AM LANSAT PRIMUL PORTAL REIKI & SPIRITUALITATE DIN ROMANIA!
VA ASTEPTAM!
NAMASTE!
Anca & Catalin Bogdan
Sursa: www.evolutiespirituala.ro
duminică, 27 ianuarie 2013
De ce fac copiii cancere? Partea I
Vedem mai nou atatia copii bolnavi de cancere insa cautam vinovati si mai putin solutii. Ele chiar exista insa daca am intelege de ce copiii fac cancere la varste foarte mici am incepe sa ne uitam la parinti.Copilul vine pe lume sa invete sa devina om. Asta se intampla firesc si fara cancer daca parintii lui sunt echilibrati, maturi emotional si ii permit copilului sa observe si sa integreze in el ceea ce fac ei ca parte a experientei umane: vorbitul, mersul, scrisul, cititul, socotitul, muncitul, relaxarea, odihna, bucuria si tristetea si toate celelalte emotii si activitati care ne definesc ca fiinte umane.
Un copil nu face cancer pentru ca este in contradictie cu realitatea din jur, asa cum fac adulti, ci pentru ca este o oglinda a ceea ce fac parintii lui. Acestia neglijeaza nevoile de atentie si validare si dezvoltare a copilului pentru ca ei insisi sunt imaturi si atunci lipsit de modele autentice de adaptare la realitatea inconjuratoare, insotiti de fiinte tulburate ele insele evident ca acest copil ale carui organe sunt in formare va fi privat de o dezvoltare normala a organelor sale si va dezvolta niste organe in care gasim cancere.
Care este rolul cancerului in corp? El este un program adaptativ prin care genetica noastra se conformeaza la cerintele mediului pentru a asigura supravietuirea individului sau sacrificarea indivizilor care sunt incapabili sa se adapteze datorita privarii de o stimulare eficienta care sa ii permita sa se dezvolte ca om, ca explorator al realitatii.
Deoarece parintii percep realitatea din jur ca ostila, stresanta, ei insisi au probleme de adaptare si astfel in loc sa il ajute pe copilul pe care l-au adus pe lume sa creasca firesc si sa se maturizeze emotional -invatand prin imitatie si apoi adaptare la propriile nevoi a instrumentelor de supravietire si evolutie - ei il priveaza de firescul maturizarii sale prin propriile lor conflicte nerezolvate cu mediul, cu realitatea asa cum este ea si nu asa cum se asteptau ei sa fie.
Da, desi pare aproape incredibil in mediile in care adultii pot experimenta orice si devin parinti copii lor nu fac niciodata cancer, vezi diverse triburi a caror viata este o deplina respectarea a cerintelor mediului de la individ pentru a supravietui si a se adapta.
In lumea moderna copilul este lasat in patut sau carucior sa planga cu disperare si noi inchidem usa sau zgaltaim caruciorul pana adoarme, nu ii alaptam decat 2-3 luni ca ne strica sanii, ii tinem in brate foarte putin ca sa nu se invete sa stea dupa fusta mamei sau sa fie prea mamosi, ii aruncam in crese si gradinite, la bunici si apoi ii luam si le pretindem sa se poarte altfel, ca si cum ar trebui sa stie micii magicieni care sunt asteptarile noastre de la ei si ca ei sunt niste robotei care sa satisfaca cerinte diferite din medii diferite fara a genera stari conflictuale. Asta nu este posibil si cu cat copilul trece pe la mai multe fiinte imature emotional fata de nevoile lui reale de participare activa la viata sociala, de iubire si acceptare neconditionate, cu atat mai facil ii va fi sa declanseze un conflict intre asteptarile innascute ale speciei de a ne fi respectate aceste drepturi si solicitarile nerealiste, ingrijirea complet paranoida a mamelor moderne, care din prea multa grija de a fi mame perfecte sunt adesea sursa de asa zisa boala a copilului.
Lipsa de rabdare, de blandete, de iubire neconditionata, de furnizare a atingerilor si tinerea in brate limitata de norme si nu de nevoile reale ale copilului duc la conflicte intre ce ar fi trebuit sa primeasca firesc, ca dat natural la venirea pe lume si ceea ce de fapt primeste copilul, o viata care seamana mai mult cu o condamnare la suferinta.
In aceste conditii, cu parinti stresati care nu stiu sa gestioneze propriile stari conflictuale, apare copilul care in loc sa dea de parinti echilibrati da de niste zombi, de niste marionete speriate de viata si care ii priveaza de firescul devenirii umane prin condamnarea inconstienta si ignoranta la boala, la cancere, care de fapt nu au rostul sa ii ucida, ci sa ii adapteze la realitatea din jur.
Aceste conflicte au existata si in trecut si copiii se adaptau cumva cerintelor mediului fizic si social, insa acum, in lumea moderna unde capacitatea de investigare este infinit mai crescuta si fricile parintilor exagerate de la cel mai banal stranut, pana la guturai si alte forme de manifestare minore pentru care copilul are nevoie doar de atentie pana la orice forma de asa zis cancer, care nu este decat un program comandat creierului de catre nevoia de adaptare, ducem copilul la investigatii, la stres in plus de spitale, personal medical unde este tratat ca o masinarie nu ca o fiinta umana.
Solutia pentru o viata sanatoasa este ca parintii sa devina responsabili.
De ani de zile ii invat pe parinti sa isi scape copiii de traume si conflicte rezolvandu-le pe ale lor, dupa ce am trecut personal de 2 ori prin aceasta asa zisa boala incurabila si mortala, leucemie acuta prima data si cancer cu metastaze generalizate a doua oara si sunt perfect sanatoasa.
Solutii exista insa ele vin spre noi prin oameni, trimisi de Dumnezeu sa faca lumina acolo unde este intunericul fricii, ignorantei, inconstientei, asta doar daca avem urechi sa ii ascultam si ochi sa ii vedem in acest ocean de informatii contradictorii care ne coplesesc si din care lipsa de maturitate nu ne permite sa iesim.
Multa sanatate si recunostinta pentru vietile pe care le aveti fiindca atunci cand poti fi recunoscator pentru tot, moartea si suferinta nu isi mai au rostul!
Sursa: autovindecarea.blogspot.ro
LUNA PLINA IN LEU -27 IANUARIE 2013 ORA 06:40- ORA ROMANIEI –“ ADEVARUL CARE TRANSFORMA SI VINDECA “
“In ritmul muzicii se ascunde un mister : daca l-as dezvalui , ar tulbura lumea “ RUMI
Luna Plina din 27 ianuarie are loc cu Luna pe gradul 7:25 Leu si Soarele pe gradul 7:25 Varsator cu un maxim in jurul orei 06:40, ora Romaniei . Luna Plina este un moment in care Soarele se afla in opozitie( aspect de 180 grade ) cu Luna, este o Luna stralucitoare, o Luna ce stie atat de bine sa aduca recompense sau dezamagiri, asta in functie de ce “ am semanat “ si de cum ne-am ocupat de “semintele plantate “ . De fapt , aspectul de Luna Plina poate fi privit ca un examen astral , un examen pe care il trecem sau il putem pica , asta in functie de cat de bine suntem pregatiti . Aceasta Luna Plina in Leu este mandra , creativa, aroganta , dramatica , accentueaza imaginea personala, genereaza nevoie de gesturi pline de avant , indrazneala, generozitate din dorinta de a atrage relatii bune , este un timp al teatralitatii in exprimarea parerilor dar o teatralitate cu un efect maxim. Luna Plina in Leu aduce “ lumina “ in visele noastre marete , suntem ajutati sa vedem care dintre acestea pot fi realizate si care trebuie sa le dam deoparte . Luna in Leu ne cere sa punem pe scena toata bogatia sufletului nostru si ca atare o bogatie plina de idealuri dar care nu tine seama de reactiile celorlalti . Soarele in Varsator este o energie ce ne da excentricitate, inventivitate , orice iese din obisnuit este bine venit, predispune la schimbare , inovatii, progres. Varsatorul vrea sa fie ascultat de toata lumea , inventeaza noi forme de comunicare, de gandire , de relatii ( Uranus este octava superioara a lui Mercur care vorbeste despre comunicare, minte , idei ) .
Cu Luna in Leu in opozitie cu Soarele in Varsator ( faza de Luna Plina in Leu ) suntem ajutati sa acordam idealurile noastre cu cei din jurul nostru, dintr-un grup, dintr-o societate , sa gasim oamenii , situatiile de viata care ne ofera placere , bucurie , sa dam glas impulsului inimii . Misiunea acestei Luni Pline in Leu este aceea de a ne ajuta sa dam glas impulsului inimii intr-un mod inedit , neasteptat ( Soarele in Varsator ). “ Fii deschis adevarului , indiferent de sursa “ ne spune Varsatorului iar aceasta Luna in Leu luminata de aceasta energie ne conduce care adevar in relatii , parteneriate , asocieri , probleme juridice , divorturi ( Luna Plina in casa VII ) .
In stransa legatura cu Luna Plina in Leu este asteroidul 4946 Askalaphus .
In mitologie , Askalaphus isi ducea traiul si indeplinea fel de fel de sarcini in lumea intunecata a lui Pluto. Ca orice personaj mitologic care iese in evidenta cu o tema concreta si Askalaphus iese in evidenta prin povestea de viata a lui Persephone ( Proserpina ) , fata lui Demeter –Ceres . Pluto -Hades a fost lovit de una din sagetile lui Eros (pus de mama lui , Venus) , in consecinta, printul intunericului cum a vazut-o pe Persephona , orbit de frumusetea, nevinovatia, inocenta ei , a rapit-o. Ceres a fost foarte suparata de disparitia fetei , a refuzat sa se intoarca pe Muntele Olimp , a pustiit pamantul. Ingrijorat, Jupiter l-a trimis pe Hermes-Mercur la Pluto pentru a negocia problema , pentru a lasa-o pe fata sa se intoarca la mama ei . Inainte de a-i da drumul, Pluto i-a dat sa inghida sase semninte de rodie semnificand casatoria lor si fortarea Persefonei sa se intoarca la el timp de sase luni.
Askalaphus a vazut acest lucru si a fugit sa-i spuna lui Ceres . Infuriata , Ceres l-a transformat pe Askalaphus in bufnita , o pasare de rau augur , o pasare care prin vocea ei anunta lucruri adevarate dar triste , vesteste durerea . Furia lui Ceres nu are legatura cu Askalaphus ci cu adevarul spus de el, un adevar care durea si o forta atat pe ea cat si pe fiica ei sa suporte anumite consecinte (Persephone a trebuit sa se intoarca la Puto ) In alte povesti se spune ca Ceres infuriata, l-a inchis pe Askalaphus sub o piatra dar aacesta a fost eliberat de Hercule . Atunci cand Ceres a dat din nou ochii cu el, ea l-a transformat intr-o bufnita.
In astrologie, Askalaphus are de a face cu adevarul care odata spus transforma viata celui care spune dar si viata celui despre care se spune vestea. Aduce incapacitatea de a pastra ceea ce vezi doar pentru tine , indiscretia , informarea ce aduce probleme , transformari , teama , repulsie dar si lucruri referitoare la medicina , medici, asistenta medicala . El a fost singurul martor al consumarii semnitelor de rodie de catre Persefona , el spune adevarul dar este pedepsit in loc sa fie recompensat .Marturia lui chiar daca este adevarata este daunatoare celui in favoarea caruia este spusa. Aceasta Luna Plina in Leu in fuziune cu asteroidul 4946 Askalaphus si in casa VII , aduce adevarul in relatii , un adevar care doare si transforma . Leul este legat si de conducatori , sefi , romantism , copiii , prin urmare , puteti “ fi informati “ si indurerati prin ceea ce aflati . Tot ce tine de medicina , medici , asistenta medicala capata o mare amploare in aceasta perioada prin fel de fel de informari , articole , emisiuni televizate care spun adevarul si numai adevarul . Ceea ce puteti afla in aceasta perioada , chiar daca este un mesaj sincer este totusi daunator , nu va convine si veti avea tendinta sa va razbunati pe cel care va aduce mesajul sau care va spune adevarul . Exista povesti de viata care chiar daca spun adevarul , ele trebuiesc tinute bine , altfel ……, deci va recomand sa fiti cat mai discreti si mai atenti .
Tot aceasta Luna Plina in Leu cu Askalaphus in Leu in casa VII poate arata cum si cu cine putem vindeca sufletul nostru ravasit , indurerat . Askalapus ramane un avertizor dar si un vindecator in aceste zile . Askalaphus ca Zeu al vindecarii ne vorbeste despre sanatate si bunastare sufleteasca iar in semnul Leului poate arata unele probleme legate de inima , circulatie , deci atentie , mergeti la doctor .
Luna plina in Leu face parte dintr-un aspect astrologic Cort , un aspect in forma de trapez ce cuprinde opozitia Luna –Soare si trei sextile ( aspecte benefice de 60 de grade ) : Luna in Leu in sextil cu Jupiter in Gemeni , Soarele in Varsator in sextil cu Uranus in Berbec , Jupiter in Gemeni in sextil cu Uranus in Berbec . Deci Luna Plina in Leu ( care idealuri marete pot fi realizate ?) este motivatia catre scopul indicat de Jupiter in Gemeni si Uranus in Berbec . Asadar , comunicarea poate deschide noi oportunitati , acest lucru este destul de favorabil pentru cei care vor sti sa isi prezinte ideile , Trebuie sa invatam ca “ informatia , gandul cladesc bogatia “ dar pentru asta trebuie sa luam in serios puterea creatoare a cuvantului , a limbajului. Uranus in Berbec ne pune intr-un mod unic sa na intrebam “ cine sunt eu ?” cerandu-ne fara prea multe emotii sa acceptam acele experiente care ne pot raspunde la aceasta intrebare .
Luna Plina in aspect de trigon cu Uranus ne elibereaza de blocajele impuse ( in relatii, asocieri, in modul cum de folosim talentele , senzualitatea ) gasind caile necesare pentru a trai mai liber si condusi de adevar. Este un timp al asumarii oricarui risc emotional , intuitia este la cote imense, progresul , noutatea , ineditul fac parte din acest cadou astral pentru noi . Tot ce tine de vizitatori , vizite neasteptate , intalniri intamplatoare sunt posibile in aceste zile . Intuitia sentimentala creste fiind capabili de a anticipa situatiile care ne pot face sa actionam intr-un mod sensibil si inteligent in materie de sentimente . Acest aspect este ca o scanteie ce aprinde romantismul din noi prin oameni neconventionali, originali, socanti chiar . Exista un al saselea simt care rupe orice bariera catre comunicarea cu acesti oameni .
Luna Plina in Leu in aspect benefic cu Jupiter in Gemeni favorizeaza optimismul , viata sociala , bucuria in familie , calatoriile , invatamantul superior , examenele , publicatiile . Totusi Jupiter ramane retrograd pana pe 30 ianuarie 2013 aducand in viata noastra oameni , fapte din trecut intr-un mod sortit . Jupiter retrograd repara ,reface , readuce oameni benefici evolutiei noastre , la urma , urmei ,scopul acestei energii este sa ajute si nu sa ne faca rau .
Venus in Capricorn face un aspect benefic cu Nodul Nord in Scorpion ( destinul , dharma , viitorul ) , este o perioada benefica intalnirilor ce au un sentiment de predestinat . Este un cronometru exceptional pentru evenimente sociale , dragoste , casatorii, copii, beneficii finaciare . Oportunitatile vin prin relatii si contacte inter-personale care implica de multe ori decizii , alegeri legate de valori iar cu Venus in Caproicorn , valorile au in definitie seriozitate , prudenta , inteligenta , statut social , finante , stabilitate, fidelitate .
In cele din urma, aceasta Luna Plina in conjunctie cu Askalapus si sustinuta benefic de Uranus si Jupiter ofera oportunitati multiple care ne elibereaza , ne transforma viata .
Adriana Tudosa
Sursa: http://adriana-astro.com
http://daniilgaucan.wordpress.com
Prietenul meu, îngerul
Există îngeri?
Răspunsul îl veți găsi în acest film.
Cinematografia rusă, sursa a multe dintre capodoperele zilelor noastre, nu se dezminte nici de data aceasta.
Cine nu a văzut această producție cinematografică ar trebui să-și facă timp s-o urmărească.
Pelicula este destinată tuturor, fiind o poveste minunată.
Pentru o zi de duminica ce poate fi mai bun decât un film ce încălzește sufletele.
În plus, personajele și atmosfera din film sunt atât de apropiate cu cele din țara noastră încât dacă nu s-ar vorbi în limba rusă, ai putea crede că acest film a fost făcut într-un oraș din România.
Vizionare plăcută.
Notă: În cazul în care nu vă apare subtitrarea în limba română, vă rugăm să apăsați pe butonul “CC”.
http://dei-matei.blogspot.ro/
Cele şapte minuni sau semne - EVANGHELIA DUPĂ IOAN - Rudolf Steiner
Evanghelia după Ioan
este, putem spune, unul din cele mai mari documente pe care le are omenirea nu numai dintre documentele religioase – iertat ne fie cuvântul – ci şi dintre documentele literar-artistice scrise până acum. Să studiem din acest punct de vedere acest document.
De la primele capitole, dacă le înţelegi corect, dacă ştii ce stă ascuns în spatele cuvintelor, vezi că, prin comparaţie şi stil, această operă este documentul cel mai închegat, cel mai perfect care există în lume. Acest lucru, desigur, nu se vede la o lectură superficială. La o primă analiză a Evangheliei după Ioan reiese că autorul ei – ştim de acum cine este el – enumeră şapte minuni până la evenimentul învierii lui Lazăr. Vom reveni mai târziu asupra semnificaţiei cifrei şapte. – Care sunt aceste şapte minuni sau semne?
1. Semnul arătat prin nunta din Cana Galileii;
2. Semnul arătat prin vindecarea fiului unui slujitor regesc;
3. Vindecarea slăbănogului, care era bolnav de 38 de ani, la scăldătoarea Betezda;
4. Hrănirea celor cinci mii de oameni;
5. Semnul arătat prin apariţia lui Christos mergând pe mare;
6. Semnul dat prin vindecarea orbului din naştere, şi, în sfârşit,
7. Semnul cel mai mare, inţierea lui Lazăr – transformarea lui Lazăr în însuşi autorul Evangheliei după Ioan
Acestea sunt şapte dintre semne. Se impune o întrebare acum: Ce înseamnă aceste şapte semne? Ce este cu această problemă a minunilor?
Evoluţia conştienţei umane a suferit de-a lungul timpului o serie de modificări. Am văzut că la începutul evoluţiei oamenii nu au pornit pur şi simplu dintr-o linie de evoluţie animală, ci dintr-o formă în care ei încă posedau darul clarvederii în mod natural. Oamenii erau clarvăzători, deşi conştienţa pe care o aveau nu le permitea să-şi spună încă: „Eu sunt”. Această facultate a conştienţei de sine ei şi-au cucerit-o treptat; pentru asta au trebuit să renunţe la vechea clarvedere.
Va veni o vreme, în viitor, în care toţi oamenii vor fi clarvăzători, păstrându-şi conştienţa de sine, conştienţa lui „Eu sunt”.
Acestea sunt cele trei trepte pe care, în parte, omenirea le-a străbătut deja şi pe care le mai are de străbătut.
În Atlantida oamenii trăiau într-un fel de conştienţă de vis, dar o conştienţă clarvăzătoare. Apoi ei au dobândit treptat conştienţa obiectuală exterioară, în schimbul căreia au trebuit să renunţe la facultatea obscură de clarvedere. În cele din urmă, în viitor, omul va avea o conştienţă clarvăzătoare legată indisolubil de această conştienţă de sine.
Astfel, omul se ridică de la o clarvedere confuză la o clarvedere dublată de conştienţa de sine, trecând printr-o conştienţă obiectuală, neclarvăzătoare.
Odată cu conştienţa umană s-au transformat şi toate celelalte condiţii de pe Pământ. Trebuie să fii lipsit de orizont să crezi că dacă astăzi lucrurile se petrec cum se petrec aşa au fost întotdeauna. Totul s-a transformat. S-au schimbat chiar şi raporturile dintre oameni, care nu mai sunt precum odinioară.
Până în momentul în care impulsul lui Christos a fecundat evoluţia omenirii, exista o înrâurire mult mai mare a unui suflet asupra altuia. Oamenii erau predispuşi spre aşa ceva. Omul nu auzea doar cuvintele pe care le rostea cu gura interlocutorul său, ci şi ceea ce simţea şi gândea acesta, dacă acest
interlocutor simţea sau gândea acel ceva în mod viu, cu intensitate. În timpurile de demult, în care iubirea depindea în special de legăturile de rudenie, ea era cu totul altceva decât este astăzi. Astăzi iubirea a căpătat un caracter mai sufletesc, dar nu mai este la fel de puternică. Ea îşi va recăpăta forţa de odinioară doar atunci când toate inimile omeneşti vor fi pătrunse de impulsul lui Christos. Iubirea, când acţiona odinioară, avea totodată asupra celorlalte suflete un efect vindecător, ca de balsam. Odată cu dezvoltarea gândirii şi inteligenţei, care, desigur, s-au dezvoltat treptat, aceste influențe ce treceau de la un suflet la altul au dispărut.
A putea influența sufletul altcuiva făcând să se reverse în el forţa propriului suflet era un dar propriu tuturor popoarelor vechi. De aceea, când vorbim de o influență a unui suflet asupra altuia trebuie să ne gândim la o putere de o anvergură mult mai mare, pe care un suflet o putea resimţi venind de la celălalt suflet. Chiar dacă nu există niciun document istoric în legătură cu acesta, chiar dacă niciun monument sau vreo piatră nu ne vorbeşte despre acest dar, privirea clarvăzătoare în Cronica Akasha ne dezvăluie faptul că odinioară mulţi bolnavi se puteau vindeca prin această influență psihică pe care un om o exercita asupra altuia. Sufletul mai avea încă multe alte puteri. Ceea ce astăzi ne apare ca o poveste cu zâne, faptul că omul, dacă voia, dacă se străduia şi dacă se antrena în mod special pentru asta,
putea să acţioneze benefic asupra creşterii plantelor, să o accelereze sau să o încetinească, din acest dar astăzi nu au mai rămas decât vagi urme.
Viaţa omenescă arăta altădată cu totul altfel. Odinioară nimeni nu s-ar fi mirat văzând cum acţionează o persoană asupra alteia, dacă această influență de la om la om era adecvată. Trebuie desigur specificat că pentru ca această influență sufletească să fie posibilă era necesar să existe întotdeauna două sau mai multe persoane. Chiar şi în zilele noastre ai putea să-ţi imaginezi pe cineva apărând printre oameni cu forţa lui Christos. Dar cei care ar crede cu tărie în El ar fi foarte dispersaţi, încât El nu ar putea exercita acea influență sufletească ce trece de la un om la altul. Pentru asta nu este destul să acţionezi, ci trebuie să existe şi fiinţe în stare să primească această influenţă. Cum odinioară cei care erau sensibili la astfel de influenţe erau mai numeroşi, nici nu trebuie să ne mire dacă auzim că pe atunci bolile se vindecau pe aceste căi psihice şi că şi alte efecte, care astăzi se obţin doar prin mijloace mecanice, atunci se obţineau prin influenţă psihică.
1. Semnul arătat prin nunta din Cana Galileii;
În Evanghelii totul trebuie luat literal, dar mai ales trebuie să înveţi să le citeşti.
De ce este accentuat, de pildă, chiar la primul dintre semne – semnificaţia mai profundă a minunii o vom cunoaşte mai târziu –, la discuţia care are loc la nunta din Cana, că ea a avut loc „în Cana Galileii”? Nu există – puteţi cerceta cât vreţi – în vechea Palestină şi în împrejurimile cunoscute de atunci o a doua Cana. De ce era deci nevoie să se adauge localităţilor cu denumire unică un nume suplimentar? Pentru că era important să reiasă că minunea care s-a produs trebuia să aibă loc în Galileea. Cu alte cuvinte, Christos nu ar fi putut găsi oamenii de care avea nevoie decât în Galileea şi nu în alte regiuni.
Christos a mers deci către cei în care tocmai apărea înţelegerea acestor lucruri – care simţeau nevoia de a găsi în sufletul lor, nu în legăturile de sânge pe care tocmai le-au rupt prin amestecul de sânge, forţa puternică care să le permită treptat oamenilor să exprime spiritualul în fizic.
Cu privire la acest prim semn este spus: Acolo, în Galileea, era o nuntă. Trebuie însă să fim conştienţi că în Evanghelia după Ioan niciun cuvânt nu este fără o semnificaţie deosebită. De ce, aşadar, o „nuntă”? Fiindcă prin căsătorie se realizează o uniune, fapt împlinit în sens eminent de către misiunea creştină: printr-o nuntă oamenii sunt adunaţi laolaltă. Şi de ce o nuntă „în Galileea”? Pentru că în Galileea vechile legături de sânge au fost rupte, pentru că acolo s-a amestecat sânge străin cu sânge străin.
Ce trebuia deci să se întâmple în timpurile de demult pentru ca să aibă loc o astfel de minune, pentru ca în urcioare să fie apă, însă când era băută să fie vin? Era necesară puterea magică ce se exercita datorită rudeniei de sânge. Desigur, această forţă exista în sufletele celor care luau parte la nunta din Cana Galileei. Trebuia creat doar un transfer.
Şi este spus în Evanghelia după Ioan mai departe (2, 1-3): „Şi era şi mama lui Iisus acolo. Iisus şi discipolii Săi fuseseră şi ei invitaţi la nuntă.” Şi cum vinul se terminase, mama lui Iisus l-a făcut atent şi i-a spus: „Nu mai este vin.”
Vă spuneam că trebuie creat un transfer pentru ca să se poată produce evenimentul. Forţa sufletească trebuia sprijinită într-un fel. Prin ce putea să fie sprijinită?
Luaţi textul grec şi deschideţi la acest pasaj din Evanghelie. Acolo nu veţi găsi decât cuvintele: „O, femeie, asta trece de la mine la tine!” El se referă aici la această forţă subtilă care trece de la un suflet la altul, care aici se transmite de la El la mama Sa. De aşa ceva are El însă nevoie în acest moment. El încă nu poate săvârşi în acest moment semne mai mari; pentru asta trebuie mai întâi să se împlinească timpul Său. De aceea El spune: Timpul meu, în care voi putea acţiona numai prin forţa mea, încă nu a venit. Deocamdată mai este necesară legătura magnetică ce trece de la sufletul lui Iisus din Nazaret la cel al mamei: „O, femeie, asta trece de la mine la tine!”
De altminteri, dacă El ar fi spus: „Femeie, ce am eu cu tine!”, cum ar fi ajuns ea să spună atunci slujitorilor: „Faceţi orice vă va zice”? Ea este dotată cu vechile forţe, despre care oamenii, astăzi, nu îşi mai amintesc nimic, şi ştie că El face apel la această legătură de sânge dintre fiu şi mamă, legătură care trebuie să conducă spre ceilalţi. Ea ştie că acţiona un fel de forţă spirituală invizibilă care va provoca ceva. Şi vă rog acum să citiţi, cu mare atenţie textul în continuare.
Cum să transformi apa în vin, cum să se întâmple acest lucru în mod exterior?
Ce se întâmplă? Şi tot aşa: Ce crede cel ce stă aici în faţa dumneavoastră şi vă vorbeşte, ce crede el despre această minune, că aici, pentru acei oameni, o substanţă s-a transformat în alta, când aproape nimeni nu mai crede aşa ceva? Dar cu o interpretare obişnuită nu te descurci aici.
Trebuie să-ţi reprezinţi că acele vase de piatră, acele urcioare, după toate aparenţele nu erau umplute cu apă. Nu se spune deloc că ele ar fi fost golite. Aşa ceva nu este scris. Dar dacă ele ar fi fost golite şi apoi umplute din nou – acolo este scris că ele ar fi fost umplute – ar trebui să crezi că apa care era la început în ele, printr-un truc, o scamatorie, ar fi fost transformată şi ea în vin. Cu aceasta însă nu ajungi nicăieri. Întreaga problemă cade, nu merge. Este evident că urcioarele erau goale pentru că umplerea lor avea să însemne ceva cu totul deosebit.
„Faceţi orice vă va zice”, a spus mama către slujitori. De ce fel de apă avea nevoie Chrisos? Lui îi trebuia o apă care provenea chiar din izvoarele naturii. De aceea este anume spus că apa a fost chiar atunci scoasă. Pentru scopul Său era nevoie doar de acea apă care nu şi-a pierdut încă forţele interioare pe care le are orice element cât timp este unit cu natura.
Asta este apa care Îi trebuia. – După cum spuneam, niciun cuvânt nu este lipsit de semnificaţie profundă în această Evanghelie. Trebuia o apă proaspăt scoasă pentru că Christos este fiinţa care tocmai s-a apropiat de Pământ, care tocmai s-a înrudit cu forţele care acţioneză în pământ. Când forţele vii ale apei conlucrează din nou cu ceea ce trece acolo „de la mine la tine” se întâmplă ceea ce este descris în Evanghelie: este chemat nunul, care stă sub impresia că acolo s-a petrecut ceva deosebit – dar ce anume nu ştie; se spune textual că el nu a văzut ce s-a petrecut, ci numai servitorii, şi că, sub impresia celor petrecute, simte că apa are gust de vin. Faptul este menţionat foarte clar, astfel că printr-o forţă sufletească se acţionează aici până într-un element exterior, respectiv până în elementul fizic al corpului omenesc. Ce trebuie însă să fi existat în mama lui Iisus din Nazaret însăşi pentru ca în acel moment credinţa ei să fie suficient de puternică încât să producă un astfel de efect? Ea trebuia să aibă convingerea că Cel numit acolo Fiul ei devenise Spiritul Pământului. Atunci marea forţă a credinţei care trăia în ea, unită cu forţa care trăia în El – cea care acţioneză de la mine la tine –, a putut să facă să se întâmple cele descrise.
Astfel, noi am arătat, în cazul primului semn, prin întreaga constelaţie de raporturi modul de intervenţie asupra lumii fizice, şi anume printr-o armonizare a sufletelor, prin ceea ce rămâne încă în domeniul legăturilor de sânge. A fost primul semn unde forţele lui Christos se arată cel mai puţin. Ea avea înă nevoie să fie susţinută de forţele sufleteşti ale mamei şi de cele existente în apa din natură, apa proaspătă de izvor. Aici forţa entităţii christice ne întâmpină la cel mai mic nivel. Dar ceea ce este important este că forţa christică trece asupra altui suflet, pregătit să o primească, şi prin aceasta produce efecte. Esenţial este că forţa christică are chiar puterea de a pregăti celelalte suflete pentru ca să apară efecte. Ea a sensibilizat pe comeseni în aşa fel încât să simtă şi ei că apa are gust de vin. Dar o forţă adevărată se fortifică prin acţiunea în sine. Când Christos ajunge să exercite a doua oară această forţă, ea a crescut deja. După cum cea mai elementară forţă se întăreşte prin exerciţiu, cu atât mai mult se întăreşte o forţă spirituală când a fost folosită o dată cu succes.
Va urma
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA112/GA112_CF09.html
http://adevarul2012.blogspot.ro
Cele şapte minuni sau semne - EVANGHELIA DUPĂ IOAN - Rudolf Steiner - continuare
Am arătat, în cazul primului semn, prin întreaga constelaţie de raporturi modul de intervenţie asupra lumii fizice, şi anume printr-o armonizare a sufletelor, prin ceea ce rămâne încă în domeniul legăturilor de sânge. A fost primul semn unde forţele lui Christos se arată cel mai puţin. Ea avea înă nevoie să fie susţinută de forţele sufleteşti ale mamei şi de cele existente în apa din natură, apa proaspătă de izvor. Aici forţa entităţii christice ne întâmpină la cel mai mic nivel. Dar ceea ce este important este că forţa christică trece asupra altui suflet, pregătit să o primească, şi prin aceasta produce efecte. Esenţial este că forţa christică are chiar puterea de a pregăti celelalte suflete pentru ca să apară efecte. Ea a sensibilizat pe comeseni în aşa fel încât să simtă şi ei că apa are gust de vin. Dar o forţă adevărată se fortifică prin acţiunea în sine. Când Christos ajunge să exercite a doua oară această forţă, ea a crescut deja. După cum cea mai elementară forţă se întăreşte prin exerciţiu, cu atât mai mult se întăreşte o forţă spirituală când a fost folosită o dată cu succes.
2. Semnul arătat prin vindecarea fiului unui slujitor regesc;
Al doilea semn este, după cum ştiţi din Evanghelia după Ioan, vindecarea fiului unui slujitor
regesc. Prin ce este vindecat fiul slujitorului regesc? Nici aici nu puteţi înţelege ceea ce s-a petrecut în realitate decât dacă citiţi corect Evanghelia după Ioan, dacă aveţi în vedere cuvintele care constituie esenţa acestui capitol. În versetul 50 din capitolul 4, după ce slujitorul regesc îi spune lui Iisus din Nazaret necazul său, citim:
„Iisus îi spune: Du-te, fiul tău trăieşte. Omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.”
Şi aici avem două suflete, sufletul lui Christos şi cel al tatălui al cărui fiu era bolnav. Şi cum acţionează cuvântul lu Christos: „Du-te, fiul tău trăieşte”? Acţiunea sa trezeşte în celălalt suflet forţa de a crede cele spuse. Aceste două forţe acţionează împreună. Cuvântul lui Christos a avut forţa de a se aprinde în celălalt suflet, încât slujitorul regesc a crezut. Dacă omul nu ar fi crezut, fiul său n-ar fi fost vindecat. Astfel, o forţă acţioneză asupra alteia: este nevoie de amândouă. Aici forţa christică se ridică la o treaptă mai înaltă. La nunta din Cana avea încă nevoie, pentru a putea acţiona, de susţinerea forţei materne. Acum însă a venit momentul în care forţa christică poate revărsa imediat în sufletul slujbaşului împărătesc cuvântul care aprinde scânteia. Aici avem o potenţare a forţei christice.
3. Vindecarea slăbănogului, care era bolnav de 38 de ani;
Al treilea semn este vindecarea bolnavului de lângă scăldătoarea Betezda, suferind de 38 de ani. Şi aici trebuie să citim cuvântul cel mai important, care luminează tot restul:
„Iisus i-a spus: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă.”
Bolnavul tocmai îi explica lui Iisus că îi era imposibil să se mişte:
„Doamne, nu am pe nimeni care să mă arunce în scăldătoare atunci când se tulbură apa; că până să vin eu altul coboară înaintea mea” (5, 7).
Atunci Christos îi spune – lucru de asemenea important, căci era o zi de Sabat, care făcea să domnească o atmosferă de sărbătoare şi de cea mai pură iubire între oameni –, îmbrăcând ceea ce avea de zis în cuvintele: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” (5, 8). Cuvinte pe care trebuie să le legăm de altele, nu mai puţin importante:
„Iată că ai fost vindecat. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (5, 14)
Ce vrea să spună prin asta este că boala pe care o avea de 38 de ani acest om era datorată păcatului său. Dacă acest păcat fusese comis în această viaţă sau într-o viaţă anterioară nu discutăm acum.
Ceea ce ne interesează este că Christos a revărsat în sufletul lui forţa de a face ceva, forţă care pătrunde până în natura moral-sufletească a celuilalt. Aici avem o altă potenţare a forţei christice. Mai înainte era vorba de ceva ce putea acţiona doar până la nivelul fizicului, de ceva ce avea ca rezultat ceva fizic. Acum însă este o boală despre care Christos însuşi spune că este în legătură cu păcatul bolnavului. În acest moment Christos ştie să intervină chiar asupra sufletului bolnavului. Anterior avusese încă nevoie de concursul tatălui bolnavului; acum forţa Sa acţionează în sufletul bolnavului, iar ceea ce îi dă un farmec în plus este că faptul se petrece în ziua Sabatului.
Omul modern nu mai are un simţ pentru astfel de lucruri, dar cel care trăia în spiritul Vechiului Testament înţelegea ce voia să se spună prin aceea că vindecarea s-a petrecut în ziua de Sabat. Tocmai de aceea iudeii au fost atât de tulburaţi văzând cum acest bolnav îşi „ia patul” într-o zi de Sabat. Această subliniere este deosebit de importantă. Atunci când citesc Evangheliile oamenii ar trebui să înveţe să gândească! Faptul că bolnavul care de 38 de ani nu putea merge a putut fi vindecat şi acum mergea n-ar trebui considerat ca de la sine înţeles; un paragraf ca cel ce urmează ar trebui să le dea de gândit:
„Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Astăzi este zi de Sabat şi nu îţi este îngăduit să-ţi iei
patul.” (5, 10)
Ceea ce îi frapează pe iudei nu este atât vindecarea acesui om cât faptul de a-l vedea purtându-şi patul în ziua de Sabat! Vindecarea acestui bolnav este legată de întrega conjunctură a acţiunii în ziua de Sabat. În Christos însuşi trăieşte acest gând: Dacă Sabatul urmează să fie într-adevăr o zi sfântă în ochii lui Dumnezeu, sufletele trebuie să aibă, prin forţă divină, o putere specială în această zi. Prin această putere Christos acţionează asupra celui aflat în faţa Sa, ea s-a transferat asupra sufletului bolnavului însuşi. Şi în timp ce înainte bolnavul nu găsise în el forţa de a birui urmările păcatului, acum el primeşte această putere prin acţiunea forţei christice. Avem o altă intensificare a forţei christice.
4. Hrănirea celor cinci mii de oameni;
Să examinăm mai întâi cel de al patrulea semn, cel al hrănirii celor cinci mii de oameni.
Să căutăm şi aici cuvintele cele mai importante din toate. În astfel de lucruri întotdeauna trebuie să ne gândim că o întâmplare de acest gen nu poate fi analizată cu o conştienţă cum este cea din ziva de azi. Dacă cei care au scris depre Christos în epoca în care a fost scrisă Evanghelia după Ioan ar fi avut mentalitatea pe care o are epoca noastră materialistă, ei ar fi scris într-adevăr cu totul altfel; căci ar fi fost surprinşi de cu totul ale lucruri decât cele care i-au frapat. Cele mai importante cuvinte însă – celelalte nu i-au frapat în mod deosebit, nici măcar faptul că pot fi hrăniţi cinci mii de oameni din puţinul care era –, care sunt în mod special reliefate, sunt acestea:
„Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor şi ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti cât au voit.” (6, 11)
Ce face aşadar Christos Iisus aici? Pentru a împlini ceea ce trebuia să se întâmple, El se foloseşte de sufletele discipolilor, ale celor care erau cu El şi care se ridicaseră treptat la nivelul Său. Era nevoie de participarea lor. Ei se află în jurul Lui; El poate trezi acum în ei o forţă sufletească de filantropie. Forţa Sa se revarsă în afară asupra lor. Cum s-au petrecut cele ce s-au întâmplat, despre asta vom mai vorbi. Să notăm însă că şi aici forţa christică cunoaşte o intensificare. Înainte ea s-a revărsat în sufletul celui bolnav de 30 de ani; acum ea se extinde în sufletele discipolilor. Aici acţionează în afară acea tensiune de forţe care trece de la sufletul Domnului la sufletul discipolilor. Forţa s-a extins de la un suflet la sufletele celorlalţi. Acum în sufletele discipolilor trăieşte acelaşi lucru ca în sufletul lui Christos.
Dacă oamenii ar vrea să spună: Ce se întâmplă printr-o astfel de influenţă? să se oprească la ce ne spune experienţa. Ei ar trebui să încerce să observe ce se întâmplă când forţa puternică a lui Christos nu acţiona singură ci aprindea forţa din alte suflete, astfel încât ea lucra mai departe. Astăzi nu întâlneşti oameni cu o credinţă atât de vie – poate ei cred teoretic, dar nu cu suficientă forţă. Ştiinţa spiritului ştie foarte bine ce s-a întâmplat.
Avem, aşadar, un crescendo de la o treaptă la alta a forţei christice.
5. Semnul arătat prin apariţia lui Christos mergând pe mare;
Al cincilea dintre semne este relatat în acelaşi capitol şi începe astfel:
„Şi când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
Şi, intrând în corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare.
Şi s-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la ei.
Şi suflând vânt mare, marea se întărâta.
După ce au vâslit deci ca la 25 sau 30 de stadii, au văzut pe Iisus venind pe mare şi apropiindu-se de corabie; şi ei s-au înfricoşat.” (6, 16-19)
Cei care editează astăzi Evangheliile scriu deasupra, ca un fel de titlu absolut inutil, de pildă: „Iisus umblă pe mare”, ca şi cum asta ar fi fost scris undeva în text. Nu asta este spus, ci: „Ucenicii îl văzură pe Iisus venind pe mare.” Asta este de fapt. Noi trebuie să luăm Evangheliile textual. Forţa lui Christos s-a întărit şi mai mult!
Ea a devenit atât de puternică prin exersarea firească din cadrul ultimelor acţiuni, încât poate acum nu numai să treacă de la un suflet la celelalte; sufletul lui Christos nu numai că se împărtăşeşte, prin forţele Sale, sufletelor celorlalţi, dar El poate apărea în propria Sa statură înaintea celuilalt suflet, dacă acesta este pregătit pentru aşa ceva. Aşadar, faptele sunt acestea: Cineva se află într-un loc. Forţa Sa este atât de mare încât ea acţionează asupra oamenilor aflaţi departe, la distanţă. Forţa christică acţionează însă atât de puternic acum încât ea nu numai că descătuşează în discipoli o forţă, aşa cum a făcut pe munte,
unde are loc înmulţirea pâinilor – acolo forţa doar s-a transferat asupra ucenicilor pentru a putea produce minunea. Acum ucenicii au forţa să Îl vadă pe Christos şi să-L privească în propria Sa făptură, deşi. ochii lor fizici nu Îl pot vedea acolo unde este. Christos a putut deveni vizibil în depărtare celor al căror suflet s-a unit deja cu al Său. Acum însă făptura Sa a ajuns să poată fi văzută spiritual. În momentul în care pentru discipoli posibilitatea de a-L vedea fizic dispare, apare cu atât mai puternic posibilitatea de a-L vedea spiritual – şi ei Îl văd pe Christos. Această vedere la distanţă este de aşa natură încât te face să vezi imaginea obiectului ca şi cum ar fi în imediata ta vecinătate. Încă o treaptă mai sus a forţei christice.
6. Semnul dat prin vindecarea orbului din naştere
Următorul semn este vindecarea orbului din naştre.
Povestirea acestei vindecări, aşa cum este înfăţişată în Evanghelia după Ioan, a fost cu totul deformată. Aşa cum o cunoaşteţi dumneavoastră din Evanghelii, ea sună aşa:
„Şi trecând, Iisus a văzut un orb din naştere.
Şi ucenicii lui L-au întrebat, zicând:
Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (9, 1-3)
Şi apoi El îl vindecă. Este oare cu adevărat creştinesc să interpretezi aceasta astfel: Acest om s-a născut orb nu pentru că părinţii săi ar fi păcătuit, nu pentru că ar fi păcătuit el însuşi, ci Dumnezeu l-a făcut orb pentru ca Christos să poată veni şi, spre gloria lui
Dumnezeu, să poată să înfăptuiască această minune? Aşadar, pentru a putea trece în contul lui Dumnezeu o acţiune era nevoie mai întâi ca respectivul să fie făcut orb de Dumnezeu! Dacă ai citit astfel, nu vei fi citit corect. În realitate nu este deloc greşit spus că „în acest orb trebuie să se arate lucrările lui Dumnezeu”.
Dacă vrem să înţelegem acest semn trebuie să urcăm la sensul ce se dădea în trecut cuvântului „Dumnezeu”. Cel mai uşor putem face aceasta dacă ne referim la un alt capitol, unde Christos este acuzat tocmai pentru a fi spus despre Sine însuşi că El şi Dumnezeu sunt una. Ce răspunde El?
„Iisus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră că eu am zis: Dumnezei sunteţi?” (10, 34)
Cu alte cuvinte, Christos răspunde: În adâncul fiecărui suflet omenesc există gemenele unui Dumnezeu, există ceva divin. De câte ori nu am spus noi că al patrulea principiu al
entităţii umane, Eul, este un germene al divinităţii în om! „Voi sunteţi Dumnezei!” înseamnă:
În voi locuieşte ceva divin! Acest divin este ceva diferit de om, de omul ca persoană, aşa cum trăieşte ea între naştere şi moarte; el nu este nici ceea ce omul moşteneşte de la părinţii lui. De unde provine acest divin, această individualitate a omului? Ea trece din întrupare în întrupare prin multe vieţi pământeşti. Această individualitate vine dintr-o viaţă pământească anterioară, dintr-o întrupare anterioară. Aşadar, nu părinţii sunt cei care au păcătuit, nici personalitatea sa, pentru care obişnuim să spunem „Eu”. Dar ceea ce a făcut ca acest om să se nască orb în această viaţă îşi are cauza într-o viaţă anterioară.
El a devenit orb pentru ca în orbirea sa să se arate lucrările lui Dumnezeu în el dintr-o viaţă anterioară. Karma, legea cauzei şi efectului, este indicată aici cât se poate de clar de către Christos Iisus.
Asupra cui trebuie acţionat în acest caz pentru ca să poată fi vindecată această boală? Trebuie acţionat nu asupra Eului trecător, cel care trăieşte între naştere şi moarte, ci trebuie forat mai adânc, până la Eul care trece dintr-o viaţă în alta. Din nou avem o potenţare a forţei christice. Până aici am văzut că ea nu a acţionat decât asupra a ceea ce este în prezent; acum ea acţioneză asupra a ceea ce supravieţuieşte morţii şi se continuă de la o viaţă la alta. Christos se simte pe
El însuşi ca reprezentant al Eu sunt-ului. Revărsându-şi forţa Sa în Eu sunt, Christos-Dumnezeu Cel înalt împărtăşindu-se Dumnezeului din om, El îi dă omului puterea de a se vindeca pe sine dinăuntru. Acum Christos pătrunde până în forul cel mai intim al sufletului. Forţa Sa se execită asupra individualităţii
veşnice a bolnavului şi o întăreşte, prin aceea că în individualitatea bolnavului îşi face apariţia chiar forţa lui Christos, coborând în felul acesta până la urmările încarnărilor sale anterioare.
Ce intensificare mai poate cunoaşte această forţă christică? Nu îi mai rămâne decât ca Christos să se apropie de om şi să trezescă în el propriul Său impuls, ca celălalt să primescă în aşa fel forţa
christică încât întreaga sa fiinţă să se pătrundă de ea şi el să devină un alt om, un om pătruns de Christos. Acest lucru se petrece la învierea lui Lazăr! Aici avem o nouă intensificare a fortei christice. Forţa christică urcă din treaptă în treaptă.
Unde găsim în lume un document liric de o compoziţie mai magistral gândită decât această Evanghelie? Şi cine nu s-ar înclina cu respect văzând cum aici evenimentele sunt astfel zugrăvite încât cunosc o gradaţie din treaptă în treaptă şi o înlănţuire minunată? Fie şi numai prin compoziţia artistică a Evangheliei după Ioan şi tot ar trebui să ne înclinăm în faţa autorului ei. În ea totul este gradat, din treaptă în treaptă, şi se potenţează.
Numai cine ştie să citească şi să înţeleagă despre ce este vorba poate presimţi însă sensul profund şi covârşitor al Evangheliei după Ioan.
Antroposofia este astăzi chemată să aşeze în faţa sufletelor noastre acest sens uriaş.
va urma
sursa
http://adevarul2012.blogspot.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)