luni, 16 aprilie 2012

Strabunii-amintiri ancenstrale



……………..
Imi amintesc din clasa a-IV-a , cînd la ora de istorie ni s-a predat cum a luat naştere poporul român, m-a cuprins o furie de nedescris şi o dorință de a face dreptate la fel de mare:
- Nu-i drept i-am zis învățătoarei, romanii nu sunt strămoşii notri, doar dacii ne sunt stramoşi. Apoi  m-a cuprins o durere sfâşietoare şi o mare neputință s-a revărsat asupra mea. După ore , m-am dus direct în gradină sub nuc unde am plâns multă vreme, şi mi-am tot repetat:
- romanii nu sunt strămoşii mei, doar dacii îmi sunt stramoşi. Stănd acolo în grădină, mi-am amintit de iubitul şi bravul meu popor şi de cuvântul dac ce a declanşat în mine amintiri ancestrale, de multă bucurie amestecată cu tot atâta amărăciune şi nu înțelegeam de ce plîng. Nu mai eram un copil în clasa a-IV-a , eram o femeie puternică şi înţeleaptă ce avea în grijă poporul dac. Auzisem pentru prima data de daci la această oră de istorie, dar am înţeles dincolo de cuvinetele învățătoarei, că tot ce ni s-a predat a fost o minciună, de aceea am refuzat să mai învaţ la istorie. Acea femeie înţeleaptă ce mi se parea că sunt eu, fetiţa de 11 ani într-o altă ipostază, mi-a povestit o parte din istoria nescrisă a neamului.
- Fata mea, neamul meu dac îşi are zestrea genetică de la copiii soarelui cel mare, un soare mult mai mare decât cel pe care-l vezi tu pe cer, soare ce stapâneşte toţi sorii galaxiilor şi ai sistemelor solare. Ei sunt străbunii mei şi tot ei sunt cei care au înzestrat această planetă cu legile frumoase, sau belaginele.
- Cum au facut aceasta, deoarece învațătoarea ne-a spus că stramoşii  noştri daci nu aveau scriere?
- Nu de ei vorbesc acum, ci de copiii soarelui. Dacii sunt urmaşii lor cei mai puri, dar pe această planetă mai există urmaşi ai lor integrați în alte popoare, dar care-şi ascund cu grijă calitățile cu care sunt înzestrați, de frica opresiunilor. Aceşti fii ai marelui soare, au integrat în tot viul vieții tainele acestor legi, legi care se aplicau singure pe măsură ce viața se re-creea pe ea însăşi. Aceste legi sunt încă respectate de natură în zonele neumblate de om, dar în ținuturile locuite de oameni sau în apropierea lor, aceste legi care sunt informații vii, uneori declanşează calamități naturale, pentru a curăţa viul vieții de gândirea şi energia impură transmisă de aceştia. Aceste legi au fost înscrise în mod natural în copiii soarelui, ei erau aceste legi. Copilul care vorbește acum cu mine, femeia dacă înţeleaptă, ești tot tu, inima ta înţelege, iar peste ani când vei vei fi matură, vei pricepe ceea ce-ți spun acum.
- Dar de unde știi tu de copiii soarelui şi de aceste legi?
- Am facut parte din cei care le-au adus. Mii de ani, poate chiar sute de mii de ani mai târziu, nu aş putea să-ți spun cu siguranță acest lucru, ființe din alte locuri ale universului au adus moartea şi întunericul pe planetă, iar aceste legi vii înscrise în copii soarelui, au început treptat să devină doar nişte latențe, fară putere de exprimare în viul vieții.
- Adică aceşti copii au murit?
- Odată ce legile înscrise în ei au devenit fară putere, putem spune că o particică din ei a murit, comportându-se de-acum, precum niște zombi. Diferența este cutremurătoare. Imaginează-ți, că ai avea întreaga lege activă în tine şi ai avea nevoie de un brad din pădure să-ţi construiești ceva. Prin concentrare, lansezi în spațiu prin emiterea unui gând această dorință a ta, iar în clipa următoare tot viul vieții naturii îți răspunde, arătându-ți locul cel mai apropiat cu bradul care si-a facut menirea şi aşteaptă să fie folosit pentru aşa ceva. Acesta este doar un exemplu banal.
- Atunci îmi spui altul, mai puțin banal?
- Da, pot să-ți spun o mulțime, stiind că fiecare situație din viața poate să fie rezolvată mult mai uşor, atunci când aceste legi sunt active în tine în totalitate. Să zicem că ai un prieten de care-ți este dor, dar care este la mii de km. distanță şi e nevoie să-i comunici ceva. Poți să lansezi gândurile tale în univers, iar intenția face ca el să le recepționeze în proporție de 100%, apoi imediat se va face o cumuniune telepatică între voi şi veți putea conversa ca şi cum aţi fi unul lângă altul. Dacă este necesar, tot prin intenție, te poţi teleporta la el.
- Ce frumos, înseamnă că atunci voi vă jucați oricum voiați  şi puteați merge oriunde?
- În pricipiu aşa este cum spui tu, însă aceste abilități căpătate prin punerea în acțiune a legilor puteau fi folosite numai pentru ce era necesar, iar una dintre legi era aceea că fiecare știa când era necesar, dacă era sau nu în lege să le aplice. Sunt legi de viață pură și frumoasă. Sunt cunoaştere planetară șş universală. Sunt gândurile vii ale Creatorului Tată- Mamă, înscrise în fiecare, sunt forțe și puteri de înțeleciune, iubire și creație. După ce moartea şi întunericul au fost aduse pe planetă, unii copii ai soarelui s-au întors de unde au venit, alții au plecat pe alte galaxii şi sisteme solare să supravegheze de acolo planeta, iar restul au rămas pe planetă cu noii sosiţi. Le-a fost foarte greu, pentru că de la o zi la alta , legile vii din ei își pierdeau din putere, trebuind să muncească fizic foarte mult pentru a-şi continua viața. Au intrat şi ei în ciclurile vieții şi a morții.
- Cum te cheamă pe tine ?
- Celestia Vistia e numele meu cel mai cunoscut în istoria secretă, adică cea adevărată a neamului meu. Uite, am să-ți spun și o poezie:
Şi-n alte vremuri
Am venit pe Pământ
S-aduc fluvii şi râuri
De iubire şi divin cânt.
Celestia Vistia mi s-a mai spus
De cei ce m-au recunoscut,
Iar pentru alţii eram o fată preafrumoasă
Prietenă a naturii şi a munţilor Crăiasă.
Venit-am din Marele Soare
Ca o Ileană Cosânzeană
S-aduc pentru fiecare
Seminţe vii, strălucitoare.
Inţelepciune îmi era iubirea
Pentru suflet adus-am tămăduirea
Şi-nvăţătură pentru mintea
Celor ce şi-au uitat menirea.
Şi când simţeam că mor de dor
Al meu mult iubit Cristos
Cu raze blânde lin venea
Să-mi stâmpere inima.
Să-mi aducă de Acasă
Fire lungi de strălucire
Ca să ţes pentru planetă
Haină albă de iubire.
Am mai avut şi alte nume
Când mergeam pe-ale Lui urme
Langă Cristos fost-am mereu
Doar c-am uitat uneori , la greu.
Însă mi-am revenit şi reamintit
Că lumina o am toată în suflet
Că pot ca celor ce doresc şi vor
Să seman cereşti taine , în inima lor.
- Ce frumoase sunt aceste versuri! Tu Îl cunoşti pe Iisus?
- Sigur că-l cunosc, El este fratele meu din marele soare, care m-a ajutat foarte mult în vremuri de restriște, venea sub forma unei ființe de lumină albă, mă ținea în brațe, mă încuraja, îmi dădea putere să merg înainte, să-mi păstrez cât mai vii belaginele în mine, pentru a fi de folos neamului meu și omenirii. Multe vieți am tot venit în acest neam, mă chemau munții, muntele cel sacru, natura, oamenii, dar am trăit şi în multe alte locuri, cum ar Anglia unde am iniţiat şi activat belaginele în multe femei preotese, unde fii ai soarelui rămaşi pe planetă au creat construcția de la Stonehege, după asemănarea celei de la Sarmisegetuza, atât cât şi-au putut aduce aminte .
- De ce venea sub forma unei ființe de lumină, nu putea să vină sub forma umană?
- Asta a fost cu vreo două- trei mii de ani, înainte de a veni el în trup, sub numele de Iisus. El întotdeauna a avut grijă de galaxia noastră, de sistemul nostru solar şi în special de această planeta pe care a iubit-o şi o iubeşte nemarginit.
- Ce semnifică aceste legi de care mi-ai povestit până acum, ele sunt înscrise în toți oamenii?
- Da, sunt înscrise în toți oamenii şi sunt coduri vii care deschid lumi noi și se manifestă printr-un stil de viață în armonie cu întreaga natură şi întreaga creație. Din păcate mare parte din ele au fost adormite de acele ființe care au adus întunericul şi moartea pe planetă, de aceea am fost nevoită să transmit aceste legi unor oameni, bărbaţi şi femei care mai păstrau flacăra focului sacru în ei, sub forma cunoaşterii universale. Astfel s-au format şcolile inițiatice în care se activau aceste coduri-legi vii în cei aleși pe criterii bine stabilite de înţeleciune şi bunătate. Unii copii erau introduşi în şcolile inițiatice de mici şi pregătiți să-şi ţină treze aceste coduri vii, să le transmită mai departe, până când omenirea va fi pregătită să şi le reactiveze din nou. Aceşti iniţiaţi de mii de ani sunt cei care menţin focul sacru al iubirii pe planetă.
- Dar belaginele nu sunt legile scrise ale poporului dac?
- Ba da , ele au fost scrise de un iniţiat dac sub forma unor legi morale şi etice, aduse la cunoştința întregului popor care era obligat să le respecte. Aceste legi sunt scrise doar în procent foarte mic,nici măcar nu se poate măsura, celelate neputând fi puse în pergamente, deoarece ele erau înscrise prin coduri vii în fiinţe şi natură, iar dezvăluirea lor ar fi putut ajuta pe întunecaţi să pună stăpânire totală pe planetă cu tot viul vieții ce-i aparține, inclusiv oamenii a căror corpuri sunt constituite din pământ. Faptul că ele au rămas tainice, păstrate cu sfinţenie de iniţiaţii tuturor timpurilor şi transmise cu multă dăruire, a făcut ca planeta cu omenirea să nu ajungă în totalitate în întuneric. Dar şi legile scrise au fost din cale afară de utile şi de frumoase, din ele inspirându-se multe culturi care au crescut în cunoaştere, artă, medicină, astrologie, ştiină. Poate când o să fii mare o să cauți să înveţi despre toate acestea.
- De ce în poporul dac s-au păstrat aceste legi în forma cea mai pură?
- Ți-am mai spus de ce și am să repet până vei înţelege, că pe aceste ţinuturi au poposit primii oameni care erau în comuniune directă cu Sursa Vieții, cu Dumnezeul Creator Tată-Mamă, care prin ei şi-a extins creația şi pe planeta noastră , mai întâi creând-o , apoi îmbogățind-o cu tot viul vieții ce există atât în interiorul ei şi pe ea. Aceşti primi oameni, copii ai marelui soare au venit cu toată puterea divină în ei, pe care şi-o manifestau pe pământ prin aceste belagine sau coduri divine. Aşa cum respirăm fară să ne întrebăm cum o facem, aşa cum foarte mulți respiră fără să cunoască aparatul respirator, aşa aceste legi se manifestau prin tot ce făcea sau creea fiecare om.
Am intervenit în dialogul Ulmei cu ea însăși și am întrebat-o:
- Tu îmi spuneai mai demult că viaţa se creează şi re-creează pe ea însăşi şi noi doar umblăm prin ea. Vrei să-mi explici te rog?
- Funcție de gândurile, vorbele sau faptele noastre şi de ce emite întreaga natură, viața planetară se re-creează continuu, rezultând ceea ce vedem astăzi: de la descoperiri tehnologice de neimaginat în lumea ştiinței până la popoare care mor de foame, de triburi care trăiesc aproape precum animalele, ghidați doar superstiții sau alte triburi care trăiesc în armonie în mijlocul naturii, fără să pară că au nevoie de tehhnologiile şi de confortul societății. Fiecare om îşi creează universul personal funcție de gândurile pe care le emite conştient sau nu, de vorbe, adică de cuvintele pe care le rostește, sau atitudinea față de tot ce-l înconjoară în interconectare cu universul altor persoane , de la care acceptă, din nou, conştient sau nu, informații energetice, sub forma sugestiilor sau chiar a manipulărilor, dar şi prin transferuri informaționale energetice empatice.
- Mai demult mi-ai zis că întunecații cunosc legile creației, iar acum te contrazici.
- Ei cunosc teoretic aceste legi, iată ce au reuşit să facă cu planeta şi cu umanitatea, dar nu le pot aplica în întregime în favoarea lor așa cum ar vrea, pentru că există legea autoprotecției în creație, care se activează singură dacă e necesar, cînd se atentează la viața planetară sau galactică, ori acest secret nu-l pot pătrunde , pentru că este sub forma unei esențe divine. De aceea fac tot ce pot să atragă de partea lor copii ai luminii, poate-poate prin ei, vor reuşi să pătrundă şi să înțeleagă acest secret. E o altă cumplită amăgire a lor, deoarece încă îşi mai imaginează că pot păcăli Creatorul și că pot răsturna legile existenței, ale vieții, ale creației.
- Există oameni care au trezite- activate aceste coduri din belagine?
- Da, sunt cei pe care-i numim acum lucrătorii în lumină, copiii indigo, copiii de cristal, bioenergoterapeuții și alții.
- Cum se manifestă aceşti oameni, cum îi recunoaştem?
- Prin stradania lor de a face ceva pentru cei din preajma lor, prin felul în care îşi trăiesc şi manifestă în viața de zi cu zi, prin simplitatea şi bunătatea lor.
- De ce aceste coduri nu se manifesta în toți oamenii la fel?
- Dar oamenii sunt toți la fel ? De exemplu, un mare tenor atrage şi transmite prin vocea lui energia sunetului, a compozitorului si a lui personală, iar un alt mare tenor aceleaşi piese le transmite energetic în alt mod, pentru că fiecare om îşi pune amprenta lui energetică pe tot ce gandește, zice sau face. Am dat acest exemplu pentru că la artişti în special le sunt activate foarte multe coduri ale vieții, ei au altfel de percepţii decât oamenii obişnuiţi. Dar şi oamenilor simpli cu inima mare de bunatate le sunt activate foarte multe din aceste coduri, iar vremurile pe care le trăim acum sunt propice pentru ”trezirea” integrală a acestora, pentru activarea zestrei genetice a străbunilor solari şi stelari din fiecare, pentru transcenderea într-o conştiinţă superioară , lipsită de egoism, brutalitate, opresiune sau manipulare, o conştiinţă liberă. Fiecare om îşi are ritmul lui propriu de acceptare a adevarului, în unii se poate manifesta brusc o trezire, o conştientizare miraculoasă, adică iluminarea, iar alţii se ilumineaza pas cu pas , prin multă muncă, post, rugaciune, meditatii.
- La începutul vremurilor toşi oamenii erau iluminați?
- Atunci iluminarea era o stare de a fi, nu cunoşteau întunericul, frica sau alte negativități. Am mai discutat despre asta.
- De ce şi cine a numit belagine aceste legi?
- Cred că e singura denumire care se potrivește – legile frumoase – pentru ca acolo unde este frumusețe este şi armonie, iar unde este armonie este Dumnezeu în manifestare.
- Întotdeauna am crezut ca belaginele sunt legi scrise, precum legile juridice sau constituția unei ţări
- Aceste legi există în foarte mică masură şi sub formă scrisă, ți-am mai spus , însă cea mai mare parte există ca stare de a fi, sub formă de coduri informaționale-energetice în urmaşii copiilor soarelui macrogalactic, dar şi în cei veniţi din alte galaxii şi sisteme solare să populeze planeta. În aceste vremuri de mare cumpănă pentru omenire şi pentru planetă, Marii Maeștri, Învăţători ai tuturor timpurilor s-au întrupat aici, pentru a trezi la viaţă aceste coduri în cei în care sunt latente sau a le reînscrie, a le reincripta în cei care parţial le-au pierdut.
- Înseamnă că toţi oamenii vor deveni sfinţi?
- Toţi oamenii sunt deja sfinți dar au uitat aceasta, datorită acelor intruşi care şi-au permis să schimbe energia informațională a oamenilor şi planetei.
- Vrei să spui că în creție există o forță care se opune Creatorului?
- Asta e cea mai mare minciună , cum crezi ca te poți opune forței creatoare cînd exişti tocmai datorită ei?
- Atunci întunecații ce sau cine sunt?
- Sunt copiii rebeli ai Creatorului, foarte curioşi şi cu mintea rătăcită , care au încălcat legile creației, Belaginele, care au reuşit să modifice unele realități a unor lumi prin iluzie. Însă în această iluzie intră doar cine vrea şi cine se lasă păcălit şi amăgit. Pe planeta pămînt au reuşit aproape perfect să creeze lumea iluziei, cel puţin aşa au crezut ei pînă acum, dar infuzia de lumină şi energie de frecveţă înaltă venită din soarele macrogalaxiei i-a pus pe gînduri şi i-a alertat.
- Vrei să spui că au devenit conştienți de cît de prăpăstioşi sunt?
- Capii lor au fost conştienți tot timpul de ceea ce fac, poate chiar au crezut ca fac bine, însă majoritatea celorlalţi s-au lăsat îmbătaţi de beţia puterii politice şi financiare. Din păcate sunt unii care au o plăcere fantastica să fie trepăduşii şi păduchii lor, ei sunt de fapt cei care-i fac să se simtă importanţi şi deştepţi, le dau forţă să continuue în minciună şi iluzie, sunt linguşitorii. Aceştia sunt chiar mai periculoşi decît ”cei răi”, pentru că se insinuează cu scârboşenie în colective pentru a culege informaţii, ajutându-i pe întunecați să-şi desăvărşească opera. Este mult mai uşor să te protejezi de un ”rău” decât de un lingușitor care se poartă ca un ” prieten”.
- Ce faci acuma, încurci întunecații cu linguşitorii?
- Nu, ei sunt la fel, doar ca unii se arată a fi răi, alții fac tot ce pot să pară buni.
- Tare ți-e ciudă pe ei…
- Cum vrei să-mi fie cînd văd tineri care nu-şi găsesc rostul, când drogurile circulă liber și le tulbură mințile, când televiziunea este o unealtă de dezinformare și de imbecilizare a omenirii? Am sperat şși chiar am crezut în decembrie *89 că se va schimba ceva şi în țara noastră, dar mi-am dat seama imediat că doar se schimbă jocurile puterii în mai mare minciună şi duritate. Vezi şi tu cât suntem de plini de frici, cât ne este de frică să luam decizii spre a ne fi bine, cum ne lamentăm, fără să facem nimic…
- Ce ai vrea să facem şi cum să ne debarasăm de frici?
- Este dificil, dar merită. Fiecare om merită să fie liber. Energiile emanate de cei care refuza calea dreapta circulă liber sub forme gând încărcate de griji, nenorociri, etc. Uneori sunt atât de puternice aceste forme gând încât formează entități distructive care parazitează pe cei care s-au separat mental de Creator, lăsându-i lipsiţi de vlagă, cu forţa vitală scăzută şi creându-le depresii severe. Doar întoarcerea la puterea lăuntrică, la sinele divin care este una cu Creatorul îi poate salva. Aceşti oameni care se lasă parazitați, în general se complac în această situație, fiindu-le frică să-şi asume responsabilitatea vieţii lor, învinuindu-i continuu pe alții sau societatea de boala lor. Din păcate foarte mulți tineri sunt în această situație, tineri foarte sensibili şi extrasenzitivi care nu au fost înţeleşi de familie, de dascăli, care şi-au renegat sensibilitatea şi s-au lăsat pradă forțelor distructive. Sunt acei tineri care au venit să schimbe lumea prin energia și cunoaşterea lor, însă ei au fost urmăriţi încă de la naştere de întunecați, iar unii au căzut în capcanele lor.
- Toate acestea le știi de la Celestia Vistia ?
- Multe știu de la ea, am să continui să-ți povestesc discuția mea cu ea:
După ce copiii soarelui au populat planeta cu plante şi animale, unii s-au întors acasă, iar alții au hotărât să rămână în continuare ca să experimenteze viața planetară. Toți și-au îndrăgit această creație a lor, făcută cu binecuvântarea Tatălui-Mamei Dumnezeu Creator. Ei se mai numesc și fondatorii sau ctitorii planetari. Apoi au permis şi altor frați ai lor din alte galaxii sau sisteme solare, dar cu frecvență energetică ridicată asemeni lor, să viziteze sau să se stabilească pe planetă. Fiecare a venit cu diverse specii de plante șş animale, ca să le aducă aminte de locurile din care au venit. Curând planeta pământ a devenit jinduită de foarte mulți, ducându-i-se vestea în întreaga macrogalaxie de cât e de frumoasă, primitoare şi armonioasă. Aşa cum copilul cel mai mic dintr-o familie numeroasă este cel mai alintat, aşa şi planeta nou creată a fost din cale-afara de alintată de ființele din macrogalaxie.
- Tu cât timp ai stat pe planetă?
- Multă vreme am stat, însă călătoream în spirit şi prin alte galaxii sau mergeam acasă la soarele macrogalactic de câte ori doream sau aveam treabă. De asemenea şi fiinţele din alte galaxii sau din soarele macrogalactic veneau în spirit pe planetă, pentru că le era foarte dragă. Atunci, aveam posibilitatea și puterea interioară de a-mi creea un corp asemănător cu a ființelor din galaxiile pe care le vizitam dacă doream aceasta și puteam să trăiesc pe perioada cât rămâneam acolo aidoma lor. În acelşi timp eram conştientă șş de corpul meu rămas pe planetă de care eram legată printr-un cordon energetic sau cordonul de argint cum îi spuneți voi acum. În ambele locuri îmi îndeplineam treaba cu uşurinţă, cu spor şi cu mult drag.
- Îmi spuneai nu demult, că suntem ființe multidimensionale care trăiesc în toate locurile şi timpurile deodată, iar acum îmi spui că puteai călători în spirit și creea un corp acolo unde mergeai. Dacă existai şi acolo, de ce era necesar să mergi în spirit şi să-ţi creezi un alt corp?
- Buna întrebare… am să-ți răspund pe măsura priceperii mele, sper să înțelegi. Acelei părți din mine care a ales să experimenteze viața planetară, i se făcea uneori dor de viața din marele soare sau de viața din alte galaxii. Mă focusam pe galaxia şlaneta pe care doream să o vizitez ca ființă pământeană şi călătoream acolo, aduncând experienţa câştigată în corpul fizic de pe pământ. De fiecare dată eram conştientă de ambele locuri unde experimentam viața. Durata călătoriilor este stabilită prin legea divină înscrisă în mine (este înscrisă în fiecare), iar când se apropia momentul eram expulzată înapoi în corpul meu de pe planetă. Legea divină, permite unei ființe să se întâlnească cu ea însăşi în alte planuri dimensionale doar în plan energetic-sufletesc, pentru că spiritual de baza al fiecărei ființe culege experiența tuturor părților de spirit, nepermițându-le acestora să se întâlnească în forma sau corpul pe care-l au în aceste dimensiuni. Cum ar fi să mă întâlnesc într-o zi pe stradă, eu pe mine? Ce reacție aş avea? Deşi… ar fi posibil.
- Draga mea Ulma, când sunt cu tine mă simt atât de bine, de parca tot răul din lume ar fi disparut. Cum reuşeşti să faci asta, cum pot eu care sunt o fiinţă atât de încâlcită uneori, să simt şi să percep totul atât de clar? Partea minunată e ca îmi păstrez starea din ce în ce mai mult timp după întâlnirile cu tine, iar asta îmi dă curaj să merg înainte, mai ales că am mai mult spor în toate ce la am de făcut. Deşi cu mintea am priceput prea puţin din ce m mi-ai relalat adineaori, în inima mea parcă se face lumină, iar aceasta lumină îmi da o altfel de înţelegere a lucrurilor. Chiar în munca mea care este foarte pragmatică, lucrurile merg mai bine acum, iar de stress ce sa mai zic… Aproape că nu îi mai înţeleg pe cei care nu vor sa facă ceva sănătos cu viaţa lor, care-şi permit să traiască în continuare în rutina vechilor şi proastelor obiceiuri, care se căiesc continuu de stressul în care traiesc. Unde am fost până acum?       –  Poate ai fost în lumea celor pe care acum aproape nu îi înţelegi, după cum ai zis chiar tu. Nici nu e nevoie să îi înţelegi, au dreptul să-şi trăiască viaşa aşa cum vor ei, pînă va sosi acea clipă care va declanşa în ei ceva… o adiere de pace şi linişte, apoi vor începe căutările, aşa cum faci şi tu acum.

10 Mari Preoti ai lui Zamolxe


Cei 10 Mari Preoti ai lui ZalHarIs [Zamolxe Cel Tanar al Harului – Dumnezeul Cel Tanar al Harului…sau Tatal Harului Cel Innoit – Cel Intregit],
care ne-au fost spusi pe data de 30.03.2012, de Ziua Puterii lui Diegis.

  • Luhonokos
  • Daduhos
  • Diegis
  • Getona
  • Perkos
  • Harerah
  • Menhar
  • Kishar
  • Khidar
  • Hatan unit cu Melkhisedec
Ei sunt Cei 10 Mari Preoti Innoitori De Har ai lui ZalHarIs.
Am primit aceste nume [si aceasta initire] in aceasta zi a Puterii lui Diegis, deoarece,

Diegis = Marele Preot al Ritualurilor Innoitoare De Har.

El aduna toate ritualurile care exista in acest timp [pe aceasta treapta initiatica]
si le duce pe Altarul Care Innoieste Puterea Harului In Soarele Inimii – in Soarele Fiintei de acum.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = 
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
10 Preoti ai lui Zamolxe si Zalmosu

Cei 10 Preoti ai lui Zamolxe si Zalmosu care fac ritualuri pt. Suflet, Spirit si Trup – pe care Le Unesc In Inima.
Ei sunt Preotii Care Traiesc In Sfintenia Crucii din Inima lor, deoarece acesta e felul lor de “A Fi” – prin asta traiesc ei.

Ne-au fost spusi de catre Hatan pe data de 04.04.2012, atunci cand s-a implinit timpul sa-i aflam, in Ziua Luminii LugNaSad.
  • Hatan
  • Beskos
  • Vukalan
  • Epibomios
  • Katarmos
  • Zagreus
  • Dhaunos unit cu Khandaon
  • Gheuron
  • Saoreoro
  • Deceneu
Zic – ca ne-au fost spusi acum, deoarece rostirea in Cer si pe Pamant a anumitor nume sau cuvinte specifice,
trezesc si deschid in noi anumite Porti, Energii si Puteri specifice.

Cei care sunteti atrasi, puteti sa faceti o proba cu rostirea acestor nume – in aceasta ordine.
Celor care “V-a Sosit Timpul” veti simti, veti sti, si se va activa in voi ceea ce e nevoie;ceilalti, mai aveti de asteptat.

Daca va atrage un anumit nume – si produce o anumita rezonanta in voi, puteti sa insistati pe el, sa observati ce se va intampla.
La finalul rostirii, imi place sa inchei cu HarTios AnAmin, Ankh AnAmin sau impreuna, HarAnAmin.
Ne-ar incanta sa ne impartasiti si noua din experientele voastre, aici sau in particular.
Succes Tuturor si Va Multumesc!

Vraja asezarilor dacice din Muntii Orastiei


Comori neglijate de Ministerul Turismului
Vreau să povestesc despre un loc care nu am crezut că există şi sunt extrem de fericită ca l-am găsit. Un loc unde pădurile străvechi, munţii şi oamenii se lipesc de suflet, la propriu, un loc pe care nu-I mai poţi uita şi vrei să te întorci acolo cât mai repede.Cel mai frumos este că acest loc nu trebuie să-l căutăm peste hotare, nu ne trebuiesc bugete mari sau genţi luxoase de voiaj. Acest loc este chiar în Romania, la 400 km de Bucureşti, în zona Cetăţilor dacice din munţii Orăştie. Acest loc nu este pentru cei care fac grătare la marginea pădurii ascultând manele la maxim, ci pentru cei care iubesc şi respectă natura, care caută beneficiile ei, care vor să afle despre istoria dacilor şi să se afunde în ea, iar dacă îşi ciulesc bine urechile, află lucruri impresionante, pe care cu greu le mai pot uita.
Am ajuns într-o sâmbată, la prânz, în satul Costeşti din Orăştioara de jos şi până seara am avut o ciudată senzaţie în piept, parcă îmi venea să plâng dar nu puteam, aveam pieptul greu şi nu-mi puteam explica ce e cu mine. În spatele pensiunii Popasul Dacilor, unde ne-am cazat, curge Pârâul Grădiştea, sau Apa Oraşului, după cum îi spun localnicii. Am adormit lângă pârâu o oră, crezând că senzaţia e de la oboseală, şi când m-am trezit parcă eram mai liniştită, dar sentimentul acela de emoţie era tot acolo. În prima seară am urcat la Costeşti Cetăţuie, cetatea cea mai accesibilă şi mai aproape de satul Costeşti. Nu ne-am dat seama de la început de ce ne place aşa mult acolo, mai târziu am realizat că nu sunt deloc gunoaie, că toate gospodăriile sunt “la locul şi rostul lor”, curate şi liniştite. La jumătatea drumului spre cetăţuie a apărut un câine care ne-a însoţit până sus, un câine galben, tăcut, fără coadă, foarte sprinten. Atunci am observat că niciun animal nu era legat, nici câinii, nici porcii, nimic, toate animalele erau libere şi nu deranjau pe nimeni. Niciun câine nu lătra. Toţi apăreau tăcuţi, ne miroseau şi plecau apoi în treba lor. La Costesti Cetăţuie se spune că ar fi locuit şi Burebista, înainte şi după ce a unificat statul dac, înainte ca marele preot Deceneu să găsească şi să pregătească construcţiile pentru viitoarea capitală – Sarmiszegetusa. Se mai văd încă două turnuri şi locuinţa cu urmele pereţilor despărţitori ale fostelor odăi. Surpriză mare: vedem o canalizare… Dacii aveau canalizări? Incredibil. Şi trepte monumentale?! Se înoptase, aşa că am coborât de pe vârful curat şi îngrijit al dealului, spre pensiune. Am coborât înfometaţi şi ne-am dus drept la micutul restaurant-birt unde comandasem cu 3-4 ore înainte cina. Deja închiseseră tot, barmanul curăţa podeaua şi, obişnuiţi ca în Capitală, am crezut că am rămas fără cină. De fapt ne aştepta o masă frumos pusă, de la şerveţele până la tacâmuri, cu mâncarea pe aragaz. A doua zi am aflat că au căutat în sat, cât am fost plecaţi, o doamnă care ştie să gătească ciorbă de legume, pentru că pe-acolo nu se pomeneşte ciorbă fără carne.

Cetăţi a căror vrajă s-a transmis prin timp
În zilele ce au urmat am vizitat câte o cetate, luând la rând aproape toată salba de fortificaţii care apărau Sarmiszegetusa Regia, plecând de dimineaţă şi întorcându-ne seara.
La Sarmiszgetusa Regia (pe Dealul Grădiştei) am ajuns destul de târziu, pe la 12:00, şi încercând să evităm un grup de copii gălăgioşi cărora profesorii le spuneau să nu supere “liniştea străbunilor”, am încercat să urcăm pe vârful Godeanu. Zic “încercat”, pentru că traseul este pieptiş, destul de dificil. După jumătate de oră gâfâiam şi am decis să renunţăm şi să coborâm ca să putem cerceta Capitala Daciei pe lumină. Sanctuarele sunt impresionante, mai ales dublate de poveştile lui Vasile Sarmis, un domn care are grijă de sit şi căruia nu-i tace gura până nu spune tot ce ştie, de la legende, până la cum era folosit fiecare sanctuar. Escavările sunt făcute pe doar 13% din suprafaţa cetăţii, mai toate făcute neprofesionist, cu blocuri de beton care înlocuiesc părţi lipsă, dar mai bine detaliile le aflaţi direct de la acest Vasile.

Oricum nu există niciun chioşc de informare, – la nicio cetate- deci dacă nu te documentezi înainte nu prea înţelegi ce este cu pietrele dinaintea ta. În marele Sanctuar circular vezi un calendar în care sunt aşezate la fiecare şase pietre dispuse orizontal, una perpendiculară ( 7 erau oare zilele săptămânii?), un astrolab (al doilea din lume s-a descoperit la Stonehenge) pe care unii spun că dacii îl umpleau cu apă şi puteau studia stelele ce se oglindeau, alţii spun că era tot un fel de calendar. Inexplicabil este însă faptul că în interiorul potcoavei mici din acest calendar, busola deviază brusc cu 10-15 grade. Nu este vorba doar de un câmp magnetic pentru că asta ar însemna ca busola să devieze treptat, pe măsură ce te apropii de centrul magnetic, pe o raza mai mare. Dar acul se schimbă brusc pe o arie de doar un metru şi revine brusc când ieşi din câmp. Este şi un izvor la Sarmiszegetusa, ne-am umplut bidonaşele cu apă foarte bună, care a luat şi premii, s-au făcut cercetări şi este ionizată pentru că trece pe lângă un filon de argint.

Fortificaţia de la Blidaru, scăpată de vandali
A urmat la rând Cetatea Blidaru, fortificaţia cea mai întinsă şi cea mai bine îngrijită. Escavată în totalitate şi îngrijită foarte bine, are până şi nişte scăriţe de lemn ca să nu aluneci la urcuş. Această cetate a fost pur militară, nu are sanctuare şi a fost construită în două faze: prima înaintea războiului din 101-102 şi a doua, în pripă, mărită pentru războiul decisiv din 105-106. Se crede că aici ţineau dacii tezaurul ţării şi că o parte din războinici i-au ţinut ocupaţi pe soldaţii romani pentru ca ceilalţi să aibă timp să ascundă tezaurul. Cetatea este monumentală, sobră şi domină toate împrejurimile. Pădurea de sub ea, pe unde am urcat şi am coborât, este pentru mine cel mai frumos traseu pe care îl ştiu. Din metru în metru întâlneşti nişte arbori aşa de frumoşi şi de întortocheaţi, cu braţe şi scorburi mari, de parcă sunt persoane şi au fiecare numele lui şi se ştiu toţi unul pe altul. Copacii ăştia ştiu multă istorie.

Situl nimănui
Nu puteam rata Piatra Roşie, cetatea care ne-a întristat cel mai mult. Pe cât de frumos este locul ales de daci, o stâncă roşie care se distinge de rest, imposibil de cucerit de duşmani, pe atât de neîngrijit şi lăsat în paragină este situl. Parcă a trecut pe acolo o bandă de nebuni. Pietrele sunt aruncate ici-colo, bucăţidin zid apar în jos, la 20 metri în vale. Pădurea a pus stăpânire pe cetate, rădăcinile unui bătrân copac au distrus deja parte din zid, şi nimeni nu îngrijeste niciun centimetru al fostei cetăţi. Şi acest sit avea odată drum pavat, la fel ca şi Sarmiszegetusa. Aici a fost descoperit un curios candelabru dacic, cu trei braţe Nici nu credeam că dacii aveau candelabre. Câte minuni mai zac oare dedesubt? M-a supărat şi m-a durut tare ignoranţa faţă de aceste comori pe care nu ştim cât timp o să le mai vedem. Dar chiar şi aşa, cetatea îşi păstrează aura. I se mai spune şi “cuibul de vulturi al lui Decebal”, probabil a trăit aici înainte să devina regele–martir, cum a rămas în istorie. Şi nicio altă panoramă nu se compară cu ce vezi de pe Piatra Roşie. În partea estică a cetăţii este un pinten de stâncă îngust, de nu încap doi oameni pe vârf. Trebuie să te urci cu grijă, altfel o iei la vale şi nu se ştie unde ţi se opresc oasele. De pe pinten vezi poate cel mai frumos peisaj din viaţa ta: de la Retezat, Platoul Ursici până la Valea Streiului.
Am plecat apoi din aceste locuri mai departe, în Mărginimea Sibiului. În drum am urcat şi la Cetatea Căpâlna, la fel de părăsită de interesul autorităţilor ca şi Piatra Rosie. Seara, deşi eram la numai 100 km distanţă, ne era deja dor de Satul Costeşti, de cetăţile noastre, de dacii noştri, de păduri, de oamenii de acolo, de animalele libere şi mai ales ospitalitatea tuturor laolaltă.

De Florii, am fost in aceste locuri mirifice.Nu se poate descrie in cuvinte ce simti cand ajungi acolo.Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale si ghidului nostru Vasile Sarmis pentru ca a stat la dispozitia noastra si ne-a aratat locurile cele mai incarcate dpv energetic.
Va recomand din inima, daca ajungeti in aceste locuri mirifice, sa-l cautati pe acest mare paznic al locurilor.Numarul lui de telefon este 0760 027 944.
Daniil Gaucan