Ce caută ftalaţii în Nutella şi în medicamente?

Ftalaţii sunt plastifianţi chimici utilizaţi în Asia pentru a produce ambalaje din plastic flexibile. Majoritatea ambalajelor existente acum pe piaţa mondială sunt din China. Problema constă în faptul că această substanţă contaminează mâncarea vândută în mod obişnuit în supermarket-uri. Deşi plasticul este folosit în ideea de a proteja alimentele, mai mulţi cercetători au arătat că ftalaţii perturbă echilibrul hormonal masculin.

Bărbatul care ingerează ftalaţi produce spermatozoizi mai puţini sau mai lenţi, prezentând un risc de infertilitate. Iar în cazul femeilor însărcinate, această substanţă ajunge la făt şi îi influenţează dezvoltarea organelor genitale.

Un studiu realizat în Germania a arătat că 60% din copiii testaţi aveau în organismul lor urme de ftalaţi, iar, în cazul a 20% dintre copii, ftalaţii existau în cantităţi toxice. Dacă se ia în considerare efectul de acumulare şi efectul de cocktail al ftalaţilor, este foarte probabil ca procentul de copiii care consumă cantităţi nerezonabile de ftalaţi să ajungă la 80%.

Nutella, sub semnul întrebării

Ciocolata preferată de copii pentru micul-dejun a fost subiect de discuţie în ultima vreme, deoarece cercetătorii au descoperit în interiorul produsului un ftalat considerat a fi cel mai periculos, şi anume BPT. Grupul italian Ferrero, care produce Nutella, a confirmat prezenţa substanţelor dăunătoare în produsul său, dar spune că “se găsesc în cantităţi inofensive.”

Ftalaţii sunt deja interzişi în industria jucăriilor, din cauza proprietăţilor periculoase şi urmează să fie interzişi în toată Europa foarte curând, însă, până atunci continuăm să întâlnim substanţa în produsele alimentare.

Având în vedere faptul că ftalaţii sunt interzişi în sectorul jucăriilor încă din 2007, să sperăm că, în viitorul apropiat, Comisia Europeană îi va interzice şi în ambalajele de plastic.

Ce sunt ftalaţii?

Ftalaţii sunt plastifianţii cei mai utilizaţi în întreaga lume. Aceştia sunt o familie de substanţe chimice utilizate de aproximativ 50 de ani, în principal pentru a face clorura de polivinil (PVC) moale şi flexibilă.

Unde pot fi găsiţi?

Ftalaţii, produşi într-o cantitate anuală de 3 milioane de tone la nivel global, sunt prezenţi peste tot în mediul nostru zilnic, la niveluri diferite. Expunerea este de cele mai multe ori destul de dificil de evaluat, din cauza multitudinii de posibile surse şi situaţii care se pot produce prin inhalare, ingerare sau contact.

- În ultimul deceniu, oamenii de ştiinţă au testat şi dovedit proprietăţile toxice şi natura cancerigenă a anumitor ftalaţi pe rozătoare, rezultate care au ridicat multe semne de întrebare.

- DEHP, ftalatul cel mai des folosit, este în principal utilizat în producerea de plastic de PVC. Este o componentă a produselor de vinil, cum ar fi pardoseli şi multe plasticuri utilizate în medicină, cum ar fi pungile şi tubulatura pentru perfuziile intravenoase. Nou-născuţii şi copiii foarte bolnavi, care sunt supuşi anumitor intervenţii sunt cei mai predispuşi să fie expuşi la DEHP.

- În mâncare: Concentraţii mici de ftalaţi în mâncare pot proveni din utilizarea unor plasticuri în prepararea şi ambalarea alimentelor. De preferat ar fi alegerea recipientelor din sticlă sau din plastic dur, realizat din polietilenă cu densitate ridicată (HDPE).

- În cosmetice şi produse de îngrijire personală, cum ar fi fixativ de păr, machiaj, pastă de dinţi şi loţiune de corp. Este necesară etichetarea completă a ingredientelor, pentru a putea verifica prezenţa ftalaţilor în cosmetice.

Ftalaţii sunt periculoşi?

Folosiţi ca solvenţi în cosmetice (cum ar fi parabenii), aceştia sunt perturbatori endocrini şi apar pe etichetele produselor sub denumirea de “parfumuri”. Există mai multe tipuri de ftalaţi, fiecare dintre ei având un scop anume şi afectând sănătatea umană în mai multe moduri. Copiii pot fi mai expuşi, dacă pun gura pe jucăriile făcute din plasticuri care conţin ftalaţi.

Societatea Canadiană de Cancer şi-a exprimat îngrijorarea în ceea ce priveşte următoarele informaţii:

- ftalaţii prezenţi în materialele PVC utilizate pentru anumite proceduri medicale:fetuşii şi copiii ar putea fi expuşi la concentraţii destul de mari de DEHP în timpul procedurilor medicale, cum ar fi dializa, transfuziile sanguine şi ECMO (oxigenarea membranei extracorporale).

- ftalaţii prezenţi în jucării şi produse pentru copiii mici.

DEHP poate provoca tumori şi alte anomalii în ficatul şobolanilor şi şoarecilor. La rozătoarele care au fost expuse la DEHP în timpul perioadei de gestaţie sau la o vârstă fragedă, această substanţă a provocat o insuficienţă a sistemului reproductiv masculin, afectând dezvoltarea spermatozoizilor şi reducând gradul de fertilitate la ambele sexe.

Informaţiile ştiinţifice indică faptul că anumiţi ftalaţi acţionează ca şi perturbatori endocrini, imitând sau perturbând funcţiile hormonale ale organismului. Programul Naţional Toxicologic din SUA spune că DEHP poate fi privită ca o substanţă cancerigenă pentru oameni.

Ftalaţii sunt interzişi?

Uniunea Europeană a interzis recent utilizarea a trei ftalaţi (DEHP, DBP şi BBP) în toate jucăriile şi produsele de îngrijire a copiilor.

Alţi trei ftalaţi nu mai pot fi utilizaţi în jucării şi produse de îngrijire care ar putea fi atinse cu gura de copiii sub trei ani (DINP, DIDP şi DnOP). Mulţi producători de sticle pentru bebeluşi folosesc materiale fără ftalaţi cum ar fi polipropilena.

De ce s-au adoptat aceste decizii? Ftalaţii au fost asociaţi cu leziuni ale sistemului reproductiv masculin, infertilitate, dar şi cu un coeficient de inteligenţă redus. Un studiu recent a descoperit faptul că aceste substanţe chimice ar putea opri copiii din creştere.

În mod normal, luăm medicamente pentru a ne simţi mai bine şi mai sănătoşi. Prin urmare,  de ce există medicamente şi suplimente impregnate cu substanţe chimice toxice care au fost asociate cu defecte congenitale şi funcţii hormonale tulburate?

Un studiu publicat în martie 2012, a descoperit că ftalaţii utilizaţi ca şi “ingrediente inactive” în pastile ar putea contribui la nivelurile ridicate ale acestor plastifianţi, descoperite în organismele adulţilor.

“Ingerarea de medicamente şi suplimente care conţin ftalaţi ar putea contribui foarte mult la nivelul total de expunere”, explică Kathy Kelley, farmacistă şi autoarea studiului.

Ftalaţii sunt adăugaţi la plastic pentru a-l face mai moale şi în loţiuni pentru a ajuta crema să pătrundă mai bine în piele. La fel de bine ftalaţii pot fi găsiţi în perdele de duş din vinil şi pardoseli, ojă de unghii, produse de curăţenie, parfumuri, cerneală, adezivi şi altele.

Omniprezenţa ftalaţilor în toate zonele vieţii moderne face ca adăugarea lor chiar în medicamente să fie destul de problematică.

Un articol prezentat în luna martie a anului trecut, subliniază faptul că ftalaţii pot fi întâlniţi în multe pastile eliberate cu prescripţie, medicamente fără prescripţie şi chiar şi în suplimente alimentare.

Iată câteva medicamente eliberate cu prescripţie şi fără prescripţie, la care s-a dovedit existenţa unui conţinut de ftalaţi:

- Bromfeniramină

- Carbamazepină

- Diltiazem

- Eritromicină

- Ketoprofen

- Mesalamină

- Omeprazol

- Clorură de potasiu

- Propranolol

- Ranitidină

- Verapamil

Ftalaţii au mai fost descoperiţi şi în unele geluri din ulei de peşte şi pilule de usturoi. Oamenii de ştiinţă au descoperit că unele suplimente din magneziu cu eliberare lentă conţin ftalaţi, la fel ca şi o varietate de probiotice. Cu alte cuvinte, doar pentru că ajungi să cumperi suplimente dintr-un magazin cu produse sănătoase nu înseamnă că acestea nu conţin ftalaţi care perturbă sistemul endocrin.

Ar trebui să putem identifica cu uşurinţă orice ftalaţi din vitaminele noastre, din pastilele din ulei de peşte sau din alte suplimente alimentare. Abrevieri precum DEHP, DBP, DEP, DMP, HMP, PVAP, CAP şi PET se referă la ftalaţi.

Cum să eviţi ftalaţii

 Încearcă să urmezi aceste sfaturi pentru a evita ftalaţii şi pentru a reduce nivelul acestei substanţe din organismul tău:

1. Încearcă să găseşti alternative mai sigure pentru medicamente şi suplimente

Poate nu ai cum să eviţi să iei medicamente, în special în cazul afecţiunilor cronice. Studiul a subliniat faptul că pastilele identificate drept medicamente cu “eliberare în timp” sau “filmate” pot conţine ftalaţi, aşa că, cel mai bine ar fi să vorbeşti cu doctorul sau farmacistul pentru a găsi nişte alternative mai sigure.

2. Citeşte etichetele

Nu folosi produse care au cuvântul “ftalat” pe eticheta lor cu ingrediente. Lori Alper de la Groovy Green Livin’ a identificat următoarele denumiri care trebuie evitate:

- DBP (dinbutil ftalat) şi DEP (dietil ftalat) pot fi întâlnite de obicei în produsele de îngrijire personală, inclusiv ojă pentru unghii, deodorant, parfumuri şi apă de parfum, loţiuni după ras, şamponuri, geluri de păr şi loţiuni pentru mâini.

- DEHP (di- (2-etilhexil) ftalat sau Bis (2-etilhexil) ftalat) este utilizat în plasticurile PVC, inclusiv în unele dispozitive medicale.

- BzBP (benzilbutil ftalat) este utilizat în unele produse de îngrijire a pardoselii şi în produsele de îngrijire personală.

- DMP (dimetil ftalat) este utilizat în alifiile împotriva insectelor şi în unele plasticuri (precum şi în carburantul pentru rachete).

3. Elimină vinilul din casa ta

Vinilul este cel mai toxic plastic şi poate fi eliminat cu uşurinţă din casa ta. Aruncă jucăriile de vinil, perdelele de duş şi orice alt lucru care este etichetat drept PVC sau cu un cod de reciclare numărul 3. Dacă pardoseala din casa ta este din vinil, atunci este bine să fie păstrată curată şi în condiţii de luminozitate, din moment ce lumina Soarelui poate elimina ftalaţii. Dacă nu poţi să faci acest lucru, atunci cel mai bine ar fi să înlocuieşti pardoseala de vinil cu una dintr-un alt material, mai sigur pentru sănătatea ta, cum ar fi lemn, piatră sau plută.

4. Alege produse de îngrijire personală mai sigure

Loţiunile, şamponurile şi orice alt produs care conţine denumirea de “parfum” pe lista cu ingrediente conţine şi ftalaţi. 

Sursa : financiarul.ro

           2blackjack1.wordpress.com

Puterea de la conspiratie la crima III

Ramas fara dusmanul de temut, Caesar isi anihileaza repede opozantii si se proclama dictator la Roma. Trebuie mentionat ca, fata de dictatura moderna, latinii confereau acestei functii politice, inscrise in constitutie, o perioada determinata, iar ea devenea activa oridecate ori sistemul roman era vulnerabil si corupt. Numai ca Iulius Caesar, nu a avut nici o dorinta sa intareasca Republica, asa cum sperasera senatorii, ci sa impuna un alt model politico-militaro-administrativ. Pentru asta, a marit numarul senatorilor, cu oameni dedicati proiectelor sale, a manipulat intrunirile oficiale, a impus reforme civile si economice, si a readus siguranta Romei.

Evident, ca jocul de putere are cel putin doua tabere antagonice. In cazul lui Caesar, dusmanii erau patricenii. Mirosind planul de acapararea absoluta a puterii, optimile au inceput sa unelteasca in vederea slabirii autoritatii dictatorului. Motivul principal era dorinta acestuia de a se proclama rege, fapt detestat de republicanii romani, intrucat isi aminteau de pleiada de tirani, care fusesera alungati de pe tron in secolul VI i.Hr.

Intotdeauna Puterea corupe, iar Caesar nu a fost ocolit de demonii cultului personalitatii si grandomaniei, incepand sa primeasca onoruri fara precedent, ca acela de a fi primit ca nume de familie: Imperator, de a fi inaugurat numeroase statui publice care-l infatisau in ipostaze glorioase. Mai mult decat atat, i s-au inclintat temple, s-a batut moneda cu efigia sa, fapt intalnit doar la regii greci, ironizati si chiar dezavuati de romani. Caesar a permis provinciilor orientale sa-l venereza ca pe un zeu si l-a numit successor pe nepotul sau Octavian. De aici si de atunci, a aparut in politica termenul de nepotism…

-va urma-

Sursa: codulluioreste.ro

Vor putea chinezii să învingă în viitoarele războaie?

Foto: EPA

Există stereotipuri care definesc în mare imaginea Chinei în lume. Se consideră că acest popor nu ştie şi nu vrea să lupte; nu este capabil de expansiune; cultura chineză presupune pasivitate şi pacifism politic extern.

În literatura politică adesea se indică canoane confucianiste, din care ar rezulta înclinaţia chinezilor spre compromis şi evitarea conflictelor. Astfel de opinii nu sunt fondate. Creştinismul în propovăduirea păcii, iubirii pentru aproape şi iertării duşmanului merge mult mai departe decât orice altă religie. Dar acest lucru nu a împiedicat Europa să fie cândva cea mai militarizată regiune a planetei, iar ţările europene să lupte şi să subordoneze multe ţări şi popoare.

Expansiunea teritorială a Chinei nu a fost reţinută de factori culturali, ideologici sau religioşi, ci de cei naturali şi militari. Imperiul Chinez, încă din timpul dinastiei Han, a graniţele normale, avansarea viitoare nefiind posibilă. Zona de stepă şi deşert, munţii şi pădurile dese au fost obstacole greu de trecut pentru armatele imperiilor agricole, iar menţinerea locurilor cucerite în aceste regiune era pur şi simplu ireală din cauza dificultăţilor de aprovizionare şi control.

Cu toate acestea, în decursul multor secole ale istoriei sale, Imperiul Chinez a încercat regulat să se extindă în afara frontierei dictate de natură. Însă campaniile grele şi costisitoare în Coreean, Indochina, Asia Centrală, Tibet s-au încheiat fie cu un eşec, fie teritoriile câştigate nu au putut fi păstrate pentru mult timp.

Situaţia s-a schimbat odată cu venirea la putere a dinastiei Qing, obişnuită cu campaniile în condiţiile aspre de vreme din Manchu şi Mongolia. Din păcate, rolul de hegemonie regională a dus la rămânerea în urmă în organizarea militară. Spre deosebire de Europa, în care în secolele 15-17 au avut loc revoluţii în domeniul militar, care au constat nu atât în răspândirea armelor de foc, cât în schimbarea tacticii şi sistemului de dirijare a trupelor, China a rămas în urmă.

Succesul redus al Chinei în războaiele din secolele XIX-XX şi stereotipul că armata nu are soldaţi buni este doar urmarea factorilor politici, economici şi de organizare. Dacă e să evaluăm calităţile morale şi psihologice ale soldaţilor chinezi, nu este nevoie să căutăm mai departe exemple: mii de chinezi au luat parte la războiul civil din Rusia. Fiind incluşi într-o organizaţie militară eficientă, aceşti oameni au demonstrat calităţi individuale deosebite.

Atitudinea Chinei faţă de război şi expansiune este atât o problemă de politică mondială, cât şi de politică internă. În urma transformării Chinei într-o superputere economică va avea loc inevitabil şi transformarea ei într-o mare forţă militară a lumii. În prezent, în societatea chineză creşte numărul celor care pledează pentru o apărare mai dură a intereselor lor, inclusiv pe cale armată. Conducerea Chinei este adesea acuzată de slăbiciune şi lipsă de fermitate.

Ca şi în alte ţări, politica statului chinez este produsul unui complex complicat de factori politici şi economici. Ca şi în orice altă ţară, sub influenţa acestor factori, ea se poate schimba în orice direcţie.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Dr. Christa Todea-Gross: „Vaccinurile: prevenţia care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide”

De curând a fost publicată o carte ce a stârnit atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor: „Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul clujean Christa Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul medical românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată? Sunt companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri? 

Am încercat, în interviul luat D-nei Dr. Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la aceste întrebări, care nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru a le aprofunda în cartea domniei sale. 

- Vă întreb direct: care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor? De ce vaccinurile provoacă tot felul de reacţii adverse?

- Termenul medical corect este cel de „reacţii adverse postvaccinale”, care sunt numeroase, mai mult sau mai puţin grave, unele recunoscute de către medicină, altele nu. Sunt recunoscute în mod oficial doar acele reacţii adverse care apar în primele patruzeci de zile de la vaccinare (excepţie făcând vaccinul antituberculos BCG) şi nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte.

Cele mai severe reacţii adverse, denumite de către medicii din Occident „complicaţii postvaccinale”, nu sunt recunoscute în mod oficial şi debutează după această perioadă.Aceste complicaţii nu sunt altceva decât bolile sistemului imun: alergiile, bolile alergice, bolile autoimune şi bolile maligne (limfoame, leucemii). Deşi bolile maligne sunt cele mai grave, pe primul loc ca frecvenţă rămân bolile autoimune, care sunt boli severe, cronice şi nevindecabile, dintre care enumăr câteva:

- bolile autoimune digestive: alergia la lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.; 

- bolile autoimune reumatologice: ARJ la copil (artrita reumatoidă juvenilă), PR (poliartrita reumatoidă) la adult;

- bolile autoimune hematologice: anemia Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie etc.;

- boli autoimune cutanate: psoriazis, vitiligo;

- bolile autoimune neurologice: sindromul Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie, paralizii de nervi cranieni (urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii), encefalite, meningite, sindrom ADHD, autism etc.

Cea mai gravă complicaţie postvaccinală este decesul. „Sindromul morţii subite la sugar” este o astfel de complicaţie şi s-a dovedit că este dată de vaccinul DTP.

Cauzele „reacţiilor adverse postvaccinale”

Eşecul vaccinurilor este determinat de mai multe cauze, pe care le putem împărţi în trei grupe.

În primul rând, aş vorbi despre principiul vaccinării. Acesta este un principiu fals, artificial, la care organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă „mecanismele de funcţionare” ale sistemul imun al omului nu sunt „aplicabile” în cazul unui vaccin. Sistemul nostru imun este asemenea unei maşini care funcţionează după anumite reguli stricte, precise, stabilite şi adaptate în decursul a mii de ani… De două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă este imposibil. Sacrificiul unei astfel de „încercări” a fost prea mare: distrugerea lentă şi sistematică a celei mai puternice arme de supravieţuire a organismului uman – sistemul imun. În concluzie, principiul vaccinării este unul simplist şi ineficient, fiind un model „artificial”, bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o dovedesc studiile şi practica medicală, sistemul nostru imun nu se adaptează, ci se îmbolnăveşte.

În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri, administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur şi cu un sistem imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o facă! Consecinţele le vedem…

În al treilea rând, combinaţia de vaccinuri. Să ne întoarcem puţin în timp. În Germania (şi în toate ţările europene, de altfel), în anul 1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate vaccinurile erau administrate separat. Este motivul pentru care organismul reuşea să facă faţă unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de frecvente şi atât de grave. În anul 1975 încă nu se ştia de sindromul ADHD! În 1976 creşte numărul vaccinurilor la doisprezece şi este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri. În continuare a crescut numărul vaccinurilor la paisprezece, apoi la treizeci şi două! În 1995 se foloseşte trivaccinul DTP (trei vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri combinate). În 2006 s-a ajuns la patruzeci de vaccinuri la un singur copil şi se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (şase vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvenţa sindromului ADHD creşte foarte mult. La fel şi autismul.

În România, numărul de vaccinuri administrate sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci şi nouă, iar până la 9 ani – treizeci şi patru de vaccinuri (fără să socotim şi vaccinurile opţionale!). Combinaţia de şase vaccinuri se administrează şi sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD şi autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români. Un singur vaccin conţine un singur antigen (viral, bacterian etc.) şi o cantitate mai mică de adjuvanţi şi conservanţi, deci o cantitate mai mică de substanţe neurotoxice (mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice etc.). Combinaţia mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulţirea efectelor neurotoxice şi alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem…

- Care credeţi că este cel mai periculos vaccin?

- Cel mai toxic vaccin este cel care are cele mai multe combinaţii de vaccinuri şi cei mai mulţi conservanţi şi adjuvanţi neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni şicombinaţia de opt vaccinuri de la 1 an.

Dar, în acelaşi timp, nu putem simplifica matematic o reacţie postvaccinală. Spre exemplu, vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară pulmonară ori extrapulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la pierderea auzului. Vaccinul DTP (trivaccin) poate provoca „sindromul morţii subite la sugar”, iar exemplele pot continua. Repetarea aceluiaşi vaccin reprezintă un alt pericol. Are loc o hiperimunizare, prin formarea unui titru (o cantitate) mult prea mare de anticorpi – aşa cum se întâmplă în cazul vaccinului DTP, care se administrează de patru ori (!) până la vârsta de 1 an, cu provocarea unor boli alergice şi apoi a bolilor autoimune: eczema atopică, alergia la lapte de vacă, astm bronşic etc.

Toate acestea se întâmplă din cauza dezechilibrului sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunităţii umorale, în detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp vaccinarea şi tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă. Dacă se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală alergică la una autoimună mai uşoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă boală autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De fapt, sistemul imun clachează şi în final se instalează o boală autoimună gravă, fie la 1,5-2 ani (ADHD, autism, astm bronşic), fie la 6-7 ani (diabet zaharat, ARJ), sau chiar în adolescenţă (scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.). Vaccinurile au bătaie lungă, de ani de zile, chiar zeci de ani…

Tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea

- S-a schimbat mentalitatea părinţilor în ceea ce priveşte vaccinurile? 

- Mentalitatea părinţilor a început să se schimbe treptat, odată cu informarea acestora pe diverse căi, principala cale fiind Internetul. Nu sunt singura persoană din ţară care a postat articole despre vaccinuri pe site-uri, iar părinţii, cunoscători de limbi străine, au putut să se informeze şi din alte surse despre pericolul vaccinurilor pentru sănătatea copiilor. Cartea pe care am scris-o vine să lămurească aspectele variate legate de vaccinuri, dar să dea şi soluţii.

Rezultatul este evident: tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea copiilor lor, iar recent, apariţia unor reacţii adverse destul de severe după vaccinul BCG la nou-născuţi (cunoscute şi până acum, dar, poate din lipsa informării, părinţii nu le-au mai sesizat organelor competente) a dus la pierderea încrederii în efectul pozitiv al vaccinurilor. Faptul că părinţii copiilor afectaţi au ajuns în instanţă pentru a-şi cere drepturile care le-au fost încălcate este un pas înainte în România – pe mine mă bucură cu adevărat acest lucru, pe care, de altfel, l-am accentuat şi în introducerea cărţii.

- De ce credeţi că totuşi unii părinţi îşi vaccinează în continuare copiii, în ciuda atâtor materiale care au apărut împotriva vaccinurilor?

- Mentalitatea părinţilor nu poate fi schimbată peste noapte… Este adânc înrădăcinată în conştiinţa oamenilor falsa idee că bolile copilăriei sunt foarte periculoase şi trebuiesc prevenite cu orice preţ, când de fapt este adevărat exact contrariul: bolile copilăriei sunt afecţiuni uşoare, la care sistemul imun foarte flexibil al copilului se adaptează uşor şi, în câteva zile, acesta se vindecă complet, fără complicaţii. Pe de altă parte, vaccinarea nu previne aceste boli, ci le amână pe mai târziu, când sunt mai greu suportabile, din cauza unui sistem imun mai rigid şi când pot apărea complicaţii, fără să pună însă viaţa omului în pericol. Trebuie să existe un teren susceptibil (boli cronice, deficienţe imune, tratamente greşite cu antibiotice sau tratamente care scad imunitatea etc.), pentru ca bolile copilăriei să provoace complicaţii la sugari. Cu atât mai mult, la aceşti sugari, vaccinurile pot provoca reacţii adverse grave.

Pentru majoritatea părinţilor este un şoc să afle că vaccinurile sunt dăunătoare şi nu benefice! Nici nu au cum, fiindcă medicii înşişi sunt dezinformaţi sistematic în timpul facultăţii şi ulterior, când practică medicina. Zilnic primesc întrebări din partea părinţilor care nu ştiu ce decizie să ia. Este motivul pentru care am scris cartea, folosind aproape în exclusivitate bibliografie străină. Sunt convinsă că vom avea, cu timpul, tot mai mulţi copii nevaccinaţi şi sănătoşi. Nu-i putem sacrifica de dragul unor interese financiare…

- Dar cum pot fi prevenite bolile copilăriei, dacă se renunţă la vaccinuri? 

- Ele nu trebuiesc prevenite! Dimpotrivă, este indicat ca toţi copiii să facă bolile copilăriei. Aceste boli joacă un rol important în formarea unui sistem imun sănătos al copilului, iar imunitatea dobândită în urma acestor boli este îndelungată, deseori pentru întreaga viaţă. Totodată, studiile arată că imunitatea dobândită în urma bolilor copilăriei joacă un rol important în prevenirea altor boli grave: sindrom nefrotic, tumori, leucemie etc. Or, acest adevăr nu li se spune părinţilor! Fetiţele care trec prin aceste boli naturale până la vârsta de 14-16 ani vor avea o imunitate suficientă şi pentru copii, când vor deveni mame. Prin vaccinare, imunitatea se pierde mult mai repede, iar copiii vor fi expuşi intranatal sau postnatal acestor boli, care le pot provoca malformaţii, respectiv complicaţii. Aş dori să mai spun faptul că vaccinurile pot provoca uneori chiar boala pe care ar trebui s-o prevină!

- Exista totuşi vreun vaccin care ar trebui făcut?

- Nu. Motivele le-am explicat mai devreme, când am vorbit despre cauzele reacţiilor adverse ale vaccinurilor. Studiile arată că numărul consultaţiilor copiilor vaccinaţi este net superior celor nevaccinaţi. Dr. G. Buchwald afirma pe bună dreptate că în viitor, după ritmul în care are loc vaccinarea sugarilor, singurii copii cu adevărat sănătoşi vor mai fi doar copiii nevaccinaţi!

În decurs de 30 de ani, toţi copiii vor suferi de o boală alergică

- Care sunt consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei, dacă se continuă cu vaccinurile în acelaşi ritm?

- Statisticile arată că, la ora actuală, în ţările dezvoltate (fără ca situaţia să fie diferită de cea din România!), unul din doi copii suferă de alergie, tot al treilea copil suferă de eczemă atopică şi unul din zece de astm bronşic. Nici una dintre aceste boli nu are un tratament etiologic, ci doar unul simptomatic – adică ameliorează simptomele, dar nu vindecă. Se preconizează că în decurs de 30 de ani toţi copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli ale copilăriei, tratabile şi vindecabile în 3-7 zile, ci vor suferi o viaţă întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante!

Dar nu trebuie să ne uităm atât de departe… Deja putem vorbi la ora actuală de oepidemie de autism în România în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD nu sunt diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai mare decât cel oficial. Numărul cazurilor de boli neurologice postvaccinale creşte de la o zi la alta. Vaccinurile din copilărie au deschis o „poartă” şi pentru alte boli cronice, nevindecabile: peste un milion de români suferă de o boală rară… Statisticile arată că 75% dintre pacienţii cu boli rare sunt copiii, conform datelor Alianţei Naţionale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune, boli toxice şi infecţioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare etc. Legătura dintre aceste afecţiuni rare şi vaccinuri o fac numeroase studii din Occident.

Este nevoie de o mare reformă în medicina preventivă. Programul naţional de vaccinare, din nefericire, constituie o prevenţie care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide.

- Relataţi-ne, vă rog, câteva din cazurile întâlnite în activitatea dumneavoastră în care copiii au avut de suferit de pe urma vaccinurilor…

- Primele cazuri ar fi chiar proprii mei copii: doi băieţi şi o fată… Dar prefer să vorbesc despre cazuri mai recente, la modul general, nu individual, datele fiind confidenţiale. Am văzut toată gama de boli autoimune şi neurologice la copiii vaccinaţi: alergii alimentare, astm bronşic, sindrom ADHD, autism, vitiligo, psoriazis, diabet zaharat tip 1 etc.

Nu voi intra în amănunte, fiindcă mi se va spune că nu pot dovedi legătura dintre vaccin şi aceste boli. Ea poate fi însă dovedită prin proba terapeutică, şi anume prin aplicarea unui tratament (încă necunoscut în ţară, dar care se aplică în Occident încă din anul 1990) care ameliorează net aceste boli şi uneori le vindecă (aşa cum am precizat şi în carte, la capitolul 3). Medicina alopată este neputincioasă în faţa unor astfel de afecţiuni cronice, unele foarte grave. Am văzut cum aceşti copii, prin eliminarea metalelor grele din organism (mercur) cu ajutorul unui tratament specific, s-au vindecat. Numeroasele studii au arătat cum mercurul din vaccinuri provoacă boli autoimune neurologice grave precum autism, ADHD ş.a., care, fiind tratate la debut, pot fi ameliorate net şi uneori pot fi vindecate. Acelaşi tratament, alături de un regim alimentar, poate vindeca eczemele atopice, psoriazisul la debut, alergiile alimentare, astmul bronşic alergic ş.a.

Ceea ce lipseşte deocamdată la noi în ţară este studiul comparativ dintre copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi. Ar fi o altă dovadă că vaccinurile sunt cauza frecventă a bolilor sistemului imun, respectiv bolile alergice, autoimune şi maligne. La copiii nevaccinaţi, bolile alergice şi autoimune sunt extrem de rare (date de alergiile părinţilor, intoxicaţiile cronice ale părinţilor cu metale grele etc.). Boli precum autismul şi sindromul ADHD practic lipsesc la copiii nevaccinaţi.

- Ştim că în străinătate părinţii au dat în judecată spitalele pentru astfel de situaţii. La noi s-au întâlnit astfel de cazuri?

- Nu, dar am înţeles că zilele acestea mamele copiilor care suferă în urma vaccinului BCG au dat în judecată Ministerul Sănătăţii – acesta este un început promiţător! Aşa cum am specificat şi în carte, părinţii nu sunt informaţi asupra reacţiilor adverse ale vaccinurilor. De asemenea, este grav încălcat dreptul pacientului când, în maternitate (şi nu numai), copii sunt vaccinaţi fără a se cere acordul în scris al mamei. Mama trebuie să semneze dacă este de acord sau refuză vaccinurile, inclusiv cele două din maternitate: BCG şi anti-hepatitic B. Prin încălcarea dreptului la consimţământul informat, mama poate da în judecată conducerea spitalului.

- Ce ar trebui sa facă părinţii care refuză să-şi vaccineze copiii, mai ales când primesc tot felul de ameninţări din partea personalului medical?

- Părinţii, indiferent dacă refuză sau nu vaccinurile, trebuie să îşi cunoască drepturile de cetăţean, drepturile de pacient şi cele de tutore ale unui minor. Astfel, dacă le sunt încălcate unele din aceste drepturi de către medicul de familie, este indicat să-l schimbe. Dacă nu există această posibilitate, părinţii pot depune o plângere sau, în ultimă instanţă, pot da în judecată persoana care-i ameninţă sau conducerea instituţiei (grădiniţă, şcoală, spital).

Din nefericire, intimidarea părinţilor rămâne în continuare o armă foarte eficientă la noi în ţară când este vorba de vaccinare. Lucrurile trebuie să se schimbe la un moment dat, fiind vorba de sănătatea copiilor noştri. După ce copilul se îmbolnăveşte, nu se mai face de obicei legătura dintre vaccin şi boală, „reacţiile adverse” sunt considerate „normale”, iar părintele se vede neputincios şi părăsit într-o lume medicală indiferentă…

A consemnat Raluca Tănăseanu

Interviu aparut in nr. 48 al revistei Familia Ortodoxa

Sursa : http://www.familiaortodoxa.ro/2013/01/29/dr-christa-todea-gross-vaccinurile-preventia-care-imbolnaveste-si-uneori-chiar-ucide/

            dei-matei.blogspot.ro

Rascruci in Viata

La butonul cc gasiti subtitrarea in limba romana.

Vizionare placuta 

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro

POVESTEA (PILDA) UNEI STEWARDESE

10.000 de metri

Bing-bang, bing-bang – iată sunetul pe care-l aștept.

Viața mea se rezumă la așteptarea unui sunet idiot. Îmi petrec viața la 10.000 de metri și trebuie să înghit toate prostiile pasagerilor. Obligația mea profesională este ca să accept totul, cu zâmbetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plâns non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsă că au adormit imediat după aterizare și, în următoarele două zile, nu se vor trezi decât ca să mănânce.

Bing-bang, bing-bang, sunetul se repetă enervant. Trebuie să mă duc la 23B să văd ce vrea. Dumnezeule, nici măcar nu am decolat bine și sunt chemată. E clar, voi avea o zi grea. Gândurile îmi zboară în așteptarea semnalului de la pilot, că decolarea s-a încheiat. Acum sunt supărată, problemele au început să apară odată cu vizita mamei mele la spital, pentru controlul anual. Îmi aduc aminte cum o luam de mână și… bing-bang, bing-bang. Astăzi sunetul ăsta o să mă omoare, 23B nu are pic de răbdare.

Mă uit la colega mea, care-mi face semn că pot să plec. Pilotul a terminat decolarea și a dat semnalul. Mă ridic, îmi aranjez fusta și cu mâna dreaptă îmi netezesc o cută impercetibilă a gulerului. Cu zâmbetul profesional pe figură, dau perdeluța la o parte și pășesc la clasa întâi. Ochii scanează rapid persoanele de aici. Unul, doi, trei oameni de afaceri, care-și scot laptopurile, un bărbat între două vârste ce se pregătește să citească o carte și o familie cu doi copii. Mama copiilor îmi zâmbește sincer. Primesc cu multă bucurie zâmbetul ei și o întreb dacă dorește ceva. Îmi răspunde că nu. Până acum stăm bine, la clasa întâi n-o să fie probleme. Mai sunt și câteva locuri libere.

Îmi continui drumul pe culoar și mă îndrept grăbită spre 23B. Cum o zăresc, îmi dau seama că este exact persoana care aduce necazurile. Tânără, înfumurată, crede că le știe pe toate și că i se cuvine orice. În mintea ei, toți oamenii de pe Pământ s-au născut și trăiesc numai ca să-i facă ei pe plac. Din păcate, eu chiar va trebui s-o mulțumesc.

- Vreau să mă mutați de pe acest loc spune ea cu un glas pițigăiat.

Respir adânc si o întreb zâmbind:

- De ce doamnă? Care este problema?

- Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?

Uuupss! Problemă rasială, îmi spun în mintea mea. Arunc o privire către ceilalți pasageri și văd că toate privirile sunt ațintite asupra mea. Toți așteaptă răspunsul meu.

Mi-e greu să spun ceva, mă uit la bărbătul de culoare de lângă ea și-l văd cum se uită șocat la mine, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferință.

- Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspund femeii, zâmbind.

Mă duc până în spatele avionului. Este aşa cum am bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Știam asta, dar trebuia să mă conving. Simt în ceafă privirile a zeci de oameni. Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajung din nou la 23B.

- Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… și fac o pauză, în care o privesc și o văd cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.

Dintr-o dată, o văd cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.

Toți pasagerii mă privesc supărați. Toți se așteptau de la mine să o pun la punct, pe această femeie. Nu pot să stau să le explic că nu am voie să mă cert cu pasagerii și că nu aş fi făcut decât să pornesc o ceartă inutilă.

Ajung la căpitan și-l întreb dacă pot muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale.

Căpitanul îmi spune să procedez cum cred eu de cuviință, ca să rezolv situația. Cuvintele lui “am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” mi-au adus un zâmbet pe buze. Deja mă simt mai bine și acum pot gestiona orice situație dificilă.

Cu acordul căpitanului, mă întorc la femeia isterică. Acum zâmbesc din toată inima și încep să vorbesc:

- Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.

Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. Am lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, am continuat:

- Domnule… aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută.

Dintr-o dată, am fost luată prin surprindere de zeci de aplauze și țipete de bucurie din întregul avion. Toată lumea se bucura alături de negrul, căruia îi zărisem lacrimi în ochi.

întâmplare adevărată, petrecută pe data de 14 octombrie 1998

Ulterior, compania aeriană le-a transmis următorul mesaj, angajaților săi:

“Este posibil ca oamenii să uite ceea ce le-ai spus.

Este posibil ca oamenii să uite ce ai făcut pentru ei.

Însă nu vor uita niciodată felul în care i-ai făcut să se simtă.”

Multumim de poveste lui Marin Marian si lui George Adamescu de la care am luat acest material pentru noi cei care mai citim pe aici...

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro

Invitatie pe site-ul Puterea Creatiei

Va invitam pe site-ul Puterea Creatiei http://www.puterea-creatiei.ro/, unde puteti vedea si comanda produse atat pentru sanatatea fizica, cat si pentru sanatatea mentala, carti pentru a iesi din tiparele limitative, arta pentru a deschide glanda pineala, soda caustica puritate 98% pentru cei care doresc sa faca sapunuri BIO, uleiuri esentiale care ajuta corpul fizic si cel energetic, orgoni care protejeaza impotriva radiatilor electromagentice si in curand sisteme de filtrare si purificare a apei.

Intrati cu cea mai mare deschidere pe acest site si explorati produsele Puterea Creatiei. A venit momentul sa ne urmam pasiunea si nu doar savisam ca facem acest lucru.

O zi excelenta tuturor, Oprea Alexandru

CEO Puterea Creatiei 
Sursa: salt-in-constiinta.blogspot.ro

Descoperire impresionantă în Peru. Templu vechi de 5.000 de ani, scos la lumină de arheologi

Foto: Peruvian Ministry of Culture

Arheologii din Peru au anunţat descoperirea unui templu în situl El Paraiso, în apropiere de capitala Lima, scrie BBC news.

Potrivit cercetătorilor, intrarea în structura dreptunghiulară, despre care se crede că datează de acum 5.000 de ani, se face printr-un culoar extrem de îngust.

În centrul templului arheologii au descoperit o vatră despre care cred că era folosită pentru a arde ofrande în cadrul ceremoniilor religioase.

Situl El Paraiso, care cuprinde 10 ruine, este unul dintre cele mai mari situri arheologice din zona centrală a Republicii Peru.

Arheologii au descoperit această structură, care măsoară 6,82 metri pe 8,04 metri, în aripa dreaptă a piramidei principale din El Paraiso.

Specialiştii desfăşurau un efort de conservare a sitului la ordinul Ministerului Culturii din Peru când au identificat rămăşiţele, ce nu fuseseră observate până acum din cauza nisipului şi a pietrelor care le acopereau.

Zidurile templului erau concepute din piatră şi acoperite cu argilă galbenă foarte fină, în care s-au găsit urme de vopsea roşie.

Arheologul Marco Guillen, care a coordonat echipa de cercetători care a făcut această descoperire, afirmă că vatra descoperită oferă noi indicii despre civilizaţia care a folosit acest templu.

„Principala caracteristică a religiei lor era folosirea focului, care ardea în centrul templului. Fumul permitea preoţilor să formeze o conexiune cu zeii lor”, a explicat acesta pentru BBC.

Dacă vechimea templului va fi confirmată, acesta se va număra printre cele mai vechi situri din lume, fiind comparabil cu străvechiul oraş Caral, aflat la 200 de kilometri la nord de El Paraiso.

Sursa: www.antena3.ro

Blestemul care cade asupra lumii în Anul Şarpelui. "Va începe un război între două mari puteri mondiale"

Nici nu am intrat bine în Anul Şarpelui că au şi apărut scenarii şi teorii înfricoşătoare despre ce urmează să se întâmple pe plan mondial în acest an.

Astrologii chinezi spun că Anul Şarpelui se identifică cu elemental Apă, care simbolizează teama, element ce se află deasupra elementului Foc, care reprezintă bucuria şi optimismul, iar antagonismul celor două elemente (apa stinge focul) va face să apară turbulenţe în luna mai.

"Vom fi martori la multe dezastre. Pe mai multe planuri vom asista la conflicte şi războaie", spune Tan Khoon Yong, marele maestru din Singapore, care continuă şi spune că problemele se vor "intensifica pentru Uniunea Europeană în luna mai, moment în care am putea asista la scindarea UE şi devalorizarea masivă a monedei euro".

Mai mult, un alt astrolog, Chow Hon-Ming a declarat că în Anul Şarpelui vom asista la un război între Japonia şi China, din cauza tensiunilor acumulate între cele două mari puteri.

În anul 2001, atunci când a fost Anul Şarpelui, s-au produs atentatele de la 11 Septembrie, cel mai mare atac terorist din istorie, în care şi-au pierdut viaţa aproape 3.000 de oameni. Tot într-un an al şarpelui, în 1929 a început şi Marea Criză Economică, iar în 1941 a avut loc atacul de la Pearl Harbour, tot într-un an al şarpelui.

Sursa: www.antena3.ro