joi, 9 august 2012

GRUPUL SECRET CARE PRODUCE MILIARDE DE DOLARI DE PE URMA OLIMPIADEI



Grupul secret care produce miliarde de dolari de pe urma Olimpiadei


Grupul care conduce Comitetul Olimpic International (IOC) a castigat aproape 8 miliarde de dolari intre 2009 si 2012, potrivit estimarilor Sportcal, citate de Business Insider. Infiintat pentru a promova sportivii olimpici, Comitetul face avere de pe urma JO, eveniment sustinut o data la patru ani. In plus, cei 109 de membri sunt tratati regeste oriunde se duc, in special in timpul Olimpiadei.
Ba mai mult, unii dintre acestia au fost prinsi primind mita, dar, se pare ca ce se intampla in Elvetia, ramane in Elvetia. Faptul ca sediul organizatiei non-profit este amplasat n Elvetia ii permite grupului sa nu plateasca 20% din taxa pe venituri.
“Scutirea de la plata taxei este foarte importanta. Nu am cifre concrete despre cati dolari economisim. Dar scutirea taxei se traduce in mai multi bani cheltuiti pentru efortul olimpic”, a spus Gerhard Heiberg, membru al Comitetului, intr-un interviu pentru un ziar danez. Mai mult, pana de curand, mita era practic legala in Elvetia. Inasprirea legilor in acest sens a avut loc doar dupa un scandal de proportii in care au fost implicate atat Comitetul Olimpic International, cat si FIFA.
Comitetul, care poate avea pana la 115 membri, este alcatuit din fete regale, nobili sau directori generali. Din 2001, cand Jacques Rogge a preluat carma organizatiei, aceasta a primit la conducere un numar mai mare de fosti sportivi. Cu toate acestea, top managementul este rezervat in mare parte unui grup de elita.
Din sfera regalitatii se regasesc Printul Faisal bin Al Hussein, Frederik, Print Inconorat al Danemarcei, Printesa Haya Bint Al Hussein, Seicul Tamin Bin Hamad Al Thani, Printul Nawaf Faisal Fahd Abdulaziz, Printul Ahmad Al-Fahad Al-Sabah, Printesa Anne, Printul Albert al II-lea si Printesa Nora din Liechtenstein.
Membrii IOC nu primesc salarii, dar se bucura de un tratament preferential. In timpul Olimpiadei programul lor include plimbari in limuzine, cazare la hoteluri de cinci stele si bauturi de zeci de mii de dolari. Uneori, insa, aceste atentii trec dincolo de limite. De exemplu, cel mai cunoscut caz de luare de mita a fost cel de la Salt Lake City, cand s-a descoperit ca membrii Comitetului au primit milioane de dolari sub forma de cadouri, excursii, burse scolare, operatii chirurgicale sau job-uri pentru rude. Scandalul a dus la mai multe demisii la varful organizatiei.
Afacerile JO au crescut cu 47% in ultimii 4 ani
Cea mai mare parte dintre aceste venituri provine din drepturile de televizare. De pilda, China a platit 99,5 milioane de dolari pentru difuzarea Olimpiadei de la Londra, care a debutat pe 27 iulie. Sponsorii parteneri au generat si ei venituri in valoare de peste 950 milioane de dolari intre 2009 si 2012. De asemenea, 11 companii au platit sume importante pentru a se bucura de exclusivitate in timpul competitiei, si anume: McDonald’s, Coca-Cola, Procter & Gamble, Ator, Atos Origin, Dow Chemical Company, General Electric, Omega, Panasonic, Samsung Electronics si Visa.
Cu toate astea, veniturile Comitetului Olimpic sunt departe de a fi transparente. Ceea ce se stie cu siguranta este ca organizatia primeste aproape jumatate din taxele de televizare, iar editiile de vara ale JO primesc de doua ori mai mult decat editiile de iarna.
Comitetul Olimpic al Statelor Unite primeste mai mult fata de alte Comitete, SUA aducand, de departe, cele mai mari venituri din drepturile TV. Restul banilor ajung la diverse organizatii, precum International Archery Federation, Fédération Internationale de Football Association, International Paralympic Committee sau World Anti-Doping Agency.
Sportivii nu primesc bani direct de la Comitet, dar cei mai multi dintre ei sunt recompensati cu bonusuri de la Comitetele Olimpice Nationale, in functie de performantele si medaliile castigate. Spre exemplu, Comitetul Olimpic al Americii ofera 25.000 de dolari pentru aur, 15.000 de dolari pentru argint si 10.000 de dolari pentru bronz. Malaezia isi stimuleaza sportivii cu 600.000 de dolari pentru medalia de aur, insa nu a mai castigat niciuna din 1956.
Marea Britanie a alocat peste 11 miliarde de dolari pentru editia Jocurilor Olimpice din aceasta vara. Criticii inca dezbat in ce masura gazduirea Olimpiadei este sau nu de bun augur pentru capitala Angliei. Pe de o parte, JO genereaza venituri si forteaza investitii in infrastructura, pe de alta parte insa, cheltuielile cu organizarea si noile constructii pot afecta serios economia britanica.
Sursa: piatza.net

STIL DE VIAŢĂ: cum trăiau BUNICII noştri şi cum trăim NOI astăzi



STIL DE VIAŢĂ: cum trăiau BUNICII noştri şi cum trăim NOI astăzi

- Dacă privim doar cu o jumătate de secol în urmă vom constata deosebiri radicale între stilul de viaţa al bunicilor noştri şi cel al omului modern, totdeauna agitat, în criză de timp, stresat şi tentat să obţină confortul absolut

Bunicii noştri aveau un stil de viaţă mai activ, erau mai rezistenţi şi mai sănătoşi. Acest stil de viaţă se caracterizează, in principal, prin:
• activitate fizică moderat – intensă (mergeau frecvent pe jos);
• gândire pozitivă;
• acordau atenţie orelor de masă (un adevărat ritual) şi luau masa într-un cadru liniştit, concentrându-se asupra acesteia;
• consumau alimente mai naturale, provenind din mai multe surse alimentare şi mai puţin prelucrate, chimizate;
• îşi preparau de regulă hrana în casă şi doar pentru o zi, maxim două;
• nu foloseau aditivi alimentari, grăsimi artificiale, îndulcitori artificiali şi zahar uri rafinate;
• uleiurile erau nerafinate, presate la rece;
• nu trăiau într-o perpetuă sărbătoare alimentară! Consumau mai puţină carne şi foarte puţine preparate industriale din carne, mezeluri, cârnaţi, pateuri (iar acestea erau preparate în gospodărie sau în condiţii naturale, mult diferite de cele industriale actuale);
• se ridicau de la masă când încă le mai era foame, nu se ghiftuiau;
• miercurea şi vinerea ţineau post (în aceste zile nu consumau alimente de origine animală – carne, lapte, ouă). Dar, atenţie! Posturile de miercuri şi vineri din timpul săptămânii totalizau împreună cu posturile mari peste 200 zile/an!
• nu consumau dulciuri rafinate, produse de cofetărie, patiserie decât la ocazii, sărbători. Obezitatea era aproape necunoscută (de altfel, obezitatea este necunoscută în natură, numai omul modern şi animalele domestice suferă de obezitate!);
• nu existau lanţuri de restaurante tip fast-food;
• nu consumau băuturi răcoritoare, energizante, ci apă de izvor;
• nu consumau cantităti excesive de băuturi alcoolice , industriale (bere, vin, lichioruri ş.a) de calitate îndoielnică;
• alimentele consumate nu aveau densităţi calorice enorme, aşa cum au cele de astăzi (o porţie de mâncare la fast-food poate atinge valori calorice de 500-800 Kcal. Oporţie de mâncare sănătoasă, din alimente naturale, integrale are circa 150-200 Kcal.;
• porţiile de mâncare nu erau giganti ce precum cele actuale.

Cum arată stilul de viaţă de astăzi?

Păi cam aşa (bineînţeles, total diferit de cel al bunicilor noştri):
• am adoptat un stil de viaţă sedentar, nu mai dorim să facem nici un fel de efort fizic, ca urmare obezitatea la copii şi adulţi a devenit epidemică, îmbolnăvindu-ne de diabet tip 2, boli cardiovasculare etc;
• nu mai acordăm nicio importanţă orelor de masă şi modului în care mâncăm;
• consumăm alimentele haotic (pe stradă, în autobuz, privind la televizor, în faţa calculatorului), sărim de regulă peste micul dejun, mâncăm seara nu numai excesiv, dar şi mâncăruri grele;
• consumăm alimentele pentru că sunt ieftine, gustoase sau sunt trendy-cool, chiar fără să ne fie foame sau sete.
• Nu conştientizăm faptul că alimentele industriale creează dependenţă, determinându-ne să le dorim şi să le consumăm cât mai des, ceea ce are drept efect adoptarea unei diete monotone şi nesănătoase;
• consumăm alimente devitalizate, dezechilibrate nutriţional, industrializate, cu multe calorii, pline de chimicale, în proporţii tot mai mari, rupând balanţa dintre ingerarea şi arderea caloriilor (acestea sunt, în general, alimente pasteurizate şi sterilizate, alimente moarte, profund modificate faţă de starea lor naturală);
• în fiecare moment avem un festin, mereu este sărbătoare alimentară;
• nu ţinem perioade de restricţie alimentară voluntară (post), pentru a oferi posibilitatea organismului de a se detoxifica de anumiţi nutrienţi, E-uri, poluanţi ş.a.;
• consumăm excesiv băuturi alcoolice industriale;
 înlocuim apa cu alte alimente fluide (bere, lapte, băuturi răcoritoare sau energizante, cafea), ignorând faptul că apa nu poate fi înlocuită de nici un alt fluid alimentar, aşa cum laptele matern nu poate fi înlocuit de nimic
altceva;

• prăjim în exces, în uleiuri nerezistente la temperatură – astfel, alimentele pe care le prăjim se contaminează cu substanţe neurotoxice şi cancerigene;
• utilizăm cuptorul cu microunde la încălzirea sau prepararea alimentelor -ceea ce scade valoarea nutritivă şi generează modificări periculoase structurii acestora;
• nu asociem corect alimentele, provocând o digestie nesănătoasă, cu procese de putrefacţie cancerigene;
• consumăm prea puţine fructe şi legume proaspete de sezon, prea puţine alimente integrale nerafinate, prea puţine fibre alimentare;
• nu respectăm bioritmurile individuale şi alternanţa perioadelor de activitate cu cele de odihnă.

Ce este de facut?

Simplu! Trebuie să avem voinţa şi înţelepciunea de a ne întoarce, măcar parţial, la obiceiurile de viaţă şi alimentaţie tradiţionale ale înaintaşilor noştri pentru a ne cruţa atât sănătatea noastră, cât mai ales pe cea a generaţiilor
viitoare, care devin din ce în ce mai sensibile.

Cu durere afirm că generaţia mea este generaţia celor ai căror copii sunt mai bolnavi decât insăşi părinţii! Şi nu numai atât! Discutam cu un bun prieten medic, care mi-a atras atenţia asupra faptului că, din păcate, copiii au inceput să moară inaintea părinţilor!
După unele date recente, în medie peste 300.000 de români frecventează zilnic restaurantele fast-food, vânzările având în continuare un puternic trend pozitiv.
Preferinţele tuturor consumatorilor de fast-food se îndreaptă către alimente înalt procesate, rafinate, aditivate, hipercalorigene, dezechilibrate nutriţional (hamburgheri cu cartofi prăjiţi, băuturi de tip cola, sandwitch-uri cu sosuri tip maioneză etc.).
Culmea este că părinţii îşi aduc tot mai des copiii la astfel de restaurante şi aleg meniurile pentru aceştia sau le organizează petreceri. Părinţii sunt în acest caz iresponsabili (da, am ales bine acest cuvânt – iresponsabili – şi nu în necunoştinţă de cauză, deoarece astăzi toată lumea ştie cât de periculoase sunt alimentele de la fastfood!).
Părinţii ignoră pericolul pentru sănătatea propriilor copii, care vor adopta astfel un stil de viaţă ce îi va transporta invariabil, mai devreme sau mai târziu, în zona bolilor grave. De altfel, OBEZITATEA INFANTILĂ, pe lângă cea a adultului, a devenit o problemă de sănătate publică şi pentru România.
Pentru a contracara acest trend au fost elaborate acte ce reglementează comercializarea unor alimente nerecomandate copiilor în şcoli (legea 123/2008, ord. 1563/2008). Însă legea fără suportul educaţional al părinţilor şi şcolii nu poate avea efectele scontate.
Părăsindu-ne tradiţiile şi adoptând un stil de viaţă străin nouă ne-am pierdut o parte din identitatea noastră, din cultura şi credinţa care au dat acestui neam puterea de a rezista peste veacuri.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, “Şi noi ce mai mâncăm?”

10 lucruri inteligente pe care le putem învăţa de la oamenii simpli


10 lucruri inteligente pe care le putem învăţa de la oamenii simpli

- Cu toţii am fost uimiţi atunci când o persoană care nu are acelaşi nivel de pregătire educaţională reuşeşte să trăiască o viaţă la fel de împlinită sau câteodată chiar mai fericită decât ceilalţi. Iată zece lucruri pe care le putem învăţa de la acest gen de oameni, în viziunea lui David DiSalvo, editor Forbes.com.



1. Poţi învăţa ceva util de la oricine

Oricând avem tendinţa de a-i ignora pe unii oameni din cauză că i-am etichetat deja că nu sunt suficient de “inteligenţi” pentru a spune ceva important. Este o greşeală majoră. În afară de  atitudinea arogantă şi îngâmfată, acest mod de gândire blochează fiecare lucru util pe care cealaltă persoană l-ar putea împărtăşi mai departe.
În loc să ascultăm şi să căutăm în cadrul conversaţiei “seminţe” de înţelepciune, permitem prejudecăţilor deja existente să marcheze totul ca “nefiind suficient de inteligent pentru mine”. Nu cred că există o persoană pe lumea aceasta de la care să nu putem învăţa ceva.

2.  Ideile minunate au valoare atunci când sunt puse în practică

Cele mai ingenioase planuri de proiectare, indiferent cât de multe creiere au lucrat la ele, se pot prăbuşi în mod fatal în faza de execuţie dacă apar erori ale calităţii.
Acest lucru este adevărat în egală măsură şi pentru planurile nemateriale. Conferirea măreţiei unui lucru necesită un efort şi o atenţie continuă, nu doar o avalanşă iniţială alimentată de creier, pentru a obţine idei exemplare pe hârtie.

3. Nu lăsa un bătăuş să te intimideze, nici măcar o dată

Un conducător de camion a spus: “Atunci când îi permiţi unui bătăuş să te intimideze, acesta nu câştigă neapărat, dar tu cu siguranţă pierzi”.
Ceea ce a vrut sa zică era că pierzi o bătălie, acolo sus, la creier, unde pierderea are un efect progresiv mai grav asupra psihicului tău. Da, îţi poţi reveni, dar va fi nevoie de mult efort pentru a reuşi să îţi creşti înapoi încrederea în sine.

4. Reciprocitatea este numele jocului într-o relaţie şi aşa va fi întotdeauna

Dacă nu poţi să returnezi o favoare sau să oferi înapoi mai mult decât ai primit atunci când cineva te-a ajutat, atunci eşti “handicapat” din punct de vedere al relaţiei.
Deşi această lege are în spate o logică intuitivă de bază, este incredibil cât de des este ignorată. Dorinţa pentru reciprocitate trebuie să existe pentru ca relaţia să crească şi să înflorească. Nici unul dintre noi nu reprezintă o stradă cu sens unic.

5. A învăţa este bine; a face este şi mai bine

Ei bine, această frază este puţin la limită. A învăţa este mai mult decât bine, este esenţial. A învăţa reprezintă elixirul care face din creierul uman cea mai puternică unealtă organică de luare a deciziilor şi de rezolvare a problemelor de pe planetă.
Ideea principală de aici este aceea că există o anumită magie în a face ceea ce mulţi oameni pur şi simplu ratează. Poţi învăţa multe despre motoarele maşinilor, dar până când nu ajungi sub capotă şi munceşti la una dintre ele, nu ai cum să realizezi ce invenţie remarcabilă reprezintă aceste maşinării pe care le ignorăm zi de zi. Acesta este unul din miile de exemple care există, dar la care se aplică aceleaşi principii.

6. Bunătatea nu este opţională

Kurt Vonnegut a spus o vorbă faimoasă:”Există o singură regulă pe care o ştiu…trebuie să fii bun”.
De ce unii oameni nu “înţeleg” pur şi simplu acest lucru, în timp ce alţii privesc ideea de a fi bun cu alţii ca pe o misiune zilnică?
Ar trebui să luăm în considerare şi ideea că este posibil să nu avem dreptate în multe situaţii din viaţă şi că nu se merită să ne purtăm urât cu o altă persoană doar pentru a dovedi ceva. În plus, a nu fi bun cu cineva nu este logic, deoarece îi determină pe ceilalţi să se comporte la fel cu tine şi cine şi-ar dori asta?

7. Poţi supravieţui la orice (presupunând că acel lucru nu te ucide din punct de vedere fizic).

Adesea este o reflectarea asupra ideii cum că nu vom supravieţui la unele calamităţi, şi asta ne doboară. De obicei, putem găsi rezerve interioare pentru a depăşi aproape orice şi probabil va fi o surpriză pentru noi înşine că am reuşit acest lucru. De cele mai multe ori ne oferim puţine şanse când vine vorba de capacitatea noastră de a depăşi situaţiile dificile. Însă o veche zicală spune că greutăţile care nu te omoară te întăresc.

8. Cumpără un câine

Putem cumpăra şi o pisică, un peşte sau o broască ţestoasă, dar există ceva la un câine care scoate la suprafaţă tot ceea ce e mai bun din stăpânii lor. Compania unei fiinţe necuvântătoare plină de iubire necondiţionată are un efect fizic benefic, în special atunci când trecem prin perioade dificile.

9. Banii sunt importanţi, dar experienţa are o valoare inestimabilă

Atunci când ne cumpărăm ceva, ne bucurăm de lucrul respectiv pentru o vreme, dar tendinţa spre acumulare care se găseşte în noi ne va determina să ne percepem propria valoare şi împlinire în viaţă în funcţie de câte bunuri am ajuns să posedăm.
Totuşi, atunci când investim în experienţă, ne cumpărăm amintiri şi noi cunoştinţe,investim într-un nou mod de a gândi şi de a ne comporta, devenind astfel mai înţelepţi. Acestea sunt lucruri care devin parte din ceea ce suntem noi şi nu un obiect pe care îl puteam atinge.

10. Fii pregătit

O să încheiem cu o logică simplă. Fii pregătit… pentru orice. Citându-l pe filozoful nepreţuit Mike Tyson, “toată lumea are un plan, până când primeşte un pumn în faţă”. Exact. Aşa că fii pregătit să primeşti o lovitură în faţă şi apoi mai citeşte o dată punctul 7 din lista noastră.

Cum să treci prin pereţi, fără a folosi uşa – o nouă descoperire a fizicii cuantice


Cum să treci prin pereţi, fără a folosi uşa – o nouă descoperire a fizicii cuantice

- Trecerea prin materie solidă, cum ar fi trecerea prin pereţi, fără a folosi uşa – pare un concept de filme SF, însă acum cercetătorii dezvoltă bazele ştiinţifice pentru a putea face acest lucru posibil, deşi, deocamdată, doar la scară atomică, prezintă beforeitsnews.com.

Oamenii de ştiinţă au proiectat un sistem simplu pentru a putea studia modul în care electronii trec prin barierele de energie în loc să le depăşească prin ocolire.
Acest comportament neobişnuit, numit tunelar, este echivalentul la nivelul particulelor al capacităţii unei persoane de a trece direct printr-un munte, în loc să îl parcurgă pe deasupra.
Un astfel de comportament al particulelor  este reflectat în următorul grafic, care prezintă modul în care un electron trece printr-o barieră de energie (peretele portocaliu):
Fizicianul Gleb Finkelstein şi colaboratorii lui manipulau electronii tunelari folosind fire electrice şi nanotuburi de carbon, până când au descoperit în mod neaşteptat că pot crea o fază de tranziţie cuantică, o schimbare abruptă în starea cuantică a sistemului.
“Există foarte puţine exemple unde puteţi observa tranziţii de faze cuantice într-un mod direct, controlabil. Asta este interesant aici”, a declarat fizicianul Harold Baranger.
Fazele cuantice sunt asemănătoare fazelor prin care trece materia zi de zi, cum ar fi gheaţa – o fază a apei. Însă, fazele cuantice se produc la o temperatură aproape de zero grade, şi de obicei se întâmplă atunci când grupuri mari de electroni şi alte particule îşi schimba caracteristicile în mod colectiv.
Tranziţiile de fază cuantice sunt omniprezente în fizica modernă, dar sunt greu de studiat. Unul din cele mai recunoscute exemple, poate fi observat la materialele superconductoare, unde electronii îşi depăşesc repulsia negativă faţă de celălalt şi plutesc, opunând puţină rezistenţă.
Tunelarea este ca şi când ai sări peste un râu”, au adăugat cercetătorii, adăugând că tunelarea de rezonanţă apare acolo unde “ai o insulă mică, nivelul de rezonanţă din interiorul nanotubului, pe care să îţi aşezi un pic piciorul”.
Echipa a creat un mediu de drenare a energiei în fire, şi apoi a masurat cât de uşor se mişcă electronii prin nivelul de rezonanţă al nanotuburilor la o temperatură extrem de joasă. La fire, “este ca şi cum malurile râului sunt mlăştinoase, aşa că este nevoie de energie pentru a reuşi să efectuezi o săritură”, a spus profesorul Finkelstein, care a condus studiul.

Dacă “insula” de rezonanţă este poziţionată corect între cele două “maluri”, atunci electronii pot sări cu uşurinţă între acestea. Dar, dacă insula este mai aproape de unul din maluri, electronii vor sta legaţi de unul din cele două ţărmuri. Această diferenţă de comportament, care a fost neaşteptată, semnalează o tranziţie de fază cuantică.
Descoperirea poate nu va ajunge prea curând în tehnologie, dar cercetătorul şef, fizicianul Henok Mebrahtu realizează acum experimente la Intel. Rezultatele vor putea oferi celorlalţi cercetători un sistem simplu pentru a putea începe testarea anumitor medii în care se pot produce tranziţii de fază cuantică.

Scandal bancar: s-a deschis o nouă cutie a Pandorei




Scandal bancar: s-a deschis o nouă cutie a Pandorei

- Autorităţile americane de reglementare a sistemului bancar îşi intensifică campania de decredibilizare a sistemului bancar britanic antrenând, în ultimele săptămâni, în vârtejul acuzaţiilor publice cele mai reputate bănci ale Albionului.

Deja, Londra a intrat în panică şi începe să repudieze vehement strategia colegilor de dincolo de Atlantic. Aici însă, campania se transformă într-un circ mediatic, autorităţile jucând alternativ rolul poliţistului bun sau al celui rău.


Bomba atomică a finanţelor ameninţă încă o bancă
Departamentul serviciilor financiare al statului New York a descris banca britanică Standard Chartered ca un grup “asasin” acuzând-o de încălcarea embargoului american impus asupra tranzacţiilor cu Iranului.
Acuzaţiile au fost respinse vehement de Standard Chartered, care totuşi a recunoscuto eroare echivalentă cu 14 miliarde $ faţă de 250 miliarde avansate de autorităţile americane.
Banca joacă însă tare în această partidă cu autorităţile americane pentru că este ameninţată de către americani cu bomba atomică bancară: retragerea licenţelor de funcţionare pe teritoriul SUA.
O ameninţare similară a fost vehiculată în cazul băncii franceze Crédit Lyonnais (în cazul afacerii Executive Life) sau la adresa UBS (în afacerea de evaziune fiscală). De fiecare dată SUA a câştigat în stil mare.
Pentru Standard Chartered, pierderea licenţei americane este echivalentă cu închiderea canalelor de finanţare bazate pe moneda americană. Asta înseamnă moartea unui instituţii construite cu contribuţia imperiului britanic şi care a devenit unul dintre cele mai mari nume ale finanţelor comerciale internaţionale. O bancă a cărei reputaţie este impecabilă nefiind antrenată în criza subprime şi care nu a costat nici un penny contribuabilul englez.
Numai că în acest dosar nu este vorba doar de Standard Chartered.
De ambele părţi ale Atlanticului este de facto o bătălie dură care opune Wall Street şi City, două dintre cele mai mari centre financiare.
Afacerea “Standard Chartered” se suprapune perfect peste discursul american referitor la iresponsabilitatea finanţelor internaţionale făcându-se trimitere directă lascandalul “Libor” a cărui origine se află în inima City-ului londonez (reamintim că în acest scandal nume sonore ale sistemului bancar internaţional sunt prezente într-un dosar referitor la manipularea dobânzii Libor, dobânda de refinanţare a împrumuturilor interbancare).
Este una dintre metodele folosite cu succes de politicienii americani de a “expatria” propria vinovăţie în cazurile delicate.

Este mult, prea mult!
A fost reacţia unanimă a opiniei publice şi a autorităţilor britanice. Editorialistul prestigiosului cotidian “Financial Times” denunţa zelul autorităţilor americane sugestionate de oportunişti şi politicieni.
Răspunsul Washingtonului nu s-a lăsat aşteptat: “Wall Street Journal” atacă, la rândul său, reputaţia băncilor britanice în ultimele săptămâni marcate de scandalul “Libor”, dând apă la moară tuturor detractorilor activităţii financiare desfăşurate în reputatul City londonez.
A fost adusă în discuţie şi faimoasa “balenă din Londra” care a cauzat o pierdere de 7,5 miliarde $ băncii rezultată în urma tranzacţiilor nefericite realizate de un trader britanic angajat al băncii americane.
Una dintre cauzele principale ale disputei actuale se afla în mutarea uneia dintre cele mai mari bănci americane la Londra.
Dacă la acea dată parlamentarii americani au privit oarecum detaşaţi mişcarea, acum consideră că ceea ce s-a întâmplat a fost preţul pe care SUA trebuia să-l plătească pentru a afla ce se întâmplă în City. Munţi de instrumente financiare toxice acumulate de AIG s-au transformat, în 2008, în cea mai costisitoare bomba financiară pentru contribuabilul american.
Acum, băncile britanice sunt la mâna autorităţilor americane. Totul a început cu HBSC care a trebuit să recunoască faptul că filiala sa americană a fost prinsă în flagrant delict în afacerea de spălare de bani ce îşi avea originea în Mexic.
Nu în ultimul rând, diferendul dintre New York şi Londra ţine de afacerea “Libor” în care există suspiciuni de manipulare a celei mai importante dobânzi de referinţă pentru împrumuturile interbancare. Or, valoarea acesteia se fixează zilnic la… Londra.
În acest caz autorităţile americane le acuză pe cele britanice de moderaţia de care au dat dovadă în anchetarea şi, mai ales, în tragerea la răspundere a celor vinovaţi asta în condiţiile în care FED avertizase încă din 2008 asupra riscurilor de manipulare a Libor-ului.
În acest scandal banca britanică Barclay’s a plătit deja autorităţilor britanice şi americane o consistentă amendă, iar următoarea pe listă este compatrioata sa RBS, care face în SUA obiectul unei anchete de spălare de bani.
Într-o încercare de detensionare a situaţiei, guvernatorul Băncii Centrale a Angliei, Mervyn King, a solicitat autorităţilor americane să dea dovadă de mai multă reţinere.
“Diferitele autorităţi de reglementare care anchetează un dosar ar trebui să colaboreze pentru a evita comentariile publice înainte de finalizarea anchetei” declara acesta în legătura cu mediatizarea dosarului “Standard Chartered” la New York.
Cert este că în acest moment Londra se concentrează pe această ofensivă care prezintă piaţa financiară britanică ca un loc al reglementarilor lejere. O reputaţie pe care SUA nu ezită să o construiască în jurul City-ului, valorificând astfel efortul autorităţilor americane de asanare a practicilor bancare condamnabile, strategie care are ca scop final trecerea în uitare a aceea ce s-a întâmplat în perioada 2007-2008 când epicentrul crizei financiare mondiale a fost pe Wall Street unde s-a spart balonul “subprime”.

Dosarul “Standard Chartered” tensionează relaţiile dintre Trezoreria SUA şi FED
Şi pentru ca scandalul să fie complet, decizia regulatorului bancar al statului New York a stârnit furie în cadrul Departamentului Trezoreriei şi a Rezervei Federale americane, care se aflau în curs de negociere a unui acord amiabil cu banca britanică.
Conform surselor apropiate dosarului, procedura lansată de regulatorul statal Benjamin Lawsky, directorul Departamentului de Servicii Financiare (DFS) al statului New York s-a făcut fără acordului autorităţilor federale. Prin aceasta se complică sensibil sarcina Trezoreriei şi FED-ului de a gestiona în mod uzual astfel de cazuri care implică bănci sau fonduri internaţionale.
Mai mult, dosarul referitor la negocierile purtate pentru ajungerea la un acord amiabil a fost ferit până în acest moment de ochii opiniei publice.
Răspunzând furiei colegilor federali, Benjamin Lawsky spune că “situaţia înregistrată la Standard Chartered, care a operat 60.000 de tranzacţii cu Iranul în ultimii zece ani,lasă sistemul american fără apărare în faţa teroriştilor, traficanţilor de arme, baronilor drogurilor şi a regimurilor politice corupte”.
În contrapartidă, responsabilii Trezoreriei şi Rezervei Federale l-au prezentat pe Lawsky ca fiind un supervizor neexperimentat şi excesiv de zelos.
Cazul a ajuns şi pe masa preşedintelui american, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, afirmând că executivul american urmăreşte “extrem de serios” posibilele violări ale sancţiunilor impuse de SUA împotriva unor state şi că Trezoreria rămâne permanent în contact cu autorităţile federale şi de stat în această chestiune.
De partea cealaltă a Atlanticului, investitorii au intrat la bănuieli după ce în ultimele săptămâni cea de a treia bancă britanică este în vizorul autorităţilor americane aceştia acuzând Washinghtonul , prin vocea unui deputat britanic, că a pornit o campanie menită a fragiliza poziţia Londrei ca piaţa financiară internaţională.
“Cred că este un efort concentrat şi organizat din partea guvernului american” declara John Mann, membru al comisiei de finanţe a parlamentului britanic. ” Washingtonul este cel care vrea să câştige o bătălie comercială pentru ca tranzacţiile (financiare, n.n.) să treacă de la Londra la New York” a mai adăugat acesta.

În loc de concluzii
Indiferent cum se va finaliza actualul scandal este evident că securea războiului a fost dezgropată într-un război care are un singur obiectiv: decredibilizarea unei pieţe financiare în favoarea alteia.
Declasarea crizei “subprime” datorită lăcomiei bancherilor americani este greu de uitat de către întreaga lume, iar ceea ce încearcă acum autorităţile americane este o strategie de a cosmetiza situaţia.
Numai că seria de scandaluri ce afectează zilnic imaginea publică a sistemului bancar nu face decât să decredibilizeze şi mai mult sistemul. Aceasta se vede mai ales în blocarea pieţei creditelor care mai există doar mulţumită împrumuturilor guvernamentale făcute de fiecare stat pentru acoperirea cheltuielilor curente.
Politicile de austeritate implementate sub presiunea crizei economice nu ajută cu nimic la rezolvarea situaţiei în ciuda injecţiei masive de capital făcute de băncile centrale în sistemul bancar. Piaţa creditelor s-a prăbuşit puţine companii sau persoane fizice fiind dispuse a mai apela la bănci.
De aici tot felul de derapaje care macină clipă de clipă sistemul bancar şi care vor trebui cumva rezolvate până nu va fi prea târziu. Modalitatea găsită de autorităţile americane de a discreţia concurenţa este discutabilă şi deschide o cutie a Pandorei care poate avea ca efect izolarea la nivel statal a sistemelor bancare ceea ce este echivalentul unui infarct financiar care poate bloca funcţionarea întregii economii mondiale.

O epavă a unei nave de piraţi, cu o comoară la bord, a fost descoperită în Tonga


Scufundătorii din Tonga au au descoperit epava unei nave despre care se crede că aparține unor pirați.

Legenda spune că nava piraţilor transporta o comoară impresionantă
Legenda spune că nava piraţilor transporta o comoară impresionantă

Conform folclorului local, aceasta s-a scufundat în secolul al nouăsprezecelea, având o comoară imensă la bord, scrie b1.ro

Nava Port-au-Prince, a unor corsari englezi, a fost atacată de războinici locali în 1806 după ce a ajuns în Tonga și cea mai mare parte a echipajului său a fost masacrat din ordinul regelui Finau ’Ulukalala al II-lea, au povestit oficiali din cadrul Ministerului Turismului din Tonga, citați de AFP.


Războinicii au luat fierul și tunurile de pe navă, înainte ca regele să ordone ca aceasta să fie scufundată, cu tot cu comoara de la bord. 

Se credea că nava este pierdută, însă un scufundător local a descoperit recent o epavă lângă insula Foa, ale cărei caracteristici sunt asemănătoare cu cele ale corsarului istoric. Dacă se dovedește a fi Port-au-Prince, cel mai probabil bogățiile se află încă la bord.


Sursa:  REALITATEA.NET

DOSARUL NUCLEAR IRANIAN Concluzia SUMBRĂ a serviciilor americane de informaţii


Preşedintele SUA, Barack Obama, a primit un nou raport al serviciilor de informaţii care confirmă că Iranul a înregistrat progrese rapide şi semnificative în scopul fabricării de arme nucleare, anunţă oficiali americani şi israelieni.

Complexul militar iranian de la Parchin
Complexul militar iranian de la Parchin / FOTO: www.isis-online.org
Conform postului CBS, raportul american ar fi o confirmare a estimărilor serviciilor de informaţii israeliene, care susţin că Iranul se apropie de capacităţile pentru a fabrica arme atomice.
Ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a confirmat, într-un articol publicat în ziarul Haaretz, că Barack Obama a primit o nouă "evaluare" a Serviciilor naţionale de informaţii americane care "împărtăşeşte ipoteza Israelului că Iranul a înregistrat progrese surprinzătoare şi semnificative în demersurile de a fabrica arme nucleare".
Administraţia Barack Obama exercită presiuni intense asupra Israelului pentru a nu iniţia raiduri aeriene împotriva instalaţiilor nucleare iraniene, Washingtonul argumentând că sancţiunile economice impuse regimului de la Teheran dau rezultate, încetinind programul nuclear.
Israelul insistă că Iranul, un inamic declarat al statului evreu, a înregistrat progrese constante în proiectul de fabricare a armelor nucleare. Statele Unite împărtăşesc preocupările că Iranul încearcă să se doteze cu armament atomic, însă serviciile de informaţii americane apreciau până acum că regimul islamist va mai avea nevoie de câţiva ani pentru a dobândi tehnologia necesară fabricării de bombe nucleare.
Iranul susţine că programul său nuclear are scopuri pur civile.

Sursa:  REALITATEA.NET



Descoperirea care RESCRIE teoria evoluţionistă


Câteva fosile descoperite recent în Kenya aduc dovada diversităţii primilor reprezentanţi din clasa hominizilor, din care face parte şi omul modern, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista ştiinţifică britanică Nature, informează AFP.

Craniul descoperit în Kenya
Craniul descoperit în Kenya
Noile piese ale acest puzzle - un craniu, o mandibulă completă şi un fragment dintr-o a doua mandibulă - au fost descoperite între anii 2007 şi 2009 în apropiere de lacul Turkana, în cadrul proiectului de cercetări ştiinţifice Koobi Fora (KFRP), coordonat de Meave Leakey şi de fiica ei, Louise Leakey.

Aceste noi fosile confirmă, potrivit autorilor studiului, faptul că pe continentul african au coexistat, în urmă cu aproape două milioane de ani, alte două specii de hominizi, diferite de Homo erectus: Homo habilis şi Homo rudolfensis.
"Acum este clar că cele două specii de hominizi au trăit în acelaşi timp cu Homo erectus", a declarat Fred Spoor, de la Institutul Max Planck de antropologie evoluţionistă din oraşul german Leipzig, coordonatorul analizelor ştiinţifice.
"Evoluţia umană nu a urmat în mod evident o linie dreaptă", iar aceasta a putut fi căutată în trecutul istoric, a comentat acelaşi savant într-o conferinţă de presă.

Dezbaterea despre numărul de specii de hominizi care au trăit la începutul pleistocenului a fost deschisă în 1972, odată cu descoperirea, în cadrul proiectului KFRP, a unui craniu - cunoscut sub denumirea "KNM-ER 1470" - în situl arheologic Koobi Fora din Kenya. Acestui craniu i-a fost atribuită iniţial o vechime de 2,8 milioane de ani. Ulterior, vechimea lui a fost revizuită la 1,9 milioane de ani.
Clasificarea sa a rămas controversată în aceste ultime patru decenii. Exemplarul căruia i-a aparţinut acest craniu a fost mai întâi clasificat în rândul populaţiei de Homo habilis, o specie descoperită de Louis Leakey, tatăl vitreg al lui Meave Leakey, fiind apoi inclus în clasa Australopitecilor, iar apoi s-a aflat la originea unei noi specii, Homo rudolfensis, denumită astfel după lacul Rudolf, vechea denumire a lacului Turkana.
Morfologia craniului KNM-ER 1470 este neobişnuită, iar comparaţiile erau dificil de realizat, întrucât craniului îi lipseau mandibula şi dinţii. În plus, acea descoperire a rămas una izolată.
Cele trei fosile descoperite pe o rază de 10 kilometri în jurul punctului în care a fost descoperit KNM-ER 1470, ce are o vechime cuprinsă între 1,78 milioane de ani şi 1,95 milioane de ani, au permis completarea "portretului".
"În aceşti ultimi 40 de ani, am căutat în mod activ în întinderea vastă de sedimente din jurul lacului Turkana fosile care să confirme caracteristicile unice ale chipului lui KNM-ER 1470 şi care să ne indice cum ar fi arătat dinţii şi mandibula lui", a declarat Meave Leakey. "Acum avem în sfârşit câteva răspunsuri", a adăugat ea.
Experţii estimează că aceste rezultate dovedesc complexitatea evoluţiei umane, însă rămân prudenţi în privinţa felului în care ele trebuie să fie interpretate.
Într-un comentariu publicat de revista Nature, Bernard Wood, de la Universitatea George Washington din Washington, invită comunitatea ştiinţifică la continuarea cercetărilor.

"Poate că aceste două noi clasificări aparţin unei linii diferite de cea din care a provenit Homo sapiens?", se întreabă acest paleontropolog american. "Predicţia mea este aceasta: până în 2064, când se va împlini un secol de la descrierea făcută de Leakey speciei Homo habilis, cercetătorii vor considera ipotezele noastre actuale despre acea perioadă din evoluţia umană ca fiind unele deosebit de simpliste", a adăugat Bernard Wood.
Toate speciile din clasa hominizilor sunt astăzi dispărute, în afară de Homo sapiens.

Sursa: REALITATEA.NET

FORMĂ CIUDATĂ de pe Marte, surprinsă de Curiosity. BIZAR: după 2 ore, a dispărut


În imaginea de mai jos, trimisă de roverul marţian Curiosity, se poate vedea o pată de mari dimensiuni la orizont. Interesant este că, la două ore după ce această fotografie a fost surprinsă, pata a dispărut.

Prima dintre imaginile transmise de Curiosity prezintă o pată la orizont
Prima dintre imaginile transmise de Curiosity prezintă o pată la orizont

Curiosity trimite imagini către Pământ de fiecare dată când satelitul trece pe deasupra sa. O primă imagine prezenta o pată pe orizont, greu de explicat chiar şi de către oamenii de ştiinţă. 

O variantă intens discutată online este că roverul Curiosity a reuşit să fotografieze, în 200 de milisecunde, tocmai aterizarea navei spaţiale la bordul căreia a ajuns pe suprafaţa planetei. 

"Ar fi o coincidenţă nebună", a spus un inginer care lucrează la proiect, citat de LA Times. Acesta crede că acea pată este cauzată de praful de pe lentilele camerei cu care este dotat Curiosity. 

După ce a adus robotul Curiosity pe Marte, nava s-a depărtat la circa 700 de metri de robot şi s-a prăbuşit, conform planului gândit de NASA.

Controversa aduce aminte de un episod asemănător, din 1976, când Viking 1 a surprins imaginea de mai jos. În partea superioară se poate distingă un obiect ce seamănă foarte mult cu o faţă umană. Totuşi, o imagine mult mai bună surprinsă de sateliţi a arătat că "faţa" nu era nimic altceva decât o rocă de mari dimensiuni de pe suprafaţa planetei roşii.


Sursa:  REALITATEA.NET

Meduzele UCID de zece ori mai mulţi oameni decât RECHINII


În pofida gurii sale impresionante, rechinul ucide de zece ori mai puţini oameni decât meduzele, arată specialiştii, care spun că psihoza vis-a-vis de rechini nu are legătură cu numărul de atacuri din lume, scrie Agerpres.

Meduzele UCID de zece ori mai mulţi oameni decât RECHINII / FOTO: telegraph.co.uk
Meduzele UCID de zece ori mai mulţi oameni decât RECHINII / FOTO: telegraph.co.uk

În ultimii zece ani au fost înregistrate anual între 50 şi 100 de atacuri ale rechinilor împotriva oamenilor, soldate în medie cu mai puţin de 10 morţi, anunţă International Shark Attack File, referinţa statistică în domeniu. 'Meduzele, de exemplu, ucid cam 100 de persoane în fiecare an, chiar dacă este mai puţin spectaculos să te pişte o meduză decât să te măcelărească un rechin', declară AFP Robert Calcagno, director general al Institutului şi Muzeului oceanografic din Monaco.

Din punct de vedere strict statistic, rechinii sunt mai puţin periculoşi chiar şi decât elefanţii, care 'ucid 600 de persoane pe an', scorpionii (5.000 de decese) sau şerpii (100.000), adaugă el.

Atacurile rechinilor sunt în prezent de două ori mai numeroase decât în anii 1980. În insula Reunion, unde de un an au loc tot mai multe atacuri şi unde un surfer a murit în luna iulie, rechinii buldog şi rechinii tigru sunt în atenţia autorităţilor, care au cerut luni capturarea a circa 20 de animale în cadrul unui pescuit cu 'caracter ştiinţific'. Specialiştii în rechini apreciază că extinderea practicării surfingului şi a sporturilor nautice ar explica creşterea numărului atacurilor la nivel mondial. Scăderea numărului peştilor din cauza pescuitului excesiv i-ar putea face pe rechini să-şi caute hrana în locuri în care nu ajungeau până acum.

Dar şi efectivele de rechini sunt în scădere în urma pescuitului excesiv - în fiecare an sunt capturaţi între 30 şi 70 de milioane de rechini -, care satisface cererea asiatică de aripioare, considerate în mod greşit un afrodisiac. Unele specii sunt chiar ameninţate cu dispariţia, ceea ce constituie o problemă pentru viitorul oceanelor, pentru că 'rechinii sunt indispensabili ecosistemelor marine', arată Philippe Vallette, director general al Centrului Mării 'Nausicaa' (nordul Franţei). 'Dacă dispar, nu-şi mai fac treaba de prădători de vârf, care mănâncă prădătorii de sub ei', modificând profund echilibrul mediului peste care domneau, explică oceanograful.

Pentru combaterea psihiozei anti-rechini, cercetătorul consideră că animalul trebuie studiat mai bine, deoarece 'se ştiu încă puţine lucruri despre comportamentul rechinilor'. Ar trebui informaţi şi surferii în privinţa momentelor zilei şi a condiţiilor de turbiditate a apei care trebuie evitate. 'Oare surferii respectă îndeajuns sfaturile primite, au grijă să cunoască bine mediul în care pătrund?', se întreabă oceanograful Catherine Vadon, conferenţiar la Muzeul de Istorie naturală din Paris.

'Trebuie să fim mai rezonabili şi să învăţăm să fim în armonie cu natura', adaugă ea, regretând decizia autorităţilor din Reunion de a 'eradica' 20 de rechini.


Sursa:  REALITATEA.NET