Iubirea - Osho

Osho: "Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc"

  

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

                                                    Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. 

Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. 

Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte ! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).

Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt. 

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã ! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat.  

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient.

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.  

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. 

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ceinima este sursa oricãrei vindecãri.

Osho 

sursa: http://frecventa-sufletului.blogspot.ro

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Dacă va fi să fie cum aştepţi, e bine, iar de nu va fi să fie, e tot bine!

Maestre, nu te-ai supărat pe mine pentru că nu am făcut aşa cum ai vrut?” „Mă bucur întotdeauna pentru fericirea ta, dar pentru că nu am nici un fel de aşteptări în ceea ce te priveşte, orice ai face nu mă poate afecta”, i-a replicat Maestrul (fragment din „Autobiografia unui yo­ghin” a lui Yogananda). Comentăm astăzi expresia „pentru că nu am aşteptări în ce te priveşte, orice ai face nu mă poate afecta”.

Vorbim despre puterea aşteptărilor de a ne dezechilibra emoţional. Mulţime de emoţii negative pe care le trăiesc oamenii apar din pricina aşteptărilor disproporţionate, adesea iluzorii pe care le au de la alţi oameni şi chiar de la ei înşişi. Aşteptările ne pot face fericiţi şi ne pot ghida pe drumul către împlinirea unor vise, cum ne pot răpi liniştea şi starea interioară de mulţumire. Ca toate lucrurile pe lumea asta, aşteptările au şi ele două tăişuri. Abilitatea noastră de a avea aşteptări sau de a le ajusta de fiecare dată, în aşa fel încât ele să ne servească şi nu să ne saboteze, ar putea fi cheia către măiestrie în viaţa omenească.

Mulţi, foarte mulţi oameni nu cred în transmiterea gândurilor sau a emoţiilor, unii au chiar un soi de reacţie adversă la asemenea idei, totuşi, în mod straniu, aceştia „se aşteaptă” ca cei din jur să ştie ce gândesc ei, ce vor, ce nevoi şi ce dorinţe au şi să le împlinească. Ei sunt aceia care cred că „oamenii ar trebui să ştie” ce au de făcut. Că oamenilor ar trebui să le treacă părin minte aceleaşi gânduri care le trec şi lor. Dacă se gândesc acum că „x trebuie să le dea un telefon”, ei creează instantaneu o aşteptare, o neînţelegere interioară, o emoţie negativă şi chiar o frustrare.

Ei se aşteaptă la un telefon, iar celălalt... nu gândeşte la fel, face altfel, celălalt habar nu are de aşteptarea cu pricina. De la o mică aşteptare de acest fel poate izbucni un foc interior, un amestec de frustrare şi de iubire, de dorinţă de apropiere şi de ură cauzată tocmai de aşteptarea neîmplinită. Toţi cei care au trecut prin poveşti de iubire pot recunoaşte simptomatologia aşteptării unui telefon care nu mai vine şi valurile de emoţie şi de tensiune apărute ca o consecinţă a acestei aparent mărunte aşteptări.

Aşteptările nu ne afectează numai în lăuntrul relaţiilor de dragoste, ci în toate relaţiile noastre de viaţă. Noi avem aşteptări de la noi înşine şi avem aşteptări de la întreaga lume. Când aşteptăm ca un lucru să fie într-un fel anume, mintea vede unilateral. Mintea-şi pune ochelarii de cal. Ea vede propria-i perspectivă, fără a socoti că şi ceilalţi ar putea vedea cu ochelari de acelaşi fel, dar din un­ghiuri diferite. De aceea, aşteptările de care devenim dependenţi sunt şi cele prin care mintea noastră se agaţă de spânzurătoare, pentru a ne purta apoi pe valurile de nestăpânit ale suferinţei, frustrării, nefericirii şi deziluziei.

Un om plin de aşteptări nu poate simţi fericirea; el vede fericirea cu ochelarii minţii sale, cu ochelarii personali şi o vede împli­nită atunci când ceilalţi fac, spun şi se comportă aşa s-ar aştepta el însuşi. Dar lumea, oamenii apropiaţi şi chiar evenimentele tind întotdeauna să ia forme atât de diverse, atât de opuse încât aşteptările noastre vor fi întotdeauna înşelate. Oamenii nu vor face în mod exact ceea ce noi aşteptăm de la ei. Nu vom putea nici noi să facem tot ceea ce alţii aşteaptă să facem. Întotdeauna ne vor înşela aşteptările câte puţin şi, chiar dacă oamenii ar face mereu ceea ce noi aşteptăm, vom găsi cu mintea altceva de aşteptat. Un om fericit este un om care şi-a ajustat nivelul aş­tep­tă­ri­lor.

Un om fericit este unul care poate avea aşteptări, dar care nu se înfurie şi nu suferă dacă ceea ce aşteaptă nu se împlineşte şi nu caută perfecţiunea. Căci în spatele mulţimii de aşteptări ce ne populează mintea se piteşte mirosul straşnic al parumului numit perfecţionism. În principiu, toate lucrurile ar putea fi altfel decât sunt. Toate ar putea fi mai bune. Oamenii ar putea fi mai buni, dar nu sunt întotdeauna şi nu sunt toţi la fel de buni. Şi frunzele ar putea fi mai frumoase, dar nu sunt toate la fel. Nici trandafirii nu sunt la fel de frumoşi, aşa că aşteptările exagerate nu fac decât să pretindă că ceilalţi ar trebui să facă ceea ce gândim noi că-i bun. Iar asta ne face nefericiţi. Să fii mai fericit ar însemna să aştepţi mai puţin sau să aştepţi cât vrei de mult, dar relaxat; dacă va fi să fie cum aştepţi, e bine, iar de nu va fi să fie, e tot bine!

Maria Timuc 

Sursa: http://eulinterior.blogspot.ro

Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.

Postat Maria

"Oare de ce fac din tantar armasar? Pentru ca Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul. Oamenii creaza intotdeauna probleme mari din nimic. Toate problemele sunt imaginare - le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru. Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci. Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens. Creaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata. Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte - numai atunci cand se lupta. Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul. Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme - e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar. Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti. Hotaraste-te si traieste-o. Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte. Eul exista numai in conflict - Eul nu e o entitate, este o tensiune. Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii. Dintr-o data se face pustiu. Asta inseamna iluminare - intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme. Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci? Incepi imediat sa TRAIESTI. Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze. Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste. Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie. Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea. De aceea insist atat de mult asupra dansului. Danseaza pana la orgasm; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap - energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase. Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator. Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul. Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta. Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat." OSHO

Sursa: http://eulinterior.blogspot.ro

Scrisoarea lui Gregg Braden către comunitate – 2012

In sfârşit, anul 2012 a sosit! 

În acest an crucial pentru noi şi pentru lumea noastră, este clar că rolul comunităţii a devenit cheia modului în care navigăm către schimbările uriaşe pe care viaţa pare că ni le-a adus în cale. Profit de această ocazie, ca să-mi exprim recunoştinţa pentru tot ceea ce faceţi pentru ca marea comunitate a lumii noastre să devină un loc mai bun. Aş vrea să ştiţi că nu am fost niciodată mai optimist în legătură cu viitorul şi cu lumea care începe să se contureze în faţa ochilor noştri! 

Începând cu tradiţiile orale ale popoarelor ancestrale din lumea întreagă, la cele mai preţuite tradiţii spirituale ale lumii noastre, semnificaţia lui 2012 „fereastra schimbării” nu mai este secretă. Strămoşii noştri ştiau că acest timp al schimbării va veni, pentru că întotdeauna se întâmpla aşa. Ei au înţeles natura ciclică a mediului natural de pe Pământ. (vezi cartea Timpul Fractal, publicată de Editura For You) Ei au mai ştiut şi că viitorul nostru va fi determinat mai puţin de schimbările în sine şi mai mult de noi înşine şi de alegerea fie să ne luptăm unii cu alţii, fie să ne ajutăm unii pe alţii, pe măsură ce trecem prin aceste schimbări. (vezi cartea Adevăr profund, care va fi publicată de Editura For You) 

Din diverse motive, cele mai luminate minţi ale timpurilor actuale s-au pus de acord asupra acestui subiect. Oameni de ştiinţă, ingineri, arhitecţi, lideri religioşi şi spirituali din lume ne avertizează că alegerile pe care le facem în viitorul apropiat vor determina soarta naţiunilor, a civilizaţiilor şi viitorul vieţii Aici, pe Pământ. (Crossroads for Planet Earth, Scientific American, September 2005) 

Am fost rugat de mulţi oameni din multe locuri ale lumii să comentez evenimentele din 2011, unde consider că vor conduce ele şi ce putem să aşteptăm de la 2012 şi de la anii care vor urma. În loc să răspund la sute de scrisori, am ales să răspund într-o scrisoare adresată comunităţii.

Decorul este aranjat. 

Nu este niciun secret că lumea din trecut nu mai există. Modul convenţional de a gândi şi de a trăi, cu care eram obişnuiţi, modul în care găndeam despre slujbele noastre, cariere, bani, bogăţie, securitate, vindecare sau rolul Americii în lume se destramă în faţa ochilor noştri, mai repede decât s-au aşteptat cei care ştiau că aceste schimbări pot veni. Este un adevăr că noi suntem acum martorii celei mai mari schimbări în domeniul puterii, sănătăţii, resurselor şi la nivelul modului în care gândim, consemnate în istorie. Şi chiar dacă experţii au punctele lor de vedere, în legătură cu ce se află la rădăcina unei anumite crize sau ce „a mers rău” în anumite situaţii, când facem un pas în spate şi privim la imaginea de ansamblu, ne dăm seama că motivul pentru care se întâmplă astfel de schimbări masive este că lumea trecutului nu mai este susţinută în contextul actual. 

De la ideile legate de energie, economie, tehnologice, până la modul în care gândim în privinţa securităţii şi a modului în care naţiunile lucrează împreună, alegerile făcute în trecut nu mai funcţionează în lumea de astăzi. Pe măsură ce descoperim limitele şi experimentăm consecinţele marii curbe de învăţare care ne-a dus către 2012, ajungem la un punct de cotitură, cu numai două rezultate posibile: transformarea sau colapsul. 

Punctul de cotitură şi alegere, 2012 

Dacă tradiţiile străvechi şi ştiinţa modernă subliniază măreţia timpurilor noastre, ele ne reamintesc un lucru extrem de puternic: noi determinăm, prin alegerile noastre, rezultatele. Întrebarea este: Cum facem ca procesul păcii, al cooperării şi al vindecării să funcţioneze în favoarea noastră? Şi, mai ales, cum creăm un mediu cu o economie sustenabilă şi corectă? Un mediu în care să împărtăşim tot ceea ce ne oferă Pământul, într-un mod respectuos şi plin de compasiune, cu tot ce înseamnă viaţa? Un mediu în care să putem crea punţi peste prăpastiile din structura societăţii? 

Munca diversificată, pe care am făcut-o în ultimii 25 de ani, este răspunsul meu la aceste întrebări. Alegerile pe care le facem în viaţă sunt o reflectare a modului în care gândim despre noi înşine şi unii despre ceilalţi, despre relaţia cu pământul, despre trecutul nostru. Cred că atunci când lucrurile din aceste relaţii sunt clare, alegerile noastre devin evidente. Cei care mă cunosc personal, ştiu că sunt un optimist. Sunt şi realist, în egală măsură. Sunt optimist în legătură cu viitorul nostru şi recunosc plin de realism că suntem acum pe limita între ceea ce va putea deveni o alegere complet greşită sau o decizie foarte bună. Pentru mine, a şti că există posibilitatea de a alege şi că trăim momente care le oferă putere alegerilor noastre, îmi dă un nou înţeles şi speranţa pentru anul 2012, ca an al manifestării. 

O schimbare în gândire 

Aşadar, ce cred eu că ne va oferi anul 2012? Sincer, nu ştiu, pentru că suntem încă într-un proces de alegere. Ceea ce ştiu este că, pentru a naşte o lume cu un destin măreţ, va fi nevoie de fiecare dintre noi, de diversitatea credinţelor şi ideilor noastre şi de dragostea pentru viaţa pe care o aducem către comunitate, în loc să ne prăbuşim în întunericul celor mai mari frici pe care le avem. Pentru cei care pot îmbrăţişa, fără să judece, curba de învăţare a trecutului nostru, viitorul poate deveni un loc pentru dezvoltarea unei noi industrii, unde să apară noi locuri de muncă, noi moduri de exprimare personală, a unei noi comunităţi bazate pe un mod sustenabil de a gândi, de a trăi şi de a fi. Pentru cei care se agaţă de modul vechi şi nesustenabil de a trăi, 2012 poate să pară ca o împlinire a celor mai negre profeţii istorice. 

Poate ca una dintre cele mai puternice căi de a determina experienţa noastră din lunile care vor urma, este să facem o transformare în gândire, care să ne invite dincolo de întrebarea: “Ce pot să iau din lumea care există Acum?”, pentru a ne întreba: “Ce pot să-i ofer eu acestei lumi care Acum se trezeşte?” Modul în care răspundem acestei întrebări, ca persoane individualizate, devine răspunsul nostru colectiv, la ceea ce va urma. 

Personal, nu am avut niciodată un sentiment mai bun în legătură cu viitorul şi cu posibilităţile care ne aşteaptă. 

ACUM, totul depinde de noi. Deja, în inimile noastre am ales pacea şi cooperarea. 

ACUM este timpul să ne trăim aceste alegeri. Aştept cu nerăbdare să lucrez cu voi în acest an şi dincolo de el. 

Copyright © 2012 Gregg Braden. All Rights Reserved. 

Sursa: Editura For You

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Pachetul de bază nu va mai acoperi afecţiuni minore, o parte din RCA cedată sănătăţii

Pachetul de bază din sistemul medical va fi regândit şi nu va mai acoperi afecţiuni minore, ci în principal riscuri majore şi boli grave, iar sănătatea va fi finanţată suplimentar şi printr-o cotă din asigurarea auto obligatorie, pentru acoperirea cheltuielilor de urgenţă în cazul accidentelor auto.

Măsurile au fost anunţate de premierul Victor Ponta, la finalul discuţiei avute, vineri, cu ministrul Sănătăţii.

"Sunt de acord cu propunerea colegilor de la Ministerul Sănătăţii, de a regândi pachetul de bază în sensul în care trebuie asigurate, în cadrul pachetului de bază, riscurile importante, majore, boli grave, şi putem să scoatem eventual afecţiuni minore, cheltuieli minore pe care fiecare dintre noi eventual le putem avea, cu excepţiile celor care vor beneficia de pachet social. Cei care într-adevăr nu au venituri deloc sau au venituri foarte mici vor intra într-un pachet social, dar nu putem face asistenţă socială din banii sănătăţii", a spus Ponta.

Şeful Guvernului a arătat că fondurile care, până în prezent, erau cheltuite pentru medicamente necesare tratării tusei şi febrei vor fi utilizate pentru tratarea unor afecţiuni foarte grave, cum ar fi cancerul.

"Anul trecut s-a cheltuit un miliard şapte sute de milioane de lei pentru medicamente de tuse, de febră, iar banii aceştia putem să-i luăm şi să-i ducem la tratamentul celor bolnavi de cancer, unde într-adevăr, fără acel tratament, sfârşitul este tragic şi imediat. Ori, acele pastile pentru afecţiuni minore, dacă îţi faci o asigurare facultativă care oricum este foarte mică, pentru că e vorba de preţuri - asta-mi spunea ministrul, câte au fost decontate, reţete de zece lei, deci asigurarea e foarte mică - dacă nu îţi asumi riscul că la un moment dat ai nevoie de acele pastile şi te duci şi ţi le cumperi fiind un preţ foarte mic, a spus premierul.

Potrivit acestuia, fondurile alocate Sănătăţii sunt aceleaşi, dar trebuie direcţionate în special către afecţiunile foarte grave şi al căror tratament este foarte costisitor.

"Banii sunt tot ăia. Nu o să ai mult mai mulţi bani şi, atunci, pentru ce-i afectezi? Pentru lucruri mai mici, bine, rele, că nu este bine să tuşeşti sau să ai febră, sau afectezi acel un miliard şi şapte sute de milioane pentru bolnavii de cancer. Este o chestie de alegere, pentru că nu ai bani şi pentru unii, şi pentru alţii", a explicat Ponta, adăugând că această problemă o au şi Statele Unite ale Americii sau statele din Uniunea Europeană.

El a adăugat că există şi măsuri fiscale care pot fi introduse pentru asigurarea unei finanţări suplimentare.

"Una din propuneri, cea referitoare la transferul către sănătate al unei părţi din faimosul RCA, asigurarea obligatorie. Practic, cei care au asigurări pentru autovehicule pot să acopere într-o anumită măsură cheltuielile de urgenţă pentru accidentele rutiere care, din păcate, sunt extrem de frecvente în România şi care necesită uriaşe cheltuieli pentru sistemul de sănătate", a spus Ponta.

El a precizat totodată că sistemul de asistenţă de urgenţă trebuie să rămână public şi gratuit, neputând fi impusă coplata pentru urgenţe şi a asigurat că proiectul noii legi a sănătăţii va rămâne în dezbatere publică pe perioada lunilor iulie şi august.

Sursa:  RTV.NET

Cutremur în Vrancea cu magnitudinea de 3,6

Un nou cutremur a avut loc vineri după-amiaza în Vrancea, informează România TV. Seismul a avut 3,6 pe Richter.

Seismul a avut loc la o adâncime de 138 kilometri. Localităţile apropiate de epicentru au fost Nereju (7 km), Lopătari (8 km), Gura Teghii (11 km), Mânzăleşti (14 km), Nistoreşti (19 km), scrie agerpres.ro.

Sursa:  RTV.NET

NASA: S-a produs o uriaşă explozie solară. Furtuna solară ajunge sâmbătă pe Terra

O uriaşă explozie solară s-a produs joi, îndreptând spre Pământ un val de radiaţii solare, însă NASA asigură că impactul acestei furtuni solare va fi minim. 

Pământul se va întâlni sâmbătă dimineaţa cu particulele puternic ionizate expulzate de către Soare. Oamenii de ştiinţă din cadrul NASA şi din cadrul Centrului pentru Meteorologie Spaţială (Space Weather Prediction Center) au precizat că impactul acestei furtuni solare asupra sistemelor de comunicaţii şi reţelelor de energie electrică va fi minim, scrie Agerpres.ro. 

În schimb, efectul de auroră boreală rezultat în urma impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru, va fi vizibil chiar şi la latitudini mai sudice, în nordul SUA şi sudul Canadei. 

Această erupţie solară este considerată drept normală şi face parte din ciclul de 11 ani de activitate solară, ciclu ce va ajunge la apogeu anul viitor. 

Explozia solară de joi a fost surprinsă de Solar Dynamics Observatory, aparţinând NASA.

NASA a făcut public un filmuleţ cu explozia solară produsă joi, pe care îl puteţi urmări mai jos: 

Sursa:  REALITATEA.NET

Descoperire surprinzătoare legată de primii strămoşi ai americanilor

Vârfuri de săgeţi şi de lănci datând din urmă cu cel puţin 13.200 de ani, descoperite în peşteri din nord-vestul Statelor Unite, au repus sub semnul întrebării teoria potrivit căreia oamenii din populaţiile Clovis au alcătuit nucleul primilor americani, se afirmă într-un studiu publicat joi.

Aceste vârfuri de silex, denumite proiectile de "Western Stemmed", descoperite în peşterile din Paisley din statul Oregon, au fost fabricate potrivit unei tehnici complet diferite de aceea care caracterizează cultura Clovis, au explicat autorii studiului, publicat în revista americană Science din 13 iulie.

Aceiaşi oameni de ştiinţă au confirmat faptul că ADN-ul uman extras din excremente umane uscate găsite în sedimentele din acele peşteri datează din aceeaşi perioadă.

Savanţii, coordonaţi de Dennis Jenkins de la Universitatea şi Muzeul de Istorie Naturală din Oregon, au efectuat 190 de datări cu carbon radioactiv pentru oase, crenguţe de pelin şi alte vestigii, care indică toate spre aceeaşi perioadă din istorie.

Niciun vestigiu aparţinând culturii Clovis nu a fost găsit în peşterile din Paisley, au subliniat cercetătorii.

Aceste datări noi ale proiectilelor "Western Stemmed" au adus câteva informaţii noi în dezbaterile din ultimele decenii. Ele par să indice faptul că aceste populaţii s-ar fi dezvoltat în mod separat.

Potrivit lui Dennis Jenkins, populaţiile din cultura Clovis ar fi apărut în sud-estul Statelor Unite înainte de a migra spre vest, în timp ce populaţiile din cultura "Western Stemmed" ar fi apărut mai devreme în vest şi s-au deplasat apoi către est.

"Pe baza datărilor noastre, este imposibil ca populaţiile Western Stemmed să fi derivat din cultura Clovis", a spus Dennis Jenkins.

"Aceste date ne fac să credem că, dimpotrivă, ne-am afla aici, în vestul Statelor Unite, în prezenţa vestigiilor unei culturi cel puţin la fel de veche ca şi cultura Clovis, dacă nu chiar mai veche decât aceasta. Se pare că avem două culturi diferite care au coexistat în America fără să se amestece timp de câteva sute de ani", a adăugat el.

Popularea Americii de populaţiile Clovis reprezintă teoria dominantă de la descoperirea din 1932 a celor mai vechi indicii despre prezenţa umană pe continent, în situl Blackwater Draw, din apropiere de satul Clovis din statul american New-Mexico.

Pentru profesorul Eske Willerslev de la Centrul pentru GeoGenetică de la Universitatea Copenhaga din Danemarca, unul dintre autorii studiului, "rezultatele acestui studiu aduc lovitura de graţie teoriei Clovis".

"Din punct de vedere cultural, biologic şi cronologic, această teorie nu mai este valabilă", a adăugat el.

După părerea sa, există două ipoteze, însă savantul danez consideră că este prematur să spună care dintre ele i se pare a fi cea mai probabilă.

Potrivit celei dintâi, America era populată, cu câteva mii de ani înainte de apariţia populaţiilor Clovis, de imigranţii care au creat tehnologii de fabricare a uneltelor şi vârfuri de săgeţi, din care au decurs apoi meşteşugurile şi tradiţiile populaţiilor Clovis şi "Western Stemmed".

Potrivit celei de-a doua teorii, au existat două migraţii în America de Nord, iar una dintre ele era anterioară migraţiei populaţiei Clovis cu cel puţin o mie de ani.

Un studiu realizat de geneticieni de la facultatea de medicină din cadrul Universităţii Harvard, publicat miercuri în revista britanică Nature, a determinat, analizând câteva mii de variaţii genetice ale amerindienilor, că America a fost populată prin trei valuri migratoare venind din Siberia, iar primul dintre ele s-a produs în urmă cu peste 15.000 de ani.

Sursa:  REALITATEA.NET

Vineri 13, zi cu ghinion: Vezi ce tragedii au avut loc pe această dată!

Pare o simplă superstiţie, dar ziua de vineri 13 a adus multe tragedii în toată lumea. Află totul despre această zi!

de Erika Chivu

De ce este vineri 13 o zi cu ghinion

Ca şi alte superstiţii, cea legată de vineri 13 are origini neclare. Cert este că e recentă, datând din secolul XX. Probabil este o combinaţie a două superstiţii, una legată de numărul ghinionist 13 şi una legată de ziua ghinionistă vineri – se pare că Adam şi eva au muşcat din fructul interzis într-o zi de vineri.

Vineri 17 şi marţi 13

Superstiţia lui vineri 13 vine din cultura americană pentru că în alte ţări, ca şi la noi, ziua ghinionistă este marţi, care şi-a primit numele de la Marte, zeul războiului. În Spania şi Grecia de exemplu, toţi se tem de marţi 13.

În Italia, unde numărul 13 este considerat norocos, ziua ghinionistă este vineri, 17.

Fobia de vineri 13 si impactul ei social

În SUA, superstiţia lui vineri 13 este puternică şi frecvent întâlnită. Se estimează că peste 15 milioane de americani sunt afectaţi, refuzând să încheie afaceri, să călătorească sau chiar să iasă din casă în ziua de vineri 13. Companiile pierd peste 800 de milioane de dolari pe acesată dată.

Statisticile nu sunt clare în legătură cu numărul incidentelor care au loc în ziua ghinionistă. După unele studii, accidentele sunt mai puţine, probabil fiindcă oamenii sunt mai atenţie, după alte studii accidentele sunt mai multe decât în alte zile de vineri.

Ce tragedii au avut loc vineri, pe 13

Pe de altă parte, ziua de vineri, 13, a fost martora multor evenimente nefericite:

• Vineri, 13 ianuarie 1939, a pornit cel mai mare incendiu de vegetaţie din Australia, care a ucis 71 de persoane. 

• Vineri, 13 mai 1964 a avut loc una din cele mai cunoscute crime din istoria SUA – Kitty Genovese a fost violată şi ucisă în plină stradă sub ochii a 12 oameni care nu au ajutat-o. Lipsa de reacţie a oamenilor a fost numită “sindromul Genovese” sau "efectul de spectator"

• Vineri, 13 octombire 1972 s-a prăbuşit în munţii Anzi zborul 571. Cei 16 supravieţuitori au fost salvaţi două luni mai târziu, după ce au fost nevoiţi să se hrănească in cadavrele călătorilor morţi. 

• Vineri, 13 septembrie 1996 a murit rapperul Tupac Shakur. 

• Vineri, 13 ianuarie 2012 s-a scufundat vasul de croazieră Costa Concordia, incident în care au murit 32 de persoane. 

• Vineri 13 aprilie 2012 în Italia a avut loc un cutremur, iar în SUA, o tornadă a lovit statul Oklahoma.

Cât de des pică data de 13 într-o zi de vineri

Conform Wikipedia, cea mai lungă perioadă care poate trece fără o zi de vineri 13 este de 14 luni, însă fiecare an calendaristic are cel puţin o astfel de zi.

Unii ani pot avea până la trei zile de vineri 13. În anii nebisecţii se întâmplă în februarie, martie şi noiembrie. În anii bisecţii, cum este şi 2012, se întâmplă în ianuarie, aprilie şi iulie. Astfel, 13 iulie este a treia şi ultima zi de vineri 13 a anului curent.

Având în vedere că celelalte două au fost marcate de evenimente neplăcute, sperăm că azi va fi o zi liniştită pentru toată lumea.

Foto: Thinkstock

Sursa: www.unica.ro

Petrecere în politica românească. Previziuni despre spargerea USL şi dispariţia PDL

Noi nu avem un termen românesc pentru „devenire”. Avem câteva pentru fiinţă, dar nu avem pentru devenire. Am fi putut avea termenul de „petrecere” (se petrece ceva, care e mai mult decât se întâmplă, are loc: are desfăşurare). Dar l-au expropriat chefliii. Singura noastră devenire este în chef, în distracţie, în înstrăinare. – C. Noica

Sper să mă ierte răposatul filozof – dacă i-o mai fi păsând – că i-am folosit cuvintele din „Jurnal filozofic” pentru a începe un articol despre „petrecerile” din politica românească. Scurta meditaţie a lui Noica se potrivea însă prea bine cu actualul context, când devenirea politică seamănă mai degrabă cu zaiafetul unor băieţi ameţiţi de aburii succesului, care au uitat de pudoare şi discreţie.

Până de curând, dacă aş fi căutat motivele liberalilor de a forma, alături de PSD, struţo-cămila USL, dincolo de dorinţa împărtăşită de a scăpa de Traian Băsescu, m-aş fi gândit în primul rând la visul lui Crin Antonescu (monarhistul Crin Antonescu?) de a ajunge preşedinte de republică. Şi totuşi, unele evenimente din ultima perioadă vin să lămurească pe deplin compromisul şi riscul asumat de PNL în momentul intrării într-o alianţă „de stânga”. Desigur, debarasarea de Băsescu şi PDL reprezintă un motiv bun de aruncat în ochii românului sătul de portocaliu, dar adevăratele argumente ale liberarilor ţin mai puţin de „interesul ţării de a scăpa de Băsescu” şi mai mult de oportunitatea de a obţine monopolul asupra „dreptei” parlamentare. Da, sună ciudat, dar drumul PNL către dreapta trece pe la stânga.

Socoteala e simplă şi are mari şanse să dea rezultatele dorite. Totul depinde însă de capacitatea USL de a „repara” legea votului uninominal pur, astfel încât să nu mai ducă la o majorare a numărului de parlamentari (argumentul de neconstituţionalitate al CCR).  Şi nu există motive de îndoială în această privinţă. Din momentul în care legea va fi adoptată, iar intrarea în Parlament va fi condiţionată doar de câştigarea unui colegiu, toate partidele care nu fac parte din USL vor avea o mare problemă. Cu o Uniune Social-Liberală aflată pe val (aşa cum s-a văzut la alegerile locale), PDL va reuşi cu greu să câştige 15-20 de colegii de deputaţi şi 5-10 colegii de senatori, chiar dacă se bucură încă de sprijinul a 15-20% din totalul populaţiei. Raportat la numărul total de parlamentari, PDL-ul va ajunge cantitate neglijabilă.

Scenariul de după alegerile parlamentare arată cam aşa: cu un Crin Antonescu ajuns preşedinte (în eventualitatea foarte probabilă ca Traian Băsescu să fie suspendat) din postura de candidat al USL, un PNL cu un număr record de parlamentari (aleşi din partea USL mai abitir decât dacă ar fi candidat sub nume propriu, pentru că pesediştii au acceptat să împartă plăcinta frăţeşte) şi un PDL cvasi-inexistent, divergenţele din cadrul alianţei se vor adânci. Cât de curând, USL va deveni istorie, lupta pentru putere urmând să se dea între stânga (nu întâmplător PSD şi „trădătorii” din UNPR au format Alianţa de Centru-Stânga) şi dreapta reprezentată doar de PNL. Arbitri, ca de obicei, vor fi tot minorităţile, inclusiv UDMR.

Ce va urma depinde de flexibilitatea celor din PNL, de modalitatea în care vor reuşi să acopere pe deplin dreapta politică, nu doar segmentul liberal. În cazul unui eşec în acest sens, ne putem aştepta ca actuala dreaptă fidelă lui Băsescu să renască din propria cenuşă, peste patru ani.

Ce au de câştigat social-democraţii din povestea asta cu USL-ul? Ei bine, asta e altă… petrecere. Una în care cheflii dau bine la braţul unui partid istoric şi în care băieţii din fostul FSN se bat între ei… inclusiv pentru influenţă asupra justiţiei.

florinpuscas.ro

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net 

ATENŢIE, ŞOFERI! Ce v-a pregătit Comisia Europeană

Comisia Europeană a adoptat vineri noi reguli care înăspresc regimul de control al automobilelor și îi extind anvergura.

Defecțiunile tehnice constituie o cauză importantă a accidentelor, determinând 6% din totalul accidentelor de automobil, ceea ce înseamnă anual 2.000 de decese și mult mai multe accidentări. În ceea ce privește accidentele de motocicletă, 8% din totalul acestora sunt legate de defecțiuni tehnice.

Potrivit CE, principala problemă este aceea că pe șosele există prea multe vehicule cu probleme tehnice. Câteva studii recente elaborate în Regatul Unit și Germania indică faptul că un procent de până la 10% din autovehicule prezintă în orice moment o defecțiune care le-ar împiedica să treacă cu succes de controlul tehnic. În plus, conform regulilor actuale, multe defecțiuni tehnice cu implicații grave pentru securitate (cum ar fi ABS și controlul electronic al stabilității) nu sunt nici măcar verificate.

Normele UE în vigoare care stabilesc standardele minime pentru controlul vehiculelor datează din 1977, cu actualizări minore. De atunci, însă, automobilele, conduita șoferilor și tehnologia au evoluat foarte mult.

Obiectivul noilor propuneri este acela de a salva peste 1.200 de vieți anual și de a evita peste 36.000 de accidente cauzate de probleme de ordin tehnic.

”Dacă vă aflați la volanul unei mașini care nu îndeplinește condițiile tehnice necesare pentru a circula, atunci reprezentați un pericol atât pentru dumneavoastră înșivă, cât și pentru ceilalți pasageri din automobil – membri ai familiei, prieteni sau colegi de serviciu. Și, mai mult decât atât, îi puneți în primejdie și pe ceilalți participanți la trafic.Lucrurile sunt cât se poate de simple: nu dorim pe drumurile noastre mașini care pot deveni letale”, a declarat vicepreședintele CE Siim Kallas, responsabil cu transporturile.

Printre principalele elemente ale noilor măsuri propuse se numără verificarea obligatorie a scuterelor și motocicletelor în întreaga UE, întrucât motocicliștii și conducătorii de scutere, în special cei tineri, reprezintă grupul de participanți la trafic cu cel mai mare risc, și creșterea frecvenței inspecțiilor tehnice periodice în cazul automobilelor vechi. În cazul automobilelor care au între 5 și 6 ani, numărul accidentelor grave cauzate de defecțiuni tehnice crește semnificativ.

Totodată, se are în vedere creșterea frecvenței controalelor pentru autoturisme și camionete cu kilometraj foarte mare, deoarece aceste tipuri de autovehicule vor face obiectul unor controale similare celor aplicate în cazul taxiurilor sau al ambulanțelor, și îmbunătățirea calității controalelor prin stabilirea unor standarde minime comune în ceea ce privește defecțiunile, echipamentele și inspectorii.

Alte norme se referă la obligativitatea verificării componentelor electronice de siguranță și combaterea manipulării kilometrajului prin înregistrarea kilometrilor parcurși.

În toate cazurile, măsurile propuse stabilesc standarde minime comune pentru controlul autovehiculelor la nivelul UE, statele membre având libertatea de a impune reguli mai stricte, dacă este cazul.

Sursa:  REALITATEA.NET

TENSIUNI Israelul a dispus o baterie antirachetă la graniţa cu Egiptul

Armata israeliană a mobilizat o baterie de interceptare a rachetelor de tip "Iron Dome" la frontiera egipteană, în apropierea staţiunii balneare Eilat, a anunţat joi o purtătoare de cuvânt a armatei, relatează AFP.

"Bateria a fost instalată luni în apropiere de Eilat, în cadrul unui program operaţional care prevede schimbarea periodică a poziţionării bateriilor «Iron Dome»", a afirmat purtătoarea de cuvânt, citată de AFP, fără a da alte detalii.

Această mobilizare survine într-o atmosferă tensionată la frontiera între Israel şi Egipt. Potrivit autorităţilor israeliene, două rachete lansate din Sinaiul egiptean au explodat la 17 iunie în sudul Israelului fără a provoca victime. Anterior, la 5 aprilie, o altă rachetă trasă tot din Sinai, a căzut la Eilat fără a provoca victime.

La 18 iunie, pătrunderea unui comando în Israel s-a soldat cu trei morţi, un muncitor israelian şi doi insurgenţi. Potrivit autorităţilor israeliene, comandoul venea din Peninsula Sinai, ceea ce a determinat statul evreu să ceară puterii egiptene restaurarea autorităţii în această peninsulă, care îi scapă adesea de sub control de la îndepărtarea lui Hosni Mubarak, în februarie 2011.

"Iron Dome" este un sistem antirachetă constituit dintr-un radar pentru detectare şi depistare, un dispozitiv de control al tirului şi trei lansatoare echipate fiecare cu câte 20 de rachete de interceptare. Sistemul permite distrugerea în aer a dispozitivelor lansate de la o distanţă între 4 şi 70 de kilometri.

Israelul dispune de aceste trei baterii, iar ministrul Apărării, Ehud Barak, a anunţat marţi că doreşte să îşi doteze forţele cu alte zece dispozitive similare. Potrivit presei, "Iron Dom", a interceptat peste 100 de rachete trase din Fâşia Gaza de la utilizarea acestuia pentru prima dată în martie 2011.

"Iron Dom" face parte dintr-un vast program de apărare antirachetă. Programul cuprinde alte două sisteme: Arrow, destinat interceptării rachetelor cu rază lungă de acţiune şi David' Sling pentru rachete cu rază medie de acţiune.

Sursa:  REALITATEA.NET