Se afișează postările cu eticheta ancestrale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ancestrale. Afișați toate postările

marți, 17 iulie 2012

‘ADN Stelar’


Auditorii genetici sunt procesoare integrale de ADN si de materiale asemanatoare, care pastreaza infuziunile genetice al materialelor care vor construi si vor crea un organism viu, asa cum este vasul/trupul uman. Fiecare dintre voi are aceste marcaje in cadrul componentelor ADN-ului vostru si sunt aceste marcaje cele care pentru voi va fi matrita in care trupul vostru va prinde forma. Aceste trasaturi genetice difera, desigur, de la persoana la persoana si aceste marcaje genetice sunt date mai departe nu doar de-a lungul generatiilor familiilor voastre ancestrale, dar ele sunt transmise de sus in jos, din taramurile superioare, in unele cazuri. Acesti precursori genetici pentru unii dintre voi v-au fost facuti cadou de fiinte din taramurile superioare. Nu tot ADN-ul pe care voi il aveti la acest moment a fost mostenit de voi la nastere de la parintii vostri. O parte din ADN-ul pe care unii dintre voi il aveti v-a fost infuzat in ADN-ul vostru uman pentru a va oferi trasaturi, abilitati si o personalitate a ceva mai mult, ceva in plus, daca vreti, care nu s-ar afla in posesia voastra fara aceasta interactiune si infuzie.
Noi am dori la acest moment sa incepem programe in care va vom prezenta, daca doriti, pe adevaratii vostri parinti, care v-au dat nastere. Multi dintre voi aveti parinti care exista in taramurile superioare si sunt acesti parinti cei care au revarsat asupra voastra o parte din acest ADN stelar, pe care il aveti in cadrul componentelor voastre de ADN uman. Oamenii de stiinta din lumea voastra au identificat ceea ce, pentru ei, sunt parti neidentificate de mesaje codate si au concluzionat ca ele sunt neidentificabile si le-au etichetat ca ‘junk DNA’/ADN rebut, gunoi, desi termenul de rebut, gunoi nu este nici pe departe in masura sa descrie ceea ce este aceasta resursa valoroasa pentru voi. Ceea ce ei au etichetat ca fiind gunoi este o comoara peste masura de pretioasa. El reprezinta trecutul vostru, amintirile trecutului vostru, fiinta care sunteti cu adevarat si marcajele genetice ale mostenirii/patrimoniului vostru universal si ancestral. Acest cod care se afla in strafundurile voastre este incredibil de valoros pentru voi in aceasta perioada, si este cel care va va conduce inapoi la cine sunteti cu adevarat si la originile de unde veniti.
Studiul ADN-ului uman a certificat unele virtuti, succese, realizari si a atins unele nivele de intelegere pentru oamenii vostri de stiinta si pentru cercetatorii vostri, insa noi dorim sa va spunem ca nivelul vostru de intelegere asupra ADN-ului si a tuturor puterilor sale, a tuturor abilitatilor sale si a proceselor sale sunt dincolo de intelegerea actuala, pe care o au chiar si cele mai mari, ascutite si mai vizionare minti ale speciei umane de pe planeta voastra. Noi am dori sa incepem sa desfasuram programe educationale, in care aceia dintre voi, care doriti sa faceti urmatorii pasi si sa invatati cu mult mai mult despre aceste stiinte, pe care ei le-au studiat, puteti face aceasta sub tutela unora dintre mintile oamenilor nostri de stiinta de varf si a profesorilor nostri in aceste domenii. Cunoasterea care este accesibila prin aceste programe este nelimitata, si aceia dintre voi care doriti sa participati in aceste programe si cursuri/prelegeri, puteti face aceasta. Acestea sunt cerintele minime si firesc, nu se pune niciodata problema unei taxe banesti. Toti si fiecare dintre voi care sunteti interesati in oricare dintre programele pe care vi le oferim sunteti liberi sa va bucurati de ele, sa invatati din ele si sa impartasiti aceasta informatie cu altii, daca ei o gasesc iluminatoare, interesanta, plina de cunoastere si daca acestia considera ca merita sa investeasca in ea timpul si efortul lor.
ADN-ul vostru este unul dintre domeniile stiintei, despre care noi simtim ca este un foarte bun loc din care sa incepeti studiile voastre dimensionale, deoarece atat de multe va pot fi explicate voua, odata ce voi aveti o fundatie ferma a intelegerii acestei stiinte si a stiintelor ei asociate si a domeniilor de studiu. Unul dintre atributele ADN-ului, pe care acum este posibil sa nu il intelegeti, este ca ADN-ul vostru pulseaza cu o frecventa care se afla uneori dincolo de nivelul actualei voastre a treia dimensiuni. Pentru a intelege aceasta voi trebuie sa va imaginati ca o parte din ADN-ul vostru exista dincolo de limita actualei voastre dimensiuni si o parte din el exista in cadrul actualei voastre dimensiuni. Este ca si atunci cand o parte din ADN-ul vostru calatoreste in jos cu o spira, el dispare din realitatea voastra si apoi va reapare din nou intr-o alta sectiune a spiralelor voastre de ADN. Aceasta i-a lasat pe oamenii vostri de stiinta si pe cercetatorii vostri nedumeriti pentru multi ani deja acum si ar continua sa le creeze confuzii si sa le puna in incurcatura cercetarile, daca nu le-ar fi explicata lor intr-un anumita masura cauza acestei confuzii.
Noi simtim in acest moment ca acesta nu este cadrul sau mediul in care sa impartasim si sa discutam in detalii foarte exacte acest subiect, insa va vom spune ca in masura in care o parte din ADN-ul vostru exista intr-o dimensiune superioara, nu ati putea si voi de asemenea sa existati  intr-o dimensiune superioara? Aceasta nu ar lasa sa se inteleaga de ce o parte a ADN-ului vostru, aflat in trupurile voastre fizice, dispare si reapare la momente diferite in timp si cu frecvente diferite (eng. disappears and reappears at altering time signatures and frequencies, n.t.)? Aceasta este o cheie cu care sa deblocati unele intelegeri mai profunde ale realitatilor voastre. Noi dorim ca voi sa va ganditi la aceasta si sa va ganditi la cum voi ca si indivizi puteti exista in mai multe realitati diferite in chiar aceasta secunda, in care va pregatiti sa inspirati din nou. Fiinta care sunteti voi este multidimensionala in esenta sa. Aceasta inseamna ca voi existati in dimensiuni multiple, nu in diferite perioade de timp sau intervale, ci intr-un singur moment pe care voi il intelegeti prin conceptul de timp, pe care noi il intelegem doar ca un moment,momentul prezent. Voi aveti multe vieti si multe trupuri (in textul original ‘many personas’, n.t.). Voi aveti multi prieteni si multe familii, voi aveti multe experiente diferite, cariere, iubiri, prieteni, vise, case, nave stelare, totul si toate cate pot fi o fiinta, sau experimente pe care le aveti pe atatea nivele diferite si chiar in timpuri ale existentei, deoarece liniile temporale sunt de asemenea o parte integrala a intelegerii acestui intreg.
Noi va vom explica, atunci cand vom putea vorbi personal cu voi, in detalii ample tot ceea ce doriti sa invatati si sa intelegeti despre acest ADN si despre modul in care voi existati in dimensiuni multiple, in diferite cadre temporale si locuri de prin acest intreg univers. Pentru astazi, noi vom spune ca noi va cunoastem cu mult mai bine decat voi ati putea crede. Noi am putea, la un anume nivel, sa fim chiar alaturi de voi in timp ce noi vorbim cu voi prin canalul nostru astazi. Aceasta este ceea ce am dori ca voi sa reflectati. Noi am dori ca voi sa va ganditi la cum puteti fi acolo si aici in acelasi timp si am dori sa va ganditi la ce inseamna reuniunea dintre oamenii nostri si ai vostri, la ce inseamna cu adevarat fuziunea celor doua dimensiuni ale noastre, si noi simtim ca aceasta reconectare inseamna pentru voi un ansamblu, in perspectiva mai clara si mai bine luminata. Noi asteptam cu o atat de mare nerabdare  aceasta zi din mai multe motive si simtim ca aceasta reconexiune este una dintre cele mai importante si esentiale rezultate al intregii noastre misiuni aici si dorim ca voi sa aveti o imagine clara la ceea ce ne referim atunci cand spunem ca aceasta va fi cu adevarat o reuniune pe mai multe niveluri, decat este evident pentru voi la acest moment.
Pana ne intalnim din nou, dati-ne voie sa spunem ca a fi despartiti de voi a fost ca si cum o parte din noi a lipsit pentru o foarte mare perioada de timp. Noi suntem prietenii si familia voastra din dimensiunea superioara. Noi suntem Federatia Galactica a Luminii.
Sursa: http://romaniangreggiles.blogspot.ro/2012/07/8-07-2012.html#more

marți, 24 aprilie 2012

GENOMUL UMAN POARTĂ ÎNCĂ URMELE UNOR VIRUSURI STRĂVECHI


Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 


Rămăşiţe ale unor virusuri ancestrale, care i-au infectat pe strămoşii mamiferelor în urmă cu milioane de ani, sunt încă vizibile în ADN-ul uman, unde joacă roluri încă neînţelese complet.
Un studiu realizat de oameni de ştiinţă de la Universitatea Oxford (Marea Britanie) Aaron Diamond AIDS Research Centre din New York, SUA, şi Institutul Rega din Belgia a arătat că unele virusuri străvechi s-au multiplicat masiv în genomul mamiferelor, în măsură atât de mare încât fenomenul ar putea fi comparat cu o epidemie.
Aceste virusuri (numite retrovirusuri endogene) şi-au pierdut capacitatea de a se transfera de la o celulă la alta, lipsindu-le o genă responsabilă de acest transfer; ele rămân în genomul unei celule, petrecându-şi tot ciclul de viaţă acolo. Este un scenariu cu totul surprinzător pentru biologi, aducând în prim-plan ideea că însuşi ADN-ul uman este un mediu de trai şi de evoluţie pentru virusuri.
Cercetătorii au studiat ADN-ul a 38 de specii de mamifere, printre care şoareci, şobolani, elefanţi, delfini şi oameni.
Ei au descoperiti un virus care a infectat un strămoş al mamaiferelor în urmă cu cca. 100 milioane de ani (rămăşiţele acestui virus fiind găsite la aproape toate speciile de mamifere studiate) şi un altul care a infectat un strămoş al primatelor, urmele sale fiind descoperite în genomul oamenilor şi al maimuţelor.
În acest moment se ştiu prea puţine lucruri despre efectul retrovirsurilor endogene asupra sănătăţii.
Studiul lor ar putea fi util pentru înţelegerea funcţiilor materialul genetic uman, din care doar 1,5% este implicat direct în procesele vieţii organismului uman. Restul este reprezentat de aşa-numitul AND “junk”, fără o funcţie cunoscută, şi din ADN provenit de la virusuri şi alţi paraziţi celulari pătrunşi şi integraţi în celule în cursul evoluţiei.
Unele porţiuni de ADN viral din genomul uman au un rol important în organism – de exemplu, syncytina, o proteină derivată dintr-un virus, contribuie la dezvoltarea placentei.
Studiul ADN-ului de origine virală din celule ar putea face lumină într-o serie de procese, misterioase până în prezent, legate de evoluţia infecţiilor sau a unor boli precum cancerul.

Sursa: BBC News

luni, 16 aprilie 2012

Strabunii-amintiri ancenstrale



……………..
Imi amintesc din clasa a-IV-a , cînd la ora de istorie ni s-a predat cum a luat naştere poporul român, m-a cuprins o furie de nedescris şi o dorință de a face dreptate la fel de mare:
- Nu-i drept i-am zis învățătoarei, romanii nu sunt strămoşii notri, doar dacii ne sunt stramoşi. Apoi  m-a cuprins o durere sfâşietoare şi o mare neputință s-a revărsat asupra mea. După ore , m-am dus direct în gradină sub nuc unde am plâns multă vreme, şi mi-am tot repetat:
- romanii nu sunt strămoşii mei, doar dacii îmi sunt stramoşi. Stănd acolo în grădină, mi-am amintit de iubitul şi bravul meu popor şi de cuvântul dac ce a declanşat în mine amintiri ancestrale, de multă bucurie amestecată cu tot atâta amărăciune şi nu înțelegeam de ce plîng. Nu mai eram un copil în clasa a-IV-a , eram o femeie puternică şi înţeleaptă ce avea în grijă poporul dac. Auzisem pentru prima data de daci la această oră de istorie, dar am înţeles dincolo de cuvinetele învățătoarei, că tot ce ni s-a predat a fost o minciună, de aceea am refuzat să mai învaţ la istorie. Acea femeie înţeleaptă ce mi se parea că sunt eu, fetiţa de 11 ani într-o altă ipostază, mi-a povestit o parte din istoria nescrisă a neamului.
- Fata mea, neamul meu dac îşi are zestrea genetică de la copiii soarelui cel mare, un soare mult mai mare decât cel pe care-l vezi tu pe cer, soare ce stapâneşte toţi sorii galaxiilor şi ai sistemelor solare. Ei sunt străbunii mei şi tot ei sunt cei care au înzestrat această planetă cu legile frumoase, sau belaginele.
- Cum au facut aceasta, deoarece învațătoarea ne-a spus că stramoşii  noştri daci nu aveau scriere?
- Nu de ei vorbesc acum, ci de copiii soarelui. Dacii sunt urmaşii lor cei mai puri, dar pe această planetă mai există urmaşi ai lor integrați în alte popoare, dar care-şi ascund cu grijă calitățile cu care sunt înzestrați, de frica opresiunilor. Aceşti fii ai marelui soare, au integrat în tot viul vieții tainele acestor legi, legi care se aplicau singure pe măsură ce viața se re-creea pe ea însăşi. Aceste legi sunt încă respectate de natură în zonele neumblate de om, dar în ținuturile locuite de oameni sau în apropierea lor, aceste legi care sunt informații vii, uneori declanşează calamități naturale, pentru a curăţa viul vieții de gândirea şi energia impură transmisă de aceştia. Aceste legi au fost înscrise în mod natural în copiii soarelui, ei erau aceste legi. Copilul care vorbește acum cu mine, femeia dacă înţeleaptă, ești tot tu, inima ta înţelege, iar peste ani când vei vei fi matură, vei pricepe ceea ce-ți spun acum.
- Dar de unde știi tu de copiii soarelui şi de aceste legi?
- Am facut parte din cei care le-au adus. Mii de ani, poate chiar sute de mii de ani mai târziu, nu aş putea să-ți spun cu siguranță acest lucru, ființe din alte locuri ale universului au adus moartea şi întunericul pe planetă, iar aceste legi vii înscrise în copii soarelui, au început treptat să devină doar nişte latențe, fară putere de exprimare în viul vieții.
- Adică aceşti copii au murit?
- Odată ce legile înscrise în ei au devenit fară putere, putem spune că o particică din ei a murit, comportându-se de-acum, precum niște zombi. Diferența este cutremurătoare. Imaginează-ți, că ai avea întreaga lege activă în tine şi ai avea nevoie de un brad din pădure să-ţi construiești ceva. Prin concentrare, lansezi în spațiu prin emiterea unui gând această dorință a ta, iar în clipa următoare tot viul vieții naturii îți răspunde, arătându-ți locul cel mai apropiat cu bradul care si-a facut menirea şi aşteaptă să fie folosit pentru aşa ceva. Acesta este doar un exemplu banal.
- Atunci îmi spui altul, mai puțin banal?
- Da, pot să-ți spun o mulțime, stiind că fiecare situație din viața poate să fie rezolvată mult mai uşor, atunci când aceste legi sunt active în tine în totalitate. Să zicem că ai un prieten de care-ți este dor, dar care este la mii de km. distanță şi e nevoie să-i comunici ceva. Poți să lansezi gândurile tale în univers, iar intenția face ca el să le recepționeze în proporție de 100%, apoi imediat se va face o cumuniune telepatică între voi şi veți putea conversa ca şi cum aţi fi unul lângă altul. Dacă este necesar, tot prin intenție, te poţi teleporta la el.
- Ce frumos, înseamnă că atunci voi vă jucați oricum voiați  şi puteați merge oriunde?
- În pricipiu aşa este cum spui tu, însă aceste abilități căpătate prin punerea în acțiune a legilor puteau fi folosite numai pentru ce era necesar, iar una dintre legi era aceea că fiecare știa când era necesar, dacă era sau nu în lege să le aplice. Sunt legi de viață pură și frumoasă. Sunt cunoaştere planetară șş universală. Sunt gândurile vii ale Creatorului Tată- Mamă, înscrise în fiecare, sunt forțe și puteri de înțeleciune, iubire și creație. După ce moartea şi întunericul au fost aduse pe planetă, unii copii ai soarelui s-au întors de unde au venit, alții au plecat pe alte galaxii şi sisteme solare să supravegheze de acolo planeta, iar restul au rămas pe planetă cu noii sosiţi. Le-a fost foarte greu, pentru că de la o zi la alta , legile vii din ei își pierdeau din putere, trebuind să muncească fizic foarte mult pentru a-şi continua viața. Au intrat şi ei în ciclurile vieții şi a morții.
- Cum te cheamă pe tine ?
- Celestia Vistia e numele meu cel mai cunoscut în istoria secretă, adică cea adevărată a neamului meu. Uite, am să-ți spun și o poezie:
Şi-n alte vremuri
Am venit pe Pământ
S-aduc fluvii şi râuri
De iubire şi divin cânt.
Celestia Vistia mi s-a mai spus
De cei ce m-au recunoscut,
Iar pentru alţii eram o fată preafrumoasă
Prietenă a naturii şi a munţilor Crăiasă.
Venit-am din Marele Soare
Ca o Ileană Cosânzeană
S-aduc pentru fiecare
Seminţe vii, strălucitoare.
Inţelepciune îmi era iubirea
Pentru suflet adus-am tămăduirea
Şi-nvăţătură pentru mintea
Celor ce şi-au uitat menirea.
Şi când simţeam că mor de dor
Al meu mult iubit Cristos
Cu raze blânde lin venea
Să-mi stâmpere inima.
Să-mi aducă de Acasă
Fire lungi de strălucire
Ca să ţes pentru planetă
Haină albă de iubire.
Am mai avut şi alte nume
Când mergeam pe-ale Lui urme
Langă Cristos fost-am mereu
Doar c-am uitat uneori , la greu.
Însă mi-am revenit şi reamintit
Că lumina o am toată în suflet
Că pot ca celor ce doresc şi vor
Să seman cereşti taine , în inima lor.
- Ce frumoase sunt aceste versuri! Tu Îl cunoşti pe Iisus?
- Sigur că-l cunosc, El este fratele meu din marele soare, care m-a ajutat foarte mult în vremuri de restriște, venea sub forma unei ființe de lumină albă, mă ținea în brațe, mă încuraja, îmi dădea putere să merg înainte, să-mi păstrez cât mai vii belaginele în mine, pentru a fi de folos neamului meu și omenirii. Multe vieți am tot venit în acest neam, mă chemau munții, muntele cel sacru, natura, oamenii, dar am trăit şi în multe alte locuri, cum ar Anglia unde am iniţiat şi activat belaginele în multe femei preotese, unde fii ai soarelui rămaşi pe planetă au creat construcția de la Stonehege, după asemănarea celei de la Sarmisegetuza, atât cât şi-au putut aduce aminte .
- De ce venea sub forma unei ființe de lumină, nu putea să vină sub forma umană?
- Asta a fost cu vreo două- trei mii de ani, înainte de a veni el în trup, sub numele de Iisus. El întotdeauna a avut grijă de galaxia noastră, de sistemul nostru solar şi în special de această planeta pe care a iubit-o şi o iubeşte nemarginit.
- Ce semnifică aceste legi de care mi-ai povestit până acum, ele sunt înscrise în toți oamenii?
- Da, sunt înscrise în toți oamenii şi sunt coduri vii care deschid lumi noi și se manifestă printr-un stil de viață în armonie cu întreaga natură şi întreaga creație. Din păcate mare parte din ele au fost adormite de acele ființe care au adus întunericul şi moartea pe planetă, de aceea am fost nevoită să transmit aceste legi unor oameni, bărbaţi şi femei care mai păstrau flacăra focului sacru în ei, sub forma cunoaşterii universale. Astfel s-au format şcolile inițiatice în care se activau aceste coduri-legi vii în cei aleși pe criterii bine stabilite de înţeleciune şi bunătate. Unii copii erau introduşi în şcolile inițiatice de mici şi pregătiți să-şi ţină treze aceste coduri vii, să le transmită mai departe, până când omenirea va fi pregătită să şi le reactiveze din nou. Aceşti iniţiaţi de mii de ani sunt cei care menţin focul sacru al iubirii pe planetă.
- Dar belaginele nu sunt legile scrise ale poporului dac?
- Ba da , ele au fost scrise de un iniţiat dac sub forma unor legi morale şi etice, aduse la cunoştința întregului popor care era obligat să le respecte. Aceste legi sunt scrise doar în procent foarte mic,nici măcar nu se poate măsura, celelate neputând fi puse în pergamente, deoarece ele erau înscrise prin coduri vii în fiinţe şi natură, iar dezvăluirea lor ar fi putut ajuta pe întunecaţi să pună stăpânire totală pe planetă cu tot viul vieții ce-i aparține, inclusiv oamenii a căror corpuri sunt constituite din pământ. Faptul că ele au rămas tainice, păstrate cu sfinţenie de iniţiaţii tuturor timpurilor şi transmise cu multă dăruire, a făcut ca planeta cu omenirea să nu ajungă în totalitate în întuneric. Dar şi legile scrise au fost din cale afară de utile şi de frumoase, din ele inspirându-se multe culturi care au crescut în cunoaştere, artă, medicină, astrologie, ştiină. Poate când o să fii mare o să cauți să înveţi despre toate acestea.
- De ce în poporul dac s-au păstrat aceste legi în forma cea mai pură?
- Ți-am mai spus de ce și am să repet până vei înţelege, că pe aceste ţinuturi au poposit primii oameni care erau în comuniune directă cu Sursa Vieții, cu Dumnezeul Creator Tată-Mamă, care prin ei şi-a extins creația şi pe planeta noastră , mai întâi creând-o , apoi îmbogățind-o cu tot viul vieții ce există atât în interiorul ei şi pe ea. Aceşti primi oameni, copii ai marelui soare au venit cu toată puterea divină în ei, pe care şi-o manifestau pe pământ prin aceste belagine sau coduri divine. Aşa cum respirăm fară să ne întrebăm cum o facem, aşa cum foarte mulți respiră fără să cunoască aparatul respirator, aşa aceste legi se manifestau prin tot ce făcea sau creea fiecare om.
Am intervenit în dialogul Ulmei cu ea însăși și am întrebat-o:
- Tu îmi spuneai mai demult că viaţa se creează şi re-creează pe ea însăşi şi noi doar umblăm prin ea. Vrei să-mi explici te rog?
- Funcție de gândurile, vorbele sau faptele noastre şi de ce emite întreaga natură, viața planetară se re-creează continuu, rezultând ceea ce vedem astăzi: de la descoperiri tehnologice de neimaginat în lumea ştiinței până la popoare care mor de foame, de triburi care trăiesc aproape precum animalele, ghidați doar superstiții sau alte triburi care trăiesc în armonie în mijlocul naturii, fără să pară că au nevoie de tehhnologiile şi de confortul societății. Fiecare om îşi creează universul personal funcție de gândurile pe care le emite conştient sau nu, de vorbe, adică de cuvintele pe care le rostește, sau atitudinea față de tot ce-l înconjoară în interconectare cu universul altor persoane , de la care acceptă, din nou, conştient sau nu, informații energetice, sub forma sugestiilor sau chiar a manipulărilor, dar şi prin transferuri informaționale energetice empatice.
- Mai demult mi-ai zis că întunecații cunosc legile creației, iar acum te contrazici.
- Ei cunosc teoretic aceste legi, iată ce au reuşit să facă cu planeta şi cu umanitatea, dar nu le pot aplica în întregime în favoarea lor așa cum ar vrea, pentru că există legea autoprotecției în creație, care se activează singură dacă e necesar, cînd se atentează la viața planetară sau galactică, ori acest secret nu-l pot pătrunde , pentru că este sub forma unei esențe divine. De aceea fac tot ce pot să atragă de partea lor copii ai luminii, poate-poate prin ei, vor reuşi să pătrundă şi să înțeleagă acest secret. E o altă cumplită amăgire a lor, deoarece încă îşi mai imaginează că pot păcăli Creatorul și că pot răsturna legile existenței, ale vieții, ale creației.
- Există oameni care au trezite- activate aceste coduri din belagine?
- Da, sunt cei pe care-i numim acum lucrătorii în lumină, copiii indigo, copiii de cristal, bioenergoterapeuții și alții.
- Cum se manifestă aceşti oameni, cum îi recunoaştem?
- Prin stradania lor de a face ceva pentru cei din preajma lor, prin felul în care îşi trăiesc şi manifestă în viața de zi cu zi, prin simplitatea şi bunătatea lor.
- De ce aceste coduri nu se manifesta în toți oamenii la fel?
- Dar oamenii sunt toți la fel ? De exemplu, un mare tenor atrage şi transmite prin vocea lui energia sunetului, a compozitorului si a lui personală, iar un alt mare tenor aceleaşi piese le transmite energetic în alt mod, pentru că fiecare om îşi pune amprenta lui energetică pe tot ce gandește, zice sau face. Am dat acest exemplu pentru că la artişti în special le sunt activate foarte multe coduri ale vieții, ei au altfel de percepţii decât oamenii obişnuiţi. Dar şi oamenilor simpli cu inima mare de bunatate le sunt activate foarte multe din aceste coduri, iar vremurile pe care le trăim acum sunt propice pentru ”trezirea” integrală a acestora, pentru activarea zestrei genetice a străbunilor solari şi stelari din fiecare, pentru transcenderea într-o conştiinţă superioară , lipsită de egoism, brutalitate, opresiune sau manipulare, o conştiinţă liberă. Fiecare om îşi are ritmul lui propriu de acceptare a adevarului, în unii se poate manifesta brusc o trezire, o conştientizare miraculoasă, adică iluminarea, iar alţii se ilumineaza pas cu pas , prin multă muncă, post, rugaciune, meditatii.
- La începutul vremurilor toşi oamenii erau iluminați?
- Atunci iluminarea era o stare de a fi, nu cunoşteau întunericul, frica sau alte negativități. Am mai discutat despre asta.
- De ce şi cine a numit belagine aceste legi?
- Cred că e singura denumire care se potrivește – legile frumoase – pentru ca acolo unde este frumusețe este şi armonie, iar unde este armonie este Dumnezeu în manifestare.
- Întotdeauna am crezut ca belaginele sunt legi scrise, precum legile juridice sau constituția unei ţări
- Aceste legi există în foarte mică masură şi sub formă scrisă, ți-am mai spus , însă cea mai mare parte există ca stare de a fi, sub formă de coduri informaționale-energetice în urmaşii copiilor soarelui macrogalactic, dar şi în cei veniţi din alte galaxii şi sisteme solare să populeze planeta. În aceste vremuri de mare cumpănă pentru omenire şi pentru planetă, Marii Maeștri, Învăţători ai tuturor timpurilor s-au întrupat aici, pentru a trezi la viaţă aceste coduri în cei în care sunt latente sau a le reînscrie, a le reincripta în cei care parţial le-au pierdut.
- Înseamnă că toţi oamenii vor deveni sfinţi?
- Toţi oamenii sunt deja sfinți dar au uitat aceasta, datorită acelor intruşi care şi-au permis să schimbe energia informațională a oamenilor şi planetei.
- Vrei să spui că în creție există o forță care se opune Creatorului?
- Asta e cea mai mare minciună , cum crezi ca te poți opune forței creatoare cînd exişti tocmai datorită ei?
- Atunci întunecații ce sau cine sunt?
- Sunt copiii rebeli ai Creatorului, foarte curioşi şi cu mintea rătăcită , care au încălcat legile creației, Belaginele, care au reuşit să modifice unele realități a unor lumi prin iluzie. Însă în această iluzie intră doar cine vrea şi cine se lasă păcălit şi amăgit. Pe planeta pămînt au reuşit aproape perfect să creeze lumea iluziei, cel puţin aşa au crezut ei pînă acum, dar infuzia de lumină şi energie de frecveţă înaltă venită din soarele macrogalaxiei i-a pus pe gînduri şi i-a alertat.
- Vrei să spui că au devenit conştienți de cît de prăpăstioşi sunt?
- Capii lor au fost conştienți tot timpul de ceea ce fac, poate chiar au crezut ca fac bine, însă majoritatea celorlalţi s-au lăsat îmbătaţi de beţia puterii politice şi financiare. Din păcate sunt unii care au o plăcere fantastica să fie trepăduşii şi păduchii lor, ei sunt de fapt cei care-i fac să se simtă importanţi şi deştepţi, le dau forţă să continuue în minciună şi iluzie, sunt linguşitorii. Aceştia sunt chiar mai periculoşi decît ”cei răi”, pentru că se insinuează cu scârboşenie în colective pentru a culege informaţii, ajutându-i pe întunecați să-şi desăvărşească opera. Este mult mai uşor să te protejezi de un ”rău” decât de un lingușitor care se poartă ca un ” prieten”.
- Ce faci acuma, încurci întunecații cu linguşitorii?
- Nu, ei sunt la fel, doar ca unii se arată a fi răi, alții fac tot ce pot să pară buni.
- Tare ți-e ciudă pe ei…
- Cum vrei să-mi fie cînd văd tineri care nu-şi găsesc rostul, când drogurile circulă liber și le tulbură mințile, când televiziunea este o unealtă de dezinformare și de imbecilizare a omenirii? Am sperat şși chiar am crezut în decembrie *89 că se va schimba ceva şi în țara noastră, dar mi-am dat seama imediat că doar se schimbă jocurile puterii în mai mare minciună şi duritate. Vezi şi tu cât suntem de plini de frici, cât ne este de frică să luam decizii spre a ne fi bine, cum ne lamentăm, fără să facem nimic…
- Ce ai vrea să facem şi cum să ne debarasăm de frici?
- Este dificil, dar merită. Fiecare om merită să fie liber. Energiile emanate de cei care refuza calea dreapta circulă liber sub forme gând încărcate de griji, nenorociri, etc. Uneori sunt atât de puternice aceste forme gând încât formează entități distructive care parazitează pe cei care s-au separat mental de Creator, lăsându-i lipsiţi de vlagă, cu forţa vitală scăzută şi creându-le depresii severe. Doar întoarcerea la puterea lăuntrică, la sinele divin care este una cu Creatorul îi poate salva. Aceşti oameni care se lasă parazitați, în general se complac în această situație, fiindu-le frică să-şi asume responsabilitatea vieţii lor, învinuindu-i continuu pe alții sau societatea de boala lor. Din păcate foarte mulți tineri sunt în această situație, tineri foarte sensibili şi extrasenzitivi care nu au fost înţeleşi de familie, de dascăli, care şi-au renegat sensibilitatea şi s-au lăsat pradă forțelor distructive. Sunt acei tineri care au venit să schimbe lumea prin energia și cunoaşterea lor, însă ei au fost urmăriţi încă de la naştere de întunecați, iar unii au căzut în capcanele lor.
- Toate acestea le știi de la Celestia Vistia ?
- Multe știu de la ea, am să continui să-ți povestesc discuția mea cu ea:
După ce copiii soarelui au populat planeta cu plante şi animale, unii s-au întors acasă, iar alții au hotărât să rămână în continuare ca să experimenteze viața planetară. Toți și-au îndrăgit această creație a lor, făcută cu binecuvântarea Tatălui-Mamei Dumnezeu Creator. Ei se mai numesc și fondatorii sau ctitorii planetari. Apoi au permis şi altor frați ai lor din alte galaxii sau sisteme solare, dar cu frecvență energetică ridicată asemeni lor, să viziteze sau să se stabilească pe planetă. Fiecare a venit cu diverse specii de plante șş animale, ca să le aducă aminte de locurile din care au venit. Curând planeta pământ a devenit jinduită de foarte mulți, ducându-i-se vestea în întreaga macrogalaxie de cât e de frumoasă, primitoare şi armonioasă. Aşa cum copilul cel mai mic dintr-o familie numeroasă este cel mai alintat, aşa şi planeta nou creată a fost din cale-afara de alintată de ființele din macrogalaxie.
- Tu cât timp ai stat pe planetă?
- Multă vreme am stat, însă călătoream în spirit şi prin alte galaxii sau mergeam acasă la soarele macrogalactic de câte ori doream sau aveam treabă. De asemenea şi fiinţele din alte galaxii sau din soarele macrogalactic veneau în spirit pe planetă, pentru că le era foarte dragă. Atunci, aveam posibilitatea și puterea interioară de a-mi creea un corp asemănător cu a ființelor din galaxiile pe care le vizitam dacă doream aceasta și puteam să trăiesc pe perioada cât rămâneam acolo aidoma lor. În acelşi timp eram conştientă șş de corpul meu rămas pe planetă de care eram legată printr-un cordon energetic sau cordonul de argint cum îi spuneți voi acum. În ambele locuri îmi îndeplineam treaba cu uşurinţă, cu spor şi cu mult drag.
- Îmi spuneai nu demult, că suntem ființe multidimensionale care trăiesc în toate locurile şi timpurile deodată, iar acum îmi spui că puteai călători în spirit și creea un corp acolo unde mergeai. Dacă existai şi acolo, de ce era necesar să mergi în spirit şi să-ţi creezi un alt corp?
- Buna întrebare… am să-ți răspund pe măsura priceperii mele, sper să înțelegi. Acelei părți din mine care a ales să experimenteze viața planetară, i se făcea uneori dor de viața din marele soare sau de viața din alte galaxii. Mă focusam pe galaxia şlaneta pe care doream să o vizitez ca ființă pământeană şi călătoream acolo, aduncând experienţa câştigată în corpul fizic de pe pământ. De fiecare dată eram conştientă de ambele locuri unde experimentam viața. Durata călătoriilor este stabilită prin legea divină înscrisă în mine (este înscrisă în fiecare), iar când se apropia momentul eram expulzată înapoi în corpul meu de pe planetă. Legea divină, permite unei ființe să se întâlnească cu ea însăşi în alte planuri dimensionale doar în plan energetic-sufletesc, pentru că spiritual de baza al fiecărei ființe culege experiența tuturor părților de spirit, nepermițându-le acestora să se întâlnească în forma sau corpul pe care-l au în aceste dimensiuni. Cum ar fi să mă întâlnesc într-o zi pe stradă, eu pe mine? Ce reacție aş avea? Deşi… ar fi posibil.
- Draga mea Ulma, când sunt cu tine mă simt atât de bine, de parca tot răul din lume ar fi disparut. Cum reuşeşti să faci asta, cum pot eu care sunt o fiinţă atât de încâlcită uneori, să simt şi să percep totul atât de clar? Partea minunată e ca îmi păstrez starea din ce în ce mai mult timp după întâlnirile cu tine, iar asta îmi dă curaj să merg înainte, mai ales că am mai mult spor în toate ce la am de făcut. Deşi cu mintea am priceput prea puţin din ce m mi-ai relalat adineaori, în inima mea parcă se face lumină, iar aceasta lumină îmi da o altfel de înţelegere a lucrurilor. Chiar în munca mea care este foarte pragmatică, lucrurile merg mai bine acum, iar de stress ce sa mai zic… Aproape că nu îi mai înţeleg pe cei care nu vor sa facă ceva sănătos cu viaţa lor, care-şi permit să traiască în continuare în rutina vechilor şi proastelor obiceiuri, care se căiesc continuu de stressul în care traiesc. Unde am fost până acum?       –  Poate ai fost în lumea celor pe care acum aproape nu îi înţelegi, după cum ai zis chiar tu. Nici nu e nevoie să îi înţelegi, au dreptul să-şi trăiască viaşa aşa cum vor ei, pînă va sosi acea clipă care va declanşa în ei ceva… o adiere de pace şi linişte, apoi vor începe căutările, aşa cum faci şi tu acum.

joi, 19 mai 2011

Geto-Dacii, unul si acelasi popor! Păstrator si apărător al mostenirii ancestrale, al culturii si civilizatiei megalitice!

Motto:
“They think that they do not really die, but that when they depart this life they go to Zalmoxis”.
The ritual of sending a messenger to Zalmoxis (every five years) is explained by this belief.
“The messages are given while the man is still alive”.
The History of Herodotus by Herodotus, 440 BC. Translated by George Rawlinson
Daci si geti sunt doua denumiri pentru unul si acelasi popor.
Numele de geti apare in textele grecesti (incepand cu Istoria lui Herodot, secolul 5 i.Hr), iar cel de daci este folosit de romani. Probabil, acestea erau numele unor triburi mai importante, care au fost mai tarziu preluate de intregul popor, sau cel putin de parti semnificative ale acestuia. Istoricii moderni atribuie acestui popor numele de geto-daci. Scrierile antice, descoperirile arheologiice si denumirele locurilor (toponimia) dovedesc unitatea geto-dacilor. (In aceste articole, am folosit “geti”, cand m-am referit la perioada veche (secolele 9-2 i.Hr., perioada in care intreaga informatie scrisa vine de la greci; si “daci” pentru perioada care incepe in secolul 1 i.Hr.)
Teritoriul locuit de daci
Dacii locuiau un teritoriu delimitat de raurile Tisa, Nistru, Muntii Balcani si de Marea Neagra (acest teritoriu poarta denumirea de spatiul carpato-danubian, deoarece include cea mai mare parte a Muntiilor Carpati si intreg cursul inferior al Dunarii).
Migratia indo-europeana
Între 2500-2000 i.Hr. triburile indo-euuropene au migrat din stepele de la nordul Mariii Negre si au ocupat intreg teritoriul Europei. Nou-venitii au asimilat toate populatiile autohtone si au impus pretutindeni limba indo-europeana. Dupa un proces de separare si individualiizare, aceste populatii indo-europene au devenit popoarele vechi ale Europei: grecii, italicii, celtii, germanii, ilirii. Dacii au fost, de asemenea, un astfel de popor indo-european, care a fost complet individualizat in spatiul carpato-danubian la inceputul epocii fierului (secolul 9 i.Hr.)
Dacii si tracii
Dacii sunt adesea considerati drept ramura nordica a tracilor. Aceasta idee se bazeaza in mare parte pe cateva texte antice grecesti. Grecii, obisnuiti sa-i numeasca pe vecinii lor de la nord traci, cand i-au intalnit pe geti si au observat anumite asemanari in limba si obiceiuri, au vazut in acestia un trib al tracilor. Dar, istoria politica, descoperirile arheeologice si mai ales putinul din cele doua limbi care ne-a mai ramas, demonstreaza ca tracii si dacii erau doua popoare distincte, bine individualizate, care vorbeau doua limbi indo-europene diferite, si care erau doar intr-o anumita masura inrudite intre ele. Tracii, aceia care intotdeauna au fost numiti astfel, au locuit un teritoriu delimitat de raul Vardar, Muntii Balcani, Marea Egee, Marea Marmara si Marea Neagra, fiind vecinii sudici ai dacilor.
Scitii
În prima jumatate a mileniului 1 i.Hr. are loc invazia dinspre est, dinspre stepele de la nordul Marii Caspice, a scitilor. Pentru cateva secole, scitii au dominat politic teritoriile din stanga Dunãrii. Cea mai importantã influenta a scitilor asupra dacilor a fost metoda superioara de prelucrare a fierului si a altor metale. Alta consecintã a invaziei scitilor a fost expansiunea dacilor spre nord, vest si sud, care a avut loc intre 900-500 i.Hr. si care poate fi observata pe hartile lui Ptolemeu, unde dacii apar in-afara zonei lor traditionale.
Expeditia lui Darius I
Prima insemnare istorica despre daci ne-a ramas de la Herodot. Ea se refera la expeditia lui Darius I in 514 i.Hr. Darius, marele rege al persilor a organizat o campanie de pedepsire a scitilor. Darius trece cu o armata foarte mare stramtoarea Bosfor si inainteazã de-a lungul tãrmului Marii Negre. În drumul sãu intalneste mai multe neamuri tracice care i se supun fara lupta. Doar getii i se opun lui Darius, dar sunt usor infranti. Herodot face mentiunea: “getii care se cred nemuritori”.
Tara getilor
Tot de la Herodot ne-au ramas unele inforrmatii despre teritoriul de la nord de Dunare:
- prima se refera la canepa ce creste in aceasta tara, canepa care este folositã de locuitori la confectionarea imbracamintei.
- a doua ne vorbeste depre numarul mare de albine de la nordul fluviului, Dacia fiind o adevarata tara a mierii.
Coloniile grecesti de pe tãrmul Marii Negre
Scitii au fost primul popor care a avut legaturi cu geto-dacii; dupã ei urmeaza grecii.
- În secolul al VII-lea i.Hr. grecii de ppe coastele Asiei Mici si din Grecia incep o mare actiune de emigrare.
- Din cauza inmultirii populatiei si din dorinta de castig, grupuri intregi de oameni vin si se aseaza pe tarmul Marii Negre, intemeind o serie de orase. Pe coasta de apus a Mãrii Negre au fost intemeiate: Olbia, la varsarea Bugului, Tyras, la varsarea Nistrului, Histria, Tomis, Callatis (toate trei in Dobrogea, regiune a Romaniei de azi), Odessos, Apollonia, Dionysopolis (in Bulgaria de azi).
- Viata in aceste orase era aceeasi cu ceaa din marile metropole din care plecaserã colonistii.
- Principala ocupatie o constituia negotul cu populatiile autohtone. De la geto-daci cumparau grau, miere, cearã, piei, blanuri, sclavi. Grecii le vindeau obiecte de podoaba, ceramica, tesaturi fine, untdelenm, vin grecesc.
- Cateodata coloniile grecesti de pe tarmul Mãrii Negre trebuiau sa poarte razboaie cu populatiile autohtone. De multe ori orasele incheiau intelegeri cu regele scit sau get, prin care, contra unei anumite sume de bani, erau lasate in pace.
- Datorita comertului aceste orase au ajunss la o inflorire deosebita.
- Influenta grecilor asupra getilor, care a durat mai multe secole, se observa in:
- imitarea monedelor macedonene;
- ceramicã.
Alexandru cel Mare
În anul 335 i.Hr. Alexandru cel Mare organizeaza o incursiune impotriva getilor din stanga Dunarii. Alexandru a condus o campanie impotriva unui neam tracic despre care aflase ca vor sa se rascoale. Cu acest prilej, Alexandru trece cu o parte din oaste, intr-o noapte, Dunarea. S-au folosit de barcile localnicilor – trunchiuri de copaci scobite: monoxile – care erau in numar foarte mare. Pe malul stang al fluviului au intalnit lanuri inalte de grau. Getii i-au opus lui Alexandru o armata dee 4000 de calareti si 10000 de pedestrasi. Cu toate acestea getii nu au putut rezista in fata armatei lui Alexandru. Getii au fugit la orasul lor, care se afla la circa 6 km de Dunare. Pana la urma au parasit si orasul care nu era bine intarit. Au luat cu ei atatia copii si femei cat au putut duce pe cai, departandu-se cat mai mult de Dunãre. Alexandru prada, iar apoi, distruge orasul. Dupa aceasta se intoarce.
Din aceste intamplãri putem trage o serie de concluzii:
- tãrmul Dunãrii era foarte populat (trupele lui Alexandru au putut trece Dunãrea cu barcile localnicilor intr-o singurã noapte);
- getii au bogatii (Alexandru aduna o prada insemnata dupa cucerirea unui singur oras);
- lanurile de grau arata ca agricultura era o ocupatie importanta pentru geti.
Dromihete – regele getilor
Dromihete este primul mare rege al geto-dacilor. Stiri despre el avem in legatura cu conflictul pe care l-a avut cu Lisimah. Lisimah, genaral al lui Alexandru cel Mare, a devenit dupa moartea acestuia rege al Traciei. Cauzele conflictului au fost: Lisimah dorea sa-si extindã regatul si pe malul stang al Dunãrii; Dromihete voia inapoi niste cetati supusse de Lisimah, de pe malul drept al Dunarii, din Drobogea. Au fost mai multe lupte, in toate getii iesind invingãtori. Într-una din lupte (aprox 300 i.Hr.) a cãzut prizonier chiar fiul lui Lisimah, Agatocles. Dromihete s-a purtat foarte bine cu el si la trimis dupa catva timp inapoi la Lisimah cu daruri, sperand sã-si recapete astfel cetatile pierdute.
În schimb Lisimah pleaca in anul 292 i..Hr. cu o armatã foarte mare impotriva lui Dromihete. Armata macedonianã trece Dunãrea. Dupa scurt timp sufera de foame si de sete (getii pustiiserã totul in calea navalitorilor). Armata lui Lisimah este inconjurata si capturata. Dromihetes s-a purtat si de aceasta data frumos cu prizonierii. El il duce pe Lisimah in Helis, capitala getilor. Locuitorii cer uciderea lui Lisimah. Dromihetes ii convinge cã e mai bine sa-l lase in viatã, pentru ca astfel isi vor primi cetatile inapoi. Pe de alta parte, le spune cã dacã Lisimah va muri, se va ridica alt rege care va veni impotriva lor. Dromihete organizeazã apoi un mare ospãt in cinstea regelui macedonian. Lisimah a fagaduit ca va fi prietenul si aliatul getilor. Lisimah, eliberat, le-a redat getilor cetatile de pe malul drept al Dunarii. Se pare chiar ca Dromihete a luat de sotie pe una din fiicele regelul macedonian.
Celtii
Dupa 300 i.Hr. are loc patrunderea celtiilor pe teritoriul locuit de daci. Celtii au fost insotiti in navalirea loor si de bastarni. Geto-dacii au purtat numeroase lupte cu celtii si bastarnii. Alte dati i-au insotit in expeditiile lor de prada in Peninsula Balcanica.
Regi geto-daci
Alti regi geto-daci in aceasta perioada (secolul al III-lea i.Hr. – secolul al II-lea i.Hr.) au fost: Zalmodegicos si Rhemaxos (in Dobrogea), Oroles (in Transilvania).
Pericolul roman
În secolul al II-lea i.Hr. puterea romana avanseaza in Peninsula Balcanica. În anul 148 i.Hr., regatul macedonian este transformat in provincie romana.
SURSA 02
Istoria geto – dacilor începe odata cu stabilirea grecilor pe ţărmul de vest al Mării Negre (Pontus Euxinus), unde au întemeiat coloniile Tomis, Histria, Callatis, Olbia şi Appolonia, când tracii au intrat în contact cu lumea greacă. Istoricul grec Herodot a fost primul care i-a menţionat pe geţi, la nord de Dunăre. Din secolul al VI-lea î.Hr. se păstrează numeroase mărturii despre geto-daci, o entitate etno-istorică desprinsă din marele neam al tracilor. Primele descoperiri arheologice legate de aceştia au scos la iveală cultura Basarabi din Dobrogea, care se remarcă prin morminte tumulare şi o ceramică deosebită. Geto-dacii ocupau un spaţiu care cuprindea regiunea dintre lanţul Carpaţilor nordici şi Munţii Balcani.
Societatea geto-dacică a cunoscut o perioadă de înflorire sub domnia regelui Burebista (cca. 82 – 44 î.Hr.), contemporan cu Cezar şi duşman al acestuia şi prieten al lui Pompei. In jurul anului 70 î.Hr., condiţiile externe fiind favorabile şi acţiunile politice şi militare ale lui Burebista încununate cu succes, geto – dacii au ajuns să aibă o conducere unică şi fermă, ca şi o puternică organizare. Ţara lui Burebista, păstrându-şi orânduirea social – politică, s-a întărit prin cucerirea de către aceştia a oraşelor greceşti Tomis, Histria şi Callatis de pe ţărmul Mării Negre, ca şi prin eliminarea pericolului invaziei celţilor. Astfel, Burebista a preluat conducerea întregului ţinut traco-geto-dacic, care se întindea de la Munţii Haemus (Balcani) până la Carpaţii Păduroşi şi de la Tyras (Nistru) până la Tisa.
Controlând ambele maluri ale Dunării, Burebista a fost “cel dintâi şi cel mai mare dintre regii traci”, aşa cum este numit în scrierile lui Acornion din Dyionisopolis. Capitala statului geto-dacic se afla în zona munţilor Orăştie (Masivul şureanu). Acolo, Burebista şi-a dezvoltat un întreg sistem de fortificaţii, continuat de urmaşii săi Dicomes, Scoryllo şi Cotiso. Succesul strădaniilor sale de a asigura unitatea poporului geto-dacic, a limbii şi civilizaţiei sale, l-au făcut pe rege să se simtă tot mai puternic, ajungând să creadă că este capabil să-şi măsoare puterea cu romanii. Burebista era sprijinit de marele preot Deceneu. Profitând de războiul civil dintre Caesar şi Pompei, Burebista l-a sprijinit pe cel din urmă. Din nefericire, Cezar, care a câştigat războiul, s-a hotărât să se răzbune pe daci. Dar asasinarea sa, în anul 44. î.Hr., a dus la amânarea confruntării militare cu aproape 120 de ani. La scurt timp după moartea lui Cezar, Burebista a fost înlăturat, în urma unui complot al aristocraţiei, nemulţumită de puterea absolută a regelui. După căderea sa, statul a slăbit şi a pierdut din teritoriu.
Geto-dacii au cunoscut o noua perioadă de prosperitate culturală şi politică în timpul domniei lui Decebal (87-106 d.Hr.), când civilizaţia geto-dacă a atins apogeul. în secolul I î.Hr., odată cu extinderea Imperiului Roman, Dunărea a devenit frontiera dintre acesta şi statul geto-dacilor. Dobrogea se afla deja sub dominaţie romană începând cu domnia lui Augustus. Romanii au pornit război impotriva dacilor şi după o primă confruntare (87-89 d.Hr.), aceştia au purtat două războaie sângeroase în timpul împăratului Traian, în 101-102 şi respectiv 105-106. Geto-dacii au fost învinşi, iar Imperiul condus de Traian şi-a extins fruntariile peste Dunăre transformând o parte a Daciei în provincie imperială romană. Două monumente comemorează evenimentele unul este Columna lui Traian de la Roma, opera lui Apollodor din Damasc (113 d.Hr.), iar al doilea este Trophaeum Traiani de la Adamclisi (109 d.Hr.).
SURSA 03
Geto – dacii sunt una si aceeasi populatie, considerata de lumea antica ramura nordica a marelui neam al tracilor, care locuia pe actualul teritoriu al României. Denumirea de geti, folosita cu predilectie de scriitorii greci, desemneaza în ansamblu populatia geto-dacilor, dar are în vedere mai ales triburile si uniunile de triburi de pe malurile Istrului, de la Carpati si pâna la Balcani.
Cealalta denumire, de daci, preferata de autorii latini, se refera la populatia din regiunile intracarpatice si de vest ale Daciei. Vorbind despre marea expeditie a lui Darius împotriva scitilor, Herodot (Istorii, IV, 90-94) spune ca regele persilor, înainte de a ajunge la Istru, birui mai întâi pe geti. Acestia se cred nemuritori si sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci.
Pentru aceeasi perioada se mai întâlnesc unele stiri succinte si generale la Hecateu, Sofocle si Tucidide (Istoirii, II, 96, 1 ). Izvoarele îi pomenesc mai frecvent pe geto-daci începând cu a doua jumatate a sec.IV î.e.n.. Istoricul roman Trogus Pompeius (la Iustin, Istoria lui Filip, IX, 2) vorbeste de un rex histrianorum, probabil un conducator al getilor de la Dunarea de Jos.
În anul 335 î.e.n., Alexandru cel Mare, dupa cum ne povesteste istoricul grec Arrian (Expeditia lui Alexandru, I,5), ajungând la Dunare, întâmpina rezistenta getilor din stânga fluviului. O puternica forta getica avea sa distruga armata macedoneana si pe comandantul ei Zopyrion în anul 326 î.e.n., undeva în zona gurilor Dunarii, la întoarcerea acesteia din expeditia contra scitilor (Trogus Pompeius, la Iustin: Istoria lui Filip, XII, 2,16 si Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare, X, 1, 44).
Pe la 300 î.e.n. îi întâlnim pe getii din câmpia munteana uniti într-o mare si puternica uniune de triburi. Scriitorul antic Diodor din Sicilia (Biblioteca istorica, XXI, 11,12), relateaza ca getii condusi de regele Dromichete reusesc sa înfrânga cele doua expeditii ale lui Lysimach, întreprinse la nord de Dunare si sa faca prizonieri, mai intâi pe Agatocles, fiul acestuia, apoi pe însusi Lysimach, regele Traciei, care este dus în cetatea Helis, resedinta capeteniei gete, situata undeva în câmpia Dunarii. Plin de întelepciune si marinimie, Dromichete cruta viata lui Lysimach, dupa ce mai înainte l-a încarcat de daruri pe fiul acestuia, si-l elibereaza din captivitate. El primeste în schimb prietenia regelui trac, teritoriile ocupate si chiar pe fiica acestuia de sotie.
Pentru a doua jumatate a sec.III si începutul sec.II î.e.n., doua documente epigrafice descoperite la Histria, atesta prezenta la Dunarea de Jos, mai precis prin partile de sud ale Moldovei si nord-estului Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getica, pe nume Zalmodegikos si Rhemaxos. Aproximativ în aceeasi vreme, dupa cum spune Trogus Pompeius (la Iustin , Istoria lui Fili, XXXII, 3, 16), regele geto-dac Oroles, ce stapânea prin partile Moldovei, poate si în estul Transilvaniei, pedepseste pe supusii sai, pentru motivul ca nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic).
De la acelasi scriitor antic mai aflam ca puterea dacilor creste pe vremea regului Rubobostes. Secolele I î.e.n. înseamna, pe plan economic, politic si cultural, apogeul puterii geto-dacilor.
Aceasta perioada este dominata de cei doi mari regi ai Daciei, Burebista si Decebal. Primul care domneste aproximativ între anii 80-44 î.e.n. este denumit într-o inscriptie greceasca din Dionysopolis (Balcic) cel dintâi si cel mai puternic dintre toti regii care au domnit vreodata peste Tracia. Din informatiile scriitorilor antici (Geografia, VII, 3, 11) -Strabon contemporan cu marele rege dac – si Iordanes (Getica) rezulta ca Burebista a realizat unificarea triburilor geto-dace ajutat de marele preot Deceneu. În jurul anului 60 î.e.n., el distruge puterea celtilor taurisci si a boiilor, pâna în Slovacia, apoi cucereste orasele grecesti de pe coasta de vest si de nord a Marii Negre, de la Apollonia si pâna la Olbia.
Într-un timp relativ scurt, cuprins aproximativ între anii 60-48 î.e.n., Burebista reusesete sa întemeieze un mare regat, care se întindea spre vest si nord-vest pâna la Dunarea de Mijloc si Morava spre nord pâna la Carpatii Padurosi si spre est pâna la Nistru si Marea Neagra iar spre sud, peste Dobrogra pâna la Balcani. Stapân pe o Dacie mare si puternica, Burebista intervine în politica Romei, luând partea lui Pompei în disputa acestuia cu Cezar. Toate acestea sunt confirmate de relatarile lui Strabon:
“Ajungând în fruntea neamului sau, getul Burebista l-a înaltat atât de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci încât în câtiva ani a facut un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba, înca a ajuns sa fie temut si de romani.”
Dupa disparitia de pe arena politica a marelui rege geto-dac, pe la mijlocul celui de-al saselea deceniu al sec.I î.e.n. (45-44), izvoarele literare mentioneaza o serie de regi geto-daci, printre care se remarca Scorilo, Dicomes, Cotiso, Comosicus, Duras, si, în Dobrogea, Roles, Dapyx si Zyraxes.
O alta figura proeminenta a geto-dacilor, marele Diurpaneus supranumit DECEBAL, care va reface unitatea Daciei, este prezentat de Dio Cassius (Istoria romana, LXVII,6,1) ca un rege priceput în ale razboiului, iscusit la fapta, mester în a întinde curse si viteaz în lupta. Decebal, ultimul rege al Daciei libere, se remarca în mod deosebit prin razboaiele purtate împotriva romanilor, primele confruntari având loc în timpul împaratului Domitian.
Razboaiele daco-romane din anii 101-102 si 105-106, soldate cu înfrângerea si supunerea geto-dacilor, au însemnat si sfârsitul lui Decebal, o parte din tara fiind transformata în provincie romana. În toiul luptelor cu romanii, ca si de-a lungul întregii sale existente, Decebal s-a dovedit un mare conducator, priceput si abil în arta razboiului si în politica, ramânând un exemplu maret de daruire totala pentru binele si libertatea neamului sau. O imagine mai completa a ceea ce a însemnat istoria si civilizatia geto-dacilor în cadrul lumii antice rezulta din cercetarile arheologice.
Gratie acestor investigatii se cunosc acum numeroase asezari si cetati geto-dacice. Situate pe terasele râurilor, pe boturi de dealuri si coline subcarpatice, cele mai multe asezari apar ca centre întarite, prevazute cu santuri si valuri de aparare si cu pante abrupte. Uneori valurile sunt întarite cu ziduri de piatra (Cotnari-Moldova), alteori cu bârne si valatuci de chirpici ars (Popesti-Ilfov, Orbeasca de Sus – Teleorman, Margaritesti si Morungeav-Olt). Printre acestea au fost identificate si unele din davele lui Ptolomeu; Piroboridava-Poiana, Tamasidava-Racatau si Zargidava-Brad (Moldova), Argedava-Popesti (Muntenia), Buridava-Ocnita (Oltenia) si Ziridava-Pecica (Banat). De la Burebista la Decebal geto-dacii au ridicat, în zonele de dealuri subcarpatice si pe coline de munte, cetati cu ziduri durate în piatra.
Asemenea cetati au fost identificate si cercetate în muntii din zona Orastiei, la Gradistea Muncelului, unde se afla Sarmizegetusa, capitala Daciei, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, la care se adauga Piatra Craivii (jud.Alba), Banita la vest de bazinul Jiului, Tilisca (Sibiu), Polovragi (Oltenia) si Bâtca Doamnei (Piatra Neamt). În multe din aceste cetati s-au ridicat, pe lânga locuinte si ateliere, sanctuarea marete asemanatoare templelor antice greco-romane.
Cultura geto-dacilor, corespunzatoare celei de-a doua vârste a fierului (epoca Latene), cunoaste o evolutie în timp ce poate fi urmarita începând cu a doua jumatate a sec.V î.e.n.. Având ca fond principal traditiile si mostenirile locale anterioare, ea s-a constituit cu contributia si a unor elemente de influenta reciproca celtica. În sec.III-I î.e.n. si sec.I e.n., cultura geto-dacilor se generalizeaza, devenind unitara pentru întreaga Dacie. Dintre componentele culturii geto-dacice, ceramica este elementul cel mai raspândit si cel mai caracteristic. Geto-dacii au utilizat ceramica lucrata atât cu mâna, cât si cu roata.
Getii din zona Dunarii se dovedesc a fi mesteri priceputi în prelucrarea argintului si în realizarea unor adevarate opere de arta. Tezaurele de obiecte de argint, uneori aurite, descoperite la Agighiol (Dobrogra), Peretu, Gavanu (Muntenia), Craiova (Oltenia), alcatuite din coifuri, vase, piese de harnasament etc., se remarca prin executia tehnica si prin ornamentatia lor deosebita. În sec.I. î.e.n., geto-dacii dovedesc o deosebita indeminare în confectionarea unor obiecte de podoaba si vase-cupe lucrate într-un stil propriu, cum sunt cupele ornamentate, lantisoare, fibule, bratari si alte podoabe din tezaurele de la Sâncraieni, Cerbal, Surcea, Seica Mica (Transilvania), Herastrau, Merii Goala, Coada Malului, Poiana Gorii si Tifesti din Dacia extracarpatica.
În mod cu totul deosebit , geto-dacii se evidentiaza prin monetariile lor proprii. Ei emit o gama variata de monede de argint si aur folosind tehnica greceasca si preluând unele prototipuri macedonene. Toate acestea sunt emisiuni ale unor triburi si uniuni de triburi din sec.III-î.e.n.. În vremea lui Burebista se trece la o monetarie unica de tipul denarilor romani republicani.
Numeroasele unelte de fier descoperite în asezarile si cetatile geto-dacilor sunt o dovada a nivelului la care se situa mestesugul prelucrarii fierului, tâmplaria, agricultura, cioplitul pietrei, constructia de locuinte s.a. Tezaurele de monede, obiecte de podoaba si diferite alte produse de factura, greco-romana, venite pe calea schimburilor indica raporturile permanente ale geto-dacilor cu lumea exterioara. O serie de elemente de cultura geto-dacica continua sa supravietuiasca mult timp dupa cucerirea Daciei de catre romani, atât în cadrul provinciei, cât si în afara acesteia.
Sursa: http://www.ipedia.ro/geto-dacii-934/
Poporul geto-dac a mostenit, folosit, pastrat si aparat,
artefactele culturii si civilizatiei megalitice.
Am reiterat aceasta istorie,
spre aducere aminte celor care vor sa mai stie!
Admin
Sursa: Romania megalitica