimente. Acest lucru ne este comun tuturor. Dunne s-a gândit că dezlegarea acestui mister se află în visele aşa-zis premonitorii ce conţin evenimente viitoare. Prin urmare, el şi-a observat şi şi-a înregistrat cu atenţie toate visele, şi astfel a obţinut rezultate uimitoare. 

Mai târziu, a adunat şi a corelat visele unui mare număr de persoane ajungând la convingerea că fundamentul străfulgerărilor de viziune ce apar în vis se află în viitor. El îşi prezenta cazul în lucrarea „An Experiment with Time” („Un experiment cu timpul”), apărută în 1927. Următorul vis este un exemplu de călătorie a lui Dunne în viitor.

În timp ce se afla într-o misiune, ca infanterist – în statul Orange Free, din Africa de Sud, în primăvara anului 1902, Dunne a visat că se afla pe o insulă. Dintr-o dată, el a realizat că insula era pe cale de a trece printr-o calamitate. Disperat, a căutat să convingă autorităţile franceze să evacueze populaţia, afirmând că dacă n-o vor face, vor fi ucişi 40.000 de oameni. Avertizarea sa n-a fost însă luată în considerare şi, aşa cum prevăzuse, insula a fost distrusă. 

Câteva zile după acest vis, Dunne primea ziarul în care era descrisă explozia insulei franceze Mt. Pelee din Martinica. Dezastrul avusese loc după visul său. 

Deşi fuseseră înştiinţate în mod repetat, autorităţile franceze au refuzat să evacueze populaţia. Ca rezultat al acestui lucru, au murit 40.000 de persoane. Erupţia vulcanului a distrus totul exact în felul în care Dunne văzuse în vis.

Restul dovezilor lui Dunne sunt similare acesteia. Unele dintre cele mai semnificative vise ale sale, din punctul de vedere al cunoaşterii anticipate a unor evenimente viitoare, sunt neclare. Visele confuze sunt cele care apar cele mai adesea la amrea majoritate a oamenilor. Totuşi, fiecare dintre noi experimentăm şi „hoinăreli onirice” de u dramatism intens. Astfel sunt şi următoarele două exemple. 

Dintre toate relatările aduse înapoi din întunecata lume a somnului, puţine sunt atât de tulburătoare prin autentificarea lor ulterioară, precum este povestirea lui Frederick Lane. 

Într-o noapte de joi, pe data de 16 decembrie 1897, William Terriss, un actor englez, urma să apară într-o melodramă mediocră, „Secret Service” (Serviciul Secret) la teatrul Adelphi, din Londra. Dublura lui Terriss era un bărbat pe care-l chema Feederick Lane.  

În după-amiaza zilei de 16, Lane a apărut la repetiţia generală şi a oprit din drum pe oricine întâlnea în calea sa, descriindu-i un vis pe care îl avusese în noaptea precedentă. El visase că Terriss, înconjurat de actori şi maşinişti, era culcat într-o stare de semiconştienţă – pe treptele ce duceau spre cabinele de machiaj. Pieptul său era descoperit şi părea rănit. 

Mai târziu, doamna Alice Johnson, asociată a Colegiului Newnham din Cambridge, colecţiona declaraţiile luate sub jurământ de la trei persoane cărora Lane le povestise visul său în acea după-amiază de joi. Acele persoane au fost: actriţa Frances Olive Haygate şi actorii H. Carter Bligh şi S. Creagh Henry. Toate declaraţiile erau în acord până la cele mai mici detalii.

 Dl. Terriss a jucat însă un rol foarte neaşteptat, la teatrul Adelphi în acea noapte la 16 decembrie şi faptul acesta a devenit capul de afiş al paginilor de senzaţie din ziarele londoneze. „London Times” din data de 17 decembrie includea descrierea visului în articolul său despre „Felul în care Terriss fusese ucis de un nebun care îl înjunghiase la intrarea în teatru”.

 Descriind scena morţii lui Terriss, „Times” afirma că el fusese cărat în incinta teatrului şi aşezat „la baza scării ce ducea spre cabinele actorilor. Aici a rămas în stare de semi-conştienţă, cu pieptul descoperit şi cu colegii 

de breaslă în jurul său”; după câteva minute el a murit.

Categoria: Paranormal

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Adaposturile subterane: Elitele stiu adevarul despre 2012…

De ce Rusia construieste mii de adaposturi nucleare pana in anul 2012?

Rusia se pare ca se pregateste pentru ceva important. Într-un articol aparut în iulie 2010 pe site-ul RT se vorbea de faptul ca 5.000 de noi adaposturi nucleare vor fi construite în Moscova pâna la sfârsitul lui 2012. Autoritatile ruse cred ca aceste adaposturi sunt necesare urgent pentru ca actualele adaposturi nu pot gazdui decât jumatate din populatia Moscovei, si, în plus, sunt si învechite. Oficialitatile moscovite doresc ca întreaga populatie a capitalei ruse sa fie capabila sa ajunga în aceste adaposturi în doar câteva minute.

Bun, era de înteles ca aceste adaposturi ar fi fost necesare pe perioada “razboiului rece”, atunci când un atac nuclear american ar fi fost destul de probabil. Dar acum, de ce sunt necesare atât de urgent 5.000 de adaposturi nucleare? Care o fi adevaratul motiv?

Dar, se pare ca nu numai Rusia construieste aceste adaposturi. În urma cu câtiva ani, Biroul Civil de Aparare din Shanghai a anuntat terminarea constructiei unui urias adapost subteran, în suprafata de 90.000 de metri patrati si care ar putea adaposti pâna la 200.000 de oameni.

Buncare subterane in toata lumea…

Exista zvonuri ca in toata lumea se construiesc cu frenezie buncare subterane. In SUA, se spune, se construiesc 2 baze subterane pe an iar pina in prezent exista deja in jur de 140. In toata lumea ar fi in jur de 1500. In America ele sint denumite  DUMB (Deep Underground Military Bases) iar primele dintre ele au fost construite in anii ‘40 ai secolului trecut.

Unii oameni care pretind ca au intrat in astfel de baze spun ca suprafetele acestora au dimensiuni impresionante care ating marimea unui oras de dimensiuni medii. Multe dintre DUMB-uri sint legate intre ele prin tuneluri prin care circula trenuri pe perna magnetica, ce pot atinge viteze de 2000 km/h.

In SUA, s-a constatat ca DUMB-urile sint construite, in special, in zona unor obiective strategice, cum ar fi baze militare, sedii DHS (un departament federal care se ocupa cu protejarea tarii impotriva atacurilor teroriste si a dezastrelor naturale) sau celebra zona Area 51. ( vezi harta aici)

Cum e posibil sa fie construite asa de multe locatii subterane si atit de multe tuneluri care insumeaza mii de kilometri lungime? Ei bine, americanii se pare ca ar dispune de o masina de produs tuneluri care functioneaza cu energie nucleara si foloseste laserul pentru a “sapa” pe sub pamint. Am pus in ghilimele cuvintul “sapa” deoarece nu e vorba propriu-zis de o sfredelire a pamintului ci de … o topire a lui.

Cu ajutorul reactorului nuclear, masina dezvolta o temperatura de 1000 de grade Celsius cu care topeste pamintul si rocile pe care le intilneste in cale. In acest fel se creaza si peretii tunelului care, in faza finala, au un aspect sticlos si sint foarte duri. Un alt avantaj al acestui mijloc de produs tuneluri este ca nu lasa in urma deseuri sau moloz, care sa trebuiasca sa fie scoase in exterior cu benzi rulante, trenulete sau camioane.

 Nuclear Subterrene  cum se cheama masina, poate produce tuneluri de peste 12 metri diametru intr-un ritm de pina la 10 kilometri pe zi. Da, ati inteles bine, 10 (zece) kilometri de tunel pe zi.

O astfel de masina costa 13 milioane de dolari. Nu se stie de cite astfel de masinarii dispune SUA. La construirea unui singur DUMB lucreaza intre 10.000 si 18.000 de americani. Costul realizarii unui oras subteran se ridica in jur la 20 miliarde de dolari. Banii investiti in asemenea structuri se spune ca ar proveni din asa-zisul Buget Negru, din care sint finantate proiectele secrete. Se apreciaza ca in 2009, Bugetul Negru al SUA ar fi fost de 50 de miliarde de dolari.

Asadar, sume imense de bani se investesc in aceste orase subterane. Intrigant este faptul ca ele se construiesc in secret, daca se construiesc. De ce? Care e scopul lor? E normal ca orice guvern din lume, orice presedinte de stat, sa poata dispune de un astfel de buncar, baza subterana, pentru a se refugia in cazul unui razboi, unui cataclism natural. E logic! Dar, numai SUA ar dispune de 140 de DUMB-uri! Pentru cine? Pentru ce?

Se prefigureaza vreo catastrofa naturala planetara? Vreun razboi nuclear? Vreo schimbare climatica dramatica? Este real acel plan de reducere a populatiei umane cu 90%? (citeste aici: Ghidul Noii Ordini Mondiale ).

Daca este sa judecam rational, orasele subterane vor constitui o alternativa in viitor. Ele sint ferite de capriciile vremii. Nu sint afectate de vinturile puternice ale uraganelor, nu sint afectate de inundatii , de zapezi care sa blocheze traficul. Nici radiatiile ultraviolete nu mai pot fi o problema pentru locuitorii unui oras subteran. Exista multe avantaje!

Daca mijloacele de realizare a oraselor subterane au atins performantele prezentate mai sus, de ce nu se vorbeste despre macar proiectul unui astfel de oras? Japonezii ar fi printre primii interesati sa construiasca asa ceva, la criza de suprafete de teren in care se afla.

Sursa: Enigme si Conspiratii

Precognitia – priviri aruncate in viitor

Foto (8)

Un simt misterios te avertizeaza ca, in viitor, s-ar putea intampla ceva – de obicei, ceva neplacut. Uneori presimtirile inseala dar, alteori, se poate intampla ca realitatea sa se potriveasca in chip tulburator cu presentimentele. Premonitiile raman un domeniu straniu, un abis mult cercetat, dar prea putin cunoscut. Iar exemplele ilustre – ale unor prevestiri care s-au implinit, adesea in chip tragic – sporesc misterul acestui fenomen.

Un simt misterios te avertizeaza ca, in viitor, s-ar putea intampla ceva – de obicei, ceva neplacut. Uneori, presimtirile inseala dar, alteori, se poate intampla ca realitatea sa se potriveasca in chip tulburator cu presentimentele. Premonitiile raman un domeniu straniu, un abis mult cercetat, dar prea putin cunoscut. Iar exemplele ilustre – ale unor prevestiri care s-au implinit, adesea in chip tragic – sporesc misterul acestui fenomen.

Samani, mediumi, Bismarck si Napoleon

Parapsihologii folosesc mai degraba termenul de precognitie, pentru a desemna perceptiile metapsihice care se leaga de un eveniment viitor. Diversi autori vorbesc despre felurite viziuni precognitive: cele au loc in stare de transa – lucru intalnit in relatari despre activitatea unor vraci, samani sau, mai nou, mediumi; visele prevestitoare – despre care relatarile abunda; presentimente, situatie cand prevestirea este resimtita sub forma unei emotii, sau lucruri pe care cei inzestrati cu capacitati precognitive “le vad”, pur si simplu, in stare de veghe, in contexte dintre cele mai obisnuite. Deseori, aceste intrezariri ale realitatii viitoare sunt simtite ca niste avertismente, ele vestind aparitia unor situatii neplacute, a ceva rau.

O linie prea putin clara desparte precognitia – aflarea unor intamplari viitoare fara a fi avut nici un fel de indiciu in privinta lor – de previziunile care pot fi doar rodul unei adanci cunoasteri a realitatii, pe baza careia se poate deduce, in mod logic, evolutia unor fenomene in viitor.

• Otto von Bismarck (desen, sus), cancelarul Germaniei, a afirmat la un moment dat, in 1898, ca daca va mai fi vreun razboi in Europa, acesta va fi starnit de cine stie ce trasnaie petrecuta in Balcani. Si asa a fost – Primul Razboi Mondial a fost declansat de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, la Sarajevo, de catre un nationalist fanatic sarb, in 1914 – dar sa fi fost vorba aici chiar de precognitie? Bismarck, care se aflase ani de zile in mijlocul evenimentelor politice si militare ale continentului, care tinuse in mana sa itele incurcate ale politicii europene timp de peste trei decenii, cunostea atat de amanuntit situatia din Europa, intelegea atat de bine complicatele ei mecanisme, incat ar fi putut anticipa evolutia situatiei, fara ca predictia sa sa implice vreun element paranormal.

Daca presentimentele par destul de obisnuite – le-am avut cu totii, in clipe in care, sub presiunea unor situatii stresante, ne copleseau emotiile si ne gandeam la tot ce poate fi mai rau – in schimb, visele prevestitoare au o nota mai dramatica, au fost mult mai bine studiate si fac chiar si azi obiectul unui mare interes si al unor cercetari ample. Visele premonitorii sunt un fenomen care i-a impresionat intotdeauna pe oameni, desi istoria anecdotica a retinut doar situatiile in care prevestirea s-a adeverit , nu si pe cele – probabil mult mai multe – cand un vis urat, ce parea sa anunte ceva rau, nu a fost urmat de nimic neplacut intamplat in realitate. Chiar si cazurile ilustre de vise “confirmate” pot fi puse la indoiala de sceptici, de vreme ce ni s-au transmis prin multe generatii si e posibil ca relatarile sa fi fost mult “inflorite”.

• Despre Abraham Lincoln se spune ca a avut un vis in care a vazut, la Casa Alba, oameni jelind, iar cand a intrebat (tot in vis) cine murise, i s-a raspuns: presedintele. Cateva zile mai tarziu, a fost asasinat.
• Napoleon ar fi avut, se zice, in ajunul bataliei de la Waterloo (1815), un vis urat de tot, in care o pisica neagra, dupa ce daduse tarcoale ambelor tabere, s-a asezat, in cele din urma, in fata armatei napoleoniene.

Totusi, acest domeniu starneste in continuare un mare interes si inspira aparitia multor lucrari dedicate incitantului fenomen. O carte publicata in 1985 de Brian Inglis, un cunoscut jurnalist britanic pasionat de paranormal, carte care a fost tradusa si in limba romana si a  aparut la noi in 1993, sub titlul PARANORMALUL – o enciclopedie a fenomenelor psihice, aduna, in capitolul dedicat precognitiei, un mare numar de exemple; autorul descrie vise si previziuni apartinand mai multor personalitati, din diferite epoci istorice, cu abundenta de informatii si cu multa convingere, ceea ce le confera o puternica aparenta de veridicitate.

“Viitorul si trecutul / Sunt a filei doua fete / Vede-n capat inceputul / Cine stie sa le-nvete” (Mihai Eminescu, Glossa)

Evident, cei care nu se multumeau cu explicatia “visele sunt trimise de zei” (sau de Dumnezeu) au incercat sa gasesca justificari mai stiintifice ciudatului fenomen al viselor prevestitoare. O lucrare clasica este An Experiment with Time, publicata de inginerul britanic J. W. Dunne (foto, jos) in 1927. Intrigat de propriile vise premonitorii care pareau sa-l avertizeze in privinta unor evenimente care dupa spusele sale, s-au confirmat adesea, el s-a aplecat asupra fenomenulu, incercand sa descopere o explicatie. Teoria sa este si azi de mare interes si a inspirat numerosi alti cercetatori, dar si artisti.

El sustine ca timpul este etern prezent, ca trecutul, prezentul si viitorul se petrec toate deodata. E o idee dificil de explicat si inca si mai dificil de inteles; sa recurgem si noi la analogia clasica, aceea care aseamana timpul cu o carte. A trai prezentul, a percepe prezentul este ca si cum ai citi o anumita pagina din carte. Omul care “citeste” pagina prezentului este constient numai de ea in acel moment, dar celelate pagini ale cartii, trecutul si viitorul, exista si ele in acelasi timp cu pagina citita si, daca am putea citi toate paginile cartii simultan, toata cartea deodata, am intelege ce inseamna sa traiesti simultan prezentul, trecutul si viitorul.

Dunne sustine ca, in stare de veghe, omul “simte” timpul doar liniar – ca pe o curgere in linie dreapta, dinspre trecut spre viitor; in schimb, in somn, creierul functioneaza altfel si devine capabil sa interpreteze timpul in acest mod “simultan”. Constiinta devine libera sa rataceasca prin prezent, trecut si viitor, care (sa nu uitam) exista toate in acelasi timp. In lumina acestei teorii, devenim astfel capabili sa avem acele vise precognitive – constiinta nimereste peste o intamplare oarecare din viitor si creierul o experimenteaza in modul sau propriu, transformand perceptia intr-un vis mai mult sau mai putin explicit, in care ceea ce se intampla poate fi vazut oarecum “ca in realitate” (ca in visul lui Lincoln) sau poate fi exprimat intr-o forma simbolica (precum in visul lui Napoleon).

Premonitia in viziunea (sic!) scepticilor

Pentru orice fenomen categorisit drept paranormal,  exista doua perspective: cea din care judeca aceia care cred in aceste fenomene se opune celei din care privesc pozitivistii sceptici, care refuza explicatiile oculte si incearca sa explice orice fenomen, indiferent cat de misterios ar parea el altora, prin prisma unei gandiri stiintifice, cautand explicatii “firesti”, bazate pe ceea ce se cunoaste pana acum in fizica, biologie, psihologie…  Ce spun, asadar, despre premonitii, precognitii, presentimente, vise prevestitoare & co., adeptii scepticismului stiintific?

In general, parerea lor este ca, daca nu e vorba despre frauda, atunci avem de-a face cu interpretari gresite ale unor fenomene sau/si despre particularitati ale psihicului uman care influenteaza intepretarea obiectiva a faptelor. Memoria umana ar avea in mod natural tendinta de a retine mai degraba coincidentele; toti suntem impresionati de coincidente, de confirmarea pe care realitatea o aduce unui vis sau unui presentiment, dar toti uitam si nu mai punem la socoteala nenumaratele ocazii in care premonitiile nu s-au confirmat. Cu alte cuvinte, luam in calcul “reusitele” si nu “esecurile”. Daca am visat ceva care ni s-a parut “semn rau”, iar a doua zi chiar se intampla ceva rau, asociem intamplarea cu visul si zicem: “Vezi? Stiam eu ca o se intample ceva rau, fiindca azi-noapte am visat cutare chestie.” Dar daca nu se intampla nimic?

Si ce sa mai zicem despre cosmarurile care au drept cauza ceva gata intamplat – evenimente traumatizante din trecut, poate unele de care nici nu suntem constienti, intamplari pe care mintea noastra le-a inchis undeva adanc, in subconstient, incercand sa scape de teroarea lor? Daca ne imaginam ca aceste vise se refera la intamplari viitoare, ne inselam, le-am intepretat gresit.

Visele premonitorii sub lupa cercetatorilor

Premonitiile sunt categoric fascinante, motiv pentru care se si incing atatea dezbateri in jurul lor. Multi oameni au o anumita capacitate de a “simti” lucruri care urmeaza sa se intample, adesea fiind vorba despre intamplari marunte. Poate unii oameni au capacitati de acest soi mai dezvoltate? Poate sunt capabili sa functioneze, in stare de veghe, in acel mod “simultan” descris de Dunne, in care percep deodata trecutul, prezentul si viitorul, lucru de care, iarasi conform lui Dunne, cei mai multi oameni nu sunt capabili decat in timp ce dorm? Operele de fictiune – mai ales filmele – au exploatat din plin acest element, aducand in scena personaje care au, din senin, ca intr-o strafulgerare, “viziuni” scurte, dar dramatice, asupra unor lucruri ce urmeaza sa se petreaca in viitor. Oricum ar fi, acest simt, oricat de imperfect ar fi el la majoritatea oamenilor, este unul misterios si de aceea, fascinant. Atat de fascinant, incat este studiat cu mijloace stiintifice, in cadrul unor proiecte de cercetare desfasurate in institutii academice dintre cele mai serioase.

Inca din anii 1930, la Universitatea Duke din SUA exista un Laborator de Parapsihologie unde doi cercetatori, Joseph Rhine si Louisa Rhine, studiau fenomenul precognitiei. In 1967, psihiatrul J. A. Barker a infiintat, in Marea Britanie, o institutie stiintifica dedicata unui scop practic – British Premonitions Bureau – unde erau centralizate informatii de la persoanele ce incercau diferite presentimente referitoare la calamitati; datele erau adunate cu scopul de a pune la punct un sistem original de prevedere a dezastrelor. Dupa cat se stie, Barker chiar a reusit sa depisteze cateva persoane ce pareau inzestrate cu un soi de antene sensibile, persoane ale caror presimtiri erau confirmate de realitate. Din pacate, insa, aceste persoane nu puteau prevedea exact momentul cand avea sa se intample catastrofa cu pricina, nu reuseau sa o localizeze in timp., astfel incat sistemul de avertizare nu putea functiona.

In 1979, la una dintre cele mai prestigioase universitati americane, Princeton, a fost infiinta un laborator specializat – Princeton Engineering Anomalies Research (PEAR) – destinat sa studieze, cu mijloace tehnologice moderne, interactiunile psihicului uman cu realitatea fizica.  Echipe  pluridisciplinare – psihologi, ingineri, fizicieni s.a. – au studiat aici diverse fenomene tinand de sfera foarte vasta a parapsihologiei, printre care si precognitia. Laboratorul a fost inchis in 2007; au mai ramas insa institutii stiintifice care exploreaza acest camp al cunoasterii, inca prea putin cercetat, incercand sa aduca precognitia din paranormal in normal, respectiv sa ofere explicatii acceptate de comunitatea stiintifica acestui fenomen tulburator si atat de putin inteles.

sursa www.descopera.ro

Sursa: Misterele Lumii

Gaia ne vorbeşte – Cum să-i „auzim” pe ghizii noștrii

Atunci când ne deschidem noi înşine pentru a primi mesaje şi îndrumare de la Sinele nostru Superior, Sursa, Gaia, Mama Divină, Tatăl Divin, Ghizii şi Îngerii – ceea ce putem numi „anturajul nostru”, deseori devenim receptivi şi deschiși pentru a primi orice fel de informație care vine către noi. Dar apoi, atunci când acest lucru se întâmplă, pur și simplu o ratăm. O mulţime de oameni se întreabă cum și ce trebuie să facă pentru a putea „auzi” ceea ce este în jurul nostru, cum să discearnă dacă această informație vine dintr-o sursă pozitivă şi binevoitoare şi cum să înţeleagă ce înseamnă acestea.
Primul lucru este ca, aşa cum facem noi toţi dealtfel, să ne deschidem noi înşine complet pentru receptarea îndrumării şi informaţiei. În al doilea rând, învăţăm să discernem între ceea ce este „real” și ceea ce este ego-ul sau entităţi negative. Facem acest lucru prin reconectarea cu corpul nostru, şi prin a-l asculta cu mare atenţie. Ascultăm totul cu corpul nostru şi el ne va spune. De exemplu, un junghi în burtă atunci când ceva nu pare să fie chiar bine, după ce am vorbit despre acest lucru, sau gradul de deschidere a inimii pe măsură ce ne exprimăm dragostea şi fericirea.
În al treilea rând, avem nevoie să stabilim un limbaj care va fi înţeles de noi atunci când avem nevoie să primim informaţii. Oamenii nativi din diverse locuri din întreaga lume au făcut acest lucru de mii de ani. Limbajul pe care-l vom stabili este bazat foarte mult pe cultura locului, foarte subiectiv şi adesea neînţeles de alţii, dacă nu-l vom explica. De exemplu, cineva ar putea spune că o anumită persoană îl va vizita în acea zi, pentru că o frunză a căzut dintr-un anume copac, sau că o pasăre roşie a început să cânte exact la ora 11:11 în dimineaţa aceea. Şi, destul de sigur, fără a suna înainte, vizitatorul ajunge ceva mai târziu în acea zi.
Cu mulţi ani în urmă, am citit o carte scrisă de Paulo Coelho, unul dintre scriitorii mei preferaţi. În carte, el a menţionat că a decis să inventeze un semn pentru el despre scrierea unei cărţi. Nu scrisese încă nicio carte, dar vroia să o facă. Deci, s-a dus într-un pelerinaj (este un creştin) şi a spus:
„„Dacă văd o pană albă astăzi, acesta este un semn pe care Dumnezeu mi-l dă, că trebuie să scriu o nouă carte.” Şi apoi am văzut această pană albă în vitrina unui magazin. Şi de atunci, în fiecare al doilea an, în luna ianuarie, am nevoie să văd o pană albă. Şi, în ziua în care o văd, încep să scriu.”
Când am citit aceste cuvinte, am decis ca şi eu să folosesc o pană albă ca parte a limbajului meu de îndrumare. Am hotărât că acesta a fost predestinat ca un semn pozitiv, ceva care-mi va spune că sunt pe drumul cel bun, şi, sau că aveam nevoie să mi se atragă atenţia către ceva ce a fost trimis în calea mea.
Modul în care eu, personal, primesc penele albe este, de asemenea, foarte important. Într-o zi, una aştepta în faţa uşii de la intrarea în casa mea, alta a căzut în poala mea când m-am aşezat jos, afară. Şi, una din favoritele mele, a fost atunci când cel de-al patrulea copil al meu avea aproximativ 18 luni. Eram foarte, foarte obosită (fizic), aşa cum orice părinte cu normă întreagă al unui copil de 2 ani ştie prea bine. În plus, am primit informaţiile necesare pentru o carte, şi nu ştiam dacă ar trebui să încep să o scriu în starea de oboseală în care eram (energia pe care o avem atunci când scriem sau vorbim, este purtată în cuvinte şi ajunge la ceilalţi), sau să o las câţiva ani până când băiatul meu ar fi fost puţin mai măricel.
Ne-am dus în parc: eu, cufundată în adâncul gândurilor mele, rugându-mă pentru o pană albă dacă într-adevăr e bine să merg mai departe cu cartea, şi copilul meu, insistând ca nu are nevoie de un cărucior, şi începând să se clatine pe cărare. Dintr-o dată el îşi ia avânt către un copac. Este cald aici, în Sacramento, aşa că un copac este întotdeauna un loc de odihnă bine venit. Am luat căruciorul prin iarbă şi l-am urmat. A mers din ce în ce mai repede, căzând de mai multe ori, ridicându-se apoi singur şi alergând din nou; când a ajuns la copac, a început să facă toate acele mici jocuri încântătoare ale vocilor gângurite de copii atunci când găsesc ceva minunat.
Am lăsat căruciorul, am scos o pătură şi am aşezat-o pe iarbă. Băiatul meu a fugit înapoi, foarte încântat, pe măsură ce se apropia, m-am uitat mai bine şi am văzut ce găsise el. Era cea mai murdară, cea mai demnă de milă pană albă pe care o văzusem vreodată. Şi era imensă! Am izbucnit într-un râs plin de plăcere şi fericire.
Era o pană demnă de milă, dar mi-a adus o mare bucurie. Mesajul a fost clar, o pană albă este o pană albă, nu trebuie să fie perfectă pentru a putea aduce inspiraţie şi iubire.
Băieţelul meu a văzut încântarea şi fericirea mea, şi pentru următoarele câteva luni a căutat cu sârguinţă peste tot în jur alte pene, deoarece penele au făcut-o pe mama fericită.
Și de atunci, când Sursa îmi trimite pene albe, eu ascult!
Inelia

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Parapsihologia, studierea unor fenomene stranii

Parapsihologia se ocupa cu studierea fenomenelor ce nu pot fi explicate natural, stiintific, fiind in afara canalelor senzoriale obisnuite.
 La scurt timp dupa aparitia spiritismului, adeptii acestuia au ajuns la concluzia ca fenomenele paranormale se produc numai in prezenta unor anumite persoane. Aceste persoane, considerate a fi posesoare ale unor faciltati deosebite au fost numite medium (mijlocitor), iar faciltatea in cauza – mediumnitate. Dupa teoriile in vigoare, 90% din “forta de manifestare”, este luata de la medium, si doar 10% de la asistenti. In anul 1926, fiziologul francez Charles Richet a scris o lucrare intitulata “Traite de Metapsychique”, propunand un termen mai stiintific, acela de metapsihica. Termenul nu s-a impus, astazi fiind preferat termenul de parapsihologie, avand sensul de psihologie in afara normelor convenite. Termenul de medium a ramas in folosirea exclusiva a spiritistilor. In categoria fenomenelor paranormale sunt incluse un mare numar de fenomene foarte diferite. Acesta este si motivul pentru care s-a incercat clasificarea lor. O prima clasificare o gasim la Papus, conform careia mediumnitatea poate fi pasiva sau activa. In primul caz, persoana respectiva este instrument pasiv al entitatii, iar in al doilea caz, ea insasi este aceea care prin vointa sa decide asupra actului paranormal. In cadrul parapsihologiei sunt studiate o serie de fenomene considerate candva “miracole”, dar care in realitate se bazeaza pe legi foarte precise ale naturii. Iata doar cateva:
 - Autoscopia (eteroscopia) – vederea organelor din interiorul propriului corp sau al altor persoane.
 - Aporturile – aducerea instantanee a unor obiecte aflate la mare distanta.
 - Bioenergia (taumaturgia) – vindecarea prin atingeri, insuflatii sau emisii energetice telepatice.
 - Clarviziunea – posibilitatea de a vedea fara intermediul organelor de simt a unor scene care se petrec la mare distanta sau in alte planuri ale existentei.
 - Clarauditia – posibilitatea de a auzi fara intermediul organelor de simt a unor scene care se petrec la mare distanta sau in alte planuri ale existentei , plus auzirea unor voci misterioase.
 - Dematerializarea – trecerea unor obiecte prin obstacole materiale (ziduri, usi, etc).
 - Levitatia – ridicarea in aer prin infrangerea fortei gravitationale.
 - Materializari – crearea din octoplasma a unor entitati.
 - Psihometria – descrierea unor persoane precum si elemente din trecutul sau viitorul acestora prin simpla atingere a unor obiecte ce le-au apartinut.
 - Premonitia – prevestirea (prezicerea) viitorului.
 - Parakinezia – deplasarea unor obiecte fizice grele printr-un usor contact.
 - Radiestezia (rabdomagia) – deplasarea cu ajutorul unei nuieluse, a unor puturi de apa subterana sau a unor depozite mineraliere.
 - Salamandra – mersul pe jaratic, rezistenta la foc.
 - Telepatia – transmisia si receptionarea unor ganduri sau imagini mentale la mare distanta, fara folosirea unor canale cunoscute.
 - Telekinezia – deplasarea unor obiecte fizice fara contact, doar prin forta gandului.
 - Transfiguratia – schimbarea la fata.
 Faciltatile paranormale sunt ereditare si transmisibile. Un om se naste cu ele si moare cu ele. Ele se manifesta de timpuriu si ajung la maximum la varsta pubertatii. Initial, un medium este universal. Ulterior, el se “specializeaza”. Dar, faciltatile paranormale pot aparea si mai tarziu sub actiunea declansatoare a unor factori interni sau externi, sau ca urmare a unor practici speciale. 


SURSA 02

PARAPSIHOLOGIA IN AFACERI
 Influenta fazelor lunii in afaceri si viata
 Stiati ca fazele lunii va influenteaza foarte mult afacerile si viata?
 - Luna in descrestere: dezintoxica foarte bine organismul, elimina si curata. Perioada recomandata pentru cure de slabire, deoarece in aceasta perioada apar rezultatele cele mai bune.
 - Luna noua: tot ce se incepe in aceasta faza evolueaza favorabil, se dezvolta, creste. Favorabila planului sentimental. Postul tinut in aceasta perioada are rezultate mai bune decat o cura de slabire in oricare alt interval de timp.
 - Luna in crestere: momente prielnice pentru negocieri, tranzactii, afaceri. Ce se incepe in aceasta faza va “face pui”. Recomandata pentru a incepe o relatie, un drum, o afacere. Nu se fac operatii, deoarece vindecarea este mult mai greoaie si incetinita.
 - Luna plina: perioada favorabila deciziilor importante, declaratiilor de dragoste, lamuririlor pe toate planurile. Profund nefavorabila in planul sanatatii sau a interventiilor chirurgicale. Perioada foarte benefica pentru culegerea plantelor de leac. 

SURSA 03

 Marea majoritate a oamenilor blameaza termenul paranormal si tot ceea ce tine de acesta, insa iata ca exista chiar si o stiinta care aprofundeaza cele mai mici detalii ale acestui fenomen. Aceasta stiinta este denumita parapsihologie. Termenul de parapsihologie a fost utilizat pentru prima oara de germanul Max Dessoir in 1889. Dupa americanul Joseph Banks Rhine (1895-1980), parapsihologia se defineste ca o ramura a stiintei care detecteaza si analizeaza facultatile datorita carora o fiinta umana (chiar un animal) intra în contact cu mediul, sau chiar îl modifica, fara ajutorul simturilor sau al muschilor sai.Conform dictionarului explicativ român, parasihologia este definita astfel: “Ramura a psihologiei care studiaza fenomenele psihice paranormale (perceptia extrasenzoriala, telepatia etc.) care nu sunt înca explicate stiintific; metapsihologie (din fr. parapsychologie).”
 Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul”
 Albert Einstein
 Suntem obisnuiti cu ideea ca tot ceea ce este paranormal tine de o sfera bizara, de neatins, ciudata, un lucru care este aproape impotriva firii umane si in cele din urma… erezie. Nimic nu este mai fals decat aceasta preconceptie. Pana si acest termen “paranormal” ne indeparteaza de intelegere. Nu este absolut nimic paranormal, ci chiar un normal al tuturor fiintelor. Faptul ca fenomene de genul telepatiei, psihokineziei, clarvederii etc. nu sunt la indemana oricui constituie un subiect larg pe care il vom dezbate pas cu pas de acum incolo. Oricine, orice om de pe aceasta planeta poseda toate aceste calitati in interiorul sau, dar in faza latenta. Unii se nasc cu aceste sensibilitati deja dezvoltate, altii le constientizeaza si le dezvolta pe parcurs, iar altii pot exersa pentru a le scoate la suprafata. Chiar si pe teritoriul tarii noastre exista mari personalitati care s-au ocupat si se ocupa de studiul parapsihologiei, multi posedand diferite capacitati mentale sau, cum bine ne-am obisnuit sa spunem, “paranormale”. Una din marile personalitati ale acestui domeniu este regretatul Dan Seracu, care a adus o contributie extraordinara in sfera parapsihologiei. În sens restrâns, parapsihologia reprezinta studiul fenomenelor ce ajung sa cada sub incidenta ambelor sfere, pura subiectivitate si pura obiectivitate, într-un mod neobisnuit. Numim asemenea fenomene “anomalii”, ”mistere” sau ”fenomene paranormale”, pentru ca ele sunt dificil de explicat prin intermediul metodelor stiintifice curente.
 Fenomene incluse în aceasta sfera:
 - ESP – perceptii extrasenzoriale posibile ca urmare a dinamizarii aspectului receptiv, lunar, Yin al fiintei; din aceasta categorie fac parte: intuitia, premonitia, clarviziunea, clarauditia s.a. Din categoria de oameni care au asemenea capacitati fac parte mediumii, si în general persoanele foarte sensibile.
 - PK – psihokinezie – fenomene psihokinetice prin care constiinta poate actiona fizic asupra materiei. Aceste fenomene se realizeaza în urma dinamizarii aspectului emisiv, solar, Yang al fiintei. Din aceasta categorie fac parte: levitatia, telekinezia, psihofotografia, materializarile, inedia. Oamenii care au asemenea capacitati sunt persoane cu o vointa foarte puternica.
 - Fenomene sugestive privind supravietuirea dupa moartea corpului fizic, incluzând experientele din preajma mortii (NDE – “near death experiences”), aparitiile unor spirite si reîncarnarea. Parapsihologii se asteapta ca cercetarile viitoare sa explice aceste “anomalii” în termeni stiintifici, desi este clar ca ele nu vor putea fi pe deplin întelese fara expansiuni semnificative (am putea spune chiar revolutionare) ale starii actuale a cunoasterii stiintifice. Alti cercetatori afirma ca modelele stiintifice cele mai actuale ale perceptiei si memoriei sunt capabile sa exprime unele sau chiar toate fenomenele parapsihologice.
Lumina fizica si lumina spirituala
 Unul din cele mai mari mistere ale lumii este lumina. Spatiul si timpul îsi extrag proprietatile din constanta vitezei luminii si, mai mult decât atât, sunt legate între ele. Einstein a postulat o singura realitate fixa: aceea a luminii. Arthur Stanley spunea în cartea sa “Natura lumii fizice”: “În lumea fizica noi asistam la un joc de umbre reprezentând drama noastra contemporana. Umbra cotului meu se odihneste pe cea a mesei si umbra cernelii acopera umbra hârtiei. Toate acestea sunt simbolice, iar fizicianul le lasa acest caracter. Atunci survine spiritul alchimist care transmuta aceste simboluri… Pentru a conchide într-o constatare categorica, substanta lumii este mentala (s.n.).” Iar James Jeans spune în “Universul misterios”: “Gândirea moderna tinde din ce în ce mai mult spre o realitate nonmecanica, universul ne apare mai degraba ca un gând urias decât ca o imensa masinarie.” În aceste viziuni, Universul material are o natura relativa si mentala – pe care unii au numit-o iluzorie. O astfel de conceptie ne conduce la o explicatie a fenomenelor parapsihologice, fiind conceputa în viziunea initiatilor yoghini contemporani. Prima comanda Divina a creatiei a fost “Dumnezeu a spus: Sa fie lumina! Si a fost lumina!” – lumina este deci esenta structurala a lumii – HIRANYA GRABHA sau Embrionul de aur al budistilor. Viziunile de lumina abunda si la misticii crestini: “Daca ochiul tau este sanatos, tot corpul tau va fi umplut de lumina”, spune apostolul Matei. Înteleptii Orientului afirma ca fenomenele parapsihologice pot fi realizate de toti cei care au înteles direct ca esenta creatiei este lumina. Nu exista minune care sa nu poata fi redata prin efecte fotografice sau cinematografice. Din punct de vedere vizual, cinematograful poate realiza orice minune: sa inverseze cursul obisnuit al fenomenelor, sa se joace cu spatiul si timpul. Cinematograful realizeaza virtual minunile sfintilor ce pot fi concretizate tot prin raze luminoase. Cinematograful poate fi folosit pentru a explica secretele creatiei – un amestec de umbre si lumini – planul cauzal etc. Omul apare astfel ca o tesatura de lumina sau, cum spune vrajitorul yaqui Don Juan, “un ou de lumina”. Dupa ce am analizat fenomenul luminii atât din punct de vedere fizic, cât si spiritual, ne putem pune întrebarea daca exista vreo legatura între aceste doua genuri de manifestari. Vom urmari sa facem în continuare o paralela, de altfel inedita, din câte stim, nerealizata pâna acum, între lumina fizica si lumina spirituala.
Culorile aurei
 Culorile fac parte în mod intim din viata noastra. Ele ne influenteaza si sunt în acelasi timp o reflectare a noastra. Le folosim pentru a descrie starea noastra de sanatate fizica, mentala, atitudinile, reactiile, chiar si experientele spirituale prin care trecem. Daca vom asculta cu atentie ce vorbesc oamenii, vom observa cât de des este folosita culoarea ca parte integranta a vocabularului nostru:
 “Astazi vad viata în roz.”
 “S-a facut rosu de furie.”
 “Situatia e cam albastra.”
 “Era verde de invidie.”
 “Are o inima de aur.”
 Culoarea este data de o anumita frecventa de vibratie a luminii. Lumina are mai multe frecvente principale si nenumarate frecvente secundare sau compuse, care sunt, de fapt, nuantele. Daca tinem o prisma în lumina soarelui, pe suprafata opusa vor aparea în evantai toate culorile curcubeului, sau ROGVAIV, dupa initialele lor (rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet). Energiile specifice fiecarei persoane, energii care formeaza aura persoanei respective, sunt caracterizate de lumina si culoare. Claritatea, intensitatea si repartizarea culorilor aurei ne ofera informatii privind starea fizica, emotionala, mentala si spirituala a unei persoane. Dar acesta nu este decât un prim pas, care trebuie sa fie urmat în mod necesar de întelegerea si interpretarea acestor perceptii. Cu totii suntem sensibili la culori si la ceea ce ne indica ele, dar nu dam suficienta atentie acestui fapt. Fiecare a remarcat efectele diferite pe care le au culorile din ambianta noastra, felul cum o anumita culoare se potriveste unei anumite persoane si alteia nu, sau senzatia ca unei persoane îi lipseste “culoarea” din obraji. Toate acestea sunt perceptii intuitive ale aurei.
Zece reguli in clarviziune
 Diferitele culori sunt energii distincte, care au efecte clare, obiective si specifice asupra noastra. Atunci când începem sa percepem culorile subtile ale aurei, trebuie sa avem în vedere ca ele au o multitudine de nuante, si ca este nevoie de timp si de experienta pentru a fi siguri de semnificatia lor. Iata în continuare câteva lucruri pe care trebuie sa le avem în vedere:
 1) Culorile care sunt mai apropiate de corpul fizic reflecta de obicei starea acestuia. Culorile aflate mai la periferia aurei reflecta energiile emotionale, mentale si spirituale.
 2) Cu cât culorile sunt mai clare si mai bine definite, ele arata ca aura este pura si armonioasa. Culorile închise, tulburi reflecta dezechilibre, excese sau alt gen de probleme.
 3) Culorile închise, dar care sunt foarte intense si stralucitoare, indica un nivel dominant de vibratie a energiilor foarte înalte. Nu trebuie sa ne pripim spunându-ne ca ar fi ceva negativ daca vedem o culoare mai închisa.
 4) Aura contine de obicei mai multe culori. Fiecare culoare reflecta aspecte diferite. Combinatiile sunt foarte variate, în functie de complexitatea individului în cauza. Experienta ne va învata ce raport exista între diferitele culori si care este efectul acestor combinatii.
 5) Atunci când începem sa vedem aura altor persoane, nu trebuie sa uitam ca o vedem prin propria noastra aura, si deci perceptiile noastre pot fi subiective. De aceea, trebuie sa ne cunoastem mai întâi propria aura. Pentru aceasta, putem face exercitii de vizualizare a aurei în oglinda.
 6) Este foarte important sa nu judecam oamenii dupa ceea ce vedem în aura lor. Atât perceptiile noastre, cât si modul în care le interpretam depind în mare masura de starea în care ne aflam la momentul respectiv.
 7) Pentru a ne dezvolta intuitia, putem pune întrebari legate de ceea ce observam si de ce credem noi ca înseamna aceste observatii. Astfel, cu ajutorul raspunsurilor si reactiilor celeilalte persoane, ne putem verifica atât observatiile, cât si interpretarile pe care le-am dat.
 8) Aura se schimba în mod frecvent. Culorile cele mai apropiate de corp (30-60 cm.) se pot schimba de mai multe ori în cursul unei zile. Fiecare emotie puternica sau activitate mentala importanta pot determina fluctuatii în culoarea si luminozitatea aurei. De asemenea, aura se schimba pe parcursul vietii, odata cu evolutia (sau involutia) persoanei respective. Pe masura ce ne dezvoltam capacitatea de a vedea aura, vom descoperi ca fiecare individ are o culoare (sau mai multe) dominanta, care ne indica nivelul sau de constiinta.
 9) Primele culori care apar de obicei în urma trezirii clarviziunii sunt nuante de gri si albastru pal, care sunt legate de corpul eteric, structura energetica cea mai apropiata de corpul fizic. Nu trebuie sa ne descurajam dac nu vedem imediat toate culorile, ci sa perseveram în realizarea acestor exercitii. Multi oameni care vad ca, dupa o perioada de practica entuziasta, rezultatele nu sunt spectaculoase, se descurajeaza si înceteaza practica. Dar si aici, cheia este constata. Daca practicam zilnic, vom avea primele rezultate clare dupa patru pâna la sase saptamâni.
 10) Pe masura ce ne dezvoltam vazul subtil, vom începe sa vedem aura a tot ce ne înconjoara. Acest fenomen poate deveni însa deranjant. Anumite tehnici urmaresc sa ne învete cum sa controlam acest fenomen, declansându-l la vointa. Este bine sa nu divulgam ceea ce am vazut decât daca persoana respectiva ne cere aceasta.

http://www.ipedia.ro

Sursa: Misterele Lumii

Interpretarea viselor

Toate practicile spirituale orientale spun ca lumea in care noi traim este o iluzie. Chiar si crestinismul spune ca: “Totul in lume este desertaciune. O deser- taciune a desertaciunilor” – Eclesiastul. Isus spune ca adevarul, realitatea este undeva mult mai sus, ceva mult mai profund, este la Tatal. Lumea fiind ceva superficial, exterior, care nu ne lasa sa ne orientam spre noi insine.
 Nietzsche afirma undeva ca omul nu poate sa suporte adevarul. El are nevoie de vise, are nevoie de iluzii pentru a putea exista. Mintea umana are nevoie de acestea. Fara acestea ea nu poate fi conceputa. Oamenii de stiinta afirma ca omul poate trai fara sa doarma, dar nu poate trai fara sa viseze. Cercetari recente spun ca somnul nu este neaparat necesar si ca omul are nevoie de somn doar pentru a visa. Daca cineva doarme si nu i se permite sa viseze, acesta s-ar trezi dimineata obosit de parca nu ar fi dormit deloc. În timpul somnului exista anumite perioade – perioade de somn profund si somn cu vise. Exista un ritm, o succesiune, un ciclu. La inceput te cufunzi intr-un somn profund 40-45 de minute, dupa care incepe faza de somn cu vise, apoi din nou somn fara vise dupa care visele apar din nou. Trebuie tinut cont ca totul se deruleaza ciclic in ceea ce priveste structura noastra psihomentala afectiv-cognitiva. Evolutia spirituala de asemenea se deruleaza ciclic. Daca o persoana este deranjata in faza de somn profund fara vise, dimineata el se trezeste normal la fel ca de obicei. Dar daca in timp ce visezi, visul este perturbat, dimineata te simti foarte obosit si extenuat. Cand cineva doarme, daca viseaza, ochii i se misca in permanenta. Cercetatorii ii spun R.E.M. (rapid eye mouvement). E ca si cum subiectul ar vedea ceva cu ochii inchisi. Cand doarme profund, ochii sai raman nemiscati. Numerosi cercetatori au dovedit, asadar, ca mintea umana se hraneste cu vise. Visul este o necesitate, dar, este in totalitate o iluzie. De aceea practicile orientale dar si cele crestine, isihasmul de pilda, veghea, legamantul tacerii etc, tind sa indrepte atentia spre interior, sa nu caute inafara in visele create despre lume, ci in propria realitate analizand starile interioare, fiind constient de sine si de actiunile facute si motivul ascuns al acestora. Acest mecanism functioneaza insa si ziua nu numai noaptea. Uneori gandirea se lasa purtata de visare, alteori nu. Atat ziua cat si noaptea, mintea penduleaza intre visare si nevisare, iar acesta este un ritm interior. Nu odata ati putut constata in societate persoane atat de implicate in propriile lor conversatii identificate cu grijile sau problemele altora care au devenit a lor, coplesiti de starile create in propriile lor lumi, faurindu-si propriile lor universuri. De aceea oamenii inteleg un singur fenomen atat de diferit pentru ca il privesc cu ochii propriilor lor lumi, griji, dorinte, propriilor vise. Un martor detasat care poate sa priveasca acest spectacol isi va da seama ca totul in jur traieste intr-un mare vis, iar acesta este lumea.
 Toate marile religii propovaduiesc renuntarea, pentru ca odata cu aceasta dispar preocuparile exterioare. Dispar grijile si dispare suferinta. Nu mai exista nici un obiectiv care sa te acapareze si poti simti atunci cu adevarat ca esti liber, ca pentru tine viata exista in orice clipa, acolo si atunci. Daca traiesti asta cu adevarat, inseamna ca toata fiinta ta s-a transformat, iar daca nu mai exista nimic care sa te “atinga” cu ceva, s-ar putea ca visele tale sa dispara. Se spune despre cei care au ajuns la desavarsirea spirituala, ca ei nu mai au vise, ca ei percep clipa de clipa lumea exact asa cum este in realitate, fara calificative, fara bun sau rau, trecand dincolo de atributele cu care o inzestram noi, care sunt de fapt niste bariere. De exemplu: un brotac poate fi vazut ca bun sau rau, urat sau frumos, atragator sau respingator, sticlos, dragalas etc, dar in realitate un brotac este pur si simplu un brotac. Daca spunem ca brotacul este scarbos, acest calificativ pe care noi i-l dam ne afecteaza subconstientul, noi deja credem ca e scarbos si atunci el nu mai poate deveni altfel pentru noi si de fiecare data cand vom auzi cuvantul brotac vom afirma: ce scirbos! Ei, acesta este momentul cheie in care se formeaza simbolismul visului, dar atentie, este vorba despre visul care vine din subconstient si nu din sursa reala a visului care este inconstientul colectiv, subiect care va fi deschis in capitolele urmatoare. Imaginea brotacului in vis va produce aceasta senzatie.

 Oamenii tind sa creada ce aud de la altii, fie prin ziare, carti sau televiziune, si aceasta se intipareste in subconstient. Devine ceea ce ei cred cu adevarat. Astfel, inteleptii spun sa fii atent la absolut tot ce se intampla in jurul tau dar fara ca ceva sa te controleze. Dimpotriva, tu sa fi cel care controleaza. Atunci subconstientul tau nu va mai fi afectat. Visele tale reflecta ceea ce tu crezi cu adevarat. Religiile spun “sa nu crezi in nimic, decat in Dumnezeu, si atunci vei fi fericit”. Psihologii au afirmat ca oamenii care privesc lucrurile in mod detasat sunt mult mai lucizi si actioneaza in momente cheie, dand dovada de mai mult sange rece, pe cand cei profund inplicati, afectati de toate actiunile lor, fie ca conduc o afacere, fie ca se intalnesc cu o femeie, au mai putine sanse de a tine lucrurile in frau. Noaptea visam si in timpul visului tindem sa credem ca visul este pura realitate. Simturile ne transmit visul, ochii il vad, urechile il aud, gustam si simtim. Din aceasta cauza cadem prada iluziei ca visul este real.
 Odata Zuang – Zu, un mare maestru zen, dormea sub un copac. Discipolul sau vrand sa-l intrebe ceva, la trezit. Atunci Zuang – Zu a inceput sa tipe la el:
 Zuang-Zu -”Nemernicule, de ce m-ai trezit chiar acum! Visam ca eram rege intr-un palat si eram inconjurat doar de fete tinere si frumoase.”
 Discipolul – “Dar maestre, incerca sa linisteasca discipolul, a fost doar un vis.”
 Zuang-Zu – “Da, dar eu atunci nu stiam asta. Pentru mine visul acela era mai real decat ceea ce traiesc acum. Poti tu sa intelegi asta?”


SURSA 02


Vechimea Oniromantiei
 Toate popoarele, in toate epocile, au fost surprinse de extravaganta viselor, si de coincidentele pe care le-au observat intre subiectul viselor si evenimentele ulterioare. De asemenea, de la inceput s-a acordat o valoare premonitorie viselor, profetii au inceput sa le comenteze si o stiinta speciala s-a nascut pentru a le interpreta.
 Aceasta credinta in relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului provenea din credinta in divinitatile care trimit in acest mod avertismente si sfaturi. Ca urmare, se vede ca oniromantia (in limba greaca oneiros: vis, si manteia: profetie) se leaga de divinatia intuitiva, pe cand inductivul interpreteaza, el, semnele gandirii zeilor. Aici este vorba de comuniunea intima cu inteligenta, de o pronosticare subiectiva (iar nu obiectiva, prin intermediari) si care se face prin sosirea spiritului luminilor celeste. De altfel, asa o intelegea Aristotel, admitand totusi, ca limbajul putea fi simbolitic.
 Oniromantia este un domeniu larg, care poate fi divizat in cele doua domenii: cel al viselor, sau oniroscopia, si cel al interpretarii lor, sau onirocritia. Plutarh si Cicero nu dispretuiau sa se ocupe de ele, si dupa ei numerosi autori, din antichitate pana in vremurile moderne, inclusiv numerosii alcatuitori de “Chei ale viselor”, alcatuite de altfel la a doua mana.
 Una dintre aceste chei, cea mai celebra si, de altfel, cea mai veche, este cea alui Artemidor din Efes, care a fost tradusa si comentata de Henry Vidal intr-o carte de calitate, ca text si prezentare, cu o prefata din care am extras informatiile care urmeaza.
 Acest Artemidor s-a nascut la Efes in vremea lui Antonin cel Pios. El a practicat oniromantia si chiromantia in orasul sau natal, pe atunci magnific si celebru, sub numele de Artemidor din Daldia. Artemidor citise toate tratatele aparute pana atunci asupra acestor subiecte si a cautat sa invete de la Epicharme, Antiphon, Strabon, Demetrius din Phalere, Apollodor, Chrysippe, Aristarh, Aristide magnerizatorul, Geminus astrologul si multi altii. La aceasta el a adaugat propria sa experienta si a distins minutios visele care puteau avea valoarea profetica.
 Vidal noteaza, pe de alta parte, interesul cartii pe care Boucher-Leclerq a consacrat-o istoriei antice a stiintelor profetice. Dupa acest autor, onirocritia ar fi la fel de veche ca si lumea. Totusi, cavalerul de Jaucourt ii da o origine mult mai precisa, datand-o in epoca preotilor egipteni care treceau drept maestrii in aceasta stiinta.
 Mic studiu asupra viselor
 Visele sunt oare profetice?
 Toti cunoastem coincidente cel putin tulburatoare si care au uimit spiritul. Sa adaugam ca unii savanti (Franklin, de exemplu) au crezut si cred inca in caracterul profetic al viselor, cel putin intr-o oarecare masura. Pe de alta parte, cate sotii de pescari vad in somn cum sotii lor naufragiaza, si care intr-adevar in aceeasi noapte sunt inghititi de un destin prea comun pentru oamenii marilor? Dar nu uita ele aceleasi vise, cand nimic rau nu se intampla?
 Totusi, sa remarcam impreuna cu Paul Jagot ca, daca in anumite conditii psiho-fizice (in special sub hipnoza) fiinta umana se arata apta pentru precunoasterea evenimentelor viitoare, nu este extraordinar, intr-un mod asemanator, ca somnul se intovaraseste uneori cu perceptivitatea premonitorie, ca imaginile se traduc sub o forma mai mult sau mai putin simbolica.
 Pe de alta parte, Thylbus noteaza in lucrarea “Domeniul Viselor” ca acestea sunt numai in proportie de 1% profetice. Viziunile nocturne sunt deseori determinate, vom vedea imediat, de starea organica, de o senzatie fizica perceputa in timpul somnului (experientele lui Hervey de Saint-Denis si ale lui Maurey, de exemplu: un flacon de parfum pus sub nasul unui om adormit ii determina viziunea unei pravalii de parfumuri la Cairo; cateva lovituri intr-o toba ii aduc ideea unui oras in care suna toaca etc…) sau prin punerea la contributie a imensului depozit de amintiri sau de o dorinta reprimata (Freud). Deci, inainte de a da o cheie a viselor, incercati sa stiti mai intai, printr-o analiza minutioasa, ce ar fi putut da nastere visului care v-a tulburat. Numai in cazul in care vi se pare inexplicabil, el poate sa aibe un caracter profetic.
 Egiptenii numeau visele “mesagerii misteriosi”, caci ei considerau ca erau trimise de zeita Isis care, ajutata de Serapis, le trimitea astfel avertismente si sfaturi.
 Sa revenim la explicatii mai serioase.
 Pentru ocultisti, dedublarea eului in “eul” fizic si “eul” psihic sau astral se realizeaza Toarte rar in stare de veghe, si mai des in timpul somnului. lar daca ei vad in vise o forma a presentimentului sau a telepatiei este pentru ca, spun ei, sufletul, in timpui somnului, mai mult ca in stare de veghe, este eliberat de invelisul sau material, si poate sa comunice mai usor cu lumea astrala.
 Savantii, cel putin materialistii dispretuitori ai oricarei ipoteze care nu ia in consideratie scalpelul, explica visele prin afluxul sanguin, nu le dau decat cauze fiziologice, ele fiind opera sistemului nervos cand actioneaza asupra lui insusi, fara a comunica cu lumea exterioara. somnul suspendand, cel putin partial, anumite facultati (atentia, vointa, judecata) permitand controlul asupra ansamblului de imagini si idei pe care imaginatia le prezinta, fara coordonarea spiritului.
 Nu se poate nega faptul ca visele sunt influentate de cauze fiziologice, ceea ce, de altfel, anticii o stiau, deoarece tineau cont de pozitia omului in somn (care trebuia sa evite comprimarea ficatului, oglindaviselor adevarate), de ore, zile si anotimpuri (toamnasi iarna nu permiteau, dupa parerea lor, decat o interpretare mediocra)… De ace ea, dupa medicul arab Ibn Sina (Avicenna), Moreau de la Sarthe si Maine de Biran distingeau doua feluri de vise: intuitive (independente de starea fiziologica si singurele interesante pentru oniromantie) si afective sau organice (in legatura cu starile fiziologice si provocate de ele).
 Sa schitam cateva idei pentru fiecare categorie de vise.
 Visele intuitive sunt singurele relevante pentru stiinta profetica. Este oare exagerat sa credem ca “zeii” se ocupa de micile noastre probleme intr-atat incat sa ne dea sfaturi? Uneori suntem dezorientati de contradictiile relevate intre diferitele chei ale viselor, care sunt oferite gustului nostru de a cunoaste viitorul. Pe de alta parte, cate mii de vise nu si-au realizat prezicerile!
 Totusi, d-na de Thebes ne raspunde:
 1. Contradictiile intre cheile viselor nu sunt decat aparente; semnele nu sunt niciodata sigure, interpretarea lor variaza dupa culoare, juxtapunere sau suita imaginilor in sens contrar. Astfel, o cheie a viselor ne da cainele vazut in vis ca semn fericit, alta ca semn rau; ori semnul este fericit atunci cand cainele este alb, caci gri anunta o nenorocire, negru ruina, roscat discordia sau razboiul (roscat: amintire martiana).
 2. Pe de alta parte, sus-zisele indicatii variaza dupa tipul planetar al interesatului, dupa influentele astrale care actioneaza asupra intregii sale vieti… De exemplu, visul unui sarpe, amenintator pentru jupiterian, nu anunta decat o grija pentru saturnian; si daca pentru primul este un semn ostil visarea unei ape statatoare, pentru lunareste promisiune de bucurie si bogatie.
 3. In fine, contradictiile in chestiune, chiar reale, se explica prin diferentele de interpretari ale viselor la diferite popoare, unii crezand ca au remarcat constanta augurului rau
 Noi am spus ca ocultistii au vazut in vise o forma de presentiment sau telepatie, adica facultatea de a percepe de la distanta si fara ajutorul simturiior. Evenimentele care ne privesc pe fiecare din noi sunt pregatite intotdeauna, fara indoiala, prin legea determinismului, in imensul do-eniu al lumii invizibile; ele se afla acolo intr-un fel de stare de germen, ca samanta in siloz. Dar, in lumea spirituala, ca si in cea fizica, nu se realizeaza toate presentimentele, la fe! cum nu incoltesc toate semintele puse in pamant. Cauze, care uneori ne scapa, alteori sunt faptul vointei noastre avertizate de vis, opresc sau precipita evenimente in curs.
 Si d-na de Thebes, atat de celebra prin miile de vise pe care le-a interpretat in timpul consultatiilor sale si care a scris, cu ardoarea unei credinte, care era atat de convingatoare, celebra carte “Enigma visului”, are loialitatea de a-si arata prudenta cand scrie:
 ”Nu trebuie sa dam interpretarii viselor o certitudine absoluta. Trebuie facuta deosebirea intre stiinta si fantezie si sa admitem ca visele sunt mai degraba reminiscente sau reflectari ale preocuparilor decat semne… Cheile viselor nu trebuie luate ca litera de evanghelie. Tot ce se poate spune asupraviitorului misterios, acarui cercetare pasioneaza sufletul omenesc de cand exista oamenii, nu se va baza niciodata decat pe ipoteze si coincidente”.
 Si dupa ce avertiza in mod onest pe cei care ii ofereau onorarii mari pentru a afla de la ea interpretarea viselor, ea adauga urmatoarele randuri fermecatoare, de altfel imprumutate in parte Marii Enciclopedii, ce vor servi ca o concluzie asupra acestui paragraf asupra viselor intuitive:
 ”Anticii pretindeau ca se putea, cu ajutorul retetelor, amuletelor, rugaciunilor si desenelor, sa se regleze visele, sa se aiba numai vise dulci si placute si sa se evite cele rele. Ei recomandau, in special pentru acest scop, sa se plaseze o ramura de laur langa cap. Vreti un sfat asupra acestui punct? Visele placute sunt evocate de un suflet linistit si de o constiinta calma, cei rai nu au vise fericite. Faceti bine tuturor, iubiti si devotati-va, si noptile va vor fi populate cu amintiri si vise agreabile. Nu cititi seara pagini negre sau de groaza, caci ele se vor repeta in somnul dvs., in imagini oribile. Adormiti cu ganduri placute si veti avea vise frumoase… ” •
 in ceea ce priveste visele afective sau organice, provocate, intr-un mod natural, de starea patologica a organismului, ele prezinta un interes practic si de nenumarate ori controlat. Aceasta arata falsitatea urmatoarei pareri: “visele nu sunt decat minciuna”, deoarece ele pot revela celui care doarme un rau de care el nu stia poate. Parerea noastra este ca el sa cheme medicul pentru a-l consulta. Si atunci va putea spune ca intr-adevar visele i-au fost prevestitoare.
 Larousse care, in general, nu este prea bland cu tot ceea ce atinge supranaturalul, este obligat sa se inchine in fata evidentei. Asupra acestui subiect, el spune urmatoarele:
 ”Cele mai mici indispozitii, ca si cele mai grave boli, pot sa dea nastere viselor. Din nefericire, valoarea lor semiologica este foarte nesigura, nu se cunosc legaturile lor cu sediul si natura afectiumlor diverse care le intovarasesc. Tot ceea ce stim este ca, in timpul som-nului, activitatea patologica, care se realizeaza in adancurile organismului, provoaca vise mai mult sau mai putin in legatura cu organul bolnav. Acest lucru este atat de adevarat, incat uneori se poate banui o boala pe care nimic nu o dezvaluie in stare de veghe”.
 Sa dam cateva exemple. Afectiunile organice ale inimii sau ale arterelor sunt deseori anuntate inaintea producerii lor de vise urate sau cosmaruri, urmate de presentimente triste. Cand ele se repeta, pot fi privite ca simptome precursoare ale unei leziuni grave, deja foarte greu, daca nu imposibil, de prevenit. Cand aceasta a devenit inevitabila, visele sunt foarte scurte; ele apar in primul somn, urmate de o trezire sau tresarire. Aici se amesteca, aproape intotdeauna, teama de o moarte apropiata cu circumstante tragice. Dupa observatiile diversilor medici, hemoragiile spontane, rezultate ale unui aflux congestiv anormal, sunt uneori prezise de vise de incendii sau imagini criminale. Cu cat aceste vise sunt mai accentuate si mai bine conturate, cu atat mai mult ele trebuie luate in consideratie. indeosebi in perioada pre-mergatoare a nevrozelor si alienarii mintale, le intalnim avand o natura bizara si extraordinara, capabila sa alarmeze medicul. Nebunia, inainte de a se confirma, se dezvaluie adeseori prin cosmaruri ingrozitoare, de cel mai rau augur.
 Aceleasi fenomene mai mult intovarasesc bolile decat le preced. Cei care au febra incearca deseori o sete vie si viseaza ca nu si-o pot stinge. S-au vazut indivizi care au visat ca le-a fost taiat piciorul sau a fost transformat in piatra si a doua zi s-au trezit paralizati sau au paralizat cateva zile mai tarziu. Racirea unui membru sau compresiunea lui prelungita este intovarasita, adeseori, de aceleasi senzatii. Savantul Gressner a visat ca a fost muscat de un sarpe si imediat a recunoscut in acest vis semnele unui antrax, care l-a omorat in cinci zile. Arnauld Villeneuve a visat ca a fost muscat la picior de o vipera si cateva zile mai tarziu si-a vazut piciorul afectat de o ulceratie canceroasa. Cum s-a vazut din aceste exemple, aproape toate aceste vise, legate de diferite stari morbide, sunt cosmaruri. Visele sunt vesele si razatoare in mono-mani’a expansiva; stranii, bizare, dezordonate in manie; rare si fugitive in dementa si imbecilitate. Alterarea morbida a organelor genitale provoaca deseori vise erotice si polutii nocturne. Multi suferinzi de dureri de stomac viseaza ca beau apa limpede si cineaza la o masa splendida, dar nu intarzie sa incerce apoi senzatiile penibile frecvente (indivizii atinsi de indigestie, stanjeneli gastrice, ulcer sau cancer la stomac. Ipohondrii, la care travaliul digestiv este in general laborios, si femeile isterice, se afla in aceeasi situatie. Umflarea vezicii si diferite leziuni ale acestui organ antreneaza vise privitoare la fictiune, intotdeauna penibile. Dintre toate afectiunile, cele care antreneaza cu ele cele mai ingrozitoare cosmaruri sunt cele ale inimii, arterelor, creierului si aparatului respirator.
 Doctorii orientali merg putin mai departe.
 Medicina hindusa si cea chineza extrag de secote din vise, infor-matii pentru diagnosticarea bolilor. fn sistemul lor, visefe sunt divizate in cinci clase, corespunzatoare celor cinci mari viscere: inima, plamanii, rinichii, splina si ficatul. Fiecare clasa este divizata dupa doua stari anormale ale organului. Starea normala a acestor organe nu provoaca vise. Date fiind aceste principii, iata, ca exemplu al stiinielor asiatice, un rezumat al principalelor vise indicand functionarea proasta a unui organ:
 I. A visa fantome, monstri, figuri inspaimantatoare: semn al proastei functionari a inimii (vise strangulate); hiperfunctiune. A visa foc, flacari, fum luminos, incendii: semn al proastei functionari a inimii (ameteala provenind de la insuficienta curentului sangvin si a incetinirii vitezei); hipofunctiune.
 II. A visa lupte, razboi, arme, soldati: semn al proastei functionari a plamanilor; hiperfunctiune. A visa campii, mare, tara, drum si calatorii dificile: semn al proastei functionari a plamanilor; hipofunctiune.
 III. A visa oboseala insurmontabila, boala de rinichi: semn al proastei functionari a rinichilor; supraincarcare a canatetor, A visa ca inotam cu greu si suntem pe cale de a ne ineca: semn al proastei functionari a rinichilor: hipofunctiune.
 IV. A visa cantece, sarbatori, muzica, placeri: semn al functionarii proaste a splinei: supraincarcare a canalelor. A visa riscuri, batalie, dispute, mese: semn af funciionarii proaste a splinei: hipofunctiune.
 V. A visa paduri de nepatruns, munti abrupii, arbori: semn af functionarii proaste a ficatului: hiperfunciiune. A visa tarba, gazon, campii, tufisuri: semn al functionarii proaste a ficatului: hipofunciiune.
 in sfarsit, a visa paraie, izvoare murmuratoare, cascade este semn de anemie; a visa asasini, spanzuratoare, strangulare se explica prin sufocari astmatice.
 Se vede ca acest diagnostic prin vise se apropie sensibil, prin anumite inductii, de cel al medicilor occidentali, dar este un pic mai extins.
 In orice caz, se admite, in general, azi, ca cosmarurile penibile, sufocarile dureroase, cu senzatia unei morti iminente, dezvaluie o strangulare a arterelor creierului si inimii. Este utila indepartarea amenintarii de congestie pe care o indica visele printr-o modificare a regimului urmat. La fel, daca se viseaza des paralizie totala sau partiala, inseamna o circulatie defectuoasa a sangelui, o “compunere anormala a elementelor”.
 Aici, cel putin, visele prezinta un interes sigur, si este foarte probabil ca aceasta apficare practica a oniromantiei forma, la antici, ramura de baza a acestei stiinte, si am fi gresit daca am fi neglijat-o in acest studiu instructiv sub pretextul ca intai misticii, apoi sarlatanii, au facut-o sa devieze de la obiectul ei.


SURSA 03


 În limba greaca oneiros inseamna vis, si manteia se traduce ca fiind profetie.
 Toate popoarele, in toate epocile, au fost surprinse de extravaganta viselor, si de coincidentele pe care le-au observat intre subiectul viselor si evenimentele ulterioare. De asemenea, de la inceput s-a acordat o valoare premonitorie viselor, profetii au inceput sa le comenteze si o stiinta speciala s-a nascut pentru a le interpreta.
 Stiinta s-a numit atunci mantica sau oniromantie.
 Încrederea in relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului provenea din credinta in divinitatile care trimiteau in acest mod avertismente si sfaturi oamenilor intrupati pe pamant.
 Ca urmare, se vede clar ca oniromantia se leaga de divinatia intuitiva. Aici este vorba de comuniunea intima a spiritului intrupat cu entitatile angelice, de o pronosticare subiectiva si care se face prin sosirea spiritului luminilor celeste, pe timpul somnului, pentru a face o comunicare in numele Divinitatii. 
 Din grecescul manteia-divinatie.
 Ciceron, in discursul sau din lucrarea ,,Despre divinatie” mentioneaza: ,,Este o credinta veche al carei inceput urca pana in timpurile eroice si care este confirmata de acceptarea ei de catre poporul roman si de toate popoarele: anume ca exista oameni daruiti cu o anumita capacitate de divinatie. Grecii o numesc mantiche ceea ce inseamna ,,presentiment”.
 Mai inseamna ,,divinatie inductiva, artificiala, mediata, metagnomie inductiva.
 Mantica mai este definita ca fiind arta de a cunoaste, printr-o modalitate paranormala, esoterica ori religioasa trecutul si viitorul, ceea ce se afla departe sau este ascuns, ocultul, in mod mijlocit, adica gratie tehnicilor interpretative (astrologie, cartomantie) sau gratie interpretarilor tehnice (haruspiciu, cheie a viselor) si intemeindu-se pe baze reale (de ex. o lama de tarot) sau mentale (de ex. un vis).
 Mantica se imparte in mantii, iar cel ce cunoaste sau practica mantiile se numeste mantician.
 Mantia mai este cunoscuta si ca arta si stiinta aplicata unui anumit obiect sau care foloseste o anumita metoda.
 Mantiile se impart in arte divinatorii (cele ce privesc persoana) si arte conjecturale (cele care privesc omul in general, societatea etc.).
 Mantiile mai sunt clasificate dupa suporturile utilizate (vis: oniromantie; carti de ghicit; maruntaie de animale; morti; necromantie; semne ceresti; arte augurale etc.).
FUNCTIILE VISELOR
 Asadar spiritul omului intrupat este un imens computer divin viu si dispune de trei nivele ale memoriei:
 - memoria planetara, care este ratiunea si constiinta acestei intrupari, car econtine datele despre actele si faptele sale, despre cunoasterea acestei lumi, cumuland experienta sa.
 - memoria solara, care seteaza datele si informatiile cumulate in experientele anterioare, intrupari si destrupari, periplurile pe alte planete si in alte lumi.
 - memoria divina, in care Divinitatea a setat apartenenta spiritului respectiv la Lumina, recunoasterea prin arhetip a Dumnezeului Luminii, si a inscris Codul etic al spiritului omului in Lume.
 Va aduceti aminte talcul intrebarii Sfinxului din Egipt, care-i intreba pe trecatori cine este entitatea care : ,, umbla dimineata in patru, la pranz in doua si seara in trei picioare?”
 Spiritul omului invata de fiecare data, ca un copil, care este adus mereu si mereu la reintrupare, spre a cunoaste Creatia, mersul omului prin lume, sa traiasca iubirea, sa distinga contrariile binelui si raului, sa afle intelepciunea, sa probeze credinta-incredere in Dumnezeu, in aproapele sau si in sine.
CLASIFICAREA VISELOR
 Egiptul din vechime acorda viselor o semificatie mai degraba premonitorie: Zeul a creat visele pentru a arata oamenilor calea atunci cand ei nu pot sa-si intrevada viitorul, afirma o carte de intelepciune. 
 Preoti-cititori, scribi sacri si onirocriti interpretau, in temple, simbolurile viselor, dupa chei transmise din generatie in generatie. Oniromantia sau ghicitul in vise se practica pretutindeni.
 Pentru populatiile negrito din tribul Andaman visele sunt produse ale sufletului care este considerat drept partea malefica a fiintei.
 Se crede ca sufletul iese prin nas si infaptuieste, in afara corpului, o serie de ispravi de care omul ia cunostinta in vis (de unde rezulta ca nu sunt prosti deloc, pentru ca sufletul lor era benefic).
 Pentru indienii din America de Nord, visul este semnul ultim si decisiv al experientei.Visele sunt la originea liturghiilor, ele determina alegerea preotilor si confera calitatea de saman; din ele rezulta stiinta medicala, numele ce va fi dat copiilor si tabuurilor; ele randuiesc razboaiele, vanatorile, condamnarile la moarte si sprijinul cuvenit in anumite situatii, doar ele patrund in intunecimea eschatologica. În fine, visul confirma traditia: el este pecetea legalitatii si a autoritatii.
 Pentru triburile Bantu din Kasai (depresiunea congoleza), anumite vise sunt povestite de catre sufletele care se despart de trup in timpul somnului si merg sa dialogheze cu sufletele mortilor. Aceste vise au un caracter premonitoriu privitor la persoana respectiva sau pot sa constituie adevarate mesaje ale mortilor catre cei vii, interesand ansamblul colectivitatii.
 Problema ilara cu mortii-vii este aceea ca spiritele destrupate in urma ,,mortii” trupesti de pe pamant nu sunt moarte deloc, pentru ca ele se duc de fapt la cerul lor, unde au o viata extraordinara si fericita, si sunt mai vii chiar decat ,,mortii” ramasi aici pe pamant, si care se mandresc cu ,,mormintele” lor. Noi, cei intrupati suntem de fapt ,,mortii din morminte”, care vom invia la sfarsit de veacuri, adica vom fi activati si se va reface legatura cu cerul nostru, al fiecaruia.
 Doar nu crede cineva ca se vor ,,ridica scheletele din morminte” ca sa umble dizgratioase prin lume !
 De fapt, fenomenul parapsihologic actual demonstreaza aceasta ,,trezire” a spiritelor intrupate in era Varsator.
 Exemplele de vise celebre sunt nenumarate, si s-a incercat in repetate randuri sa se faca clasificarea lor. Pentru inlesnirea studiului, cercetarile analitice, etnologice si parapsihologice au impartit visele nocturne intr-un anumit numar de categorii:
 1. Visul profetic sau didactic care este un avertisment mai mult sau mai putin deghizat privitor la un eveniment critic din trecut, prezent sau viitor; originea acestor vise este adesea atribuita unei puteri ceresti.
 2. Visul initiatic al samanului sau budistului tibetan din Bardo-Todol, incarcat de eficienta magica, menit sa ne poarte intr-o alta lume printr-o cunoastere si o calatorie imaginare.
 3. Visul telepatic,care stabileste legatura cu gandirea si sentimentele unor persoane si grupuri aflate la departare.
 4. Visul vizionar care ne transporta in ceea ce H.Corbin numeste lumea imaginara si care presupune existenta in fiinta umana, la un anume nivel de constiinta, a unor puteri pe care civilizatia noastra poate ca le-a atrofiat sau paralizat, puteri despre care H.Corbin descopera marturii la misticii iranieni; este vorba aici nu de presimtire, nici de calatorie, ci de viziune.
 5. Visul-presentiment, care te face sa intuiesti si sa alegi o posibilitate dintr-o mie…
 6. Visul mitologic, care reproduce un anume arhetip important si care reflecta o angoasa fundamentala si universala.
 Pastrand proportiile, trebuie sa aratam ca visul poate sa fie in stare de veghe, si poate fi asimilat visului nocturn, atat in privinta simbolurilor pe care le articuleaza, cat si pentru functiile psihice, pe care este in stare sa le indeplineasca. Pe aceasta tema se fac antrenamnte si experimente reale. 
INTERPRETAREA VISELOR
 Primul aspect care intereseaza in interpretarea viselor este atunci cand cel care viseaza se afla in centrul visului sau.
 Nu trebuie sa va asteptati sa va oferim o cheie a viselor ,,la cheie”, desi vom incerca sa o propunem pe cea mai renumita.
 Chiar daca am avea toate culegerile bantu, chineze, aztece de interpretari onirice, si oricat de utila ar fi o asemenea culegere, ea nu ar fi suficienta sa elucideze complet orice interpretare.
 Visul anima si combina imagini pline de afectivitate. Limbajul visului este cel al simbolurilor. Arta de a le interpreta nu tine insa numai de reguli, de procedee sau semnificatii codificate si aplicate in mod mecanic. Mai este nevoie de o larga si apropiata intelegere.
 Cel ce viseaza, si se afla in posesia acestei posibilitati va putea sa citeasca, ca sa capete o imagine clara si sa-si satisfaca nevoia de interpretare primara a unor vise. Va fi nevoie insa de mai mult, si atunci veti fi nevoiti sa vedeti ce anume va recomandam ca sa aprofundati simbolurile legate de imaginile din visele voastre. În vise, valorile simbolice sant in mod fundamental asemanatoare cu cele din artele plastice, din literatura sau din mituri, dar ca pretutindeni, ele se afla in simbioza cu altele si in special cu un remediu psihic personal, si in special purtator, la randu-i de simboluri. Adevarata cheie a viselor se afla in adancul simbolurile percepute sau nu, dar intotdeauna fiind vii in spirit.
 Nu trebuie sa uitam ca ,,se viseaza despre sine si in sine, aproape in primul rand si aproape in exlusivitate” arata celebrul analist C.G.Jung. El stabileste o opozitie justa intre interpretarea viselor la nivelul obiectului, care ar fi cauzala si mecanica, si interpretarea la nivelul subiectului. Ultima pune in relatie insasi psihologia celui ce viseaza, cu fiecare element al visului, de exemplu cu fiecare dintre persoanele care actioneaza si functioneaza in vis. Fiecare persoana este asemenea unui simbol al subiectului.
 Primul tip de interpretare, la nivelul obiectului, este analitic, descompune continutul visului in drama lui complexa de remniscente si de amintiri care sunt ecoul conditiilor exterioare.
 Cel de-al doilea tip de interpetare, la nivelul subiectului, este sintetic prin aceea ca desprinde din cauzele contingente complexele de reminiscente si le propune pentru a fi intelese ca tendinte sau componente ale subiectului in care le reintegreaza astfel. În acest caz, toate continuturile visului sunt considerate drept simboluri ale continuturilor subiective.
 Jung sintetizeaza magistral acest aspect: ,,Întreaga aceasta geneza este esentialmente subiectiva, iar visul este teatrul unde cel ce viseaza este simultan actor, scena, sufleur, regizor, autor, public si critic”.
 Cel de-al doilea aspect care ne intereseaza in interpretarea viselor este atunci cand cel care viseaza este centrul povestii.
 Interpretarea simbolurilor onirice impune ca fiecare din cele trei elemente ale analizei sa fie repus intr-un context, sa fie iluminat prin asocieri spontane si, daca este posibil, sa fie amplificat, asa cum se mareste o fotografie.
 Prima regula, cea care este a contextului ne fereste de interpretarea unui vis izolat.
 Daca se cade sa ascultam povestea unui vis, facuta cu toata precizia de dorit, nu este mai putin necesar sa cunoastem mai multe vise ale celuiasi subiect, vise avute intr-un interval apropiat, si apoi la anumite date si in locuri diferite; un vis face parte dintr-un intreg ansamblu imaginativ si este doar o scena dintr-o mare drama cu o suta de acte diferite. Este necesar totodata sa cunoastem pe acel care viseaza, propria sa istorie si constiinta, ideea pe care si-o face despre sine si despre situatia sa. Caci viata lui imaginara face parte ea insasi dintr-un ansamblu, care este acela al vietii totale a persoanei in societate.
 Aceasta exigenta ne indeamna sa cercetam si mediile in care actioneaza subiectul si care reactioneaza fata de el.
 În ciuda aparentei lui dezlanate, visul se inscrie intr-o continuitate. Interpretarea simbolurilor nocturne sau diurne visul este un lant infinit de relatii.
 Întelegerea imaginarului nu este o simpla chestiune de imaginatie.
REGULI GENERALE PENTRU INTERPRETAREA VISELOR
 1. Gravitatea, importanta evenimentului anuntat este in raport direct cu profunzimea impresiei produse in vis de semnul sau precursor.
 2. Termenul faptului anuntat este proportional cu:
 - Pentru un animal, cu timpul lui de gestatie sau de incubatie, sau de iesire din ou.
 - Pentru un lucru, cu distanta la care se afla in vis.
 - Pentru un eveniment periodic, cu periodicitatea lui etc.
 3. În afara exceptiilor, destul de numeroase, semnificatia este in general contrara visului; astfel, a visa moarte inseamna casatorie sau fericire; crima, siguranta; oglinda, tradare.
 4. Monstruozitatile, diformitatile, uraciunile sunt totusi nefaste.
 5. Dreapta este buna (la fel ca si cifrele impare); stanga e nefasta.
 6. Toate animalele domestice, indeosebi de culoare deschisa, sunt semn bun.
 7. Reptilele sunt un semn foarte rau (calomnie, perfidie, tradare).
 8. Toate felinele salbatice, toti monstrii animali sunt nefasti;
 9. Pestii indica abundenta si noroc, daca sunt frumosi si apar la suprafata apei; dar, daca se afla pe fundul apei, sunt semn rau.
 10. Interpretarea pentru pasarile vazute in vis:
 - partea dreapta sau orient: semn benefic
 - partea stanga sau occident: semn malefic
 - zburand sus: fericire. Zburand jos: nefericire. Cantand: succes.
 - ascunzandu-si capul: semn rau, intorcandu-si capul: difficultati. Capul sub aripa: boala a unei fiinte dragi. Venind spre dvs.: aveti grija. Ranita: tradare.
 11. Fructele semnifica abundenta, in afara de cazul in care anotimpul nu este cel potrivit cand inseamna esec.
 12. Legumele sunt un indiciu deplorabil, cu doua exceptii (ciuperca si mazare).
 13. Variatele parti ale corpului indica persoanele la care se pot raporta visele.
 - visul unui cap, in zilele noastre: dvs.; la grecii antici: tatal.
 - vis despre dinti, in zilele noastre: o ruda apropiata.
 - vis despre mana dreapta, in zilele noastre: fratii si surorile; la grecii antici: mama, fiii, un prieten sau un frate.
 - vis despre mana stanga, in zilele noastre: copiii dvs.; la grecii antici: amanta, fata sau sora.
 - vis despre piciorul drept, in zilele noastre: parintii si bunicii dvs.; la grecii antici: sclavii.
 14. În cazul in care visati boli, dureri, consultati intotdeauna medicul.
 15. Armele sunt intotdeauna semn rau: tradare sau ruptura.
 16. Nu este niciodata favorabil sa visezi un animal de acelasi sex cu dvs.; contrariul este semn bun.
 17. Un obiect luminos, stralucitor, nou sau plin este un semn fericit.
 18. Toate visele despre eforturi semnifica dificultati de depasit. Daca, totusi, aceste eforturi sunt slabe sau incununate de succes, se poate prevedea o rezolvare fericita. Daca, din contra, sarcina visata este dificila, este semn de obstacole serioase.
 19. Un obiect intunecat, tern, vechi, uzat sau gol este un semn nefast.
 20. Urcarea este intotdeauna buna, indeosebi pe o scara, scara lui Iacob.
 21. Coborarea, intotdeauna funesta, indica cel putin o slabire.
 22. Este preferabil sa nu visati insecte (necazuri, griji).
 23. A visa rude si prieteni in viata, cu care aveti raporturi bune, este un semn favorabil.
 24. Pentru o tanara fata, daca se viseaza mireasa, inseamna ruptura, accident, moarte posibila.
 25. Toate nuantele negre sau intunecate exprima lucruri rele; nuantele luminoase au o semnificatie vesela; toate culorile puternice exprima pasiuni excesive; toate culorile amestecate cu negru au o semnificatie contrara celei pe care o aveau cand erau singure.
CULORILE CA SIMBOLURI
 - rosu viu: iubire ardenta; violet cald: putere.
 - rosu si negru: ura furioasa; violet si negru: intriga, tradat.
 - rosu intunecat: pasiune violenta; violet sumbru: tristete.
 - rosu deschis: afectiune; violet deschis: blandete, intelepciune.
 - galben inchis: pofte josnice; portocaliu: iubire fericita.
 - galben deschis: liniste materiala; indigo: semn benefic.
 - verde inchis: nefast, amenintare; alb: bucurii familiale.
 - verde deschis: seninatate, voiosie; negru: doliu, moarte.
 - albastru inchis: autoritarism; maro: melancolie, pericol.
 - albastru deschis: puritate, fericire; pietre albe: semne fericite.
VISELE ORACOL
 Visul premonitoriu se refera la un fapt sau intamplare comunicata din Lumea invizibila, in legatura cu ceva, care poate fi inscrisa in destinul cuiva, si care ii este revelata de o persoana clarvizionara, calificata sau necalificata (care viseaza accidental), in legatura cu faptul ca se va petrece in viitor. Si care chiar se va petrece.
 Exista si profetiile, referitoare la soarta unor oameni, la destinul unor popoare, civilizatii, mersul unor razboaie, la starea geoclimatica a unor zone sau a planetei pe care o locuim.
 Profetul este cel ce spune dinainte, este o persoana care prevesteste viitorul in insesi misterele lui.
 ,,Clasa profetilor, cei ce sunt judecatorii superiori ai oracolelor inspirate a fost instituita prin traditie” specifica Platon in studiul sau Timaios.
 Eliphas Levi l-a definit ca un adevarat si profound cunoscator: ,,A fi profet inseamna a vedea dinainte efectele din cauze, inseamna a citi in lumina stelelor” (Dogme et rituel de la haute magie).
 R. Guenon arata referitor la continutul si semnificatiile profetiei: ,,Cuvantul profetie nu ar trebui sa fie folosit, pentr a i se pastra sensul propriu, decat atunci cand este vorba de vestirile unor intamplari viitoare care fac parte din cartile sfinte ale diverselor traditii si care vin dintr-o inspiratie de ordin pur spiritual, in orice alt caz, folosirea lui este totalmente abuziva, iar singurul cuvant este cel de ,,prezicere”.
 Visul oracol insa este altceva. Visele oracol exista, dar a caror interpretare este de domeniul specialistilor.
 Cuvantul oracol are mai multe intelesuri.
 Cel mai cunoscut sens al insusi cuvantului vis inseamna ,,mesaj divin sau raspuns oracular, prezicere sau aparitie, acces la lumea imaginara sau calatorie astrala”.
 H.Corbin citeaza: ,,Rasul (,,trimisul”) este cel caruia ingerul Gabriel i s-a aratat fata in fata; atunci el l-a vazut si a vorbit cu dansul (…). Nabi (profetul) este cel care are viziuni in vis, in felul viziunii lui Avraam si in felul trimisului lui Dumnezeu inainte de revelatie (wahy), pana cand Gabriel a venit la el de la Dumnezeu, cu risalat-ul (misiunea profetului legislator)… În ceea ce-l priveste pe mohaddath (cel caruia ii vorbesc ingerii), acesta este cel caruia ii vorbeste ingerul; el il aude pe inger, dar fara sa-l vada, in vis”.
 În Antichitate, oracol putea sa fie raspunsul unui zeu dat credinciosului, care isi consulta zeul pentru a primi un raspuns, sau chiar sanctuarul insusi unde era dat raspunsul prin intermediul unor profetese numite Pithii.
 Oracolul este cuvantul unui zeu sau al unui erou divinizat, care a fost consultat intr-un loc precis, printr-un mijloc de divinatie si adeseori revelat prin gura unui om, nespecializat sau specializat, precum Sibylla sa preotul evreu(Iesira XVIII, 15-16).
 Virgiliu, in Eneida, facea o descriptie memorabila: ,,Astfel, din sanctuarul sau, Sibylla din Cumae raspandeste groaza sacra a oracolelor ei ambigue si mugeste in pestera ei unde adevarul se-nvaluie in umbra”.
 Sesizam diferenta dintre comunicarea divina, prin ingeri, care este revelatoare, si comunicarea halucinanta care nu este intotdeauna si numaidecat o premonitie.
 Adevaratul vis-oracol se petrece la mijlocul somnului, de preferinta intre orele 4-6 dimineata, cand functiile digestive sunt incheiate, cand corpul se afla intr-o buna stare de sanatate, cand spiritul nu se afla sub influenta vreunui excitant si cand pozitia de odihna, normala, nu provoaca nici o tulburare organelor interne.
 Atunci, la acea ora, cand se schimba polaritatile planurilor astrale, spiritului eliberat temporar din trupul fizic si decorporalizat in Astral, i se poate comunica, pe cale directa, de catre un mesager divin, inger numit in Biblie, un mesaj la adresa unei intamplari, persoana etc. Desigur ca este bine sa aratam ca exista asemenea persoane dar sunt necalificate, nespecializate, dar care primesc asemenea ,,comunicari” numite vise oracol, dar in mod incidental.
 Exista insa si persoane cu capacitati paranormale, initiati in acest domeniu, care au o comunicare permanenta si clara calauzele lor din Astralul Superior, care le fac comunicari frecvente in legatura cu persoane, soarta lor, intamplarile lor viitoare.
 Desigur ca se impune sa va semnalam aspectul ca si demonii le fac comunicari mediumurilor lor, vrajitoarele, care uneori se adeveresc si acelea, daca nu cumva au ei, diavolii si demonii, grija sa se intample fenomenele respective pentru a tine in mrejele lor pe credulii cu bani, care apeleaza la descifrarea viselor pe aceasta cale.
 De remarcat ca asemenea mediumnitati viseaza noaptea, chiar daca vor sau nu vor clientii lor, tot felul de bazaconii cu care sa-i sperie pe acestia, comunicandu-le la telefon si pe alta cale.
 Trebuie asadar sa distingem intre visele oracol pozitive si cele induse malefic si negativ.
 Lasam la latitudinea gandirii cititorului, a unei minime etici, mentalitati si observatii, ca sa judece in ce masura utilizarea cheii de mai jos ii poate fi utila si poate suscita interesele sale.
VISELE SUNT OARE PROFETICE ?
 Toti cunoastem coincidente intre unele comuicari din vis cu unele intamplari din viata, cel putin tulburatoare, si care au uimit spiritul. Sa adaugam ca unii savanti au crezut si cred inca in caracterul profetic al viselor, cel putin intr-o oarecare masura. Sa remarcam ca, daca in anumite conditii psiho-fizice fiinta umana se arata apta pentru precunoasterea evenimentelor viitoare, nu este extraordinar, intr-un mod asemanator, ca somnul se intovaraseste uneori cu perceptivitatea premonitorie, ca imaginile se traduc sub o forma mai mult sau mai putin simbolica?
 Thylbus noteaza in lucrarea ,,Domeniul Viselor” ca acestea sunt numai in proportie de 1% profetice.
 Viziunile nocturne sunt deseori determinate si de starea organica, de o senzatie fizica perceputa in timpul somnului.
 Deci, inainte de a folosi o cheie a viselor, ar fi bine incercati sa stiti mai intai, printr-o analiza minutioasa, ce ar fi putut da nastere visului care v-a tulburat. Numai in cazul in care vi se pare inexplicabil, si se petrece intr-un mod special, printr-o comunicare astrala, el poate sa aiba un caracter profetic.
 Egiptenii numeau visele “mesagerii misteriosi”, caci ei considerau ca erau trimise de zeita Isis care, ajutata de Serapis, le trimitea astfel avertismente si sfaturi.
 Pentru ocultisti, dedublarea Eu-lui in “Eu-l” fizic si “Eu-l” psihic sau astral, se realizeaza foarte rar in stare de veghe, si mai des in timpul somnului. Iar daca ei vad in vise o forma a presentimentului sau a telepatiei este pentru ca, spun ei, spiritul in timpul somnului, mai mult ca in stare de veghe, este eliberat de invelisul sau material, si poate sa comunice mai usor cu lumea astrala.
 Savantii, cel putin materialistii dispretuitori ai oricarei ipoteze care nu ia in consideratie scalpelul, explica visele prin afluxul sanguin, si le vad doar ca urmare a manifestarii unor cauze fiziologice, ele fiind opera sistemului nervos cand actioneaza asupra lui insusi, fara a comunica cu lumea exterioara, somnul suspendand, cel putin partial, anumite facultati (atentia, vointa, judecata) permitand controlul asupra ansamblului de imagini si idei pe care imaginatia le prezinta, fara coordonarea spiritului.
 Desigur ca ei nu recunosc ca ,,totul se afla in spirit si ceea ce uneste ce este sus cu ce este jos pentru a da miracolul unui singur lucru” este hermetic si inchis pentru neavizati .
 O asemenea latura a ocultismului sta la indemana unor paradiagnosti cu o mare putere, intuitie, cultura si cunoastere.
 Desigur ca si prostia are virtutile ei. Sa nu ai cu ce cerceta un domeniu foarte binecunoscut de altii, pe care-l investigheaza si experimenteaza de mii de ani, si sa spui ca nu-l admiti, sau ca nu exista pentru ca nu-l poti percepe tu, sau ca nu exista in lume decat ceea ce vezi si cunosti tu, nu este decat o simpla si derizorie expresie a prostiei savante.
 Nu se poate nega faptul ca visele sunt influentate si de cauze fiziologice, ceea ce, de altfel, anticii o stiau, deoarece tineau cont de pozitia omului in somn, de comprimarea ficatului, de orele somnului, de zile si anotimpuri si de influentele astrale.
 Dupa medicul arab Ibn Sina (Avicenna), Moreau de la Sarthe si Maine de Biran se disting doua feluri de vise: intuitive (independente de starea fiziologica si singurele interesante pentru oniromantie) si afective sau organice (in legatura cu starile fiziologice si provocate de ele).
 Visele intuitive sunt singurele relevante pentru stiinta profetica.
 Este oare chiar atat de exagerat sa credem ca “zeii” se ocupa de micile si misterioasele noastre probleme intr-atat incat sa ne dea sfaturi? 
 Uneori suntem dezorientati de contradictiile relevate intre diferitele chei ale viselor, care sunt oferite gustului nostru de a cunoaste viitorul.
 D-na de Thebes, celebra magiciana, da cateva exemple in acest sens prin care, credem, se raspunde cel mai bine curiozitatilor generale :
 - Contradictiile intre cheile viselor nu sunt decat aparente; semnele nu sunt niciodata sigure, interpretarea lor variaza dupa culoare, juxtapunere sau suita imaginilor in sens contrar. Astfel, o cheie a viselor ne da cainele vazut in vis ca semn fericit, alta ca semn rau; ori semnul este fericit atunci cand cainele este alb, caci gri anunta o nenorocire, negru ruina, roscat discordia sau razboiul.
 - Pe de alta parte, asa zisele indicatii variaza dupa tipul planetar al interesatului, dupa influentele astrale care actioneaza asupra intregii sale vieti. De exemplu, visul despre un sarpe, amenintator pentru jupiterian, nu anunta decat o grija pentru saturnian; si daca pentru primul este un semn ostil visarea unei ape statatoare, pentru individul lunar este o promisiune de bucurie si bogatie.
 - În fine, contradictiile in chestiune, chiar reale, se explica prin diferentele de interpretari ale viselor la diferite popoare, unii crezand ca au remarcat constanta augurului rau .
 Ocultistii au mai vazut in vise o forma de presentiment sau telepatie, adica facultatea de a percepe de la distanta si fara ajutorul simturilor.
 Evenimentele care ne privesc pe fiecare dintre noi sunt pregatite intotdeauna, fara indoiala, prin Legea cauzalitatii, in imensul imperiu al Lumii invizibile, iar unele sunt inscrise in spiritul nostru intrupat; pana si drumul din viitor; totul este inscris si setat in spirit de Divinitate si nimeni nu poate schimba.
 Si in lumea spirituala, ca si in cea fizica, nu se realizeaza toate presentimentele, la fel cum nu incoltesc nici toate semintele puse in pamant.
 Cauze, care uneori ne scapa, alteori doar fapte ale vointei noastre, avertizate prin vis, opresc sau precipita evenimente in curs.
 D-na de Thebes, atat de celebra prin miile de vise pe care le-a interpretat in timpul consultatiilor sale si care a scris, cu ardoarea specifica a credintei si increderii sale, care era atat de convingatoare, celebra carte “Enigma visului”, isi arata prudenta cand scria:
 ”Nu trebuie sa dam interpretarii viselor o certitudine absoluta. Trebuie facuta deosebirea intre stiinta si fantezie si sa admitem ca visele sunt mai degraba reminiscente sau reflectari ale preocuparilor decat semne. Cheile viselor nu trebuie luate ca litera de evanghelie. Tot ce se poate spune asupra viitorului misterios, a carui cercetare pasioneaza sufletul omenesc de cand exista oamenii, nu se va baza niciodata decat pe ipoteze si coincidente”.
 Si dupa ce avertiza in mod onest pe cei care ii ofereau onorarii mari pentru a afla de la ea interpretarea viselor, ea adauga urmatoarele randuri fermecatoare, de altfel imprumutate in parte si Marii Enciclopedii, ce vor servi ca o concluzie asupra acestui paragraf asupra viselor intuitive :
 ,,Anticii pretindeau ca se putea, cu ajutorul retetelor, amuletelor, rugaciunilor si desenelor, sa se regleze visele, sa se aiba numai vise dulci si placute si sa se evite cele rele. Ei recomandau, in special pentru acest scop, sa se plaseze o ramura de laur langa cap. Vreti un sfat asupra acestui punct? Visele placute sunt evocate de un suflet linistit si de o constiinta calma, cei rai nu au vise fericite. Faceti bine tuturor, iubiti si devotati-va, si noptile va vor fi populate cu amintiri si vise agreabile. Nu cititi seara pagini negre sau de groaza, caci ele se vor repeta in somnul vostru in imagini oribile. Adormiti cu ganduri placute si veti avea vise frumoase”.
 În ceea ce priveste visele afective sau organice, provocate, intr-un mod natural, de starea patologica a organismului, ele prezinta un interes practic si de nenumarate ori controlat. 
 Parerea noastra este ca el sa cheme medicul pentru a-l consulta, daca vaavea vise neplacute. Si atunci va putea spune ca intr-adevar visele i-au fost prevestitoare.
 Larousse care, in general, nu este prea bland cu tot ceea ce atinge supranaturalul, este obligat sa se inchine in fata evidentei.
 Asupra acestui subiect, el spunea urmatoarele:
 ”Cele mai mici indispozitii, ca si cele mai grave boli, pot sa dea nastere viselor. Din nefericire, valoarea lor semiologica este foarte nesigura, nu se cunosc legaturile lor cu sediul si natura afectiunilor diverse care le intovarasesc. Tot ceea ce stim este ca, in timpul somnului, activitatea patologica, care se realizeaza in adancurile organismului, provoaca vise mai mult sau mai putin in legatura cu organul bolnav. Acest lucru este atat de adevarat, incat uneori se poate banui o boala pe care nimic nu o dezvaluie in stare de veghe”.


sursa http://www.ipedia.ro

Sursa: Misterele Lumii