Urcăm cu greutate un deal, dar coborâm cu repeziciune în vale. Urcăm cu greutate să rezolvăm problemele vieţii, dar coborâm cu repeziciune, prăbuşindu-ne în necazuri. Conştiinţa oricărui muritor când se luminează, când se întunecă sau când se umple, când se goleşte. Dacă suntem atenţi şi observăm când ne paşte perioada de cădere, putem face rezerve pentru a avea destulă putere să ajungem din nou sus. Fără aceste rezerve ne cufundăm în slăbiciune şi deprimare. Şi încă ceva, niciodată să nu luăm decizii importante în aceste momente grele, ca să nu regretăm mai târziu.
Greşelile se fac în momentele când conştiinţa este întunecată. Dar nici nu trebuie să fugim de efort şi greutăţi, ignorându-le, căci vor aduce cu ele, obligatoriu, altele şi mai mari. Problemele trebuie rezolvate, nu lăsate să se adune, căci înmulţirea lor sufocă apoi.
Pentru a nu sta cu sabia destinului fatidic deasupra capului este necesar a fi lichidate toate datoriile trecutului. O lege a Universului spune că nimeni nu scapă vreodată de datorii până nu le plăteşte. Încercările prin care trecem în viaţă există pentru a anunţa eliberarea de povara datoriilor, cunoscute sau nu. Îndurăm necazurile pentru a ajunge la bucurii. Trecând prin greutăţi se ajunge la realizările deosebite. Fericirea se află, adesea, acolo unde ne aşteptăm mai puţin. De cele mai multe ori, scenariile din mintea noastră nu seamănă cu realitatea viitoare, căci se găsesc destui factori care n-au fost luaţi în calcul şi care pot schimba finalul. Dar cu cât spiritul este mai înalt, cu atât decalajul între gând şi realitate este mai mic, pentru că se intră în rezonanţă cu spiritele de dincolo de vizibil care oferă ajutor. Însă pentru a ajunge la creştere spirituală este necesară purificarea fiinţei.
O metodă de purificare spirituală şi trupească este postul. Numai cine trece prin el îi înţelege importanţa. Se poate începe şi cu un post de 24 de ore, dar eficacitatea deosebită a lui se profilează de la minimum trei zile. În Biblie, exemplul lui Iisus, legat de postul de 40 de zile, a fost dat pentru a fi urmat, dar numai de cei care îi înţeleg importanţa. În Vechiul Testament al lui Moise, poruncile spun ce nu trebuie să facem, pe când în Noul Testament scrie ce trebuie să facem. La un corp care posteşte, vârsta fizică arată cu mult mai puţin decât cea biologică, pe când la cei care nu ştiu ce-i postul, vârsta biologică n-o ajunge niciodată pe cea fizică. Iniţiaţii sau sfinţii în viaţă postesc şi pentru cei care nu o fac, pentru a-i ajuta, trimiţând forţele spirituale înspre ajutorul acestora. Prin post, pe lângă curăţarea fizicului, sunt alungate şi entităţile malefice care stau agăţate de spiritul unora. Când discipolii au venit la Iisus să-l întrebe cum pot alunga demonii, El a răspuns: "Prin rugăciune şi post". Altfel, entităţile inferioare devin atât de puternice, încât pot provoca distrugerea fiinţelor agresate de ele.
Apa este, de asemenea, purificatoare. Doar ascultând cum curge apa, prin influenţa ei asupra plexului solar, apare efectul antrenării elementelor perturbatoare pentru a fi eliminate. Ţinând mâinile scufundate în apă, recomandabil a fi caldă, după câteva minute apare senzaţia că dispare o greutate din corp, care crea o stare de disconfort. Spălarea mâinilor de mai multe ori cu săpun, în acele momente conştientizând gândul de curăţenie ce acţionează în timpul spălatului, realizează o dată cu purificarea mâinilor fizice şi purificarea mâinilor eterice, care le îmbracă pe cele materiale. Astfel, le este oferită o putere energetică superioară, ce vine de dincolo de vizibil, fenomen care se petrece neobservat la majoritatea oamenilor. Transpiraţia este şi ea un proces prin care organismul elimină toxicitatea, ca şi rinichii, purificându-se. Astfel, acest proces constituie un element foarte necesar sănătăţii.
Aerul este şi el un purificator pentru fiinţa noastră. Prin exerciţii de respiraţie şi prin expunere conştientizată la aerul din mijlocul naturii se poate obţine eliberarea fizicului şi psihicului de impurităţile acumulate.
Focul este un alt element purificator. El reprezintă o poartă ce se deschide lumii de dincolo, fiind punctul care limitează lumea fizică de cea eterică. Prin foc se arde materia, trecând-o din vizibil în invizibil. Focul uşurează comunicarea cu lumea divină. Aprindem o lumânare atunci când vrem să intrăm în contact cu existenţa nevăzută. Focul transformă lemnele uscate şi fără strălucire în lumină. Să stăm în faţa focului, imaginându-ne că scoatem din noi tot ce este urât şi uscat pentru a fi ars, acesta fiind un alt mod de a scăpa de ce este inutil în noi. Astfel, se vor obţine căldură şi lumină cu ajutorul focului.
Se poate afirma că impurităţile din noi pot fi arse în foc, risipite prin vânt, înecate prin apă sau înghiţite de pământ, reuşind a ne elibera de ele în aceste moduri.
Într-o lumânare aprinsă se pot regăsi toate cele patru elemente: focul, în flacăra ei, aerul, fără de care arderea nu este posibilă, pământul, prin corpul lumânării, şi apa, prin ceara topită. Meditaţia în faţa flăcării lumânării reprezintă meditaţia în faţa Flăcării Universului a cărui părticică este. Ea este un centru care poate răspândi lumina, căldura, viaţa.
Pământul absoarbe toate deşeurile corpului fizic şi le transformă în sănătate şi putere, prin dorinţa noastră. Apa spală inima de toate impurităţile pentru a se instala dragostea dezinteresată, purtătoare a fericirii, bucuriei şi împlinirii. Inima se va simţi atunci limpede, cristalină, transparentă.
Aerul va purifica mintea, umplând-o de înţelepciune şi lumină. Gândul va deveni atunci mai pătrunzător, mai clar, mai luminos.
Arderea impurităţilor se face aici pe Pământ, iar puritatea ne leagă de cer. Cristalinul, transparentul, etericul se află sus. De aceea urcând mereu mai sus către Divin se obţine puritatea de la sine, căci efortul ridicării aduce rezonanţa cu vibraţiile cât mai înalte, eliberând toate corpurile subtile ale fiinţei. Când Corpurile Superioare ale omului sunt cufundate în frecvenţe superioare, vibraţiile care acţionează asupra lui şterg toate petele din sufletul său. O batistă care stă în vapori de parfum se impregnează cu mirosul acestuia, pe care îl poartă cu ea apoi. Aşa că intrând în lumea luminii împarfumate cu sentimente înalte, fiinţa se impregnează cu chintesenţele acestor tărâmuri şi devine iluminată, înmiresmată, emanând apoi o atmosferă de frumuseţe, puritate şi lumină.
Sursa:
jurnalul.ro
Amatorii de senzaţii tari vor avea curând o nouă opţiune: turismul spaţial! Primul aeroport spaţial privat din lume este gata în procent de 90%, se numeşte Spaceport America şi este situat în deşert, în New Mexico.
