Se strange latul: Cathedral Plaza, Oltchim si Rosia Montana

Dezvaluirile vin in cascada. In epicentru se afla o doamna pana mai ieri necunoscuta publicului larg. Se numeste Corina Vintan. A lucrat pentru Evenimentul Zilei. Apoi a fost recrutata de Mihai Razvan Ungureanu. Oficial, pentru functia de purtator de cuvant la Ministerul Afacerilor Externe. Rang mare. Din parteneriatul cu Ungureanu s-a nascut o margica. O companie de PR. Margica super pretioasa. Probabil sub acoperire SIE. Cum e si doamna. Dar doamna nu face, de fapt, PR. Ci trafic de influenta. La greu. Si e bagata pana in gat in cele mai mizerabile si cele mai parate afaceri din Romania. Cathedral Plaza, Oltchim, Rosia Montana. Si pretutindeni a manipulat sume colosale. Ma voi concentra pe Rosia Montana.

Cornel Nistorescu, care i-a fost candva sef si care nu a fost deloc nemultumit de activitatea doamnei Vintan la trustul pe care il conducea, sustine ca numai din afacerea Rosia Montana prin conturile Corinei Vintan au trecut, atentie, 200 milioane euro. Incepand din 2005. Bani consacrati exclusiv manipularii media. Cumpararii unor ziare si a unor jurnalisti. Cumpararii unor spatii de publicitate in media audiovizuala, care sa promoveze afacerea Rosia Montana si, acolo unde s-a putut, influentarii unor jurnalisti. Cumpararii bunavointei unor analisti politici ori economici. Organizarii unor seminarii in care si politicienii sa poata fi agatati de nas. Elaborarii unor false reportaje in care oameni amarati sunt pusi sa joace roluri prin care se dau de ceasul mortii pentru deschiderea exploatarii. 200 milioane euro.

Si intreaga aceasta operatiune a fost facuta in coniventa si chiar cu sprijinul institutiei prezidentiale, Serviciului de Informatii Externe si, mai tarziu, cand Mihai Razvan Ungureanu a ajuns premier, cu sustinerea activa a Guvernului. Daca de la Gold Corporation s-au scurs prin burta doamnei Vintan, doar catre media, 200 milioane euro, oare cati bani s-au dus catre politicienii regimului Traian Basescu, in frunte cu cel demis politic de catre cetatenii Romaniei? Si cati catre Ungureanu? Si cati catre altii din sistem?

Pana acum, Corina Vintan a functionat ca o ruleta de cazino. Din momentul in care investigatii de presa au inceput sa scoata la iveala, cu probe, asemenea enormitati, ruleta devine ruseasca. Stiti cum? O tot invarti, pana dai de glont.

Corina Vintan intervine cu tupeu pe posturile de televiziune, incercand sa se apere acuzand. Si, fara sa vrea, spune lucruri probabil adevarate despre ea. Care sunt penale. Poate nu stie. Poate se crede in siguranta. Poate se crede acoperita. Ea si compania ei. Dar istoria este extrem de consistenta. Ce spune Corina Vintan? Spune ca a facut lobby pentru toate aceste firme. Si pentru Rosia Montana. Dar cand explica felul in care a facut lobby, o activitate nerecunoscuta de legea romana, de fapt defineste traficul de influenta. Si darea de mita. Cum altfel s-ar putea chema PR-ul gratuit in favoarea Elenei Basescu ori a lui Razvan Ungureanu? Se strange latul. In jurul ei. Dar se strange si latul Rosia Montana.corectnews.com)

A1.ro: “Umbra” lui Mihai Razvan Ungureanu a incasat aproape 500.000 de euro pe servicii de imagine pentru “afacerea” Oltchim

Corina Vintan, cunoscuta ca unul dintre oamenii fostului premier Mihai-Razvan Ungureanu, a incasat aproape jumatate de milion de euro, printr-un contract pe care firma sa il are cu Oltchim. Dezvaluirea a fost facuta in editia de luni seara a emisiunii Sinteza zilei, de la Antena 3.

Vintan are o firma de relatii publice si comunicare, Links Associates, prin care, conform documentelor obtinute de Antena 3, oferea companiei amintite consultanta media si PR. Actele arata ca, din martie si pana in decembrie 2011, firma lui Vintan a incasat 421.600 euro, la inceput cate 10.000 de euro lunar, suma crescand apoi.

Pentru suma amintita, compania Corinei Vintan se angaja sa redacteze comunicate de presa pentru Oltchim, sa organizeze conferinte de presa, materiale publicitare, interviuri etc.

In perioada 2005-2007, Vintan a fost director de comunicare si purtator de cuvant la Ministerul de Externe, condus in acea perioada de Mihai-Razvan Ungureanu (MRU).

Tot Vintan este cea care a condus campania fiicei presedintelui Traian Basescu, Elena Basescu.

Sursa: gandeste.org

Dovada: In spatele lui Dan Diaconescu este PDL!

Un document intern al PDL Bucureşti confirmă faptul că în spatele lui Dan Diaconescu stă PDL

Este vorba despre punctajul cu mesaje pe care reprezentanţii PDL trebuie să le transmită la TV. Conform acestui document, care a scăpat din partid, pedeliştii sunt sfătuiţi să evite orice atac la adresa patronului OTV.

Mai mult, „Senzaţionalul” trebuie susţinut „tacit pe subiectul Oltchim”, „în perspectiva alegerilor parlamentare”. Democrat-liberalii sunt de asemenea sfătuiţi să nege cu vehemenţă orice asociere cu Dan Diaconescu şi să nu accepte nici o discuţie despre ce a făcut PDL în legătură cu Oltchim în anii în care s-a aflat la guvernare

VEZI DOCUMENTUL DOVEDITOR AL COLABORARII LUI DD CU PDL :

Sursa: pesurse.ro

Cacealmaua Dan Diaconescu prinde contur

Dan Diaconescu încă nu a prezentat o scrisoare de garanţie bancară, document esenţial pentru o tranzacţie financiară de amploare de genul Oltchim. La Ministerul Economiei a venit doar o scrisoare de bonitate, document care în niciun caz nu poate certifica existenţa reală a unei sume de bani.

O firmă care se ocupă de bitum

Scrisoarea de bonitate a lui Dan Diaconescu vine de la o firmă necunoscută din Olanda, Gliding LTD Amsterdam. Conform site-ului economica.net, într-o adresă trimisă de Gliding Ltd Amsterdam către Ministerul Economiei din România se arată că Diaconescu dispune de suma oferită la licitaţie într-un cont al HSBC Olanda.

Pe site-ul Gliding Ltd Amsterdam se poate afla că principalul obiect de activitate al firmei îl reprezintă comerţul cu bitum.

Update: „Cazacioc” cu PDL în prim-plan

Un lucru foarte interesant. În mailul trimis de Gliding LTD Amsterdam Ministerului Economiei se poate observa că aceeaşi corespondenţă a fost trimisă şi companiei ruseşti DIP SOVGroup Moscova. Dând o căutare pe internet, surpriză mare. Respectiva companie a făcut obiectul unui scandal monstru în 2009, în care au fost implicaţi un senator PDL, Mircea Andrei, şi grupul parlamentar al PDL de la Senat. Concret, în iulie 2009, Mircea Andrei a remis o adresă având antetul grupului PDL de la Senat către trei directori ai unor companii ruseşti prin care le propunea să vină în România şi să se ocupe de retehnologizarea CET-urilor. Cele trei companii sunt următoarele: DiP SovGroup Moscova, FSUE „SALYUT“ Moscova şi FSUE „TEKHNOPROM-EXPORT“ Moscova (Andrei a mai trimis atunci şi o adresă vicepreşedintelui Dumei de Stat, Alexander Mikhailovich Babakov, prin care îi cerea sprijin în demersul său). Scandalul monstru din 2009 a fost legat de utilizarea însemnelor Senatului României pentru o afacere personală (sau o afacere de partid) de către senatorul PDL Mircea Andrei. Menţionăm că Mircea Andrei este preşedintele PDL Argeş, un judeţ care are legături cu… problema Oltchim.

Contactat de RTV, Andrei a recunoscut indirect contactarea firmei ruseşti în 2009, susţinând că în calitate de consultant are şi a avut relaţii cu sute de firme.

Se impune totuşi o întrebare: care este sensul trimiterii unei corespondenţe despre aşa-zisul cont (HSBC Amsterdam nu a confirmat oficial existenţa banilor lui Dan Diaconescu) al lui DD companiei ruseşti?

Sursa: scurse.blogspot.ro

PDL, acuzat de “jaf fara precedent” la combinatul valcean. DD sa se prezinte cu banii, in caz contrar, este vorba de o infractiune

Deputatul Nicolae Bănicioiu susţine că PDL, aflat la guvernare în ultimii trei ani, “trebuie să plătească” pentru situaţia în care a lăsat combinatul Oltchim.

“Este inadmisibilă această fugă de răspundere a celor de la PDL, în condiţiile în care, atâta vreme cât s-au aflat la guvernare, au controlat tot la Oltchim. Au controlat atât managementul defectuos, cât şi mafia care a căpuşat acest combinat. Ei sunt singurii vinovaţi şi trebuie să plătească. Aceasta este datoria lor nu doar faţă de lege, ci faţă de miile de muncitori aflaţi acum într-o situaţie dificilă”, consideră Bănicioiu, potrivit Mediafax.

Deputatul acuză “jaful fără precedent pe care PDL l-au comis în ultimii ani la această companie”.
“Cei din PDL s-au transformat brusc în lupi moralişti, făcându-se că uită de jaful fără precedent pe care l-au administrat companiei ani de zile, prin diverse firme căpuşă. Exemplul fraţilor Boureanu este extrem de relevant în acest sens. În timp ce combinatul se scufunda în datorii, averea fraţilor Boureanu creştea cu milioane de euro. Deşi mass-media a semnalat aceste nereguli, autorităţile statului, controlate de PDL, nu au mişcat niciun deget. În bună tradiţie pedelistă, clientela de partid se bucura de protecţie specială. Iar când pedeliştii nu căpuşau combinatul, avea grijă să-i asigure un management a cărui singură performanţă este datoria de 700 de milioane de euro. Pentru această performanţă, directorul Roibu a fost recompensat cu un salariu de 870.000 de euro în ultimii ani. Este pur şi simplu o bătaie de joc marca PDL”.

“Este normal ca cei din PDL să sară acum ca arşi, de vreme ce Guvernul Ponta a început să scoată la iveală hoţiile şi neregulile de la Oltchim. Pe modelul Hidroelectrica, Guvernul îşi propune să închidă robinetul cu bani către acele firme care au dus, practic, combinatul în situaţia de acum”, mai spune Bănicioiu. (George Anghel - cotidianul.ro)

Se află PDL în spatele afacerii Oltchim? 
“Dan Diaconescu are pe cineva în spatele lui, este o maşinaţiune politică. Cred că e din partea PDL, cred că vor fi oameni din PDL cu anumite firme PDL care vor aduce banii şi care vor să fac o construcţie politică cu Dan”, a declarat Becali.

Omul de afaceri a exclus posibilitatea ca Diaconescu să nu aibă banii pentru achiziţionarea combinatului de la Oltchim. “Are în spate nişte oameni care ştiu ce e de făcut mai departe cu Oltchim (…) El are ceva, banii îi are sigur”, a apreciat latifundiarul.

Întrebat care ar fi democrat-liberalii care au suficienţi bani pentru asemenea achiziţii, Becali a răspuns: “Toţi au atâţia bani. Asta e floare la ureche (…) Probabil Dan va câştiga foarte mult capital electoral şi atunci nu mai contează pentru PDL că mai bagă un miliard-două. Ce contează pentru PDL? Dacă Dan Diaconescu face ce a spus, cu Tarom şi CFR Marfă, e salvator naţional, iar USL scade de la 60 la 40%. La PDL nu are nimeni credibilitatea lui Dan”. (Dan Zavaleanu - cotidianul.ro)

Premierul Victor Ponta a declarat că aşteaptă ca persoana care a câştigat licitaţia pentru preluarea pachetului majoritar al combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea să se prezinte cu banii, în caz contrar, este vorba de o infracţiune.

“Cel care a câştigat licitaţia să se prezinte în maxim zece zile cu banii pentru acţiuni. Este vorba despre 200 de milioane (de lei - n.r.) şi după aceea este vorba despre celelalte datorii şi despre investiţii. Eu vreau să atrag atenţia că oricine a venit, a participat la licitaţie şi nu are aceşti bani suportă rigorile legii şi mai ales pune în pericol locurile de muncă pentru mii de oameni. Noi am ţinut până acum Oltchimul, deşi aţi văzut ce s-a întâmplat în guvernarea trecută, iar pentru noi important este cum salvăm locurile de muncă şi cum facem ca Oltchim să funcţioneze în continuare. Nu e o chestie de joacă, şi nici nu e o chestie de campanie electorală. E vorba de mii de oameni acolo şi de o societate comercială extrem de importantă pentru români”, a spus Ponta. (Ioana Radu - cotidianul.ro)

Dan Diaconescu trebuie să semneze astăzi ordinul de plată de 45 de milioane de euro

Ministerele Economiei şi al Finanţelor au cerut un raport de audit la combinatul Oltchim. Verificarile vizează contractele încheiate de conducere în ultimii ani şi au început dinaintea demarării procedurilor de privatizare a combinatului.

Potrivit unor surse, sunt vizate achiziţiile unor produse în cazul cărora a fost acceptată plata după doi-trei ani de la livrare, dar şi eşalonări ale unor datorii mai vechi.

Dan Diaconescu este aşteptat astăzi la ora 10 la Ministerul Economiei pentru a semna contractul de vânzare a 54.8 la sută din acţiunile Oltchim. Tot astăzi, omul de afaceri trebuie să semneze şi ordinul de plată pentru cele 45 de milioane de euro care se vor duce la Ministerul Economiei.

Reprezentanţii lui Dan Diaconescu spun însă că e puţin probabil ca actele să se semneze atât de repede. Premierul Victor Ponta a declarat că ar fi dorit un investitor din Rusia la Oltchim şi că este rezervat în privinţa rezultatului licitaţiei în urma căreia Dan Diaconescu şi-a adjudecat pachetul majoritar de acţiuni. (antena3.ro)

Constantin Roibu, ex-şeful Oltchim: „Am tăcut ca prostul“

Reporter: De ce, domnule Roibu?

Constantin Roibu: Sînt luat în tărbacă de toată lumea, un singur lucru nu se înţelege. Eu am aplicat în viaţă sarcinile Guvernului şi am îndreptat cît am putut greşelile făcute. S-a spus: „Roibu, facem aia!“. Am stat, am gîndit şi, dacă a fost bună direcţia, am făcut aia. Au venit peste noi specialişti peste specialişti şi ne-au băgat în cap metode avansate de management. Poftim rezultatul.

Rep.: Au furat cu toţii şi i-aţi lăsat să fure.

C.R.: Vreţi să spuneţi că a condus fiecare cum l-a tăiat capul. Eu sînt de vină că guvernele nu au o metodă şi nişte oameni adevăraţi în conducere? Eu sînt de vină că vin care mai de care peste noi, noi care am fost cei mai buni din ţara asta, şi ne-au dat indicaţii proaste. Am încercat să corectez ce era de corectat, dar ei dictează, noi rămînem pe loc. Ei dispar de la guvernare, noi rămînem cu paguba. Unii au zis că să externalizăm. Am externalizat. Acum firmele alea sînt firme-căpuşe, de partid. Aşa le socoate lumea. Este vina mea sau a statului, a managerilor lui? Eu am devenit un fel de delegat al statului. Mi s-au luat atribuţii, mi s-a spus ce să fac, repet, unde am putut, am corectat aberaţiile, dar au fost prea multe. S-a falimentat CFR-ul, s-au falimentat zeci de întreprinderi din ţara asta astfel. A venit rîndul Oltchimului. Cei care au falimentat Oltchimul, cu indicaţiile lor preţioase, dorm liniştiţi.

Rep.: Acum, sincer, aţi furat?

C.R.: Ce să fur, dom’le? Ce să fur? Sînt acuzat că am salarii la nişte firme-căpuşe. Păi, aşa mi s-a spus, să fiu eu garantul mersului bun înainte al întreprinderii, ca să nu ne fure străinii, şi aşa m-am implicat în firmele furnizoare. Ce-am furat? Este un salariu modest.

Rep.: Aţi fost prost?

C.R.: Am tăcut ca prostul, dar te poţi pune cu managerii ăştia moderni, care vorbesc păsăreasca şi te aduc în faliment? Manageri trimişi de la partidele care ne guvernează. (catavencii.ro)

Sursa: gandeste.org

Sindromul maimuţei din cocotier

Ecouri ale referendumului
Se spune - nu am văzut cu ochii mei - că dacă treci pe lângă un cocotier în care se află o maimuţă, poţi obţine uşor nuci de cocos din cocotierul respectiv, aruncând o piatră sau alt obiect către maimuţă: ea îţi va răspunde aruncând către tine o nucă de cocos.

Mi-am adus aminte de această poveste în aceste zile ale “loviturii de stat eşuate” din ţara noastră (“eşuată” pentru că boicotul referendumului şi decizia CCR asupra referendumului l-au adus înapoi pe domnul Preşedinte Băsescu, altfel, dacă domnul Băsescu era demis şi alegeam alt preşedinte, era “reuşită” ?) .

Nu am să mă refer aici la absurdul - şi nocivitatea pentru România a – catalogării, de către unii români, a hotărârilor Parlamentului de demitere a preşedinţilor celor două camere (în urma modificării structurii lor politice) şi de suspendare a Preşedintelui României (în urma încălcării repetate a atribuţiilor sale) drept o “lovitură de stat”. Am să mă refer la intervenţiile externe în această cauză.

De ce au sărit ca arse personalităţi din U.E. şi din S.U.A. în apărarea domnului Băsescu şi deci a P.D.L.? Opinia mea fermă este că din interes: îşi vedeau periclitate, fiecare în felul său, direct sau indirect, interesele. Să vedem câteva.

Ştim că domnul Preşedinte Băsescu şi P.D.L. au dat numeroase semnale că sunt de acord cu exploatarea aurului preconizată de proiectul R.M.G.C. la Roşia Montană, iar în spatele companiei Gabriel Resources Ltd. din Canada stau acum mulţi americani influenţi. Loby-ul făcut de R.M.G.C. pe lângă diferite comisii din Parlamentul Europen este mai mult sau mai puţin cunoscut. În fapt, trei proiecte de exploatare a aurului în Apuseni de către companii mixte în care statul român este minoritar aşteaptă undă verde: proiectul Roşia Montană şi proiectul adiacent Bucium, ale R.M.G.C., şi proiectul Certej, al Deva Gold. Ori, U.S.L. se opune acestor proiecte, care fac ca practic tot aurul să plece în afară, noi rămânând cu cianurile.

Ştim că domnul Preşedinte Băsescu şi P.D.L. sunt încântaţi de exploatarea gazelor de şist de către compania americană Chevron. Domnia sa a spus că prin aceasta România va deveni independentă de gazul rusesc, ignorând faptul că Chevron deţine cele două acorduri petroliere în România în proporţie de 100 % şi că legea petrolului cere de la Chevron doar o redevenţă în bani, nu în gaze - ignorand deci că tot gazul de şist ce ar fi obţinut de Chevron ar pleaca în afară. Domnia sa acuză total nefondat opozanţii că susţin interesele ruseşti legate de gaze. Ori, U.S.L. (guvernul Ponta) a instituit un moratoriu legat de gazele de şist.

Ştim că Parlamentul European (PE) are 754 membri aleşi prin vot direct pentru 5 ani , proporţional cu populaţia fiecăreia din cele 27 de state membre (minimum 6, maximum 96 membri per ţară din 2014), că PE are acum 7 grupuri parlamentare şi că Partidul Popular European (PPE), cu 271 membri, este cel mai numeros grup, Alianţa Progresivă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) cu 188 membri, fiind pe locul al doilea şi Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE), cu 85 de membri, fiind pe locul al treilea. România, la populaţia sa declarată de 21,5 milioane de locuitori la alegerile pentru PE din 2009, are acum 33 de membri în PE: 14 în PPE (P.D.L. cu 11 membri, U.D.M.R. cu 3 membri, în timp ce P.N.Ţ.C.D. (P.N.Ţ., prin demersul lui Corneliu Coposu din 1987, a aderat la Internaţionala Creştin Democrată şi a fost înregistrat sub denumirea de P.N.Ţ.C.D. la 8 ianuarie 1990) nu are membri în PPE, fiind ţinut în afara Parlamentului din România), 11 în S&D (de la P.S.D.), 5 în ALDE (de la P.N.L.), şi 3 neînscrişi în nici un grup. În Franţa, în urma ultimelor alegeri, partidul lui Sarkozy, reprezentat în PPE, a pierdut în detrimentul socialiştilor, reprezentaţi în S&D, iar în România, în decembrie 2012, trendul este ca P.D.L. să piardă masiv alegerile în favoarea U.S.L.. Aşa că, la alegerile viitoare din PE din iunie 2014, există riscul pentru PPE să piardă masiv din membri sau chiar supremaţia în PE.

Iată deci câteva din problemele care preocupă cred U.E. şi S.U.A., şi care le-au determinat să sară în apărarea domnului Băsescu şi implicit a P.D.L., fără să se gândească la – sau fără să le pese de – resentimentele ce pot lua naştere la adresa lor în cei 7,4 milioane de români care au votat în favoarea demiterii domnului Preşedinte Băsescu la referendumul din 29 iulie.

Dacă ne uităm în istoria României secolului 20, vedem tot interese şi presiuni externe. Să amintesc câteva:

În perioada interbelică, au existat două tabere în politica economică românească: a celor care au promovat politica prin noi înşine (proclamată de către P.N.L. încă înainte de primul război mondial) şi a celor care au promovat politica porţilor deschise (în care intrau toate celelalte partide politice din România) .

Teoreticianul incontestabil al politicii prin noi înşine a fost Vintilă Brătianu, care a fundamentat programul prin noi înşine sub forma lui integrală – aceea a naţionalismului economic- care rezerva primul loc „forţelor vii ale naţiunii”, adică capitalului, muncii şi iniţiativei româneşti.

Adepţii politicii porţilor deschise dădeau liber capitalului străin în România, fără restricţii.

Celebra Lege a minelor din 1924, comună pentru mine (aur etc.) şi petrol, scoasă de liberali în cadrul politicii prin noi înşine, prevedea printre altele ca resursele naturale, printre care aurul şi petrolul, să fie exploatate doar în companii mixte în care capitalul românesc să aibă cel puţin 60 % participare. A existat o puternică presiune externă, europeană şi americană, ca legea să fie modificată. Trebuie să amintim activitatea diplomatică strălucită desfăşurată de N. Titulescu pentru protejarea intereselor României: „România a putut face faţă la toate nedreptăţile. Greşelile i-au fost întotdeauna măsurate cu metrul. Nedreptatea şi dreptul, cu milimetrul”. Citez din istoricul Gh. Buzatu: “Fiind de acord cu o întrepătrundere a intereselor României cu cele ale puterilor apusene, diplomatul (N. Titulescu) se pronunţa pentru respectarea reciprocităţii, respingând ferm orice ingerinţe în treburile interne ale ţării sale. Cu referire specială la bogăţiile naţionale, el a afirmat pe atunci, la Geneva, „suveranitatea” deplină a dreptului intern. Totodată, într-un subcomitet al Societăţii Naţiunilor el s-a opus cu tărie celor care insistau pentru internaţionalizarea bogăţiilor naturale ale statelor posesoare, precizând – cu menţiune anume la petrolul românesc – că „nu acceptă” presiuni pe această temă asupra guvernului de la Bucureşti. …Într-o epocă dominată cum se ştie de presiuni ale trusturilor internaţionale şi de tentative de internaţionalizare a bogăţiilor solului şi subsolului, Titulescu remarca cu sagacitate: „Când în România era nevoie de credite, de maşini, de susţinerea schimbului ei, nu aud niciodată vorbindu-se de internaţionalism.Când statele străine au nevoie de bogăţiile României, internaţionalismul apare imediat”. De aici, propunerea fermă a diplomatului român în faţa forului de la Geneva unde reprezenta ţara: „Să ne punem în comun acord riscurile şi nevoile şi pe urmă să căutăm cum internaţionalismul se poate împăca cu suveranitatea naţională”. » (vezi Anexa pentru mai multe citate foarte concludente).

În 1929, în urma presiunilor externe, după pierderea alegerilor de către liberali, legea minelor din 1924 a fost abrogată (amănunte în Anexă).

După 1989, în România, legile separate ale minelor şi petrolului au fost concepute în spiritul politicii “porţilor deschise”, fiind din ce în ce mai defavorabile statului român (legea petrolului în perioada 1990-1995 prevedea împărţirea producţiei, avantajoasă statului, legea petrolului 134/1995 prevedea concesiunarea, cu redevenţă variabilă în natură, pentru ca în legea petrolului 238/2004, redevenţa petrolieră să devină fixă, de maximum 13,5 %, şi în bani, nu în natură). Astăzi, UE ajutată de FMI (sau invers ?) aproape că au reuşit sa impună internaţionalizarea bogăţiilor naturale ale României; sărăcia, ţiganii, etc. au rămas însă ale României.

După cel de-al doilea război mondial, occidentul a fost de acord ca ţara noastră să intre sub sfera de influenţă rusească în proporţie de 90 % (celebrul petec de hârtie scris la Yalta) şi a închis deci ochii la comunizarea ţării. În zadar M.S. Regele Mihai a cerut ajutor occidentului; în zadar i-am aşteptat pe americani să vină să ne salveze, cei mai curajoşi dintre noi rezistând şi murind cu arma în mână în munţi: nu au venit, nici măcar nu au răspuns M.S. - nu era în interesul lor, am aflat după aceea. Europeni şi americani, deopotrivă, au asistat pasivi la ororile comunismului din ţara noastră, spunând apoi că n-au ştiut ce se întâmplă.

A venit în sfârşit anul 1989: am scăpat (nu ştim exact cum nici acum) de comunism – ultimii din Europa. Am fost foarte fericiţi că vom începe o viaţă nouă, mai bună, doar au venit în sfârşit americanii - şi europenii. Ni s-a dat puţină atenţie, am dat petrolul. Ni s-a mai dat puţină atenţie, am dat cimentul, apoi gazele, şi tot aşa. Au disparut fabrici, au apărut mall-uri în locul lor. Ni se dau bani cu împrumut, cu dobandă, dăm întreprinderi de stat viabile. Acum se doreşte să dăm şi aurul şi gazele de şist şi să privatizăm ultimele întreprinderi de stat importante.

În 2007, am intrat în Uniunea Europeană: nu eram pregătiţi să stăm la masă cu ei, nu ştersesem încă urmele celor 50 de ani în care am fost ţinuţi în bezna comunismului. Dar li s-a făcut milă de noi, credeam, şi ne-au acceptat cum eram: în interesul nostru, sau şi al lor, sau mai ales al lor ? o piaţă de desfacere aşa mare cât România, resurse naturale, o sursă de specialişti buni, pregătiţi gratis… În loc să ne primeasca în UE cu scuze, că ne-au împins după cortina de fier pentru atâta timp, europenii au început să ne certe că nu suntem la nivelul lor; păi cum să fim la acelaşi nivel, când am trăit în condiţii aşa de diferite ? Aveam Parlamentul român, dar acum Parlamentul European este deasupra lui, legile europene având prioritate faţă de legile româneşti. Aveam partidele politice româneşti şi lupta pentru putere din România, dar acum partidele politice europene şi lupta pentru putere din UE sunt deasupra lor, adică partidele şi lupta pentru putere din România sunt parte a partidelor şi a luptei pentru putere din UE. Am intrat într-o uniune pe care o credeam ideală în naivitatea noastră, în care credeam că suntem egali, dar se pare că “egalitatea nu este pentru căţei”, că “ unii sunt mai egali decât alţii”. Am scăpat de Uniunea Sovietică, am dat de Uniunea Europeană; am scăpat de emisarul şi comisarul sovietic, am dat de emisarul american şi de comisarul european. Toată lumea ne urechiază, când are un interes de atins. Istoria se repetă (vezi Anexa).

Dezamăgire mare şi o singură concluzie: trebuie, la rândul nostru, să vedem care este interesul României şi să-l apărăm, cu demnitate şi înţelepciune !

Lasând pe planul doi adversitatea dintre anticomunişti şi (neo)comunişti, se conturează, în opinia mea, din nou, în mod natural, cele două vechi tabere, în funcţie de politica economică românească şi de conjunctura economică mondială actuală:

- cei ce susţin politica prin noi înşine (lângă P.N.L. au venit P.S.D. şi P.C., formând alianţa U.S.L.; mai sunt lângă P.N.L, se pare, grupul din jurul fostului Preşedinte Emil Constantinescu şi P.N.Ţ.C.D. (aripa domnului Ciorbea - conţinând nucleul original, serios al PNŢCD - cea purtată prin tribunale din 2008 de aripa Pavelescu şi de “justiţia independentă”) şi

- cei ce susţin politica porţilor deschise (P.D.L. şi Preşedintele Traian Băsescu; mai nou, se pare, Partidul Noua Republică, P.N.Ţ.C.D. (aripa Pavelescu) şi două fundaţii).

“Războiul” pentru o Românie puternică, într-o UE puternică, trebuie să înceapă.

Să începem prin a da jos, prin vot, în decembrie, maimuţele din cocotier, înainte ca să dispară din el toate nucile de cocos.

Afrodita Iorgulescu
sursa: cotidianul.ro

Sursa: gandeste.org

Boicot pe bani foarte mulţi. A băgat PDL peste 2 milioane de lei în mizeriile scrise de presa străină?

În campania pentru referendum, dintre cele trei partide politice angrenate în bătălia politică, cele mai mari cheltuieli le-a făcut PDL. Oare câţi au mers în presa străină pentru plata articolelor denigratoare la adresa guvernanţilor şi a adversarilor politici ai lui Traian Băsescu?

Presa a fost cumpărată de PDL

PDL a boicotat referendumul. Cu toate acestea, într-un top al competitorilor din campania electorală, PDL deţine locul 1 la cheltuieli. Partidul condus (pe hârtie) de Vasile Blaga a aruncat în luptă 2.582.023 lei. Dar ce este demn de menţionat este faptul că 90% din suma cheltuită, mai precis 2.266.648 lei, a fost alocată, conform documentelor oficiale, publicităţii în „presă, radio şi tv”. Suma este una enormă în raport cu totalul „investiţiei” PDL în salvarea lui Traian Băsescu. Şi este enormă şi din alt unghi de vedere. La posturile de televiune, emisiunile electorale de campanie au fost gratuite.

La fel - cel puţin - la postul public de radio şi studiourile sale teritoriale. În presa centrală nu am văzut publicitate electorală pentru Traian Băsescu. Şi nici într-o serie, destul de numeroasă, de publicaţii locale monitorizate de redactorii noştri. Se impune o întrebare: în ce presă s-au dus banii PDL? Greu de crezut că articolele favorabile şi cele injurioase la adresa a tot ce era anti-Băsescu din EVZ, RL, Adevărul, Hotnews sau B1TV au fost recompensate din banii de campanie. În mod logic, prin deducţie, rezultă că majoritatea banilor au fost investiţi în articolele din presa străină. Acelea în care erau citaţidoarreprezentanţii PDL şi alţi suporteri ai lui Traian Băsescu, acele articole în care se făcea referire la „puci”, „pucişti”, „lovitură de stat” şi multe alte mizerii. De menţionat că PSD a alocat 17.664 lei pentru publicitate în presă, iar PNL, 207.617 lei. Adică, USL cumulat a cheltuit pe media 10% din cât a cheltuit PDL.

În 2007, PD a dat bani mai puţini pe presă

La primul referendum de demitere a lui Traian Băsescu, cel din 19 mai 2007, PD (aşa se numea pe atunci actualul PDL) a cheltuit 4.837.362 lei. Atenţie, la o sumă aproape dublă faţă de cea din 2009, democraţii au alocat pentru publicitatea în presă o sumă mai mică: 1.650.773 lei. Este adevărat, atunci nu s-a apelat la „arma secretă”, propagarea de mizerii şi dezinformări în media din străinătate.

Cât s-a cheltuit în 2009

PDL – 2.582.023 lei; cel mai mult: 2.266.648 – publicitate presă; 149.584 – sondaje, consultanţă.

PNL – 2.116.579 lei, cel mai mult: 885.921 – publicitate stradală; 845.824 – tipărituri şi materiale promoţionale

PSD – 1.825.729 lei; cel mai mult: 967.493 – tipărituri şi materiale promoţionale; 554.551 – servicii.

Traian Băsescu – 356.705 lei; cel mai mult: 258.895 – sondaje şi consultanţă; 44.000 – tipărituri şi materiale promoţionale

Lucian Gheorghiu

sursa: cotidianul.ro

Sursa: gandeste.org

Blaga: Azi am intrat în etapa a doua a loviturii de stat

PDL consideră că se impune demisia de onoare a întregului Guvern, a declarat joi preşedintele partidului, Vasile Blaga, care a susţinut că astăzi s-a intrat "în etapa a doua a loviturii de stat organizate de USL"

Blaga şi-a început declaraţia precizând că "PDL nu a contestat niciodată soluţiile Curţii Constituţionale".

Preşedintele PDL a adăugat că modul în care USL a contestat referendumul la CC prelungeşte criza cu 40 de zile.

"Decizia nu e imputabilă CC, ci Guvernului USL care îşi bate joc de români, de regulile statului român, de statul de drept. Se impune demisia de onoare a întregului Guvern, dacă mai are onoare", a susţinut Vasile Blaga.

El a mai susţinut că astăzi s-a intrat "în etapa a doua a loviturii de stat organizate de USL, prin mistificarea datelor privind numărul cetăţenilor cu drept de vot".

 Sursa: money.ro

Mafia PDL din spatele "dispărutului" Codruţ Marta, omul lui Blejnar şi... reţeaua SRI (partea a 2-a)

Cititi si: Mafia PDL din spatele "dispărutului" Codruţ Marta, omul lui Blejnar şi... reţeaua SRI

‘’Colectorii’’ şi şpaga în rate. Sursele continuă seria dezvăluirilor privind mafia organizată  care  a pus stăpânire pe România .  În acest episod vă prezentăm  nivelul 2 al piramidei , adică  cei şase ‘’magnifici’’  , la care se adaugă ‘’ramificaţiile’’.

Sextetul

 Reiese tot mai clar că vămuirea contrabandei a rămas o importantă sursă de bani pentru partidul-stat. Președintele Băsescu avea posibilitatea să declanșeze oacțiune în forţă, fiind în posesia tuturor datelor  rețelei (un fost consilier de la Cotroceni a declarat că președintele primea vrafuri de informări despre corupția fiscală și din vămi).Probabil n-a făcut-o, pentru că era nevoie de mulţi bani pentru campaniile electorale . Se spune că în zilele „bune” Blejnar „colecta”chiar şi milioane de euro pe zi.

În scandalul vămi-ANAF se conturează un sextet  care a lucrat exclusiv pentru „regină”. Un mecanism de vămuire a contrabandei și evaziunii.

Iată şi sextetul : Blejnar, bineînţeles, Codruț Marta, șef de cabinet al lui Blejnar, Viorel Comăniță, șef la Supraveghere Vamală, Marius Capanu, șef Direcție Autorizări, Paul Petrof, şef al Regionalei București, şi Ştefăniţă Prisăcaru – nişte neica-nimeni până a fi „catapultaţi” în asemenea posturi doar pe criterii politice și de clan.

Ce au în comun acești oameni? Costumele impecabile și ceasurile scumpe, amantele, maşinile de lux, armele de vânătoare folosite la decimarea mistreţilor de la Balc şi conturile consistente.

CODRUŢ MARTA – ‘’Colectorul’’

Codruț Marta este (sau a fost) omul partidului, recomandat de „Școala Arădeană” a lui Falcă. Marta şi Blejnar vin de la Arad. Amândoi au fost acţionari la UTA până ce uzina a intrat în faliment (acţionar la UTA era şi Matiuţ, pe care acum şeful ANAF zice că nu-l cunoaşte).

Marta era atât de important în ‘’tiparniţa’’ de  bani pentru partid, încât Videanu l-a numit în Consiliul de Administrație al OIL Terminal. Codruț Marta a vândut pe bani mai toate posturile importante din sistemul fiscal-vamal. Colegii de la Gardă îi mai spuneau şi „colectorul”, pentru că era omul care aduna banii.

Tot Codruț Marta avea întâlniri de taină cu „mogulii buni”, pentru a pune la cale cum să fie contracarate dezvăluirile din media.

Ca orice individ ajuns, și Codruț Marta căpătase gusturi nobile – precum vânătoarea – şi devenise atât de important, încât a fost invitat de vază la vânătorile de la Balc, alături de VIP-uri europene.

La biroul lui Daniel Morar, prim-procuror DNA, este înregistrată o plângere din partea unui administrator de antrepozit fiscal, autorizat pentru produse energetice. Acesta se plângea că i s-a înscenat o lipsă în urma unui control al Gărzii Financiare centrale. Cităm din reclamația acestuia:

„La două-trei zile după control, am fost contactat de o persoană (al cărei nume vă rog să-mi permiteți să-l dezvălui personal unui reprezentant al unității dvs) care mi-a spus că vine din partea unui domn din conducerea Gărzii Financiare Centrale pe nume Sorin Blejnar, care mi-a propus să cotizez lunar la acest domn circa 15.000-20.000 euro sau să-i vând antrepozitul, numai în acest fel voi avea imunitate. Despre acest domn Sorin Blejnar cunosc că favorizează anumite societăți  cu activitate în domeniul petrolului, favorizare ce constă în:

Dumnealui, prin prepușii săi, achiziționează de la diferiți acționari antrepozite fiscale cu autorizații valabile, prin care achiziționează de la furnizori interni, în special rafinării și importatori, cantități foarte mari de produse petroliere, respectiv motorină și benzină în regim suspensiv de la plata accizei, circa 5.000-7.000 tone/antrepozit, pe care le valorifică direct către utilizatori finali, fără a plăti Bugetului de Stat acciza și TVA aferente.

Creează acestor antrepozite o imunitate de circa 6-7 luni, după care, ca să pară totul normal, trimite și un control, iar în urma acestui control sesizează Parchetul de fapte de evaziune fiscală.

Acest domn Sorin Blejnar favorizează autorizarea sau, după caz, menținerea autorizațiilor unor antrepozite care nu îndeplinesc condițiile, dar sunt antrepozite cu cotizație, dumnealui fiind membru al Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor…

Unul dintre foștii lui angajați, originar din Arad (la momentul actual suspendat la cerere), este omul de legătură dintre prepușii lui de bază, care aduce cetățeni de origine maghiară pentru a cumpăra sau a înființa antrepozite, fie cu documente de identitate ale unor cetățeni, fie persoane iresponsabile. Pentru a întări cele afirmate de mine, anexez certificate constatatoare ale următoarelor firme:

SC ECO LEDO NET RL, în prezent fiindu-i revocată autorizația și administratorul dispărut.
SC ECO OIL RECICLING SRL, care a lucrat până în mai 2008.
SC SLOV OIL LINE SRL, firmă care acum lucrează în modul descris de mine”.

Nu este greu de dedus că „omul de legătură” originar din Arad nu poate fi decât Codruț Marta.

(Timpul)

MARIUS CAPANU

Component cu greutate al sextetului este şi Marius Capanu, șef la Direcția Autorizări, supranumită și „masa bogaților”. Prin Comisia de Autorizări se scot cei mai mulţi bani de la antrepozitele cu „cotizaţii”.

Este, poate, cea mai eficientă sursă de bani din corupție, cât toate șperțurile din vămile exterioare la un loc. „Comisia” știe ce antrepozite fiscale de petrol, tutun alcool să autorizeze, mai apoi intră în acțiune ceilalți membri ai sextetului.

Este un fel de primă apreciere a documentelor, membrii comisiei făcându-şi o imagine asupra viitoarelor victime întru şpagă. Dacă s-ar calcula produsele „scutite” de impozite prin antrepozitele fiscale, daunele s-ar cifra la 4-5 miliarde euro anual.

Iar domnul Sorin Blejnar ne spunea că un antrepozit fiscal este o „locaţie” aflată sub controlul autorităţii fiscale. Care control? N-a fost depistată şi trimisă în instanţă nici măcar o „societate-bidon” dintre sutele care acţionează în sistemul antrepozitelor fiscale.

În mai toate cazurile, între cel care livrează produsele şi destinatarul final este interpus un „bidon”, adică încă o societate (uneori mai multe), aşa-numitul antrepozit fiscal. Regula este suspendarea plăţii accizei până la livrarea către deţinătorul final. Între timp, „bidoanele” dispar prin diferite modalităţi.

„Bidoanele” aparţin, de regulă, unor cetăţeni din spaţiul extraeuropean. Patronul unui „bidon” nu vine în România decât două-trei zile, pentru actele noii societăţi. Blejnar are oamenii lui la „masa bogaţilor”.

Au tăiat şi spânzurat până ce ministrul Vlădescu a mutat „masa” de la Vamă şi a dus-o la minister, unde s-au mai echilibrat „autorizările”. Raportul devastator al Curţii de Conturi, publicat de Timpul, dovedeşte taman cancerul din sistemul patronat de Blejnar.

Capanu s-a școlit în afaceri mai întâi la Ţiriac Auto.  Primarul Videanu l-a promovat director executiv al Direcției de Protecție a Mediului și Educație Eco-Civica. N-a avut nici o inițiativă de mediu, în schimb, este părtaș la gaura de 1,5 milioane euro pentru Strategia de Zgomot Ambiental, copiată după cea a Londrei.

Vreo 14.000 de arbori au fost rași în Capitală pe vremea cât Marius Capanu era șef peste Educația Eco-Civică..

VIOREL COMĂNIŢĂ

A ajuns prea repede directorul Direcției Supraveghere Accize și Acțiuni Vamale,  una dintre importantele direcții din ANAF – din perspectiva sextetului corupt. Acum Comăniță este implicat direct în scandalul șpăgilor, fiind considerat şi el o „mână lungă”.

Consilierul ANAF Adrian Gavrilă i-ar fi  transmis unui afacerist italian, Celestini că acest C.V. (Comăniță Viorel) îi pretinde 400.000 euro, adică 1% din acciza pe care SC Galaxy Tabaco ar fi datorat-o Fiscului.

Celestini spunea că este prea mult: tutunul valora un milion de euro și ei cer 400.000? Să mai scadă! Interpușii lui Blejnar și membrii sextetului îi spuneau lui Celestini că poate da șpaga și în rate. !!!

ŞTEFĂNIŢĂ PRISĂCARU

Face parte  tot dintre „piesele” tinere. Are 36 de ani. Fost polițist la Ialomița, mai apoi la frontieră, șef de cabinet la ministrul Blaga, „expert” la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, consilier local la sectorul 6, secretar executiv PDL sector 6, consilier la Parlamentul European, dar, mai ales, membru  din partea grupului parlamentar PDL în Consiliul Național de Integritate, organismul care monitorizează ANI (, PDL l-a numit pe cel mai’’ integru’’ om al său în această comisie!).

După episodul cu dispariţia unor documente şi şpaga de la Vama Ploieşti, Sorin Blejnar la „sancţionat”. L-a transferat ca expert 1 la Direcţia Autorizări, adică la „masa bogaţilor”, şi apoi la Direcţia de control a Averilor.

PAUL PETROF

Lucra prin Cornel Costea, căruia  i se crease chiar legenda de „trofeu anticorupție și anticontrabandă”. El lucra în sistemul ANAF ca inspector asistent, dar a făcut doar „control inopinat”, ceea ce în limbajul evazioniștilor înseamnă „a venit să ne ia banii”.

A fost transferat de Paul Petrof la Vama Ploiești pe un post de lucrător vamal, iar la o săptămână a fost uns șef de vamă chiar la Prahova. După flagrantul de la Vama Ploieşti, Cornel Costea a declarat ca 60.000 lei  din cele 90.000, cât a reprezentat șpaga, au mers în sistem piramidal către Paul Petrof, șeful Direcției Regionale a Vămilor București, și Sorin Blejnar. Dacă s-ar lua la puricat toate trecerile prin astfel de vămi, se va constata că cele 90.000 lei reprezintă o şpăguță. Cornel Costea a luat ao asemenea sumă de la o singură firmă de import legume-fructe. Dar mai sunt încă 10.

Costea rămânea după program, să facă „formele”. Acelaşi procedeu era utilizat cu trenuri întregi care au trecut drept păcură, în realitate conținând motorină.

În episodul următor vom dezvălui ’’cumetriile’’   Sextetului cu grupul de la Monte Carlo, cu Elan Schwartzenberg (proprietar al Realitatea Media şi acţionar la B1 TV), cu  Vasile Cămărăscu (fostul şef al SRI Bucureşti), cu  Horaţiu Ţica (liderul PDL din Consiliul General, supranumit Prinţul PUZ-urilor , soţul Adelei Ţica ‘’Vrăbiuţa’’ , fostă şefă de cabinet a lui Băsescu şi Videanu)şi cu  Daniel Moldoveanu (consilierul lui Băsescu-Departamentul Securităţii Naţionale ), dar şi ramificaţiile ce duc spre vârful piramidei.

Sursa: www.romanialeaks.org

CINE sunt primele 50 de persoane din anturajul lui Traian Băsescu

de Gabriel Popoiu

Pesedistul Codrin Ștefănescu a anunţat finalizarea „Cărţii negre a regimului Băsescu”, o antologie a tuturor afacerilor şi intermedierilor dubioase făcute pe bani publici de oamenii din anturajul preşedintelui suspendat, al cărei autor este Consiliul Naţional al PSD. Potrivit lui Codrin Ștefănescu, cartea va fi dată curând publicităţii.

Monica Macovei si Vasile Blaga nu lipsesc de pe lista/ Sursa foto: INTACT IMAGES

Conform unui comunicat remis inpolitics.ro, „În această seară (ieri seară – n.r), departamentele din cadrul Consiliului Naţional al PSD vor finaliza „Cartea neagră a regimului Băsescu”. Acest prim volum dezvăluie informaţii de care Traian Băsescu a avut în permanenţă cunoştinţă. Ele fac referire la conexiuni cu instituţiile şi societăţile de stat, afaceri de familie şi intermedierea contractelor pe bani publici pentru camarila de partid, în urma cărora s-au încasat, în zona privată, sume exorbitante de miliarde de euro din bani publici.

În material sunt prezentate, în capitole separate, primele 50 de persoane din anturajul lui Traian Băsescu, care au deţinut funcţii importante în administraţia centrală şi locală. Printre ei se numără: Mircea Hava – corupţie şi clientelism politic, Ghe. Seculici – afaceri cu bani publici, Gheorghe Falcă – corupţie , abuz în serviciu, Cristian Boureanu – contracte cu statul, Valerian Vreme – Contracte cu instituţiile statului, Gabriel Berca – afaceri cu „băieţii deştepţi” din energie, Ioan Oltean – trafic de influenţă, Vasile Blaga – afaceri cu petrol, trafic de influenţă, Sulfina Barbu – contracte cu bani publici, Cezar Preda – contracte cu bani publici, Stelian Fuia – afaceri imobiliare (…) şi Monica Macovei – retrocedări ilegale în favoarea familiei, presiuni şi abuz în serviciu. „Cartea neagră a regimului Băsescu” este o radiografie cutremurătoare a corupţiei instituţionalizate, practicată de PDL, prin sfidarea tuturor legilor în vigoare şi în dispreţul total faţă de opinia publică.”

Potrivit Secretarului Consiliului Naţional al PSD, documentul este structurat pe judeţe şi prezintă lista cu liderii PDL, fiind realizat în baza informaţiilor şi materialelor primite, în ultimii doi ani, de la ONG-uri, sindicate, patronate, jurnalişti şi organizaţii judeţene PSD.

Sursa: http://www.ghimpele.ro

Petrecere în politica românească. Previziuni despre spargerea USL şi dispariţia PDL

Noi nu avem un termen românesc pentru „devenire”. Avem câteva pentru fiinţă, dar nu avem pentru devenire. Am fi putut avea termenul de „petrecere” (se petrece ceva, care e mai mult decât se întâmplă, are loc: are desfăşurare). Dar l-au expropriat chefliii. Singura noastră devenire este în chef, în distracţie, în înstrăinare. – C. Noica

Sper să mă ierte răposatul filozof – dacă i-o mai fi păsând – că i-am folosit cuvintele din „Jurnal filozofic” pentru a începe un articol despre „petrecerile” din politica românească. Scurta meditaţie a lui Noica se potrivea însă prea bine cu actualul context, când devenirea politică seamănă mai degrabă cu zaiafetul unor băieţi ameţiţi de aburii succesului, care au uitat de pudoare şi discreţie.

Până de curând, dacă aş fi căutat motivele liberalilor de a forma, alături de PSD, struţo-cămila USL, dincolo de dorinţa împărtăşită de a scăpa de Traian Băsescu, m-aş fi gândit în primul rând la visul lui Crin Antonescu (monarhistul Crin Antonescu?) de a ajunge preşedinte de republică. Şi totuşi, unele evenimente din ultima perioadă vin să lămurească pe deplin compromisul şi riscul asumat de PNL în momentul intrării într-o alianţă „de stânga”. Desigur, debarasarea de Băsescu şi PDL reprezintă un motiv bun de aruncat în ochii românului sătul de portocaliu, dar adevăratele argumente ale liberarilor ţin mai puţin de „interesul ţării de a scăpa de Băsescu” şi mai mult de oportunitatea de a obţine monopolul asupra „dreptei” parlamentare. Da, sună ciudat, dar drumul PNL către dreapta trece pe la stânga.

Socoteala e simplă şi are mari şanse să dea rezultatele dorite. Totul depinde însă de capacitatea USL de a „repara” legea votului uninominal pur, astfel încât să nu mai ducă la o majorare a numărului de parlamentari (argumentul de neconstituţionalitate al CCR).  Şi nu există motive de îndoială în această privinţă. Din momentul în care legea va fi adoptată, iar intrarea în Parlament va fi condiţionată doar de câştigarea unui colegiu, toate partidele care nu fac parte din USL vor avea o mare problemă. Cu o Uniune Social-Liberală aflată pe val (aşa cum s-a văzut la alegerile locale), PDL va reuşi cu greu să câştige 15-20 de colegii de deputaţi şi 5-10 colegii de senatori, chiar dacă se bucură încă de sprijinul a 15-20% din totalul populaţiei. Raportat la numărul total de parlamentari, PDL-ul va ajunge cantitate neglijabilă.

Scenariul de după alegerile parlamentare arată cam aşa: cu un Crin Antonescu ajuns preşedinte (în eventualitatea foarte probabilă ca Traian Băsescu să fie suspendat) din postura de candidat al USL, un PNL cu un număr record de parlamentari (aleşi din partea USL mai abitir decât dacă ar fi candidat sub nume propriu, pentru că pesediştii au acceptat să împartă plăcinta frăţeşte) şi un PDL cvasi-inexistent, divergenţele din cadrul alianţei se vor adânci. Cât de curând, USL va deveni istorie, lupta pentru putere urmând să se dea între stânga (nu întâmplător PSD şi „trădătorii” din UNPR au format Alianţa de Centru-Stânga) şi dreapta reprezentată doar de PNL. Arbitri, ca de obicei, vor fi tot minorităţile, inclusiv UDMR.

Ce va urma depinde de flexibilitatea celor din PNL, de modalitatea în care vor reuşi să acopere pe deplin dreapta politică, nu doar segmentul liberal. În cazul unui eşec în acest sens, ne putem aştepta ca actuala dreaptă fidelă lui Băsescu să renască din propria cenuşă, peste patru ani.

Ce au de câştigat social-democraţii din povestea asta cu USL-ul? Ei bine, asta e altă… petrecere. Una în care cheflii dau bine la braţul unui partid istoric şi în care băieţii din fostul FSN se bat între ei… inclusiv pentru influenţă asupra justiţiei.

florinpuscas.ro

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net 

Trei milioane de euro pentru casele preşedintelui Băsescu

Preşedintele Traian Băsescu anunţa în anul 2009 tăierea pensiilor, a salariilor şi a contribuţiior sociale. Se invoca lipsa de bani. Din informaţiile obţinute de la RA-PPS în aceea perioadă se investea masiv în cele două vile de protocol ale preşedintelui. Amenajările reşedinţei prezidenţiale de la Vila Lac 3 au costat statul român aproximativ 2 milioane de euro. Preşedintelele se pare însă că îşi pregăteşte o vilă, aflată în vecinătate, pentru a o ocupa după ce îşi termină mandatul.

Vila Dante, aflată la doar 200 de metri de Vila Lac 3, a intat într-un proces de recodiţionare totală.
Preşedintele folosea la început doar piscina acestei vile, dar între timp planurile se pare că s-au schimbat. RAPPS a investit deja un milion de euro în vila Dante, despre care muncitorii care lucrează acolo susţin că este pregătită pentru Băsescu. La vila Dante numai o parte a mobilierului a costat 100.000 de euro, bani alocaţi de RAPPS, inclusiv după 2009, când au început măsurile de austeritate.

Vila Lac 3, locul preferat de întâlnire al preşedintelui cu pedeliştii, a costat peste două milioane de euro numai în lucrări de renovare şi finisaj.  În anul 2005 s-au făcut modernizări de 955.848 de lei, iar între anii 2006-2008 s-au cheltuit alţi 33.984 de lei. În anul 2005, vila familiei Băsescu a fost dotată cu mobilier şi sisteme de supraveghere. Reamenajările au depăşit 3.000.000 de lei.

Din 2005 şi până în acest an, reparaţiile Vilei Lac 3 au mai scos din bugetul statului 813.802 lei.

Vila familiei Băsescu, construită pe o suprafaţă de 1.045 de metri pătraţi, are un garaj construit pe o suprafaţă de 107 metri pătraţi, un teren de tenis ce măsoară peste 680 de metri pătraţi, un ponton de peste 128 de metri pătraţi, dar şi un patinoar construit pe o suprafaţă de peste 300 de metri pătraţi.

Sursa: http://www.romanialeaks.org