Document secret despre templieri la Vatican

În arhivele secrete ale Vaticanului a fost descoperit un document de senzaţie. Datorită acestui document va fi poate necesară rescrierea întregii istorii a acestui Ordin legendar, dar şi istoria pontificatului lui Clement al V-lea, în timpul căruia a fost dizolvat Ordinul, în ciuda faptului că Papa însuşi a fost cel care i-a absolvit de orice vină pe cavalerii-călugări. Agenţiile de presă din Italia au transmis ştirea referitoare la descoperirea în arhivele secrete ale Vaticanului a acestui document pe care omenirea îl caută de câteva secole şi care redeschide procesul Templierilor, absolvindu-i de orice vină şi ridicând acuzaţiile formulate şi condamnarea tribunalului din anul 1308. Copia procesului a fost descoperită de cercetăroarea Barbara Frale, si a fost publicată de periodicul „Hera”. Barbara Frale a descoperit acest pergament care poartă înscrisul papei şi care precizează că, începând din vara anului 1308, Papa Clement al V-lea, în ciuda a ceea ce s-a crezut până în zielele noastre, ridică toate acuzaţiile de erezie formulate împotriva Marelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay, şi a celorlalţi mari demnitari. Până în prezent, cercetătorii considerau că documentul s-a pierdut pentru posteritate, împreună cu celelelalte pergamente care fac trimitere la Templieri, atunci când Napoleon a preluat arhivele de la Vatican şi le-a adus la Paris. După căderea Regatului Ierusalimului, Templierii au revenit în Franţa. În anul 1312, regele francez Filip cel Frumos, duşmanul declarat al Ordinului, impune dizolvarea acestuia. Regele forţează mâna Papei să desfiinţeze Ordinul, făcând referire la procesul în cursul căruia Templierii ar fi fost condamnaţi. În opinia istoricilor, decizia curajoasă a Papei Clement al V-lea care, după cum bine ştim, nu a făcut nimic să împiedice căderea Ordinului, oferă dovada că acest Papă, prizonier în palatul pontifical din Avignon, nu era total dependent de Coroana franceză. El a avut iniţiativa de a salva Ordinul ţinând cont de pocăinţa cavalerilor şi de cererea lor de a reveni în sânul Bisericii. Regele francez nu a ţinut însă cont de poziţia Papei şi a lichidat Ordinul. Document descoperit la Vatican – Papa i-a absolvit pe Templieri Corespondenţă de la Roma, semnată de Richard Owen Sursă: Times – British News March 30, 2002 Documentele descoperite la VATICAN aduc la lumină un fapt excepţional –masacrul din perioada medievală a Cavalerilor Templieri, acuzaţi de „erezie, idolatrie şi sodomie” – episod care continuă să rămână învăluit în mister – s-a produs efectiv şi în ciuda faptului că însuşi Papa îi exonerase în cadrul unui proces secret. Această dezvăluire îl va obliga pe actualul Papă, care a cerut iertare întregii lumi musulmane pentru cruciade, să ceară scuze în public şi pentru persecuţia la care a fost supus unul din cele mai importante ordine ale cruciaţilor. Cavalerii Templieri, ale căror putere şi bogăţii legendare continuă să ne fascineze, au fost desfiinţaţi ca ordin de Papa Clement al V-lea la Conciliul de la Vienne (Franţa) din anul 1312. Conform punctului de vedere publicat în cotidianul catolic „L’Avvenire”, toate dosarele întocmite la ancheta pontificală s-au pierdut în timpul jefuirii Vaticanului de către armatele lui Napoleon care au invadat Italia în secolul al XVIII-lea, şi că recuperarea acestora este un eveniment remarcabil. Marele Maestru al Templierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug din ordinul regelui francez Filip al IV-lea (cunoscut şi sub numele de Filip cel Frumos) care, dorind să îşi însuşească domeniile şi tezaurul templier, a pornit o campanie-fulger de arestări în zorii zilei de vineri, 13 … 1307, şi a trecut la torturarea Templierilor. Cel puţin 2,000 de Cavaleri Templieri au fost ucişi în încercarea de exterminare a Ordinului. Barbara Frale, cercetător la Şcoala de Studii Paleontologice de pe lângă Vatican, susţine că istoricii împărtăşesc în unanimitate opinia conform căreia Papa Clement al V-lea, el însuşi de origine franceză şi fost arhiepiscop la Bordeaux, a fost slab şi s-a lăcast manevrat, acceptând planul lui Filip cel Frumos de a desfiinţa Ordinul Templier şi de a pune mâna pe bogăţiile lui.

Numai că documentele descoperite în arhivele Vaticanului, printre care se numără şi un facsimil despre care se credea că a dispărut pentru totdeauna, constituie dovada fermă că Papa a avut abilitatea să manevreze lucrurile „cu dibăcie şi hotărâre”, astfel încât trimişii pontificali au fost cei care i-au anchetat, în 1308, pe de Molay şi pe alţi mari demnitari templieri în temniţele castelului Chinon de pe Loara, în cadrul a ceea ce a ajuns să capete dimensiunile unei anchete pontificale. Signora Frale, care scrie în prezent o carte pornind de la documentul Chinon, a mărturisit jurnaliştilor de la revista italiană lunară Hera, revistă specializată în enigme ale istoriei, că rezultatul anchetei a fost exonerarea totală a Cavalerilor. Papa acceptase explicaţia Cavalerilor conform căreia acuzaţiile de sodomie şi de blasfemie se datorau neînţelegerii corecte a ritualurilor străvechi şi secrete, care îşi aveau originea în perioada de lupte crâncene a cruciaţilor împotriva musulmanilor, mai precis, a sarazinilor. Printre aceste ritualuri se numărau „lepădarea de Iisus Hristos şi batjocorirea crucii, de trei ori”, ca şi „pupatul fundului altor bărbaţi”. Adriano Forgione, editor al revistei Hera, susţine că aceste practici erau destinate să simuleze umilinţele şi torturile la care ar fi fost supus un cruciat luat prizonier de sarazini. Ei mai erau învăţaţi cum să se lepede de credinţă „numai cu mintea, dar nu şi cu sufletul”. Ordinul Cavalerilor Templieri — sau mai corect, Ordinul Cavalerilor Sărmani ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon — a fost înfiinţat în perioadfa primelor cruciade din secolul al XII-lea, cu scopul de a-i proteja pe creştinii care plecau în pelerinaj spre Ţara Sfântă, împreună cu un alt ordin creştin, Cavalerii Ospitalieri (sau Ioaniţi). Denumirea Ordinului Templier se datorează faptului că i s-a acordat o parte din fostul Templu al lui Solomon de la Ierusalim pentru a-şi ridica acolo tabăra. Consemnând faptul că de Molay şi Cavalerii au cerut iertare, Papa nota următoarele: “Prin prezentul act decretăm că Biserica îi absolvă de orice vină şi că pot participa din nou la sfintele slujbe şi primi sfintele sacramente”. Signor Forgione susţine că Papa a ratat absolvirea publică a Ordinului Templier, fiindcă scandalul produs în jurul Templierilor a stârnit patimi atât de mari, încât se temea de o schismă a Bisericii. Regele Filip al IV-lea a ordonat executarea lui de Molay şi a altor mari demnitari Templieri înainte ca Papa să facă public ve rdictul anchetei pontificale, după care acest document a dispărut. 

Sursa articol : http://www.2012en.ro/2014/01/document-secret-despre-templieri-la-vatican/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FaMYX+%282012+Era+Noastra%29 | Magazin Cultural Ştiinţific

Cavalerii Templieri și ziua de vineri, 13

Citând dintr-un site de știri: “Originile fricii de vineri 13 nu

sunt foarte sigure. Se spune ca ar avea legatura cu o zi de vineri 13

din anii 1300, cand un incendiu a pus capat vietii unor cavaleri.”

Informația ar fi în mare măsură exactă, dacă nu ar fi denaturată

complet. Ziua a fost 13 octombrie mai precis, iar anul 1307. La această

dată cavalerii (care nu sunt altceva decât renumiții Cavaleri

Templieri) au fost arestați, din ordinul regelui Filip al Franței.

Incendiul cu pricina s-a produs însă 7

ani mai târziu, pentru că au fost

executați prin arderea pe rug. Dar acest lucru le-a pus și capăt

vieții, așa cum bine este scris în știre. Asta ca să luați aminte la

informațiile găsite pe net.

Povestea Cavalerilor Templieri este fascinantă. Erau niște călugări

războinici, ce conduceau o armată impresionantă, care nu știa ce este

frica. Nu abandonau lupta, dacă raportul de forțe nu era mai mai mare de

1 la 3. Erau bine pregătiți fizic, și la fel de bine pregătiți psihic.

La un moment dat (secolul XII), Cavalerii Templieri au descoperit ceva,

și acest ceva le-a asigurat un viitor strălucit, cel puțin pentru o

viitoare perioadă de 200 de ani. Acest ceva este și acum un mare mister,

făcându-se diverse supoziții (Graalul, ce poate fi pocalul din care a

băut Isus, sau o piatră specială, sau sulița cu care a fost străpuns

Isus, sau altceva). Orice ar fi, cu ajutorul acestui lucru misterios au

obținut protecția Papei, și prin aceasta o seamă de avantaje, în primul

rând materiale. În timp, Cavalerii Templieri au ajuns să dețină o avere

uriașă.

 Regele Filip a ajuns să fie îndatorat cu o sumă enormă tocmai la

acești cavaleri, și pentru a scăpa de datorie, a pus la cale un complot

împotriva lor. Aceștia au fost acuzați de ereziile cele mai grave cu

putință, au fost arestați, torturați și executați. Datoriile desigur

s-au prescris, regele nemaiavând cui să înapoieze banii. End of story.

Este însă foarte interesantă ziua de vineri 13 octombrie 1307, când

majoritatea Cavalerilor, în frunte cu Marele Maestru Jacque de Molay, au

fost ridicați. Povestea s-a petrecut în zorii zilei.

Să vedem cum arăta

harta cerului la acea zi fatidică.

 

 Conjuncția puternică dintre Mercur, Uranus, Neptun și Saturn din

Scorpion este 

în opoziție exactă cu Luna, situată și ea chiar pe steaua

Algol, cea mai malefică stea fixă. Uranus cerea schimbare într-un mod

imperativ (este exaltat în Scorpion, semn al morții), dar Neptun aduce

trădare și denaturare a faptelor. Cele 4 planete se află în Via

Combusta, împreună cu Soarele. Dacă luăm de bună această oră (12 la

prânz, pentru o privire asupra impactului social) atunci putem găsi alte

simboluri interesante. Soarele în cădere, din casa IX (cavalerii) lovit

de Marte (foc) 

aflat în exaltare, guvernatorul casei X (regele). Lilith

aduce ocazia unei demonstrații cu caracter religios (sextil cu Jupiter

în domiciliu) dar această demonstrație este bazată pe mărturii smulse de

Inchiziție. Însăși prezența lui Lilith în casa IX (religie) arată ceva

necurat la acest capitol. Sfârșitul tuturor lucrurilor? Venus,

guvernatoarea casei IV, aflată în Fecioară (semnul ei de cădere) și în

casa VIII (moarte), nu poate prevesti nimic bun, așa cum s-a văzut în

1314, când au avut loc execuțiile. Este interesant cum începutul unei

acțiuni are ascuns în el și desfășurarea ulterioară.

De aici pornește superstiția ghinionului adus de ziua de vineri 13? Poate că da.

 sursa

http://www.mihneafiran.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=359:cavalerii-templieri-si-ziua-de-vineri-13&catid=56:articole&Itemid=68 

Sursa: +-+-+-+-+-+ Mit şi Adevăr -+- sfârşit şi început ? +-+-+-+-+-+

http://cristiankinetoterapy.blogspot.ro

BAPHOMET IN SIMBOLISMUL ORDINII TEMPLIERILOR

Baphomet a fost ,,,simbolul templier al riturilor gnostice bazate pe venerarea falusului si pe puterea vointei”’ .

Eliphas Levi, ocultistul francez care a facut celebra reprezentare a lui Baphomet a sustinut ca numele a fost derivat din codarea cabalistica:„Numele lui Baphomet al Cavalerilor, care ar trebui pronuntat cabalistic invers, este compus din trei abrevieri: Tem. ohp. AB., Templi omnium hominum pacts abbas, „tatal templului pacii al tuturor oamenilor”.

Arkon Daraul, un autor si profesor al traditiei Sufi si magiei a sustinut ca Bahomet a venit de la cuvantul arab Abu fihama(t), care inseamna „Tata al Intelegerii”

Dr. Hugh Schonfield, a carui lucrare la Pergamentele Marii Moarte este bine cunoscuta, a dezvoltat una dintre cele mai interesante teorii. Schonfield, care a studiat un cifru evreiesc numit cifrul Atbash, si care a fost folosit in traducerea unor pergamente a Marii Moarte, a sustinut ca, atunci cand cineva a aplicat cifrul pentru cuvantul Baphomet, acesta s-a transpus in cuvantul grecesc „Sofia”, care inseamna cunoastere, si este de asemenea sinonim cu zeita.

Caracteristicile sale sunt asemuite cu o zeitate proeminenta in Grecia – Pan. Zeul Naturii a fost adesea descris cu coarne pe cap si jumatatea inferioara a corpului de capra. Spre deosebire de Cerenunnos, Pan este o zeitate falica. Atributele sale animalice sunt o intruchipare a impulsurilor carnale si procreative ale barbatilor. Baphomet este o figura enigmatica, cu cap de tap, aparut in mai multe exemple in istoria ocultismului. Este o figura reprezentativa pagana, preluata din folclorul crestin si asemuita cu timpul , in mod gresit, cu Satan. Numele sau, spun Peter Partner si Malcolm Barber, este preluat din franceza timpurie a numelui Muhammad; reprezinta dualitatea masculin-feminina, ca si cea dintre Rai si Iad, zi si noapte; poate reprezenta orice infatisare a dihotomiei universale.

A aparut pentru prima data in secolul 11 si 12 , iar mai tarziu apare drept un idol pagan si in inscrisurile Cavalerilor Templieri infatisat pe la inceputurile sec 14. Numele sau devine popular in sec 19 , prin dezbaterile si speculatiile motivelor pentru care templarii au fost asupriti. Din 1855 numele sau a fost asociat cu Sabbatic Goat , imaginea oferita de Eliphas Levi. In 1861, ocultistul francez Eliphas Levi a inclus in cartea sa Dogmes et Rituels de la Haute Magie (Dogmas and Rituals of High Magic) un desen care va deveni cea mai faimoasa descriere a lui Baphomet: o capra umanoida inaripata cu o pereche de sani si o torta pe cap, intre coarnele sale. Figura are numeroase similaritati cu zeitatile descrise mai sus.

De asemenea, include multe alte simboluri ezoterice legate de concepte ezoterice intruchipate de Baphomet. In prefata cartii sale, Levi a declarat:

„Capra de pe frontispiciu poarta semnul pentagramei pe frunte, cu un varf indreptat in sus, un simbol al luminii, cele doua maini ale sale formand semnul Hermetismului, una orientata in sus spre luna alba Chesed (ce inseamna mila, compasiune), cealalta indreptata in jos spre luna cea neagra Geburah (forta, judecata divina). Acest semn exprima armonia perfecta dintre mila si dreptate. Unul din bratele sale este de sex feminin si celalalt de sex masculin, ca si cele ale Androginului Khunrath, atributele caruia a trebuit sa le unim cu cele ale caprei noastre pentru ca el este unul si acelasi simbol. Flacara inteligentei stralucind intre coarnele sale este lumina magica a echilibrului universal, imaginea sufletului inaltat mai sus de materie; ca si flacara care in timp ce este legata de materie, straluceste deasupra acesteia. Capul urat al fiarei exprima groaza pacatosului, a carui actiuni materialistice, singura parte responsabila trebuie sa suporte pedeapsa exclusiv; pentru ca sufletul este insensibil potrivit naturii sale si poate suferi numai atunci cand se materializeaza.

Bastonul care sta in loc de organele genitale simbolizeaza viata vesnica, corpul acoperit cu solzi, apa, semi-cercul de deasupra sa, atmosfera, penele care urmeaza sus, volatillitatea. Omenirea este reprezentata de cei doi sani si de bratele de androgin ale acestui sfinx al stiintelor oculte.

In descrierea lui Levi, Baphomet intruchipeaza punctul culminat al procesului alchimic – unirea fortelor opuse pentru a crea Lumina Astrala – baza magiei si, in cele din urma, iluminare.

O privire mai atenta la detaliile imaginei arata ca fiecare simbol este inevitabil echilibrat cu opusul sau. Baphomet este un personaj androgin, deoarece are caracteristicile ambelor sexe: sani feminini si un baston reprezentand falusul erect. Conceptul de androginitate este de o mare importanta in filozofia oculta, deoarece este reprezentativ cel mai inalt nivel de initiere in cautarea de a deveni „una cu Dumnezeu”.

Falusul lui Baphomet este de fapt Caduceul lui Hermes – un baston cu doi serpi incolaciti in jurul sau. Acest simbol antic a reprezentat ermetismul de secole.

Caduceul reprezinta ezoteric activarea chakrelor, de la baza coloanei vertebrale la glanda pineala, folosind puterea serpentina (de aici, serpii) sau Lumina Astrala. Exista trei sensuri atribuibile mitului Şarpelui. El semnifică: în sensul vulgar, Diavolul.

Caracteristicile Diavolului ar fi: Non-fiinta, mizerie, neputinta, prostie, invidie; în sensul ezoteric mijlociu,Lumina astrală, în sensul ezoteric superior, Egoismul primordial, instigator al căderii din paradis

Adeptul care a atins suveranitatea vointei, devine Rege al lumii elementare-marele agent al Operatiunii Soarelui, ce-si manifesta forta descrisa in Simbolul lui Hermes, din tableta de smarald; el detine puterea magica universala, spiritualul, puterea de foc, motorul puterii (telekinezia); este Od, potrivit evreilor, si lumina Astrala, potrivit altora.Acolo este focul secret, viu si filozofic, despre care toti filosofii ermetici vorbesc cu cea mai misterioasa rezerva: Samburele Universului, secretul pe care l-au tinut, si pe care ei l-au reprezentat numai sub figura Caduceului lui Hermes.

Baphomet este deci simbolul Marii Lucrari alchimice unde forte separate si opuse sunt unite intr-un echilibru perfect pentru a genera Lumina Astrala. Acest proces alchimic este reprezentat in imaginea lui Levi prin termenii Solve si Coagula de pe bratele lui Baphomet. In timp ce indeplinesc rezultate opuse, Solving (prefacerea solidului in lichid) si Coagulare (transformarea lichidului in solid) sunt doi pasi necesari in procesul alchimic – care are drept obiectiv sa transforme piatra in aur sau, in termeni ezorterici, un om profan (pacatos) intr-un om iluminat. Cele doua etape sunt directionate in directii opuse pe brate, subliniind mai mult natura lor opusa.

Mainile lui Baphomet formeaza „semnul ermetismului” – care este o reprezentare vizuala a axiomei hermetice „Precum sus, asa si jos’’. Acest dicton insumeaza intregile invataturi si obiectivele ermetismului, unde microcosmul (omul) este macrocosmul (universul). Prin urmare, intelegand unul este egal cu al intelege pe celalalt. Aceasta Lege a Corespondentei provine de la Tableta de Smarald a lui Hermes Trismegistus unde a fost declarat:

„Ceea ce este jos corespunde cu ceea ce este Sus, si ceea ce este sus corespunde cu ceea ce este jos, pentru a realiza miracolele Unui (singur) Lucru.

Stapanirea acestei forte a vietii, Viata Astrala, este ceea ce este numit de catre ocultistii moderni „magie’’

Desi descrierea lui Levi din 1861 despre Baphomet este cea mai faimoasa, numele acestui idol a circulat de peste o mie de ani, prin intermediul societatilor secrete si cercuri oculte. Prima mentionare despre Baphomet inregistrata ca parte a unui ritual ocult a aparut in epoca Cavalerilor Templieri. Prima aparatie a numelui lui Baphomet a aparut in 1098 intr-o scrisoare al cruciatului Anselm de Ribemont:„In urmatoarea zi la ivirea zorilor l-au strigat cu voce tare pe Baphometh in timp ce noi ne rugam in liniste lui Dumnezeu; apoi i-am atacat si i-am fortat in afara zidurilor orasului pe toti.”

In timpul procesului Templierilor din 1307, unde Cavalerii Templieri erau torturati si interogati la cererea Regelui Philip IV al Frantei, numele lui Baphomet a fost mentionat de mai multe ori. In timp ce unii Templieri negau existenta lui Baphomet, altii l-au descris ca fiind fie un cap retezat, o pisica, sau un cap cu trei fete.

In timp ce cartile destinate pentru consumul in masa neaga adeseori orice legatura dintre Cavalerii Templieri si Baphomet, pretinzand ca aceasta este o inventie a Bisericii pentru ai demoniza, aproape toti autorii de renume intre-ale ocultismului (care au scris carti destinate initiatilor) recunosc aceasta legatura. De fapt, idolul este adesea mentionat ca „Baphometul Templierilor”.

Marii Maestrii ai Ordinului Templierilor s-au inchinat lui Baphomet, si l-au facut sa fie venerat de catre initiatii lor; pentru ei este reprezentarea zeului Pan, zeul scolilor noastre moderne de filozofie, zeu al scolii teurgice alexandrine si al propriilor nostri Neo-platonicieni mistici, zeul lui Lamartine si a lui Victor Cousin, zeul lui Spinoza si a lui Plato, zeul scolilor gnostice primitive: de asemenea hristosul preotiei disidente.

Autorul masonic Albert Pike sustine ca, in Francmasonerie Baphomet nu este un obiect de cult, ci un simbol, a carui semnificatie adevarata este dezvaluita numai initiatilor de grad inalt.

Cine este de fap Baphomet? Este un simbol al Satanei sau al iluminarii spirituale? Este un simbol al binelui sau al raului? Raspunsul se afla in simbolul in sine . Este amandoua. In mitologia egypteana, Toth Hermes a fost o putere de mediere intre bine si rau, asigurandu-se ca nici una nu a avut o victorie decisiva asupra celeilalte. Baphomet reprezinta indeplinirea acestei sarcini cosmice la o scara foarte mica, in sine. Odata ce echilibrul perfect este atins la un nivel personal, initiatul ocult poate indrepta o mana spre ceruri si o mana spre pamant si poate pronunta aceasta axioma ermetica care a reverberat prin milenii: „Precum sus, asa si jos”. Simbolismul tapului asa cum apare si in figura lui Bapthomed reprezinta in masonerie forta, corespondentul tapului fiind stalpul doric. Capra (Tapul, masculin) este si simbolul dionisiac. (Masonerie timpurie editat de Manly P. Hall) simbolul caprei inseamna DIVINUL precrestin (Pan). In alta ordine de idei , tapul mai are si un context subtil de phalus respectiv prin puterea si fertilitatea lui; daca facem referire la astrologie , acest simbol este asociat cu cel al zodiei Capricornului , perioada in care natura incepe sa revina la lumina dupa Solstitiul de Iarna atat de intunecat. In concluzie aceasta simbolistica trimite la Ascensiunea Soarelui (relationat cu ceea ce spuneam mai sus : Iluminarea)

Sursa: piatza.net

Secretul suprem al templierilor

Oraselul francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, inconjurat de o atmosfera de secretomanie si dand impresia ca ascunde date care, odata scoase la iveala, ar putea provoca un veritabil cutremur in gandirea religioasa si in societatea crestina de azi. A fost oare implicat François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure asezari in dificila sarcina de a pastra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos si Maria Magdalena?

De-a lungul timpului oamenii de stiinta, teologii si ocultistii au analizat acest caz din toate unghiurile posibile iar cercetatorii au cautat marturii in sprijinul acestei povesti „eretice” care, daca s-ar confirma, ar distruge din temelii crestinismul. Unii dintre ei sustin ca o asemenea dovada incontestabila ar fi fost deja gasita, gratie britanicului Ben Hammott, producatorul documentarului „Legatura de sange”. Hammott a devenit interesat de misterul de la Rennes-le-Chateau in 1997, cand a vazut un documentar realizat de Henry Lincoln, un specialist in misterele sacre. Fascinat de istoria asezarii, el si-a inceput propria investigatie iar in 1999 a venit la Rennes-le-Chateau pentru a incerca sa descifreze unele dintre presupusele indicii ascunse aici, mai ales in decoratiunile bisericii inaltate de Sauniere, pe care le-a considerat referiri evidente la enigma controversatului mariaj al lui Iisus.

O descoperire de senzatie

 Urmand aceste semne si unind punctele indicate de ele, Hammott a reusit sa schiteze o harta care l-a condus la un munte din apropierea orasului. In urma unei expeditii de recunoastere a locurilor, Hammott a descoperit o grota in acel munte, pe care s-a decis sa o exploreze. Inarmat cu o camera video, s-a aventurat inauntru si la un moment dat a intalnit o firida stramta, ce nu i-a mai permis intrarea. A avut insa inspiratia sa lege camera – care in acest timp filma totul – cu o franghie si a coborat-o in crapatura din stanca. Atunci cand a tras-o inapoi si a privit filmul a ramas stupefiat: aparatul inregistrase prezenta a ceva straniu, ceva ce semana cu un mormant continand trupul, aparent mumificat, al unui om, acoperit cu un giulgiu pe a carui panza era desenata steaua Ordinului Templierilor!

Un an mai tarziu, beneficiind de o camera mult mai sofisticata, Hammott s-a reintors la Rennes-le-Chateau si a facut o noua inregistrare, care a scos in evidenta detalii si mai socante. In interiorul firidei din stanca se afla o cruce mare de lemn, o panza avand pictata pe ea Steaua lui David, bucati de pergament si cufere, unele dintre ele deschise si lasand sa se vada monede si bijuterii, risipite imprejur. „Singura cale de acces in cavitate este o crapatura ingusta. Prin ea am introdus camera, sa pot filma. Ultima oara cand am fost acolo am descoperit ca o parte din tavanul grotei se prabusise, avariind unele dintre obiectele de pe podea. Giulgiul ce acoperea trupul parea intact si am remarcat doar o usoara deplasare a unui colt al sau. In plus, cavoul era mai uscat la prima mea vizita, probabil ca prabusirea tavanului facuse ulterior sa se prelinga apa din stanca. Multi m-au intrebat despre locatia acestei grote dar din motive evidente am refuzat sa le-o dezvalui. Pot spune doar ca se afla foarte aproape de Rennes-le-Chateau si ca mai mult ca sigur parintele Berenguer stia de existenta ei”, sustine cercetatorul britanic.

El a mai dezvaluit ca grota pare a fi o cavitate naturala, largita ulterior de mana omului. Probabil, crede Hammott, era un loc in care Templierii si-au ascuns comorile si s-au refugiat si ei, temporar, atunci cand membrii Ordinului au fost arestati in masa, spre a scapa de razbunarea lui Filip, regele Frantei. In orice caz, britanicul este convins ca Templierii aveau legaturi cu cel putin o familie din satul (pe atunci) Rennes-le-Chateau si ca secretul a fost transmis din generatie in generatie, pana ce abatele Antoine Bigou – parohul abatiei locale pe la 1774 – a intrat in posesia lui, prin intermediul unei aristocrate, ultima pastratoare a tainei.

Steaua lui David si Crucea Templierilor

Potrivit cercetatorului Nicholas Haywood, pana la Revolutia Franceza mai multe familii din mica nobilime locala, precum Blanchefort, Aniort, De Negre si De Hautpoul, au vegheat asupra mormantului. Cand ultima lor reprezentanta a pierit, fara a lasa urmasi, ea a transmis secretul, probabil ca urmare a unei hotarari luate cu multe veacuri inainte, intr-o asemenea eventualitate, preotului local, Bigou. Ulterior, acesta l-a comunicat sacerdotilor ce au venit dupa el, la Rene-le-Chateau – Sauniere, Boudet si Gelis. Dar probabil ca dupa moartea lui Sauniere cavoul din grota s-a deteriorat pana la ruina si intrarea a fost blocata. Inainte ca acest lucru sa se intample, sugereaza Haywood, Sauniere a putut lua unele dintre obiectele de pret aflate acolo – ceea ce explica de ce unele cufere erau deschise.

Preotul fusese avertizat sa nu faca acest lucru si moartea lui ar fi putut fi cauzata de incalcarea acestei interedictii. Printre obiectele aflate in interiorul grotei, Hammott a reusit sa identifice si o carte si mai multe potire, datand probabil din secolul XIX, ceea ce sugereaza ca aici s-au desfasurat unele ceremonii religioase. Britanicul nu a putut descifra, de pe cotorul cartii, decat cateva litere curbate, printre care „L”, „E”, „D”, „F”, „H”, „I” dar spune ca doar atunci cand se va reusi patrunderea in grota se va stii cu adevarat ce mister ascunde aceasta carte. Tot atunci va deveni evidenta prezenta alaturi a crucii de lemn si a Stelei lui David, precum si a giulgiului cu crucea Templierilor, ce acopera ramasitele pamantesti ale misteriosului personaj ingropat acolo.

Trupul din grota este al Mariei Magdalena?

„In acest moment nu se poate spune nimic despre semnificatia lor dar sper sa primim acceptul autoritatilor franceze pentru a incepe excavatiile si atunci sa gasim raspunsul. Nu cred ca panza cu Steaua lui David este foarte veche, ar putea avea cel mult o suta si ceva de ani si probabil a fost dusa acolo de Sauniere, spre a inlocui panzele distruse de timp. Crucea de lemn este insa mult mai veche si ar putea data inca de pe vremea Templierilor, se stie ca ei foloseau asemenea cruci mari la ceremoniile lor. Artefactul s-a conservat perfect atata vreme cat grota a fost ferita de intemperii dar avarierea tavanului si patrunderea umezelii ar putea sa o distruga in timp, daca nu se intervine rapid”, precizeaza Hammott. Tot el explica modul in care a putut preleva fire de par de la cadavrul aparent mumificat, acoperit cu lintoliul templier:

„Solutia a fost simpla si ingenioasa – ne-am folosit de un vatrai flexibil si lung, din acelea cu care se inteteste focul in seminee, in varful caruia am atasat o banda adeziva. Ghidat de camera video, am indreptat vatraiul spre capul misteriosului personaj si astfel am putut lua cateva mostre din parul sau.” Firele de par au fost trimise la laboratorul Universitatii Lakehead, din Canada, unde analiza ADN a demonstrat ca este vorba despre un nativ din zona Orientului Mijlociu! Aceasta descoperire ar putea insemna ca trupul din grota ar putea apartine Mariei Magdalena? Din pacate, conditiile deficitare de conservare a firelor de par i-au impiedicat pe savantii canadieni sa spuna cu certitudine daca ADN-ul apartinea unui barbat sau unei femei.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7915/8/

Sursa: MISTERELE LUMII