Se afișează postările cu eticheta americane. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta americane. Afișați toate postările

vineri, 7 septembrie 2012

Serviciile de informaţii americane şi britanice au lucrat 8 ani pentru Gaddafi


Хьюман Райтс Вотч права человека организация Human Rights Watch HRW Наблюдение за правами человека
© Foto: ru.wikipedia.org
Cea mai scandaloasă informaţie din SUA nu este legată de viitoarele alegeri. Ea se referă nu numai la SUA, ci şi la Marea Britanie. Angajaţii organizaţiei internaţionale a drepturilor omului Human Rights Watch au intrat în posesia arhivelor secrete ale lui Muammar Gaddafi.
După ce documentele au fost studiate, angajaţii Human Rights Watch au constatat că timp de 8 ani, din 2003 până în 2011, serviciile de informaţii ale celor două ţări occidentale au lucrat practic pentru Gaddafi, capturând şi trimiţând la Tripoli pe duşmanii acestuia.
Activiştii pentru drepturile omului cer să se desfăşoare o anchetă.

joi, 9 august 2012

DOSARUL NUCLEAR IRANIAN Concluzia SUMBRĂ a serviciilor americane de informaţii


Preşedintele SUA, Barack Obama, a primit un nou raport al serviciilor de informaţii care confirmă că Iranul a înregistrat progrese rapide şi semnificative în scopul fabricării de arme nucleare, anunţă oficiali americani şi israelieni.

Complexul militar iranian de la Parchin
Complexul militar iranian de la Parchin / FOTO: www.isis-online.org
Conform postului CBS, raportul american ar fi o confirmare a estimărilor serviciilor de informaţii israeliene, care susţin că Iranul se apropie de capacităţile pentru a fabrica arme atomice.
Ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a confirmat, într-un articol publicat în ziarul Haaretz, că Barack Obama a primit o nouă "evaluare" a Serviciilor naţionale de informaţii americane care "împărtăşeşte ipoteza Israelului că Iranul a înregistrat progrese surprinzătoare şi semnificative în demersurile de a fabrica arme nucleare".
Administraţia Barack Obama exercită presiuni intense asupra Israelului pentru a nu iniţia raiduri aeriene împotriva instalaţiilor nucleare iraniene, Washingtonul argumentând că sancţiunile economice impuse regimului de la Teheran dau rezultate, încetinind programul nuclear.
Israelul insistă că Iranul, un inamic declarat al statului evreu, a înregistrat progrese constante în proiectul de fabricare a armelor nucleare. Statele Unite împărtăşesc preocupările că Iranul încearcă să se doteze cu armament atomic, însă serviciile de informaţii americane apreciau până acum că regimul islamist va mai avea nevoie de câţiva ani pentru a dobândi tehnologia necesară fabricării de bombe nucleare.
Iranul susţine că programul său nuclear are scopuri pur civile.

Sursa:  REALITATEA.NET



marți, 7 august 2012

Băncile americane se pregătesc pentru destrămarea zonei euro


Băncile americane se pregătesc pentru destrămarea zonei euro
Băncile din Statele Unite fac pregătiri intense pentru destrămarea zonei euro şi încearcă să-şi protejeze investiţiile în Uniunea Europeană, inclusiv pe plan juridic, scria luni influenta publicaţie americană „Financial Times”.
Ziarul citat arată că „Băncile de pe Wall Street (este vorba de cunoscuta arteră din New York pe care se află cele mai importante instituţii bancare americane – n.n.) se pregătesc pentru posibila ieşire a unor ţări din zona euro. În acest sens, ele reduc volumele de operaţiuni de creditare în zona euro şi, de asemenea, încearcă să se apere de varianta în care lor li se vor rambursa în drahme sau peso creditele oferite în euro”.
Băncile americane încearcă acum să treacă contractele de creditare cu companiile europene sub legislaţia financiară londoneză, ceea ce le va permite să-şi protejeze mai bine investiţiile în cazul crahului zonei euro.
Reamintim că, în ultima vreme, mai multe publicaţii occidentale au vorbit frecvent despre posibila destrămare a zonei euro, iar în mai 2011, influenta revistă germană „Der Spiegel” a publicat chiar un „recviem al monedei euro”. Totodată, s-a evocat adesea posibilitatea ca Grecia să părăsească zona euro, ţara fiind aproape de faliment. În egală măsură, reputaţi analişti financiari susţin că actuala creiză din zona euro arată că aceasta a fost realizată în pripă, fără baze solide.
Pe de altă parte, un recent studiu arăta care vor fi cele mai afectate ţări din cauza crizei euro. Surprinzător, pe primul loc în acest studiu care a avut în vedere 169 de ţări se află Marea Britanie, care, în cazul prăbuşirii euro, va fi cea mai afectată. 
Sursa : cotidianul.ro

marți, 11 octombrie 2011

Vulcanul La Palma va erupe..El poate provoca un VAL TSUNAMI URIAŞ ce poate şterge de pe harta lumii MEGA-ORAŞELE de pe coastele americane


Iata comentariul fratelui un_mare_pacatos postat la articolul STIRILE ZILEI (10.10.2011):
Vreau sa va scriu ceva important din cercetarile pe care le-am facut incepand din luna iulie in legatura cu o chestiune legata de o stiinta sa zicem banala.
FIind pasionat de vulcanologie am studiat pe langa vulcanul islandez Katla ,un alt vulcan important care se afla intr-o insula numita “El Hierro” din arhipelagul spaniol insulele Canare. Poate unii dintre voi v-ati uitat pe site-ulhttp://www.emsc-csem.org si ati vazut o sumedenie de cutremure in arhipelagul Insulele Canare,cutremurele de fapt au avut loc mai exact langa acea insula de care vorbeam “El Hierro”. De ce e atat de importanta aceasta insula?Va scriu indata..
Mai intai vreau sa va dau cateva date extrem de interesante cu ajutorul unor site-uri de specialitate.
Pe urmatorul link veti vedea energia acumulata pentru declansarea unei eruptii .Veti vedea ca in luna iulie era la nivelul cel mai jos,iar acum se afla aprope de nivelul maxim.http://www.01.ign.es/ign/resources/volcanologia/html/energiaHierro.html .
Incepand de azi vulcanologii sunt cu adevarat ingrijorati desi in urma cu o luna au tras semnalul de alarma in legatura cu o posibila eruptie. Dar acum este chiar aproape de eruptie mai ales daca vedem acele date de mai sus dar si urmatorul link in care se vede o activitatate seismica intensa. Acele linii groase nu reprezinta decat miscarile magmei de sub vulcan care cauta o iesire la suprafata.
Pana la urma de ce e asa de importanta aceasta insula sau vulcanul care urmeaza sa erupa? Pentru ca…toata coasta de est a Americii ar putea disparea de pe fata pamantului.Cum? Dupa ce va erupe acest vulcan exista o posibilitate foarte mare ca urmatorul vulcan care sa erupa este cel din aflat din insula “La Palma”.Acest vulcan aflat din La Palma ar trebui sa erupa dupa 1 luna de la eruperea vulcanului din El Hierro.Acesti doi vulcani seamana foarte mult cu cei 2 vulcani din Islanda :Eyjafjallajokull si Katla. Dupa ce a erupt primul vulcan,neintarziat va erupe si Katla(care e de 10 ori mai periculos).
Dupa eruperea vulcanului din La Palma ar putea aparea o catastrofa uriasa: se va prabusi o portiune din vulcan sau din insula incat se va produce un MEGA-TSUNAMI in oceanul Atlantic ce ar putea foarte
usor sa rada de pe fata Pamantului toata acea coasta. Va dau cateva filmulete extrem de interesante care va arata ce efecte dezastruoase vor fi dupa prabusirea vulcanului sau a unei portiuni din insula La Palma.

Cate dezastre se pot intampla in lume:prabusierea acelei insule,eruperea vulcanului Katla,cutremurul catastrofal la noi,alte cutremure catastrofale in Japonia,Turcia,California,Myanmar.,foamete etc.

miercuri, 21 septembrie 2011

Armata permanentă (doc)


Armata permanentă – Sursa puterii imperiale americane
“Doi italieni de această dată, Enrico Parenti şi Thomas Fazi, lansau în 2010 primul lor film documentar de lung-metraj, Standing Army, invitat la peste 19 festivaluri cinematografice, care prin vocile unor somităţi de talia lui Noam Chomsky, Gore Vidal sau Chalmers Johnson, dă glas unei probleme stringente, care a afectat peste 130 de ţări din întreaga lume – reţeaua caracatiţă a bazelor militare americane, înfiinţate în toată lumea după cel de-al doilea război mondial, fără a mai avea vreun alt corespondent în istoria cunoscută a omenirii.
Situaţia statelor lumii ar putea fi sintetizată astfel: la ora actuală există 193 de state suverane şi independente, Vaticanul plus 192 de ţări membre ale ONU şi, de asemenea, încă două entităţi statale, Kosovo şi Taiwan, care sunt recunoscute, fiecare în parte, ca state suverane şi independente, de circa un sfert din totalul celorlalte state.
O operaţie matematică banală, vă va furniza rezultatul uluitor de 66,67% (două treimi) dintre statele lumii, care mai au naivitatea de a se considera “suverane şi independente”, când plaga militară americană se manifestă prin trupe de ocupaţie, în fiecare dintre ele.
Cu toate acestea, harta întocmită de Hugh d’Andrade şi Bob Wing în 2002, intitulată “U.S. Military Troops and Bases around the World, The Cost of ‘Permanent War”, confirmă prezenţa personalului militar american în 156 de ţări.
Aşadar, deşi filmul oferă anumite date cifrice, îmi permit să vă ofer altele, ceva mai alarmante, privind natura reală a prezenţei militare americane în lume, potrivit profesorului Jules Dufour:
- totalul personalului militar american este de circa 1,4 milioane de oameni, dintre care 325.000 sunt staţionaţi în străinătate;
- cifra de 716 baze militare, oferită de film şi Pentagon, este corectată de unii autori la 737, argumentată fiind de existenţa bazelor militare secrete;
- în SUA, armata deţine 6.000 de baze militare, unele sub diverse acoperiri, cele mai secrete fiind administrate, se zice, de către NSA (National Security Agency);
- suprafaţa acoperită de toate aceste baze este de 2.202.735 hectare, care transformă Pentagonul în unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din lume;
- aceste baze includ un total de 845.441 cădiri şi alte instalaţii.
O cerinţă fundamentală a strategiei militare, impune unui stat pentru a evita falimentul, să nu întreţină, pe timp de pace, o armată permanentă care să depăşească 1% din populaţia ţării.
Armata SUA pare să se conformeze acestui concept, reprezentând doar 0,45% din totalul de 312 milioane, dar bugetele militare uriaşe, care au atins recordul mondial sub “pacifistul” Obama şi întreţinerea unei permanente stări de conflict, undeva în lume, trebuie să-şi fi adus contribuţia la starea iminentă de faliment în care se află acest imperiu contemporan.
Care ar putea fi ameninţarea globală, care justifică existenţa acestui monstru militar ?
Raportul administraţiei Carter, “2000 Global Report” – menţionat în filmul anterior postat pe blog – publicat în 1980, sublinia “starea lumii” focalizându-se pe aşa-numitul “nivel al ameninţărilor”, care ar fi putut influenţa negativ sau chiar submina “interesele” americane în lume.
Îmi voi cere scuze o singură dată, pentru ghilimelele pe care sunt forţat să le folosesc, când citez din limbajul dogmatic american, fiindcă aceşti nemernici au pervertit total limba, inversând sau denaturând continuu sensurile cuvintelor şi voi exemplifica prin cea mai sugestivă denumire posibilă: SUA îşi numeşte ministerul de resort, “Departament al Apărării”, când, de fapt, ştim cu toţii că cel puţin de la al doilea război mondial încoace, americanii nu au mai fost forţaţi să se apere în faţa nimănui, ci dimpotrivă, au iniţiat şi purtat războaie de cotropire în toată lumea.
La 20 de ani de la definirea “doctrinei Carter”, strategii SUA, într-o încercare sfidătoare de a justifica intervenţiile lor militare în diferite părţi ale lumii, au scornit un alt concept, cea mai mare fraudă din istorie şi anume “Războiul global contra terorismului” sau GWOT, ca să folosesc acronimul lor preferat, un inamic fantomă care, spre deosebire de perioada războiului rece când era destul de clar definit, va permite SUA să menţină o stare perpetuă de război, pe întreaga planetă, ce le va justifica cumva lista de crime, ce devine interminabil de lungă.
Ulterior, folosind pretexte fabricate impuse lumii prin scandalul monstruos orchestrat de mass media corporatistă şi nu prin existenţa vreunei ameninţări concrete, SUA a declarat război tuturor celor care s-au opus, într-un fel sau altul, hegemoniei sale economico-militare, o formă modernă de sclavie, instrumentată prin militarizare obsesivă şi “piaţă liberă”.
Elementele majore ale strategiei SUA, de cucerire şi dominare a întregii lumi, ar putea fi definite prin:
1. controlul economiei mondiale şi a pieţelor sale financiare;
2. preluarea (a se citi tâlhărirea) tuturor resurselor naturale ale lumii şi, în special, a materiilor prime şi a surselor non-regenerabile de energie. Aceasta din urmă constituie piatra de temelie a puterii SUA, exercitată prin intermediul corporaţiilor transnaţionale.
Ultimul obiectiv s-a apropiat destul de mult de rezultatul scontat, o dată cu invadarea Afganistanului şi a Irakului, iar alte ţări care nu se supun cu obedienţă directivelor Washington-ului, cum ar fi Iran, Coreea de Nord, Siria şi Venezuela, au fost deja marcate ca posibile ţinte ale unei viitoare intervenţii militare.
Pe lângă controlul politic, exercitat prin ONU, SUA şi-a consolidat stăpânirea militară asupra celor 191 de guverne membre, prin cucerire, ocupare şi/sau “consiliere” militară, exercitată prin reţeaua integrală de baze militare, care acoperă practic întregul glob – continente, oceane şi chiar spaţiu cosmic.
Toate acestea definesc practic un imperiu, ale cărui dimensiuni exacte sunt aproape imposibil de stabilit.
Scopul declarat al bazelor militare este de pregătire pentru luptă şi stocare a echipamentelor militare, realitatea fiind prea puţin cunoscută, fiindcă nu sunt accesibile publicului, dar chiar dacă se prezintă sub diverse forme, potrivit funcţiunii militare de bază ar putea fi clasificate în patru mari categorii: baze aeriene, baze terestre, baze navale şi baze de comunicaţii & spionaj electronic.
Subiectul este extrem de vast şi poate imposibil de acoperit chiar şi de un tratat istoric, nicidecum de un simplu articol de blog, dar nu ar fi fost atât de dureros, dacă nu am fi noi înşine în situaţia de ţară ocupată, prin prezenţa imperialilor la baza de la Mihail Kogălniceanu, la adresa căreia au fost deja lansate acuzaţii în presa internaţională, că ar servi drept centru de interogare, prin tortură, al CIA.
Una dintre metodele preferate de denigrare a tuturor informaţiilor, care ar putea dezvălui scopurile reale ale prezenţei bazelor militare în ţările “gazdă”, cum sunt denumite în film, este încadrarea acestora în categoria de “teorii ale conspiraţiei” şi batjocorirea lor în mass media aservită, ceea ce mă face să mă întreb, ce denumire ai putea găsi pentru un tratat militar, care poate afecta grav independenţa şi suveranitatea unei ţări, atunci când este încheiat în secret şi fără a fi ratificat de parlament (asta neînsemnând că gaşca de vânduţi din parlament ar putea fi cumva salvarea noastră).
Ce se întâmplă când ai militari străini pe teritoriu, antrenaţi intensiv pentru a manifesta agresivitate pe câmpul de luptă, care sunt avertizaţi din start că nu vor fi condamnaţi, indiferent ce infracţiune ar comite în ţara gazdă ?
Şi de ce s-a plecat de la premisa scutirii anticipate a acestor militari, de consecinţele faptelor lor penale, de parcă ar fi diplomaţi ?
Şi cât de tâmpit şi trădător poate fi un preşedinte de ţară, ca să accepte ca implicită o asemenea condiţie ?
Din fericire, nu ne aflăm în situaţia Japoniei care se află sub ocupaţie de aproape şapte decenii, timp suficient pentru ca lista de infracţiuni şi accidente provocate de militarii americani să nu mai încapă pe pereţii unei case, nici măcar pentru o singură insulă ca Okinawa.
Teo Peter a fost ucis în data de 4 decembrie 2004, de un infanterist american, Christopher R. Vangoethem, aflat în stare de ebrietate, care nu a acordat prioritate taxiului în care se afla artistul român, lovindu-l în plin.
Consecinţa ?
Individul a fost judecat de Curtea Marţială în SUA, într-o caricatură de proces, în care a fost achitat de acuzaţia de ucidere din culpă a basistului trupei Compact, dar a fost condamnat simbolic pentru adulter, fiind cu amanta în maşină, pedeapsa constând într-o simplă mustrare scrisă.
Unor astfel de gunoaie umane, un guvern şi un preşedinte corupt şi laş, le-au acordat imunitate în propria noastră ţară, în care am ajuns să ne rugăm să ne omoare un român, dacă vrem cumva să se facă şi dreptate ulterior.
Revenind la film, care ar putea fi, ca o ultimă concluzie, scopul întreţinerii unei asemenea armate permanente ?
Pentru a putea clarifica scopurile insidioase ale conduitei unor criminali ca americanii, cred că cel mai corect ar fi să-i dau cuvântul unui alt criminal notoriu, Hermann Goering, judecat la Nuremberg, creaţie a bancherilor americani, care cunoştea intim jocul de culise al ocultei mondiale:
“În mod natural, omul obişnuit nu doreşte război: nici în Rusia, nici în Anglia, nici măcar în Germania. E ceva de la sine înţeles. Dar, până la urmă, LIDERII ţării sunt cei care determină politica şi nu este decât o problemă simplă, de a trage oamenii după ei, fie că e vorba de o democraţie, de o dictatură fascistă sau parlamentară sau comunistă. Cu sau fără voce publică, poporul poate fi întotdeauna scos la mezat de către lideri. E uşor ! Tot ce trebuie făcut, este să-i spui că este atacat şi să denunţi pacifiştii pentru lipsă de patriotism şi expunerea ţării unui pericol iminent. MERGE FĂRĂ PROBLEME ÎN ORICE ŢARĂ.”"
Un comentariu de Marian Matei
Sursa: Dezvaluiri


Sursa: Dincolo de limite – Beyond the limits

sâmbătă, 2 iulie 2011

Povestea coloniei americane Transylvania

În interacţiunile turiştilor străini cu românii sunt doar câteva repere cunoscute la care aceştia apelează pentru a identifica România interlocutorului: Hagi, Nadia Comăneci, Ilie Năstase. Chiar dacă nu vor recunoaşte toate aceste nume, mulţi americani au auzit de Transilvania (despre care cred, de multe ori, că este o ţară distinctă) şi despre mitul lui Dracula. Însă puţină lume cunoaşte povestea Transylvaniei din SUA, o colonie ce a existat pe teritoriul american pentru doar 18 luni, între anii 1775 şi 1776.
Cum a luat fiinţă Transylvania
Un specialist în drept originar din Virginia, Richard Henderson, este personajul cheie al acestei poveşti. După o carieră de succes ca şerif, el a fost numit în 1768 judecător la curtea de apel a Carolinei de Nord, poziţie pe care a deţinut-o până la dizolvarea acesteia, în 1773. Henderson a fondat în 1774 compania Louisa, cu scopul de a cumpăra de la triburile indiene un teritoriu mare pe care să poată întemeia o colonie proprie. A reorganizat compania pe 6 ianuarie 1775, adăugând noi membri în componenţa sa şi redenumind-o Transylvania Company. Cu această ocazie, Henderson a ajuns la un acord cu ceilalţi acţionari în privinţa guvernării noului teritoriu, odată achiziţionat.
În ciuda faptului că guvernatorului statului Carolina de Nord i-a interzis să negocieze fără mandat cu triburile Cherokee din zonă, Henderson a insistat şi a semnat în cele din urmă un tratat cu aceştia la Sycamore Shoals pe data de 17 martie 1775. Ca urmare a acestui acord, indienii Cherokee cedau pentru aur, argint şi bunuri în valoare de 10.000 de lire sterline o întindere de 81.000 de kilometri pătraţi, care devenea noua colonie Transylvania. Spre comparaţie, regiunea omonimă din România acoperă 99.837 de kilometri pătraţi.
Teritoriul coloniei de atunci este cuprins astăzi în bună măsură în statul Kentucky şi în zona de nord şi de centru a statului Tennessee. Chiar dacă preţul plătit a fost mic, tranzacţia este considerată de către unii istorici una dintre cele mai corecte înţelegeri agreate de colonişti în relaţiile cu amerindienii.
Transylvania, a 14-a colonie americană?
Henderson nu a aşteptat mult şi a ţinut pe 23 martie prima adunare generală în noul teritoriu, în noua capitală Boonesborough (numită după Daniel Boone, cel care a negociat cu indienii Cherokee cedarea teritoriului). El a cerut delegaţilor în discursul său inaugural să elaboreze legi care să atragă populaţie pe noul teritoriu şi care să îi încurajeze pe nou-veniţi să respecte autoritatea conducerii coloniei Transylvania. Pentru ca noua colonie să fie recunoscută de către Congres, reprezentanţii companiei au decis ca sistemul de guvernământ al Transylvaniei să fie unul democratic, în care cei 8 proprietari ar fi avut, totuşi, drept de veto.
Viziunea lui Henderson a fost expusă într-un discurs pe 23 mai 1775 în faţa delegaţilor reprezentând patru forturi, cărora le-a prezentat Transylvania ca “un imperiu al libertăţii”. Legislatura Transylvaniei, convenită pe 23 mai, este considerată de istorici primul corp legislativ format de cetăţeni americani nesupuşi Coroanei britanice.
Proprietarii noului teritoriu au ales pe 25 septembrie un reprezentant care să pledeze în faţa Congresului pentru recunoaşterea Transylvaniei drept a 14-a colonie. Efortul lor a eşuat, însă, Congresul refuzând să recunoască Transylvania atâta timp atât Virginia şi Carolina de Nord aveau pretenţii asupra unor părţi din teritoriul său.
Pe 9 noiembrie 1775, legislatura statului Virginia a anulat tratatul de la Sycamore Shoals, motivându-şi decizia prin argumentul că o parte a teritoriului Transylvaniei îi aparţinea. Nici Carolina de Nord nu a văzut cu ochi buni independenţa Transylvaniei, proclamându-şi jurisdicţia asupra unei părţi din teritoriul noii colonii.
Încercarea lui Henderson a picat într-unul din cele mai proaste momente: în ajunul revoluţiei americane. În acele vremuri, când coloniile erau din ce în ce mai puţin dispuse să cedeze pretenţiilor Marii Britanii, era puţin probabil ca acestea să accepte pretenţiile unui cuceritor neautorizat precum Henderson.
Chiar dacă Transylvania a pierdut teritoriul reclamat de cele două state, acestea au despăgubit proprietarii companiei cu câte 200.000 de acri de pământ (circa 810 kilometri pătraţi). Suprafaţa de 400.000 de acri (aproximativ 1.600 de kilometri pătraţi) reprezenta doar o mică porţiune din suprafaţa deţinută iniţial de Transylvania (2%). O parte din acest teritoriu constituie azi comitatul Henderson, parte a statului Kentucky, iar o altă parte reprezintă comitatul Transylvania, parte a statului Carolina de Nord. Transylvania de azi este supranumită de către localnici «tărâmul cascadelor», pentru că pe teritoriul său pot fi găsite peste 250 de cataracte, printre care şi Cascada Whitewater, una dintre cele mai mari căderi de apă din estul SUA.
De ce “Transylvania”?
Numele coloniei visate de Henderson, ca şi în cazul regiunii Transilvania din România, vine din latină: trans înseamnă “peste”, iar silvam este forma în acuzativ a singularului de la silva, ce înseamnă “pădure”. Prin urmare, numele acesta reprezintă regiunea aflată “dincolo de pădure”.
Richard Henderson a studiat dreptul, fiind admis în barou în 1763. De formaţie umanistă, el era un bun cunoscător al istoriei şi al limbii latine şi cunoştea astfel etimologia numelui regiunii din Europa de Est. Dacă în acea perioadă Transilvania era sub dominaţie habsburgică, în imaginaţia lui Henderson colonia Transylvania urma să fie un tărâm al făgăduinţei, dincolo de pădurile munţilor Allegheny şi departe de dominaţia Coroanei Britanice.
În mod inedit, încercarea lui Henderson apare în jurnalele lui John Adams, unul din principalii artizani ai revoluţiei americani şi al doilea preşedinte al SUA. Cu toate acestea, în octombrie 1775, cu doar câteva luni înaintea declaraţiei de independenţă a SUA, acesta nota în jurnalul său că proprietarii Transylvaniei au noţiuni republicane şi scheme utopice, deţinând acel teritoriu fără acordul Coroanei sau al vreunei colonii.
Delegatul Transylvaniei în Congresul Continental, James Hogg, care avea misiunea de a obţine recunoaşterea teritorului coloniei, menţiona în ianuarie 1776 scepticismul lui Adams, care încerca să aducă relaţiile cu Marea Britanie pe un făgaş bun. Hogg relata că a fost avertizat de John Adams că recunoaşterea Transylvaniei de către Congres ar însemna protejarea unor oameni care au încălcat voinţa regelui, “confirmând astfel spiritul independent de care suntem acuzaţi în fiecare zi”. Astfel, Transylvania a rămas doar un vis.
Transylvania nu a fost uitată
Chiar dacă colonia Transylvania nu a dăinuit mult, existenţa sa nu a fost uitată de localnici. În Carolina de Nord, tranzacţia lui Henderson cu indienii Cherokee este reeditată în fiecare an de către un grup pasionaţi. Aceştia se costumează în ţinute specifice secolului al XVII-lea, incluzând muschete şi flinte din perioada respectivă, pentru a reedita atmosfera din timpul coloniei Transylvania. Organizatorii acestui eveniment declară că retrăirea momentelor cheie din istoria statului permite oamenilor să le memoreze mai uşor decât dacă le-ar citi într-o carte.
“Prin aceste puneri în scenă facem oamenii să vorbească despre istoria noastră, asigurându-ne astfel că lumea nu o va uita. Ne bucurăm să vedem copii la aceste evenimente, pentru că ei vor duce mai departe povestea acestui loc generaţiilor viitoare”, a declarat într-un ziar local Chad Bogart, unul dintre organizatorii acestei ceremonii.
Povestea coloniei Transylvania nu e evocată în zilele noastre doar prin aceste evenimente. În statul Kentucky există Universitatea Transylvania, fondată în 1780. Pentru cei ce nu cunosc originea numelui instituţiei de învăţământ, acesta este explicat pe pagina sa oficială: “numele nostru poate evoca imagini cu vampiri şi lilieci, însă Transylvania nu vine de la regiunea din România cunoscută datorită contelui Dracula, ci de la numele dat acestei regiuni de pionierii care au fondat-o în secolul al XVIII-lea”.
Chiar dacă a existat doar 18 luni, Transylvania şi-a lăsat amprenta asupra istoriei americane şi constituie şi astăzi o influenţă notabilă în Kentucky şi împrejurimi. Nu toţi americanii cunosc însă povestea acestui proiect îndrăzneţ din istoria SUA, Transylvania reprezentând pentru aceştia mai degrabă un loc îndepărtat, pentru vecie legat de Dracula. Astfel, nu ezitaţi să menţionaţi grandiosul proiect al lui Richard Henderson în cazul în care sunteţi confruntat cu stereotipul Transilvaniei – ţară a vampirilor. Dărâmând aceste clişee, veţi reuşi totodată să scoateţi din umbra istoriei o iniţiativă notabilă a unui îndrăzneţ deschizător de drumuri.


Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA