Rani venite din cer

Oricum am interpreta stigmatele fenomene paranormale, manifestari supranaturale sau pur si simplu miracole , ele au un ecou foarte puternic in constiinte si nu pot fi nici ignorate, nici trecute sub tacere.

Stigmatele reproduc, prin pozitie si numar, ranile lui Iisus pe corpul unor mistici crestini. Termenul provine din grecescul stigma, care inseamna marcaj efectuat cu o unealta ascutita. La vechii romani, sclavii evadati si raufacatorii erau insemnati pe umar cu fierul inrosit in foc. Biserica Catolica socoteste stigma­tizate persoanele pe al caror trup devin vizibile cele cinci rani ale Mantuitoru­lui, in stare sangeranda. Doua sunt situate pe maini, altele doua pe picioare, iar una pe piept. 

In anumite cazuri, rani­le apar doar pe maini. Uneori, ele sunt insotite de zgarieturi pe frunte – urme ale coroanei de spini. S-au inregistrat, de asemenea, situatii in care leziunile au aparut pe umarul drept, fiind asociate cu urmele crucii purtate de Iisus pe Golgota.
Muscatura Satanei
O categorie mai rara de stigmate se prezinta sub forma unor muscaturi. Majoritatea le considera semne ale Diavolului. Deja posedat sau pe cale de a fi posedat, subiectul resimte atacul Necuratului. Cand acesta ii apare sub forma de caine, omul crede ca a fost muscat. Cele mai multe muscaturi apar la incheieturile mainilor. Posibilitatile de verificare a autenticitatii stigmatelor de acest fel sunt reduse, iar sanatatea mintala a subiectilor este adesea pusa sub semnul indoielii. 

Adevarat si fals
Distingerea falsului de autentic nu este usoara nici in cazul stigmatelor ce reflecta urmele crucificarii. Pe de o parte, Biserica se arata prudenta in evalua­rea cazurilor individuale si nu exprima niciodata o concluzie atata timp cat persoanele in cauza sunt in viata. Ea examineaza cazurile cu atentie, iar stabilirea autenticitatii stigmatelor, extrem de laborioasa, dureaza ani de zile. Pe de alta parte, gratie vechimii fenomenului, regulile de evaluare sunt bine stabilite, dar difera de la o Biserica la alta. Vom incerca, totusi, sa identifi­cam principalele diferente dintre stigmatele adevarate si cele false. In situatiile autentice, ranile sunt adanci si se intampla chiar sa perforeze mainile si/sau picioarele.
Sangerarea este abundenta, uneori zilnica. Alteori, ea se produce saptamanal, mai ales vinerea, pe parcursul mai multor ani sau decenii. In unele situatii, leziunile nu se vindeca in urma tratamentelor medicale. Nu este obligatoriu ca toate cele cinci rani sa apara simultan. Prezente initial pe maini, ele se extind ulterior spre picioare si piept. Ranile emana adesea un miros placut, asemanator cu parfumul unei flori. Stigmatele autentice sunt dureroase. Prezenta lor este asociata cu starile de extaz mistic, mai ales cand apar prima oara. In privinta stigmatelor false, ele nu numai ca se prezinta sub forma unor intepaturi sau julituri superficiale, dar se si vindeca rapid, reactioneaza pozitiv la tratamente simple si apar o singura data.
Subiectul nu pare sa sufere in mod deosebit din cauza lor si le arata bucu­ros oricui. Un cuvant greu de spus in evaluarea autenticitatii stigmatelor il are viata persoanei in cauza. Daca subiectul nu s-a dovedit inainte de presupusa stigmatizare un om religios, falsul devine mult mai probabil. Un ultim criteriu de evaluare este sanatatea min­tala a subiectului. Daca acesta sufera de o afectiune psihica, credibilitatea stig­ma­telor nici macar nu mai este probata. Unii psihologi sustin ca ranile se produc natural, prin simpla actiune a imaginatiei, dublata de emotii puternice. Persoanei impresionate de suferintele Mantuitorului si patrunse de o mare dragoste fata de El ii apar pe corp ranile Acestuia.

Sursa: ……Astro……