Cam aşa ar fi arătat legendara arcă a lui Noe

Olandezul Johan Huibers a visat că ţara sa va fi înghiţită de ape, aşa că i-a vebit ideea să reconstruiască Arca lui Noe.

După un vis teribil în care Olanda era înghiţită de ape, Johan Huibers s-a hotărât că vrea să construiască o Arcă a lui Noe, potrivit NBC News.

S-a apucat de lucru acum 3 ani de zile iar în acest moment se mândreşte că arca sa, deşi, probabil, n-ar face faţă unui potop, a devenit obiectiv turistic.

Olandezul a urmat întocmai precizările din Biblie în ceea ce priveşte dimensiunile arcei, realizand astfel un vas cu lungimea de 300 de coţi, lăţimea de 50 de coţi, iar înălţimea de 30 de coţi, unde un cot înseamnă 0,5 metri. Ca esenţă de lemn a ales cedru şi pin.

Arca a fost echipată cu animale din plastic, la dimensiuni reale, cum ar fi girafe, zebre, elefanţi, lei, crocodili şi bizoni.

Johan Huibers a declarat că speră ca arca sa să devină muzeu mobil şi să încurajeze oamenii să citească Biblia. De asemenea, visează să ajungă cu vasul său pe râul Tamisa, la Jocurile Olimpice din 2012.

Sursa: MISTERELE LUMII

IN CAZ DE DEOCHI, RENUNTATI SA MERGETI LA BABE “ATOTSTIUTOARE” SI CERETI AJUTORUL PREOTULUI!

Despre deochi, care este lucrarea diavolului
Atunci când o persoană invidioasă vede ceva bun la alta, ea va suferi. În cazul diavolului se întamplă acelaşi lucru. Diavolul şi invidiosii îi pizmuiesc pe ceilalţi, care fac binele. Aceasta este caracteristica lor comună. Diavolul o exploatează din plin. Se foloseşte de ea pentru a-şi extinde răutatea şi la alţii. Cu alte cuvinte, o privire pizmaşă devine un comportament sau o călăuză prin care se răspândeşte otrava diavolului. “Deochiul – zice Sfântul Vasile cel Mare – este o acţiune a diavolului săvârşită de oamenii pizmaşi”. Într-o rugăciune a Sfântului Vasile se cere: “Risipeşte orice lucrare a diavolului, orice atac drăcesc.”
Aceasta înseamnă ca ochiul pizmaş nu este, de exemplu, o banală durere de cap, o ameţeală obişnuită sau altceva. Este ceva ingrozitor, ceva de nesuferit, ceva drăcesc. Martori oculari relatează că un sătean avea un cal frumos. O persoană invidioasă, uitându-se la el, a zis: “Ce cal frumos!”, iar animalul a căzut mort chiar atunci. Este cu siguranţă o acţiune a diavolului.
Cazul de mai sus scoate în evidenţă faptul că numai cei plini de răutate au acest deochi în ei: “Risipiţi orice otravă a oamenilor stricaţi şi pizmăreţi”.
Pe cine vatăma deochiul?
Fiindcă deochiul este o acţiune a diavolului, el poate vătăma pe oricine care este lipsit de apărare, care nu este înzestrat cu armele necesare înfruntării diavolului şi a mestesugirilor sale: rugăciunea, postul, spovedania şi Dumnezeiasca Împărtăşanie.
Iată de ce nu sunt vatamaţi: sfinţii, preoţii (au harul Preoţiei) şi credincioşii care iau parte la viaţa liturgică a Bisericii.
Izgonirea deochiului
Rugăciunea este una dintre cele mai bune metode de ferire de deochi. Dat fiind faptul că deochiul este o acţiune a diavolului, este trebuinţă de o rugăciune specială pentru a-l exorciza. Biserica Ortodoxă a stabilit o rugăciune deosebită împotriva deochiului, prin care diavolul şi înruirile lui sunt alungate.
Tentative păcătoase de exorcizare
În cazul când aţi fost afectaţi de deochi şi, în loc să vă duceţi la un preot, vă duceţi la o femeie “specializată” în astfel şe cazuri, atât voi cât şi femeia săvârşiţi un păcat grav. Păcătuiţi prin aceea că dispreţuiţi pe slujitorul lui Dumnezeu (preotul), mergând şi bătând la uşa unui slujitor al celui viclean.
Laicii, deoarece nu sunt preoţi, este evident că nu pot săvârşi nici o Taină, precum, să zicem, Taina Mirungerii. Cu toate acestea, unele femei îndrăznesc să facă aceasta. Îşi “sfinţesc” singure putin ulei şi-şi fac semnul crucii cu el! V-aţi întrebat vreodata de ce nu folosesc ulei dintr-o candelă?
În ritualurile lor, acestea amesteca cuvinte bisericesti cu altele, din altă parte (adică de la diavolul). Oare rugăciunile Bisericii au nevoie de o întărire venită de la cele ale diavolului? Oare Domnul va da vreo atenţie rugăciunilor spurcate?
Şi să nu spui: “Dar, de îndata ce femeia m-a exorcizat, m-am simţit din nou bine.” Poate fi pe fond psihologic. Poate să fi fost diavolul acela care te-a făcut bine.
Un prilej de luare aminte
Pe 2 martie 1998, un oarecare domn din Patras, Grecia, mi-a spus despre ceea ce i s-a întâmplat cu cincisprezece ani în urmă. Pe scurt. De la vârsta de 14 ani, familia lui îl ducea periodic pentru a fi «exorcizat» (descântat). Dar acesta era doar un pretext de care diavolul voia să se foloseasca. El a început să aibă puterea deochiului. Celor pe care-i admira li se întampla câte ceva rău. Putea, de exemplu, să se uite la o femeie care merge pe stradă, iar aceasta să se împiedice sau să-şi scrânteasca piciorul.
În Joia Mare din anul 1983, el a participat la Denia Patimilor din seara respectiva la Biserica Sfantului Spiridon, din Aigaleo. Deodată, în momentul cel mai important al slujbei, s-a simţit rău. Mintea i s-a înceţoşat. Totul a început să se clatine în faţa ochilor lui. În acelaşi timp, l-a cuprins o transpiraţie rece. Nemaiputând sta in picioare, a ieşit afară. O femeie – cea care adesea îl “exorciza” -a venit după el. Apropiindu-se de el, l-a intrebat ce s-a întâmplat. A început apoi să-l “exorcizeze” din nou, zicând nişte “rugăciuni” ciudate, care nu erau decât invocaţii către draci.
În clipa aceea, acest domn a observat ceva care l-a şocat profund. Faţa femeii se schimbase. Înfăţişarea-i devenise atât de oribilă, încât nici nu te puteai uita la ea. În acelaşi timp, pe faţa ei apăruse o strâmbătura ciudată. Gura îi semăna mai mult cu un bot de fiară sălbatică. Din poalele rochiei a scos un farmec pentru noroc. “Ia asta – îi spune acestuia. Poarta-l si nimic nu te va vătama.”
El “şi-a revenit” cu ajutorul invocaţiilor ei satanice (adica cu ajutorul diavolului). Dupa aceasta experienţă de neuitat, omul n-a mai pierdut mult timp şi s-a dus direct la Spovedanie. Şi-a recăpătat pacea sufletului şi, ceea ce-i mai important, a încetat să-i mai deoache pe oameni.
Arhim. Vassilios BACOIANNIS
——————————————————————————–
Rugăciune împotriva farmecelor şi bântuirii duhurilor rele
Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi duhurile necurate nu-mi dau pace, dar întru Tine îmi pun toată nădejdea şi pazei Tale mă încredinţez întreg (întreagă), că Tu cunoşti pricina răului care mă bântuie şi eşti dezlegarea tuturor legăturilor necurate. La Tine toţi perii capului meu sunt număraţi.
De Tine toţi demonii ştiu şi se cutremură. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, să îndepărtezi de la mine orice duh necurat şi orice rău pierzător de suflet, scoţându-mă pe mine biruitor peste toată făcătura diavolească, sub acoperământul dreptei Tale şi a crucii Tale atotizbăvitoare.
Că Tu eşti întărirea şi scăparea noastră în veci, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slava Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

Ce taine ascunde «Cetatea Papilor»?

Adeptii teoriei conspiratiei sustin, de multa vreme, ca Vaticanul ar detine, in arhivele sale secrete documente care, dezvaluite, ar putea schimba din temelii nu doar istoria lumii dar si perceptia noastra despre fenomenul religios.

    In afara unor secrete tehnologice precum cronoportarea, teleportarea sau levitatia, despre care se crede ca ar fi fost descoperite candva si tainuite cu grija, in pivnitele Vaticanului, Sfantul Scaun ar ascunde, se crede, adevarul despre inceputurile crestinismului, adevaruri care daca ar fi dezvaluite ar zgudui insesi fundamentele acestei religii. Desigur, oficialii de la Vatican dezmint asemenea speculatii si au dat publicitatii, pentru prima oara de la inceputurile papalitatii, o serie de documente din arhivele secrete ale Sfantului Scaun, menite sa faca lumina asupra unor chestiuni delicate din istoria religiei crestine.

Ce voia papa de la Roosevelt?

    Timp de multe secole, arhivele Vaticanului au fost accesibile doar prelatilor catolici si abia in 1881 s-a permis si anumitor savanti si teologi sa le cerceteze. Dar in general aceste arhive nu sunt deschise marelui public si pentru a le cerceta sunt necesare aprobari speciale din partea Consiliului Cardinalilor. Motivul oficial ar fi temerile ca documentele, multe dintre ele vechi de peste o mie de ani, s-ar putea deteriora din cauza cercetarii intense, dar pana nu de mult se banuia ca adevarata cauza ar fi ingrijorarea Vaticanului ca informatiile continute in actele respective – majoritatea pergamente si manuscrise pe piele – ar pune in pericol doctrina oficiala crestina. Acum, spre a demonta acuzatiile de ascundere a adevarului, papa Benedict si-a dat acordul pentru editarea unei colectii de documente din arhivele secrete. Este vorba despre 105 documente,  dintre care 20 nu au fost ni-ciodata dezvaluite pana acum – printre acestea se numara mai multe scrisori papale adresate lui Hitler de catre papa Pius XI, in 1934, o misiva catre Sfantul Parinte, inscriptionata pe scoarta de copac de capeteniile triburilor Ojibwe, din America de Nord si scrisoarea regelui englez Henric VIII catre papa, care a dus la renuntarea suveranului insular la catolicism si la aparitia religiei anglicane.

    Una dintre cele mai spectaculoase artefacte este scrisoarea trimisa de hanul mongol Guyuk, nepotul lui Genghis Han, papei Inocentiu IV. Suveranul pontif ii ceruse liderului mongol sa se converteasca la crestinism iar acesta, ca raspuns, il convocase in Asia, „alaturi de toti regii tai crestini, pentru a va pleca inaintea mea, ca un gest de supunere, caci altfel va voi considera dusmani”.

    Un document controversat il constituie scrisoarea trimisa de papa lui Roosevelt, prin care ii cerea sa se opuna infiintarii unui stat evreu in Palestina, actiune pentru care miscarea sionista facea un puternic lobby la Casa Alba. „Este adevarat ca evreii au locuit candva in Palestina, dar nu exista nici o axioma istorica prin care sa se sustina necesitatea intoarcerii unui popor pe pamanturile unde a trait in urma cu doua milenii. Aparitia unui stat evreu in Palestina ar da nastere unor complicate probleme si tensiuni internationale”, scria papa Piux XI, cu o remarcabila clarviziune.

Adevăruri incomode pentru papi

    Exista insa si alte documente care pun Vaticanul intr-o lumina foarte defavorabila. Nu este vorba doar de dosarele secrete ce arata ca papa a stiut despre Holocaustul impotriva evreilor, in Al Doilea Razboi Mondial dar nu a facut nimic ca sa-l impiedice, ci mai ales de atitudinea ostila dovedita de biserica fata de stiinta si unele manifestari artistice. Astfel, printre actele publicate se vor numara si stenogramele proceselor de erezie intentate lui Galileo Galilei si Giordano Bruno, dar si corespondenta dintre inaltii demnitari ai Cetatii Sfinte si unii ganditori „recalcitranti”, precum Erasmus din Rotterdam sau Voltaire. O alta misiva interesanta este cea trimisa de presedintele Confederatiei Sudiste, Jefferson Davies, papei Piux IX, in timpul Razboiului Civil american, prin care se plangea ca regretabilul conflict fratricid a fost cauzat de agresiunea Nordului si facea apel la medierea papei, care insa nu s-a produs.

    Suveranul Pontif nu s-a implicat in acest razboi chiar daca, se pare, simpatiza cu Sudul, mult mai religios decat adversarii sai nordisti. Nu lipsesc nici scrisorile personale, dar de mare semnificatie, cum e de pilda plangerea adresata de Michelangelo papei, in 1550, dupa ce un conclav papal ii intrerupsese lucrul la domul basilicii San Pietro si multi cardinali se plansesera de maniera sa „deloc crestineasca” de prezentare a personajelor biblice.

Templierii au fost iertaţi

    Un pergament ingalbenit de vreme  contine procesele verbale ale interogatoriilor luate templierilor de catre reprezentantii papei Clement IV si se incheie cu o bula papala care-i absolva pe acuzati de toate ereziile. Documentul, cunoscut ca „pergamentul Chinon”, nu a fost niciodata dat publicitatii, desi se banuia existenta lui. El dezvaluie faptul ca Templierii aveau o ceremonie de initiere ce includea scuiparea pe cruce, renegarea lui Iisus si sarutarea in zona anala, pe buricul si gura superiorului ierarhic. Templierii au explicat papei ca initierea simula umilintele pe care cavalerii ar fi trebuit sa le indure daca ar fi fost prinsi de sarazini. Papa ar fi dorit sa-i ierte si a emis chiar o Bula in acest sens, dar pana la urma a cedat in fata amenintarilor regelui Frantei, temutul Filip cel Frumos, si a fost de acord cu pedepsirea drastica a cavalerilor.

    In fine, un alt document remarcabil contine analiza, realizata de o comisie de experti ai Bisericii Catolice, a faimoaselor manuscrise descoperite in 1947 in grotele de langa Qumran, pe malul Marii Moarte. Dupa cum se stie, aceste manuscrise au fost descifrate de experti ai Vaticanului, care mult timp au refuzat sa faca publice, fapt ce a dat apa la moara celor ce credeau ca manuscrisele contin „adevaruri care ar putea schimba radical temelia religiei crestine”. Comisia de specialisti a avizat autenticitatea manuscriselor si chiar a propus revizuirea unor pasaje din Biblie, pentru a corespunde adevarului istoric relevat de pergamentele de la Marea Moarta. Deocamdata, nu se stie daca dintre documentele publicate va face parte si controversatul „al treilea secret de la Fatima”, reprezentantii Sfantului Scaun refuzand sa dea vreo declaratie in acest sens.

GABRIEL TUDOR

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8717/8/

Sursa: MISTERELE LUMII

Profunda călătorie a compasiunii

Compasiunea, spune Buddha, îţi aduce Nirvana. De ce? Pentru că în compasiune, atunci când simţim alături de celălalt, ne detronăm pe noi înşine din centrul propriei noastre lumii şi punem altă persoană acolo. Și odată ce renunţăm la ego, suntem gata să vedem Divinul.

Vrem să ne transformăm in fiinţe de lumină, vrem să ne desăvârşim spiritual, şi în drumul nostru trecem prin fel de fel de încercări care ne şlefuiesc sufletul şi ne înalţă. Rămane doar să vrem să învăţăm din lecţiile pe care ni le oferă viaţa.

Bătrânii au o vorbă : „Ce te face om cu adevărat ?” În lumea asta alergăm după bani, casă, familie, statut socilal, din cauza ego-ului şi a lăcomiei umane…, dar toate astea până la urmă ne fac fericiţi şi mai buni? Toate lucrurile pe care l-am adunat ne-au adus şi iubirea celorlalţi? Ca specie avem talentul de a strica lucruri minunate și ne pierdem strălucirea condundându-ne cu acest ego: EU și iar EU: „aceasta este bătălia sinelui, bătălia ego-ului.”

Adevărata bucurie o aduce implinirea de sine : SINELE – acea măreţie interioară pe care o persoană trebuie să o descopere prin concentrarea asupra propriei persoane, şi nu spre puterea banilor sau spre iluzia dată de aceştia. Este o plenitudine spirituală pe care o întregește și compasiunea.

Compasiunea ocupă un loc important în fiecare religie din lume. Fiecare dintre ele a văzut-o şi a dezvoltat-o în propria versiune, dar a devenit ceea ce putem numi o Regulă de Aur :
- „Întotdeauna poartă-te cu ceilalți cum ţi-ar plăcea să fii tratat şi tu!”
- „Nu le face altora ce nu ţi-ar plăcea să-ţi facă ei ţie!”
- „Iubeşte-ţi duşmanii! Nu-i judeca pe alţii!”
- „jian ai”: grijă pentru toţi.
- „V-am adunat în triburi şi naţii ca să vă cunoaşteţi reciproc!”

Si cred că este momentul în care voi lăsa deoparte religiile, pentru că şi ateii simt compasiunea, iar oamenii i-au accentuat importanţa nu din cauza motivului că sună bine să fii empatic, ci pentru că într-adevăr functionează. Au desoperit că atunci când simt si acţionează aşa cum a spus Confucius, „toată ziua şi în fiecare zi”, nu e vorba doar de a face o faptă bună pe zi şi apoi să te întorci la o viaţă de lăcomie şi egoism, în schimb, să o faci toată ziua, în fiecare zi, să te detronezi din centrul propriei tale lumi, să pui pe altcineva acolo, iar tu să treci dincolo de tine însuţi, asta te aduce în prezenţa a ceea ce numim Dumnezeu, Nirvana, Rama, Tao. Este ceva ce merge dincolo de ceea ce ştim în existența noastră limitată de ego.

Uită-te în inima ta! Descoperă ce îţi provoacă durere şi apoi refuză, indiferent de situație, să provoci acea durere altcuiva! Ca să ne iubim aproapele nu trebuie să ne îndrăgostim unul de altul, dar putem să devenim prieteni. Și sunt convinsă că acest lucru se poate întâmpla nu numai în situaţiile limită. Când oameni de toate convingerile se adună, muncind umăr la umăr pentru un țel comun, diferenţele dispar și învățăm prietenia, învăţăm să trăim împreună şi să ne cunoaştem unii pe alţii.

Compasiunea este un sentiment sublim în măreţia dintr-o inimă umană, ea nu cunoaşte vârstă, gen, rasă, religie, cultură sau naţionalism. Există în oricare dintre noi. Alături de iubire este deschiderea dintre noi si ceilalţi! Este dăruire, împărtașire și mărinimie!

           Mulțumesc foarte mult!

 

............................................................................................................

sursa: ted.com

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie

Zona Tacerii din Mexic – o posibila poarta de acces spre un alt univers

Undeva in desertul arid Mexican, la 400 de mile de granita cu SUA, se afla o zona putin cunoscuta si tinuta strict secret de catre guvernul federal care a declarat zona protejata. Este o zona speciala care aparent sfideaza legile fizicii, privitoare la propagarea si emisia undelor sonore, din acest motiv zona este numita drept Zona Tacerii.
Ceva inca nedescoperit face ca in zona amintita, sa fie aproape imposibila receptia undelor radio, a undelor TV sau a telefoanelor mobile, sau orice alta transmisie legata de undele sonore.
Zona Tăcerii din Mexic înghite toate sunetele. Un cîmp magnetic reţine undele radio. Şerpii devin albaştri şi au dimensiuni nefireşti. Cu toate că purtătorii de cuvînt ai Agenţiei Spaţiale Americane neagă acest lucru, iar guvernatorii statelor mexicane Durango, Chihuahua şi Cohuila răspund printr‑un hohot de rîs, secretul "cel mai cunoscut" din Mexic este păstrat în "Zona Tăcerii", al cărei nume figurează chiar şi pe cele mai banale hărţi geografice.
Fermierii locali spun că această zonă de deşert, situată la 150 km la nord de oraşul Torreon, este populată de spirite rele, care împiedică de milenii sunetele să fie auzite, tot aşa cum fac ca şopîrlele şi şerpii să aibă dimensiuni şi culori nefireşti. Să te apropii este periculos şi e mai bine să stai departe de aceste locuri. A pătrunde aici pentru a verifica aceste lucruri este imposibil, pentru că Ciudad de Mexico a declarat zona una protejată de guvernul federal.
Printre vocile fermierilor şi dezminţirile guvernului se evidenţiază şi iniţiative personale, precum cea a inginerului Harry Augusto de la Pena, profesor la Universitatea Iberoamericană din Torreon, care afirmă nu numai că este la curent cu secretul aşa‑zis de nepătruns, dar şi că ştie cum l‑a descoperit NASA, întîmplător.
Totul ar fi început în 1968, cînd o rachetă experimentală americană – pe nume "Athena" – a ieşit de pe raza ei de acţiune, ajungînd să cadă în mijlocul "Zonei Tăcerii". "Athena" a dispărut de pe radare brusc, aşa cum s‑a întîmplat cu ambarcaţiuni ce navigau în Triunghiul Bermudelor. Căutările efectuate de NASA pentru a o găsi, timp de săptămîni întregi, nu au dat roade şi pentru a descoperi ce s‑a întîmplat cu racheta o echipă de tehnicieni s‑a deplasat personal să o caute, trecînd prin sită terenul, începînd cu zona ultimei relevări radar.
În acest fel, NASA şi‑a dat seama că în legendele fermierilor se ascundea un sîmbure de adevăr, deoarece era vorba de o zonă complet magnetizată, în care undele radio nu se pot transmite şi, prin urmare, fiecare lucru care este urmărit de un radar dispare pur şi simplu.
Revista "Mexico Desconocido" a scris că atunci cînd tehnicienii NASA au ajuns în "Zona Tăcerii", pentru a recupera racheta pierdută, au sfîrşit prin a fi foarte interesaţi de compoziţia solului şi înainte de a pleca au luat cu ei tone de nisip, care, de atunci, sînt păstrate într‑o bază secretă a armatei SUA.
"Tocmai radioactivitatea prezentă într‑o măsură mult superioară normalului, a explicat Armin Gomez Barrios, un cercetător care în ultimii ani şi‑a consacrat eforturile încercării de a convinge guvernul mexican să dezvăluie acest secret de stat, este cauza prezenţei unor şerpi gigantici sau a unor roci cu un colorit foarte puternic, de exemplu, albastru".
Adevărat sau fals, cert este că De la Pena afirmă că a reuşit să treacă de încercuire, luînd cu sine echipamente de măsură Geiger, care au dovedit că toate instrumentele cu frecvenţă înaltă sau joasă funcţionează slab sau deloc, din cauza posibilei prezenţe a unui vîrtej electronic, datorat existenţei în subsol a unei impunătoare mase de fier magnetic.
Pe de altă parte, dacă te înarmezi cu o hartă geografică este uşor să îţi dai seama că "Zona Tăcerii" este poziţionată între paralelele 26 şi 28, cu alte cuvinte în acea secţiune a Pămîntului în care se află Potala, sediul istoric al lui Dalai Lama din Tibet, piramidele egiptene, centrul spaţial de la Cape Canaveral şi Triunghiul Bermudelor.
Armin Gomez susţine că mai există şi altceva: puternica atracţie magnetică exercitată de "Vîrful Triadei", numit astfel deoarece se află între trei state, ar produce o emisie de energie capabilă să ajungă pînă în cele mai îndepărtate profunzimi ale Universului.
Pentru mai multe informatii despre Zona Tacerii din Mexic, urmariti videoclipul:

Sursa: Dezvatatorul

Deturnare de fonduri europene… Mafia pedelistă in acţiune!

Vezi si : Fostul secretar de stat Ioan Andreica o acuză pe Udrea de deturnare de fonduri europene!

Surse: Traian Băsescu şi Elena Udrea, pregătesc un ţap ispăşitor pentru un nou mega-scandal, care va izbucni în luna august. E vorba de suspendarea, pe termen nelimitat, a finanţării nerambursabile pentru programele de dezvoltare regională de la Uniunea Europeană.

Cel căruia i se pregăteşte “decapitarea” este Răzvan Murgeanu, secretar de Stat în ministerul condus de Elena Udrea, personaj considerat un apropiat al lui Vasile Blaga. Duminică seara, în jurul orelor 22, Traian Băsescu şi-a convocat ”prietena” la Vila Lac 2.  Băsescu se întorsese  de la Bruxelles cu o informaţie confidenţială: după controlul declanşat de Comisia Europeană în cazul alocării finanţărilor nerambursabile pentru dezvoltarea infrastructurii s-a hotărît  suspendarea,  pe termen nelimitat, a plăţilor care ar trebui făcute României. Acestea vizau proiectele finanţate prin Axa 2, contractate de minister în ultimul an şi jumătate.

La această sancţiune este posibil să se adauge şi o alta, prin care se va impune României returnarea a peste 80% din cele 2 miliarde de euro deja plătite. Conform surselor noastre, Comisia Europeană (care deja a suspendat, temporar, plăţile) a observat o serie de nereguli în managementul proiectelor şi suspectează ministerul condus de Udrea că a avizat finanţări frauduloase, ce au ca subiect construcţia şi reabilitarea de drumuri, derulate de reprezentanţii locali ai PDL şi de clientela politică a acestora.

Concret, specialiştii europeni o suspectează pe Elena Udrea de direcţionarea frauduloasă a fondurilor prin utilizarea unor criterii discriminatorii în selecţia constructorilor, folosirea nejustificată a procedurii de achiziţie accelerată şi alocarea de lucrări suplimentare. Aceste metode sînt percepute de europeni ca mecanisme de deturnare a banilor şi umflare a costurilor lucrărilor, ceea ce va duce, la mijlocul lunii august, repetăm,  la sistarea pe termen nelimitat a finanţării europene.

Revenind la discuţia dintre cei doi, care a avut loc duminică seara la Vila Lac 2, aceasta s-a axat pe pregătirea unor scenarii care să îngroape mediatic uriaşa fraudă. Astfel, cei doi au stabilit că, mediatic, problema va fi manipulată în următoarea direcţie: principala cauză a blocării banilor europeni nerambursabili este aceea că nu s-a putut realiza planul de reorganizare administrativă a României propus de Băsescu.

Pentru a livra opiniei publice şi un ţap ispăşitor, acesta va fi nominalizat în persoana lui Răzvan Murgeanu, care va plăti pentru toate ”afacerile” ce au fost făcute cu bani europeni sub bagheta Elenei Udrea.

Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source

Descoperind secretele Mayasilor

Arheologii mexicani continua să facă descoperiri interesante. Anul trecut, membrii ai INAH (Institutul National de Antropologie) au reusit sa introduca un robot minuscul într-un tunel adânc din interiorul unei piramide din Teotihuacan. Acum, un alt grup de cercetatori a reusit sa capteze imagini dintr-o cameră mortuara situata în capitala Maya din Palenque, sigilata pentru ultimii 1500 de ani, utilizând o cameră video de mici dimensiuni cat o cutie de chibrituri.
Imaginile surprinse în interiorul mormântului vechi de 1.500 de ani relevă nouă desene negre, pictate pe pereţii de un roşu sângeriu.

Încăperea se află într-un complex de piramide avariate, cunoscut sub numele de Acropolele de sud, amplasat în zona Palenque, nu departe de Templul de Inscripţii, unde în 1859 a fost găsit mormîntul conducătorului Pakal.
Mormântul se întinde pe aproape 5 metri pătraţi şi are un acoperiş în arc de tip mayaş, format din pietre suprapuse. Experţii spun că el datează din perioada 431-550 e.n. şi ar putea conşine rămăşiţele lui K’uk’ Bahlam I, primul conducător al statului.
Pe de altă parte, David Stuart, specialist în epigrafie Maya de la Universitatea din Texas, susţine că unele dovezi arată că mormântul aparţine unei conducătoare a Palenque, numită Ix Yohl Ik’nal.
Orasul Palenque, situat in sud-estul Mexicului, a captat demult atentia comunitatii internationale, datorita celebrei placi de monolit cu care era acoperit mormantul liderului Mayas Pakal, care in opinia lui Erick von Daniken reprezenta o dovada sigura a existentei extraterestrilor.
Pentru a afla mai multe despre aceasta noua descoperire, puteti viziona urmatorul videoclip:

Sursa: Dezvatatorul

Secretul suprem al templierilor

Oraselul francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, inconjurat de o atmosfera de secretomanie si dand impresia ca ascunde date care, odata scoase la iveala, ar putea provoca un veritabil cutremur in gandirea religioasa si in societatea crestina de azi. A fost oare implicat François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure asezari in dificila sarcina de a pastra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos si Maria Magdalena?

De-a lungul timpului oamenii de stiinta, teologii si ocultistii au analizat acest caz din toate unghiurile posibile iar cercetatorii au cautat marturii in sprijinul acestei povesti „eretice” care, daca s-ar confirma, ar distruge din temelii crestinismul. Unii dintre ei sustin ca o asemenea dovada incontestabila ar fi fost deja gasita, gratie britanicului Ben Hammott, producatorul documentarului „Legatura de sange”. Hammott a devenit interesat de misterul de la Rennes-le-Chateau in 1997, cand a vazut un documentar realizat de Henry Lincoln, un specialist in misterele sacre. Fascinat de istoria asezarii, el si-a inceput propria investigatie iar in 1999 a venit la Rennes-le-Chateau pentru a incerca sa descifreze unele dintre presupusele indicii ascunse aici, mai ales in decoratiunile bisericii inaltate de Sauniere, pe care le-a considerat referiri evidente la enigma controversatului mariaj al lui Iisus.

O descoperire de senzatie

 Urmand aceste semne si unind punctele indicate de ele, Hammott a reusit sa schiteze o harta care l-a condus la un munte din apropierea orasului. In urma unei expeditii de recunoastere a locurilor, Hammott a descoperit o grota in acel munte, pe care s-a decis sa o exploreze. Inarmat cu o camera video, s-a aventurat inauntru si la un moment dat a intalnit o firida stramta, ce nu i-a mai permis intrarea. A avut insa inspiratia sa lege camera – care in acest timp filma totul – cu o franghie si a coborat-o in crapatura din stanca. Atunci cand a tras-o inapoi si a privit filmul a ramas stupefiat: aparatul inregistrase prezenta a ceva straniu, ceva ce semana cu un mormant continand trupul, aparent mumificat, al unui om, acoperit cu un giulgiu pe a carui panza era desenata steaua Ordinului Templierilor!

Un an mai tarziu, beneficiind de o camera mult mai sofisticata, Hammott s-a reintors la Rennes-le-Chateau si a facut o noua inregistrare, care a scos in evidenta detalii si mai socante. In interiorul firidei din stanca se afla o cruce mare de lemn, o panza avand pictata pe ea Steaua lui David, bucati de pergament si cufere, unele dintre ele deschise si lasand sa se vada monede si bijuterii, risipite imprejur. „Singura cale de acces in cavitate este o crapatura ingusta. Prin ea am introdus camera, sa pot filma. Ultima oara cand am fost acolo am descoperit ca o parte din tavanul grotei se prabusise, avariind unele dintre obiectele de pe podea. Giulgiul ce acoperea trupul parea intact si am remarcat doar o usoara deplasare a unui colt al sau. In plus, cavoul era mai uscat la prima mea vizita, probabil ca prabusirea tavanului facuse ulterior sa se prelinga apa din stanca. Multi m-au intrebat despre locatia acestei grote dar din motive evidente am refuzat sa le-o dezvalui. Pot spune doar ca se afla foarte aproape de Rennes-le-Chateau si ca mai mult ca sigur parintele Berenguer stia de existenta ei”, sustine cercetatorul britanic.

El a mai dezvaluit ca grota pare a fi o cavitate naturala, largita ulterior de mana omului. Probabil, crede Hammott, era un loc in care Templierii si-au ascuns comorile si s-au refugiat si ei, temporar, atunci cand membrii Ordinului au fost arestati in masa, spre a scapa de razbunarea lui Filip, regele Frantei. In orice caz, britanicul este convins ca Templierii aveau legaturi cu cel putin o familie din satul (pe atunci) Rennes-le-Chateau si ca secretul a fost transmis din generatie in generatie, pana ce abatele Antoine Bigou – parohul abatiei locale pe la 1774 – a intrat in posesia lui, prin intermediul unei aristocrate, ultima pastratoare a tainei.

Steaua lui David si Crucea Templierilor

Potrivit cercetatorului Nicholas Haywood, pana la Revolutia Franceza mai multe familii din mica nobilime locala, precum Blanchefort, Aniort, De Negre si De Hautpoul, au vegheat asupra mormantului. Cand ultima lor reprezentanta a pierit, fara a lasa urmasi, ea a transmis secretul, probabil ca urmare a unei hotarari luate cu multe veacuri inainte, intr-o asemenea eventualitate, preotului local, Bigou. Ulterior, acesta l-a comunicat sacerdotilor ce au venit dupa el, la Rene-le-Chateau – Sauniere, Boudet si Gelis. Dar probabil ca dupa moartea lui Sauniere cavoul din grota s-a deteriorat pana la ruina si intrarea a fost blocata. Inainte ca acest lucru sa se intample, sugereaza Haywood, Sauniere a putut lua unele dintre obiectele de pret aflate acolo – ceea ce explica de ce unele cufere erau deschise.

Preotul fusese avertizat sa nu faca acest lucru si moartea lui ar fi putut fi cauzata de incalcarea acestei interedictii. Printre obiectele aflate in interiorul grotei, Hammott a reusit sa identifice si o carte si mai multe potire, datand probabil din secolul XIX, ceea ce sugereaza ca aici s-au desfasurat unele ceremonii religioase. Britanicul nu a putut descifra, de pe cotorul cartii, decat cateva litere curbate, printre care „L”, „E”, „D”, „F”, „H”, „I” dar spune ca doar atunci cand se va reusi patrunderea in grota se va stii cu adevarat ce mister ascunde aceasta carte. Tot atunci va deveni evidenta prezenta alaturi a crucii de lemn si a Stelei lui David, precum si a giulgiului cu crucea Templierilor, ce acopera ramasitele pamantesti ale misteriosului personaj ingropat acolo.

Trupul din grota este al Mariei Magdalena?

„In acest moment nu se poate spune nimic despre semnificatia lor dar sper sa primim acceptul autoritatilor franceze pentru a incepe excavatiile si atunci sa gasim raspunsul. Nu cred ca panza cu Steaua lui David este foarte veche, ar putea avea cel mult o suta si ceva de ani si probabil a fost dusa acolo de Sauniere, spre a inlocui panzele distruse de timp. Crucea de lemn este insa mult mai veche si ar putea data inca de pe vremea Templierilor, se stie ca ei foloseau asemenea cruci mari la ceremoniile lor. Artefactul s-a conservat perfect atata vreme cat grota a fost ferita de intemperii dar avarierea tavanului si patrunderea umezelii ar putea sa o distruga in timp, daca nu se intervine rapid”, precizeaza Hammott. Tot el explica modul in care a putut preleva fire de par de la cadavrul aparent mumificat, acoperit cu lintoliul templier:

„Solutia a fost simpla si ingenioasa – ne-am folosit de un vatrai flexibil si lung, din acelea cu care se inteteste focul in seminee, in varful caruia am atasat o banda adeziva. Ghidat de camera video, am indreptat vatraiul spre capul misteriosului personaj si astfel am putut lua cateva mostre din parul sau.” Firele de par au fost trimise la laboratorul Universitatii Lakehead, din Canada, unde analiza ADN a demonstrat ca este vorba despre un nativ din zona Orientului Mijlociu! Aceasta descoperire ar putea insemna ca trupul din grota ar putea apartine Mariei Magdalena? Din pacate, conditiile deficitare de conservare a firelor de par i-au impiedicat pe savantii canadieni sa spuna cu certitudine daca ADN-ul apartinea unui barbat sau unei femei.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7915/8/

Sursa: MISTERELE LUMII

Dincolo de aur, comori fabuloase, minti infierbantate, exita totusi ceva … misterul unor megaliti, de o tainica frumusete

Urmele uriaşilor din pădurile Jitiei. Pădurile satului Podul Trestiei, din comuna Jitia, ascund două pietre gigantice, despre care localnicii spun că ar fi azvârlite de doi copii de uriaşi. La locul cu pricina se ajunge destul de greu, dată fiind poziţionarea geografică. Enache Ticu din Podul Trestiei, cel care ştie cel mai bine legenda celor două stânci, povesteşte cu mâhnire că locul în cauză nu a fost atras în circuitul turistic. Gabriela Macovei, cercetător ştiinţific, doctor asociat la Academia Română, Filiala Iaşi, precizează că în orice legendă există un sâmbure de adevăr şi că locul în cauză ar trebui protejat.

Ca să ajungi la pietrele uriaşilor, de la Jitia de Jos de la Drumul Naţional DN2 N până în satul Podul Trestiei sunt în jur de 1,5 kilometri, iar din sat până în pădure încă 5. Enache Ticu, de 63 de ani, din satul Podul Trestiei, cel care se mai încumetă să facă drumeţii prin pădure să arate lumii frumuseţile locului spune că trebuie să te înhami cu multă răbdare şi apă, ca să nu te… doboare văpaia.

„O să vedeţi că o să vă placă. Trebuie să ajungem tocmai în vârf, acolo sus. Şi n-o să vă pară rău când o să le vedeţi, că nu se mai găsesc nicăieri în altă parte. Stâncile sunt deosebite“,

 sunt vorbele lui Enache Ticu. După ce laşi în urmă poiana pe care pasc vacile localnicilor, te abaţi pe lângă un pârâiaş şi urci cu greu pe o pantă care îţi taie răsuflarea. La un moment dat, dăm de un monument natural, care se înălţă maiestuos în faţa noastră, lăsându-ne muţi de uimire. Ne uităm cu atenţie, uluiţi, la aceste „stânci ciudate“ cum le-a spus călăuza noastră. Cea de jos, mai mică, are un fel de căuş decupat cu atâta precizie, încât stânca cea mare, rotunjită mult la baza ei, se suprapune perfect în adâncitura măiestrit croită, „cocoloşindu-se“ parcă în braţele celei mici.

„Aici s-ar fi jucat o fată şi un băiat, copiii unor uriaşi care au trăit pe aceste meleaguri. Se întreceau, de aici de pe creasta dealului, să arunce cât mai departe, în vale, stânci foarte mari. Una din stânci s-a aşezat peste cealaltă şi n-au mai putut s-o dea jos. Si aşa au rămas până în zilele noastre”,

spune Enache Ticu. De la aceste stânci „îngemănate“, pleacă, în prelungire, o creastă mică de deal, perfect dreaptă, care se intersectează, în vârf, cu suliţele razelor de soare, dar şi cu poteca lată de pe creasta mare a dealului. Este bornată, din loc în loc, de mici blocuri retezate de stâncă, îngropate destul de mult în pământ. Oamenii spun că ar fi vorba de părţi componente ale unui zid străvechi, care pare să coboare în vale ca o nervură.

„Despre bolovanii de acolo, bătrânii ne povesteau şi ei că ştiu de la străbunii lor. Primul a aruncat băiatul, apoi fata, iar bolovanul acesteia a rămas fix peste al băiatului de formează un fel de statuie, un fel de apărător al acestor meleaguri pline de istorie şi legendă. De la paznic până la comoara dacilor nu sunt decât vreo 700 de metri“,

 a mai precizat Enache Ticu.

Oamenii protejaţi de uriaşi, pentru a popula pământulDincolo de măreţia cu care au străjuit de veacuri acea pădure, stâncile au şi un corespondent într-o altă povestioară a acelor meleaguri. Enache Ticu îşi aminteşte că povestea, păstrată din generaţie în generaţie, spune că în întâlnirile lor cu oamenii, uriaşii erau deosebit de blânzi şi prevenitori, evitând să-i rănească sau să-i brutalizeze.

„Un uriaş a dat peste nişte ţărani care arau aici. Şi i-a luat în palmă. Neştiind ce sunt, şi-a întrebat părinţii: « Ce-i cu ăştia?, Lasă-i că ăştia or să ne moştenească!». Uriaşii erau mari de tot, cu ochii cât dovlecii şi dinţii cât fiarele plugului. Păşeau de pe un munte pe altul, făcând să se cutremure pământul. Pe lângă ei, oamenii erau ca muştele. O fetiţă de uriaş a găsit un ţăran care îşi ara pământul cu boii lui şi l-a luat în palmă, cu boi cu tot, şi l-a dus la părinţii ei. Aceştia au sfătuit-o să nu îl rănească şi să îl ducă la locul lui, căci este om şi va trăi mult timp după ce ei nu vor mai fi”,

mai spune nea Enache Ticu. Gabriela Macovei, cercetător ştiinţific, doctor asociat la Academia Română, Filiala Iaşi, care a ajuns la faţa locului spune că în orice legendă e un sâmbure, sau mai mult, de adevăr. Aceasta face comparaţii cu diverse zone din ţară unde au circulat astfel de povestiri.

„Găsim menţiuni despre aceste întreceri între copiii de uriaşi şi în alte zone din ţară. Spre exemplu, literatura de specialitate care s-a ocupat de uriaşi înregistrează o legendă din Ţara Haţegului, o depresiune montană renumită prin frumuseţea ei peisagistică, situată între Petroşani şi Deva, unde oamenii şi acum vorbesc despre uriaşi: «cică o fată de uriaş a făcut cetatea de la Deva; sora ei ridică alta pe vârful muntelui Retezat. Pentru că cea de pe Retezat era mai frumoasă, fata de la Deva a aruncat cu un fier de plug, stricând şi cetatea, şi retezând şi vârful muntelui. De aceea, muntele s-ar numi Retezat. Şi mai spun oamenii că, primăvara, apele au tot dezgolit, din când în când, oase mari, de uriaşi»”,

este de părere Gabriela Macovei. De asemenea, pentru a nu fi distruse de utilajele care exploatează material lemnos în aceste păduri, Gabriela Macovei trage un semnal de alarmă pentru ca zona cu pricina să fie de urgenţă conservată şi protejată. Dacă pentru mulţi nu înseamnă prea mult, cu siguranţă turiştii ar fi dornici să vadă „urme ale civilizaţiei uriaşilor“.

„Există cele două stânci uriaşe de jos, care rămân în memoria bătrânilor că acolo s-au jucat uriaşii şi au aruncat stâncile. În momentul în care acolo ar veni nişte arheologi să facă studii şi să se vadă dacă acele creste de la Podul Trestiei, care sunt pavate, nu cumva fac arte dintr-un complex, dintr-o veche cetate. Să nu trecem uşor peste aceste lucruri şi să le trimitem într-un fel de derizoriu, că sunt doar nişte stânci şi atât. Să nu se mai intre cu utilaje în zona respectivă, să fie conservată“,

 a spus Gabriela Macovei.

Schelete umane de 2,4 metri                                                                      Ca argumente plauzibile, Gabriela Macovei, spune că mărturie stau osemintele descoperite de-a lungul vremii în zone învecinate cu Podul Trestiei.

„Uneori apar şi dovezi concrete, cum ar fi necropola cu schelete de uriaşi de la Scăieni, unul din cele mai vechi sate din munţii Buzăului. În presa scrisă a apărut această ştire de senzaţie despre schelete uriaşe, în jur de 2,4 m şi chiar mai mult, descoperite întâmplător, când s-a săpat o colină pentru a se planta o livadă de meri: «dau de o căpăţână de om mare cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem aşa ceva. Ne uitam toţi cruciţi. Sap mai departe şi dau şi de nişte oase de la picioare, cât aracii de vie. O namilă de om fusese răposatu’. Noi ştiam că aici, demult, fusese un sat tătărăsc, bătrânii vorbeau şi de oameni înalţi ca brazii, dar credeam ca e doar o vorbă. Uite ca nu a fost doar vorb㻓,

 a mai spus Gabriela Macovei.

Autor text: Aurel Şelaru

Sursa: Monitorul de Vrancea

____________

Comoara Dacilor, ascunsă în munţi la Jitia.                                      De Aurel Şelaru                                                                                În pădurile satului Podul Trestiei, din comuna Jitia, este ascunsă din negura timpului comoara dacilor. Locul este unul aparte, un şir întreg de stânci cu semne şi scrisuri care mai de care mai stranii şi mai haotice, precum un cod, stând mărturie. Locul a fost verificat de Securitate pe vremea comuniştilor şi urma ca o echipă de specialişti să vină cu aparate speciale, să scoată comoara din pământ. Fostul director al Muzeului Vrancei a murit fără a reuşi să desluşească misterul pietrelor însemnate din vechime. Unele pietre au fost dărâmate fiindcă au fost efectuate exploatări de lemn în zonă. Gabriela Macovei, cercetător ştiinţific,

doctor asociat la Academia Română, Filiala Iaşi, trage un semnal de alarmă:

„Opriţi masacrul de la comoara dacilor!“.

„Din bătrâni ştiu că este îngropată comoara dacilor în acel loc. Cei care au pus-o acolo au scris pe pietre în speranţa că cineva va descifra codul şi îi va da de urmă. Oamenii de aici din sat au săpat mereu să găsească comoara, dar nu au dat de nimic. Acel loc era mult mai frumos cu ani în urmă, însă au tăiat pădurile, au dărâmat şi o parte din stâncile cu scrisuri pe ele. Bolovanii erau mai deşi şi era un fel de linie nu ca acum, au umblat la ei cu buldozere şi dărâmaţi de pe culmea dealului. Eu am ajuns prima dată acolo când avem câţiva anişori şi mă duceam cu vacile prin preajmă. Erau cu mine şi alţii copii din sat, dar atunci nu ştiam noi de scrisurile alea după pietre. Mai târziu oamenii bătrâni ne spuneau că acolo e şi o scriere prin semne. Semnele au rămas la fel, nu s-au deteriorat dar nici nu au apărut altele. Mi-au rămas în minte, parcă ieri le-am văzut prima dată“,

 a declarat Enache Ticu.

Securitatea voia să scoată comoara                                            Bucăţile de stâncă legate într-o salbă au, în mod cert, foarte multe semne cărora nu le poţi da o explicaţie rezonabilă. Că să înţelegem ceva, radem muşchiul verde de pe ele, îndepărtăm praful şi facem fotografii. Acum nu mai avem nicio îndoială. Liniile sunt foarte clare, se întretaie în fel şi chip, mai subţiri sau mai groase, aliniate şi suprapuse în calupuri de 4-6 dungi. Trecând de la una la alta, observăm că ele se înşiră, la fel ca cele aflate lângă stâncile uriaşilor, pe creasta înaltă de deal care delimitează, ca un fel de cumpănă, două văi destul de adânci.

„Până în Revoluţie au venit doi securişti, m-au luat şi m-au pus să-i duc aici să vadă la faţa locului. Au zis că sunt de la judeţ, de la primul secretar. Ne-au cercetat cu privire la ce ştim despre locul de acolo, de unde ştim, de unde am aflat, dacă am fost şi noi să săpăm după comoară, treburi din astea. Ăia doi au zis că după ei urma să vină nişte specialişti cu aparate să cerceteze acolo, să se uite acolo în pământ deoarece este ascuns ceva care este de patrimoniu naţional. După aia a venit şi muzeograful Constantinescu, pe vremea aia director la Muzeu din Focşani. Când am ajuns cu el acolo a rămas mut. S-a închinat omul de ce a văzut acolo şi a zis:«Doamne ce este aicea, aici e ceva care nu vă pot spune la toţi». A fotografiat, a filmat toate pietrele şi a mai spus că asemenea semne de pe bolovanii de acolo nu le poate citi decât un profesor de la Iaşi. Oamenii, mai în glumă mai în serios, săpau după comoară, şi acum sunt găurile pe deal pe acolo. Tot la bătrâni am auzit cum că pe deal ar fi jucat comoara, adică la anumite sărbători importante din an iese o flacără din pământ. De comoara dacilor se vorbea mai tot timpul. Nu am auzit să se fi găsit vreodată ceva, deoarece ar fi băgată mult în pământ“,

 a mai spus bătrânul în timp ce răzuia muşchiul de pe stâncă pentru a scoate la iveală înscrisurile.

Zonă locuită în urmă cu 6 generaţii                                               Undeva mai sus, spre creasta dealului, un fag bătrân, foarte înalt şi puternic, a strâns parcă între fiecare dintre rădăcinile lui noduroase câte o stâncă cu tot felul de semne pe ea, ca un fel de cloşcă grijulie care îşi apără puii de primejdii. Puţin mai jos, un fag mai tânăr, este şi el contagiat: ocroteşte în poală doar o singură stâncă, evident mai mică. Pare să ne transmită un mesaj: „Noi am făcut tot ce am putut. Voi ce aveţi de gând să faceţi?“.

„În vremurile de demult, acolo au locuit oameni, ce-i drept în bordeie din pământ. Locului i se zicea Măgădanu, după numele vârfului de deal. Poate de la Cuza nu au mai stat oamenii lângă comoară, au fost scoşi şi aduşi la vale aici în sat. Păi dacă mă gândesc bine ar fi vorba de vreo 5-6 generaţii în urmă şi cred că erau în jur de 40 de oameni. Comoara e scăldată de două pâraie, Căşăriei pe de o parte şi Dealu Roşu pe de altă parte. Acum când au văzut că aţi venit în sat oamenii au început din nou să întrebe dacă nu cumva aţi venit să căutaţi comoara. Denumirea veche a zonei este «La comoară». Bătrânii vremii povesteau că dacii au îngropat comoara acolo să fie spălată de cele două izvoare care ies de sub acel deal. Cei bătrâni cred şi astăzi cu tărie în existenţa comorii dacice, doar tinerii sunt mai neîncrezători“,

 a mai spus Enache Ticu, uitându-se la pădurea de fag, care nu a căzut încă pradă drujbelor. Unele pietre au fost dărâmate din cauză că au fost efectuate exploatări de lemn în zonă, iar buldozerele au scormonit pământul pentru a face drum.

„Erau mai multe pietre dar au fost dărâmate din cauza celor care au distrus pădurea cu buldozerul acolo şi distrug în continuare. Au distrus lanţul de pietre de acolo. Dacă o să bage TAF-urile şi dincoace de deal se alege praful, este tare păcat de ce se poate întâmpla acolo. Zona trebuie păzită cu sfinţenie, este istoria noastră, este semnul trecerii noastre pe aceste meleaguri. Dacă nu se intervine pentru protejarea acelei zone se distruge tot“,

 spune, cu sufletul plin de amărăciune, nea Enache.

blestemul aurului si fascinatia comorilor

Localnici izgoniţi de duhul comorii

O legendă veche spune că Locul trebuie de urgenţă conservat

„regele Decebal, înainte de a muri, i-a blestemat pe toţi cei care vor dezvălui străinilor locurile unde sunt ascunse comorile, iar cei care profanează tezaurele să nu se poată bucura, nici măcar o singură zi de o singură monedă furată”.

Aşa se întâmplă şi aici. Cei care au săpat mai mult după comoară erau alungaţi de spirite şi tot felul de zgomote care mai de care mai înfiorătoare.

„Oamenii povesteau că se duceau diverşi să sape după aurul dacic, însă duhul comorii îi speria în fel şi chip. Se auzeau căruţe care hodorogeau deşi acolo nu era niciun fel de drum, gălăgie mare cum ar fi o gloată de oameni, urlete, ţipete de te îngrozeai nu alta. Când auzeau toate acestea cei care săpau la comoară lăsau toate uneltele acolo şi fugeau de le scăpărau călcâiele. Se spune că sunt păzite şi că sunt jurate. A fost un moş pe aici pe la noi, Drăgoi îl chema şi avea vreo 80 de ani la Revoluţie când a murit. El ne povestea că stătea pe acolo că îşi făcuse bordei şi pândea comoara să se arate. Înainte de Preierul lui Sfântul Gheorghe vedea cum joacă comoara, adică iese o flacără de foc din pământ. Un alt om din sat Ionică Cruceanu, care a murit, a văzut o comoară arzând mai sus de unde este cea a dacilor, locului i se spune Poiana Largă. S-a dus acolo a pus semn şi a săpat şi a găsit un fel de cratiţă dar veche cu cărbuni, dar la vreo 70 de centimetri adâncime în pământ. Cică după el ar fi venit altul a săpat mai mult şi a găsit aurul, dar a dispărut repede de la noi din sat“,

a încheiat Enache Ticu.

Prezentă la faţa locului unde se află, aşa cum spun localnicii, comoara dacilor, Gabriela Macovei, cercetător ştiinţific doctor asociat la Academia Română, Filiala Iaşi, autor a două vo-lume din Tezaurul Toponimic al Vrancei a rămas uimită de descoperire.  

„Sunt profund impresionată de aceste pietre cu semne atât de diverse şi cred că merită toată atenţia noastră. Aurora Peţan, descria într-un articol intitulat Pietrele scrise din Munţii Buzăului, deci dintr-o zonă din vecinătatea Văii Râmnicului, o piatră mare, plină de semne, îngropată în pământ de sute de ani. Făcând multe presupuneri, aceste semne sunt un fel de cod prin care îşi transmiteau astfel informaţii, un fel de răboj. Altă presupunere ar fi aceea că semnele nu au fost făcute toate odată, ci pe rând, la anumite ocazii. Trebuie să se ia legătura cu specialişti care să le studieze amănunţit şi să-şi dea verdictul. Cu atât mai mult cu cât, din câte am înţeles, la aproximativ un kilometru distanţă de la locul acestor pietre cu semne pe ele, se află Gardul de piatră. Ştiu din experienţă că oamenii locului au un ascuţit spirit de observaţie. Dacă ei spun că nu au văzut în toată zona lor, plină de păduri, stânci asemănătoare, atunci trebuie să li se acorde creditul necesar. Nu trebuie neglijată nici reacţia fostului director al Muzeului de Istorie Vrancea, Gh. Constantinescu, care a fost la faţa locului şi a înţeles importanţa deosebită a acestor pietre scrise. Urgenţa numărul unu este rezolvarea rapidă a pericolului pe care îl reprezintă buldozerul. Şeful Ocolului Silvic este cel mai în măsură să ia sub protecţie această zonă care trebuie transformată într-un monument sacru. Trebuie să oprim masacrul de la comoara dacilor!“,

a precizat Gabriela Macovei.

Sursa: Monitorul de Vrancea

Sursa: Romania megalitica

 

Ca să ajungi la locul cu pricina, din Jitia de Jos de la Drumul Naţional DN2 N până în satul Podul Trestiei sunt în jur de 1,5 kilometri, iar din sat până la locul comorii „să mai fie de trei ori pe atât“. Ghidul nostru, Enache Ticu, de 63 de ani din satul Podul Trestiei, martor al trecerii timpului peste acele zone ne povesteşte cu lux de amănunte tot ce ştie despre comoara dacilor. Tezaurul dacilor liberi de la curbura subcarpaţilor este codificat de stâncile cu semne pe ele. Oamenii din sat ştiau de la bătrânii lor că acolo e o comoară pentru că în anumite nopţi, cum ar fi Preierul Sfântului Gheorghe, jucau flăcări albastre deasupra.

DESPRE NECAZURI SI ISPITE

DESPRE NECAZURI SI ISPITE
Sfantul Varsanufie de la Optina

Tot omul trebuie sa indure o perioada de ispite si de lupta. Este o stare grea, de suferinta… Despre aceste chinuri se vorbeste in Psalmi: „Cutremur a cuprins pre ei: acolo sunt dureri ca ale celeia ce naste.” /Ps. 47:6/ Orice om ce se naste duhovniceste spre o viata noua incearca durere, pana ce iese la largime.Cine nu a incercat in lume aceste dureri „ca ale celeia ce naste,” atunci trebuie sa le incerce in manastire. Si voua va stau inainte… Aceste dureri constau in lupta cu patimile. Patimile se vor ridica impotriva noastra. Vrajmasul nu ne da odihna. Trebuie rabdare. Trebuie sa ne rabdam pe noi insine si sa nu abandonam armele, stiind ca acest lucru este cu neputinta.
Necazurile neincetate pe care Dumnezeu le trimite omului sant semnul unei griji dumnezeiesti deosebite fata de dansul. Rostul necazurilor poate diferi. Ele se trimit ori pentru taierea raului, ori pentru inteleptire, ori pentru mai multa slava in viata viitoare, ori ca pedeapsa pentru pacatele savarsite mai inainte. Toti isi poarta crucea lor. Si dumneata iti porti cruciulita… Purtarea crucii este necesara pentru mantuirea fiecarui crestin, nu numai a monahului. Da… Toti de pana acum si-au purtat crucea, si o vor purta de acum inainte. Chiar si Dumnezeu cel intrupat si-a purtat crucea, iar crucea Lui a fost cea mai grea, pentru ca intr’insa se gaseau toate crucile. Iar omul (Simon Cirineanul) ajuta prin faptul ca ia de la Hristos crucea si o duce el insusi. Si noi, purtandu-ne crucile, il ajutam pe Domnul la purtarea crucii, ne pregatim sa-i fim slujitori in ceruri. Ce numire inalta!
Necazurile puternice sunt intotdeauna semnul harului lui Dumnezeu. Trebuie doar sa rabdam!
„Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire.”/Ps. 145:3/ Mi-a placut sa citesc Sfanta Scriptura si lucrarile Sfintilor Parinti. Mi-a placut indeosebi Psaltirea. Si ce profunzimi mi s’au descoperit uneori!… Sa nadajduiti totdeauna doar in Dumnezeu, si niciodata in oameni. Atunci tot raul va cadea de la voi precum o creanga taiata.
Cu cat traiesti mai aspru si mai atent cu sine insuti, cu atat vrajmasul se ridica mai puternic impotriva ta. Mai ales in ajunul praznicelor se straduieste sa-ti pregateasca ceva. Trebuie sa te astepti la orice, trebuie sa fii gata de orice… Dar Domnul este milostiv. Cu prilejul sarbatorilor se fac daruri. Si dumneavoastra veti primi ceva. Doar ca veti baga de seama acest lucru peste vreo patruzeci de ani, poate. Atunci veti afla ce dar v’a trimis Domnul la acea sarbatoare. Cand va aflati intr’o stare buna sufleteasca, sa asteptati furtuna. Asa se intampla aproape totdeauna… Orice lucru bun este anticipat sau urmat de o ispita.
Cand se inmultesc necazurile, trebuie sa-ti spui: „Vrednic sunt cu adevarat de toate aceste necazuri! inseamna ca ele sant de trebuinta pentru a ma curata de patimi si mai ales de mandrie…” Mai mult decat atat, pentru a suporta o ocara trebuie sa ai grija sa nu te superi pe cel ce te-a ocarat.
Necazuri vor fi intotdeauna. Dar starea launtrica a omului va fi alta… Cu toate ca vor fi mereu necazuri, cel ce a dobandit rugaciunea launtrica le va indura cu usurinta, deoarece cu dansul este Hristos. El va umple de o nespusa bucurie inima nevoitorului, si nici un necaz nu va putea birui aceasta bucurie intru Domnul. Cand te vor nelinisti gandurile de frica pentru necazurile viitoare, nu trebuie sa intri in vorba cu ele, ci sa spui: „Fie voia Domnului!” Aceste cuvinte te vor linisti.

Extras din cartea: Viata Sfantului Nicon – ultimul Staret de la Optina
Monahia Maria, editura Predania

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

2011 – Un an mai putin linistit

Intrarea lui Uranus in Berbec reprezinta unul dintre cele mai puternice aspecte care face apel la nevoia noastra de libertate. La nivel personal fiecare vom resimti acest aspect intr-o anumita zona a vietii noastre dupa cum a fost descris in Horoscopul pentru fiecare zodie in parte. In lume insa, asocierea cu Jupiter care traverseaza aceeasi zodie semnifica asocierea maselor de oameni care lupta pentru independenta si eliberare. Dar nu este ceva ce va decurge usor caci Pluto din Capricorn, foamea de putere, vegheaza si este gata sa lupte pentru a obtine ceea ce isi doreste. Pe de alta parte opozitia lui Saturn in Balanta indica vechile contracte, asocieri, responsabilitati care vor inabusi intr-o anume masura acest avant mai ales ca Saturn este in plina putere. Un alt aspect interesant este nasterea idealurilor, multe dintre ele utopice pe care le va genera Neptun in Pesti.
Neptun in Pesti avertizeaza si asupra altor lucruri : idei spirtuale unele demne de urmat altele inselatorii meschine, lideri mistici care pot conduce spre haos sau spre intelegere. Totusi trebuie sa tineti cont de fundalul pe care se zugravesc aceste aspecte. Pentru multi ani de-acum inainte Pluto in Capricorn va remodela structurile societatii existente, fie ele economice sau politice. Va darama pentru a reconstrui si in acest proces vor exista si directii gresite. In final vor supravietui cele bune, insa are vreun sens sa mentionez ca finalul este undeva spre 2023 ?
Dar sa revenim la Uranus. Ultima oara a poposit in acest semn intre 1928 – 1934. Este exploziv, fanatic, violent si respinge trecutul (Sakoian). Cum vom gestiona toate acestea? Exploatand partea sa de originalitate, aceea care poate duce la descoperiri stiintifice si care pot aduce beneficii personale. Sunt convinsa ca din pacate ne vom confrunta cu ambele sale fete asa cum deja se vede in lumea din jur. Insa atata timp cat schimbarea este provocata punand ceva in loc, ceva fiabil, ceva valid acest lucru poate fi bun insa a darama ceva fara a avea o alternativa lasa loc liber ceorlalte aspecte sa se manifeste in plina forta.
E un an dificil din multe puncte de vedere iar pentru Romania in special putem sa ne asteptam la manifestatii, greve, rasturnari de situatie. Si este un an important in care ar trebui sa muncim. Ar trebui sa ne orientam spre agricultura, Saturn in casa a 4-a a tarii ne striga demult sa aruncam o privire in zona respectiva si cu toate acestea nu o facem. Probabil ca nu o vom face nici acum, insa de data aceasta taxa va fi dura. Atentia noastra va fi spre putere, masurile luate vor produce daune angajatilor iar tensiunile existente se vor amplifica iar compromisul va fi tot mai greu de atins. Si anumite schimbari la acest nivel vor fi. Sa analizam cateva aspecte pe rand :
Saturn in casa a 4-a indica faptul ca piata imobiliara va intampina in continuare dificultati si constructiile vor evolua lent. Atrage atentia asupra necesitatii de a consolida cladirile si structurile existente, de a se asuma responsabilitati in agricultura. Tot ceea ce va fi neglijat acum sau tratat cu superficialitate va avea de suferit daune serioase iar retrogradarea sa ne ofera sansa sa facem corecturi.
« Uranus în casa a zecea indica evoluţii bruşte şi neaşteptate în cercurile guvernamentale care vor necesita o gestionare atentă sau se va ajunge la înfrângere şi resemnare. Denotă atacuri împotriva Regalitatii, ofense; dacă este afectat provoacă probleme mari în chestiunile guvernate de casa a zecea. »
- Schimbari neasteptate la presedintie si in guvern, instabilitate politica, rupere de aliante, revolta la nivel inalt, dezorganizare. Politica presedintelui si/sau a guvernului este liberala sau radicala, nu exista tendinte spre conservatorism, tendinte revolutionare si reformatoare. Uneori poate fi vorba de obtinerea acestei pozitii de catre un grup, guvern sau presedinte pentru ca ulterior sa cada in obscuritate. Nevoia de a actiona liber.
« Neptun în casa a noua denotă scandaluri în cercurile religioase şi juridice, proceduri penale, fraudă în comerţ. Fapte ciudate vor fi raportate în lumea religioasa şi vor exista expuneri la impostori spirituali. Dacă este bine aspectat, este un aspect bun pentru ocult şi misticism şi descoperiri transcedentale. »
Casa a 6-a in astrograma unei tari reprezinta rezervele de hrana ale tarii, granele, agricultura; cei care pastreaza datele publice, arhivele; clasa muncitoare; angajatii in sectorul public; politia, armata, alte servicii care deservesc populatia; fabrici, servicii de securitate sociala; vulnerabilitatea fata de boli (Green) iar casa a 10-a autoritatea, primul ministru, guvernul, presedintele, regele sau dictatorul; seful statului, reputatia tarii si prestigiul. Aspectele negative care se formeaza intre planetele care trenziteaza cele doua case indica conflict, provocare, nevoia de a gasi o solutie. Trebuie insa sa tinem cont ca in timp ce casa a 6-a este traversata de Pluto si lasa senzatia pentru cei reprezentati de ea de control, de masuri fortate, de nevoia de reformare, casa a 1-a este afectata de Uranus si Jupiter care induc o perceptie de revolta, de incapacitate de adaptare. Solutia pasnica a acestui aspect ar fi valorificarea lui Pluto prin schimbare, prin restructurare si transormare totala a modului in care se munceste si gasirea de solutii originale si inedite pentru a stimula acest lucru. Dar…de obicei oamenii actioneaza sub influenta primului impuls. Ramane speranta.

Bibliografie: Mundane Astrology: The Astrology of Nations and States De H. S. Green,Raphael,Charles E. O. Carter
Sursa: blog.astrospot.ro

Viitoare şocuri mondiale: Pandemii, atacuri cibernetice şi crize financiare

Un raport OCDE face o analiză a riscurilor potenţiale pentru stabilitatea economiei planetare.

 

Economia mondială se va confrunta în viitor cu mult mai multe pericole. Pandemii, atacuri cibernetice sau crize financiare ar putea destabiliza economia, potrivit unui raport al Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, citat de AFP.

Documentul intitulat ,,Viitoarele şocuri mondiale" face o analiză a riscurilor potenţiale pentru stabilitatea economiei planetare. Experţii din cadrul organizaţiei au identificat cinci scenarii. Primul risc este cel al unei pandemii, de genul celei de penumonie atipică din 2002, care s-a răspândit din Hong Kong în toată lumea într-un timp foarte scurt. De asemenea, criza financiară din 2008 s-ar putea repeta în viitorul apropiat. În plus, nu este exclus niciun atac cibernetic asupra unei infrastructuri de importanţă majoră. Nu în ultimul rând experţii OCDE iau în considerare un conflict socio-economic şi o furtună geomagnetică.

Sursa: http://www.money.ro/