Vedem mai nou atatia copii bolnavi de cancere insa cautam vinovati si mai putin solutii. Ele chiar exista insa daca am intelege de ce copiii fac cancere la varste foarte mici am incepe sa ne uitam la parinti.Copilul vine pe lume sa invete sa devina om. Asta se intampla firesc si fara cancer daca parintii lui sunt echilibrati, maturi emotional si ii permit copilului sa observe si sa integreze in el ceea ce fac ei ca parte a experientei umane: vorbitul, mersul, scrisul, cititul, socotitul, muncitul, relaxarea, odihna, bucuria si tristetea si toate celelalte emotii si activitati care ne definesc ca fiinte umane.
Un copil nu face cancer pentru ca este in contradictie cu realitatea din jur, asa cum fac adulti, ci pentru ca este o oglinda a ceea ce fac parintii lui. Acestia neglijeaza nevoile de atentie si validare si dezvoltare a copilului pentru ca ei insisi sunt imaturi si atunci lipsit de modele autentice de adaptare la realitatea inconjuratoare, insotiti de fiinte tulburate ele insele evident ca acest copil ale carui organe sunt in formare va fi privat de o dezvoltare normala a organelor sale si va dezvolta niste organe in care gasim cancere.
Care este rolul cancerului in corp? El este un program adaptativ prin care genetica noastra se conformeaza la cerintele mediului pentru a asigura supravietuirea individului sau sacrificarea indivizilor care sunt incapabili sa se adapteze datorita privarii de o stimulare eficienta care sa ii permita sa se dezvolte ca om, ca explorator al realitatii.
Deoarece parintii percep realitatea din jur ca ostila, stresanta, ei insisi au probleme de adaptare si astfel in loc sa il ajute pe copilul pe care l-au adus pe lume sa creasca firesc si sa se maturizeze emotional -invatand prin imitatie si apoi adaptare la propriile nevoi a instrumentelor de supravietire si evolutie - ei il priveaza de firescul maturizarii sale prin propriile lor conflicte nerezolvate cu mediul, cu realitatea asa cum este ea si nu asa cum se asteptau ei sa fie.
Da, desi pare aproape incredibil in mediile in care adultii pot experimenta orice si devin parinti copii lor nu fac niciodata cancer, vezi diverse triburi a caror viata este o deplina respectarea a cerintelor mediului de la individ pentru a supravietui si a se adapta.
In lumea moderna copilul este lasat in patut sau carucior sa planga cu disperare si noi inchidem usa sau zgaltaim caruciorul pana adoarme, nu ii alaptam decat 2-3 luni ca ne strica sanii, ii tinem in brate foarte putin ca sa nu se invete sa stea dupa fusta mamei sau sa fie prea mamosi, ii aruncam in crese si gradinite, la bunici si apoi ii luam si le pretindem sa se poarte altfel, ca si cum ar trebui sa stie micii magicieni care sunt asteptarile noastre de la ei si ca ei sunt niste robotei care sa satisfaca cerinte diferite din medii diferite fara a genera stari conflictuale. Asta nu este posibil si cu cat copilul trece pe la mai multe fiinte imature emotional fata de nevoile lui reale de participare activa la viata sociala, de iubire si acceptare neconditionate, cu atat mai facil ii va fi sa declanseze un conflict intre asteptarile innascute ale speciei de a ne fi respectate aceste drepturi si solicitarile nerealiste, ingrijirea complet paranoida a mamelor moderne, care din prea multa grija de a fi mame perfecte sunt adesea sursa de asa zisa boala a copilului.
Lipsa de rabdare, de blandete, de iubire neconditionata, de furnizare a atingerilor si tinerea in brate limitata de norme si nu de nevoile reale ale copilului duc la conflicte intre ce ar fi trebuit sa primeasca firesc, ca dat natural la venirea pe lume si ceea ce de fapt primeste copilul, o viata care seamana mai mult cu o condamnare la suferinta.
In aceste conditii, cu parinti stresati care nu stiu sa gestioneze propriile stari conflictuale, apare copilul care in loc sa dea de parinti echilibrati da de niste zombi, de niste marionete speriate de viata si care ii priveaza de firescul devenirii umane prin condamnarea inconstienta si ignoranta la boala, la cancere, care de fapt nu au rostul sa ii ucida, ci sa ii adapteze la realitatea din jur.
Aceste conflicte au existata si in trecut si copiii se adaptau cumva cerintelor mediului fizic si social, insa acum, in lumea moderna unde capacitatea de investigare este infinit mai crescuta si fricile parintilor exagerate de la cel mai banal stranut, pana la guturai si alte forme de manifestare minore pentru care copilul are nevoie doar de atentie pana la orice forma de asa zis cancer, care nu este decat un program comandat creierului de catre nevoia de adaptare, ducem copilul la investigatii, la stres in plus de spitale, personal medical unde este tratat ca o masinarie nu ca o fiinta umana.
Solutia pentru o viata sanatoasa este ca parintii sa devina responsabili.
De ani de zile ii invat pe parinti sa isi scape copiii de traume si conflicte rezolvandu-le pe ale lor, dupa ce am trecut personal de 2 ori prin aceasta asa zisa boala incurabila si mortala, leucemie acuta prima data si cancer cu metastaze generalizate a doua oara si sunt perfect sanatoasa.
Solutii exista insa ele vin spre noi prin oameni, trimisi de Dumnezeu sa faca lumina acolo unde este intunericul fricii, ignorantei, inconstientei, asta doar daca avem urechi sa ii ascultam si ochi sa ii vedem in acest ocean de informatii contradictorii care ne coplesesc si din care lipsa de maturitate nu ne permite sa iesim.
Multa sanatate si recunostinta pentru vietile pe care le aveti fiindca atunci cand poti fi recunoscator pentru tot, moartea si suferinta nu isi mai au rostul!
Sursa: autovindecarea.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu