Neurochirurg american dă în vileag planul de “sănătate” al guvernului: pacienții sunt lăsați să moară și sunt numiți “unități”.

În vremurile în care mulți s-au obișnuit să critice din reflex tagma medicală din România fără a se gândi la cauzele care determină tarele sistemului de sănătate – fac o paranteză – mi-a scris un prieten un gând profund pe care v-il împărtășesc:

Ocultei îi este frică de doctori pentru că aceștia ar putea deveni modele pentru popor – le dau intenționat salarii mici pentru a se compromite prin plocoane!

, întărind spusele unui mare Român ucis de bestiile comuniste, pe nume Traian Brăileanu :

Buna administrare a Statului se face prin crearea unei clase functionaresti bine pregatite din punct de vedere profesional si bine retribuite. Nu se poate aştepta cinste si corectitudine de la niste functionari muritori de foame. Cu sistemul întrebuinţat pana acum, de a ţine pe servitorii lui în permanentă mizerie, însusi Statul impinge pe funcţionari in bratele coruptiei.

… ei, în aceste vremuri în care unii mai slabi de înger inebuniti de propaganda infectă făcută împotriva României cred că L-au prins pe Dumnezeu de picior atunci când au “câștigat” la loteria vizelor, începe să transpară adevărul gol-goluț din tărâmul fost supranumit “al celor liberi”.

Un neurochirurg american spune pe șleau care sunt liniile directoare ale planului elaborat de către “Departamentul de sănătate și servicii umane” al SUA; punctele cheie sunt următoarele:

1. Dacă aveți peste 70 de ani și ajungeți la spital cu simptomele clasice ale unui anevrism sau ale unei hemoragii cerebrale, veți fi tratați cu “comfort”, în locul substanțelor anticoagulante și a operației pe creier de care aveți nevoie pentru a supraviețui. Cei care aveti stomacul pentru a privi asa ceva, astfel decurge operatia de “decupare” a unui anevrism cerebral:

Practic, sunteți lăsați să muriți într-un pat de spital, așa la modul leguminos. Cei care au citit “Brava lume nouă” scrisă de Aldous Huxley, știu exact despre ce vorbesc.

2. Arâtând un dispreț deplin față de om, “autoritățile” americane numesc pacienții “unități“. Chestiunea nu mai are nevoie de comentarii, ci trebuie ințeleasă ca atare: globalistii ne urăsc și ne doresc pe jumătate bolnavi câtă vreme suntem în slujba lor, după care putem crăpa precum ultimii câini. Fără probleme de conștiință, căci ăștia chipurile sunt “elite”, în ciuda fizicului scurt, urât și degenerat pe care majoritatea lor îl afișează.

Mai multe nu are rost să spun. Ascultați convorbirea purtată de către un neurochirurg american cu gazda unui “talk show”via unde radio – scurt și la obiect:

 Sursa: eufrosin.wordpress.com

Învingator şi Învins

Când învingătorul comite o greşeală, spune: Am greşit! şi învaţă lecţia.

Când învinsul comite o greşeală, spune: Nu e vina mea! şi aruncă vina pe alţii. 

Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător. 

Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii. 

Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el. 

Un învins crede în existenţa ghinionului. 

Un învingător munceşte mult, dar îşi şi creează mult timp liber pentru el însuşi. 

Un învins este o persoană mereu foarte ocupată, care nu are timp nici pentru ai lui. 

Un învingător înfrunta provocările una câte una. 

Un învins le evita şi nu îndrăzneşte să le înfrunte. 

Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi îl respectă.. 

Un învins face promisiuni, dar nu dă nici o asigurare. 

Un învingător spune: Sunt bun, dar voi fi şi mai bun! 

Un învins spune: Nu sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii! 

Un învingător ascultă, înţelege şi răspunde. 

Un învins mereu aşteaptă și când îi vine rândul să vorbească, caută scuze. 

Un învingător îi respecta pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi învaţă ceva de la ei. 

Un învins e împotriva celor care ştiu mai mult decât el şi tine cont numai de defectele lor. 

Un învingător spune: Trebuie să existe o cale mai bună de a o face. 

Un învins spune: Aşa am făcut-o întotdeauna! 

Un învingător este o parte din soluţie. 

Un învins este o parte din problemă. 

Un învingător ține seama de cum se vede zidul în întregime. 

Un învins ține seama de cărămida pe care trebuie să o pună. 

Un învingător ține să împărtăşească ceea ce a învățat. 

Un învins este egoist, păstrează numai pentru el, nu suportă să știe cineva mai mult decât el .

AŞA CĂ... PE TINE TE SALUT, 

CU DRAG. 

ÎNVINGĂTORULE ! 

 

SURSE

http://mundisense.wordpress.com/2012/05/13/invingator-si-invins/

Invingator Si Invins Superb

 

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

Acceptarea este alegerea de a cunoaşte că existenţa noastră depinde şi de altceva decât de logica minţii

Postat Maria

Se spune că viaţa curge în armonie şi toate evenimentele ei au la bază principiul armoniei sau Legea Armoniei Universale. Există o armonie tainică în natură, care reglează toate mişcările; vântul foşneşte sublim, topind arşiţa, ploaia răcoreşte şi hrăneşte pămantul, raurile, munţii, pomii, stelele, toate lucrurile, deşi par să funcţioneze separat, răspund tăcut şi sublim unei forţe universale, care le pune în legătură, dar şi în armonie.Principiul armoniei îşi găseşte un corespondent şi în evenimentele vieţii de zi cu zi, în psihologia umană, în relaţiile pe care le avem sau în cele pe care nu le mai avem. Totul este pătruns de acelaşi misterios principiu al vieţii, pe care noi îl înţelegem mai puţin pentru că felul în care el curge şi se manifestă în experienţa vieţii nu se potriveşte întotdeauna cu ceea ce ne dorim. Noi ieşim din armonie cu mişcările fireşti ale existenţei pentru că ne opunem evenimentelor nedorite şi ne opunem tocmai pentru că nu înţelegem că şi evenimentele nedorite lucrează pentru armonie şi echilibru. Dacă-i firesc să suferim cand pierdem o fiinţă dragă, dacă-i normal să plângem la o înmormântare, dacă-i firesc să suferim când ni se îmbolnăveşte o fiinţă apropiată, nu-i la fel de normal să ne simţim rău la o nuntă şi să ne împiedicm de mici amănunte ale vieţii, care n-au decat defectul de a fi aşezate altfel decat am vrea noi să fie. Suferinţa umană are manifestări anormale, în momente şi-n situaţii anormale şi acesta este un semnal al ieşirii noastre din armonie. Noi ne supărăm prea uşor; noi am vrea să aşezăm lumea într-o cutie de carton, ea să stea acolo, nemişcată, plistisitoare şi banală, dar şi de-ar sta lumea aşa, mintea ar zice că trebuia să fie altfel! Pentru mintea noastră, orice ar fi, nu-i prea bine. Pentru mintea omenească, orice s-ar schimba, sigur trebuia să fie altfel, sigur se putea mai bine şi sigur mintea are noi şi noi motive de suferinţă. De fapt, taina este una singură; mintea alege să sufere, mintea crede că ceea ce curge în armonia naturală e – de fapt – dizarmonis. Dar dizarmonia este doar interioară; mintea nu acceptă, nu înţelege, nu vrea ceva ce se întamplă. Mintea nu vrea sa se întample cum se întâmplă şi nu atât în privinţa lucrurilor mari, cu adevarat importante ale vieţii, ci în privinţa marunţişurilor. Mintea strigă că-i prea cald dacă-i cald, că-i prea frig dacă-i frig, că ploua prea mult dacă plouă, că un lucru mare-i prea mic şi unul mic trebuia să fie mai mare. Un ataşament de perfecţiune se poate ascunde sub această stridentă neacceptare mentală, pe care - conştientizând-o – o putem elimina şi, prin aceasta, devenim mai mult dispuşi să acceptăm curgerea experienţelor vieţii şi sensul lor, adesea de neînţeles pentru mintea noastră. Decizia de a accepta evenimentele, situaţiile de viaţă(măcar pe cele mai obişnuite, căci există şi evenimente grele, grave, tulburătoare, cu adevărat creatoare de suferinţă şi greu de acceptat) poate fi vindecătoare pentru oameni. Vom putea fi mai liniştiţi, mai înţelepţi, mai conectaţi la intuiţie şi mai fericiţi dacă nu ne-am storace sufletele şi creierele pentru fiecare mărunţiş; dacă am lăsa ploaia să vină când vine şi vântul să sufle cand suflă, dacă am lăsa copiii să se joace cât sunt copii şi să fie adulţi când sunt adulţi, dacă le-am permite evenimentelor să curgă, pur şi simplu, în ritmul lor, am observa că există o inteligenţă a vieţii, care lucrează dincolo de mintea noastră, mai puternic şi mai presus de orice înţelegere, capabilă să ne dea tot ce avem nevoie cand vine vremea şi când noi nu ne mai opunem prin suferinţă. Suferinţa este alegerea de a nu accepta armonia vieţii. Acceptarea este alegerea de a cunoaşte că existenţa noastră depinde şi de altceva decât de logica minţii; ea ne poate conecta la mersul armonios al existenţei, în interiorul căreia totul este necesar şi totul, cât ar părea de straniu sau de rău, e...bine! Totul e bine!

Maria Timuc 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Părintele Justin Pârvu: “Ne apropi­em de un sfârșit al Europei: ea tinde acum către un guvern unic. Acesta va fi sfârșitul libertății noastre, pentru că această guvernare va fi fără Dumnezeu”

Părinte, acum când situația economi­că și politică a țării e foarte bulver­santă, ce nădejde politică mai putem avea azi, când lipsește un conducător cu o linie politică echilibrată și care să îi pese de țară și de popor mai mult decât de propriul lui scaun?

Toate stăpânirile acestea noi so­cotim că sunt de la Dumnezeu, și avem datoria să ne supunem. Dar sunt stăpâniri dinafară care intră înăuntrul poporului, sărind peste gard, stăpâniri care intră pe ușa democratică a unui popor, care se impun prin modul lor de a guverna și nu sunt impuși dinafară. Care este mai tare în mitocănii acela guvernează, adică cel care are banul să îl poată corupe pe cel sărac. Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg. de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă? De aceea noi nu mai ieșim din această sta­re de mizerie. Pentru această mizerie nu e de vină doar Europa și pute­rile lumii, ci în primul rând se datorează lipsei noastre de administrare internă. Pentru că Europa nu vine la mine la primărie să mă controleze ce am lucrat eu într-o lună de zile și cum am asfaltat drumul.

Cel care guvernează trebuie să aibă durere de inimă pentru sărăcia bieților cetățeni. Atâta vreme cât nu avem la cârma țării oameni care să guverneze cu spirit de jertfă pentru popor și cu bi­necuvântarea lui Dumnezeu, nu ieșim la orizont. Căci așa era formula veche de altădată: “cu harul lui Dumnezeu, din mila lui Dumnezeu, Domn al acestei țări…”, și cu voința națiunii. O guvernare fără Dumnezeu este o guvernare fără conștiință. Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun.

Putem privi indiferenți la durerea și sărăcia omului de rând, care nici măcar bani de spitalizare nu are? Bolile s-au înmulțit, medicamentele și taxele de spitali­zare cresc de la o guvernare la alta. Neimplicându-ne, nu suntem cu toții vinovați pentru durerea și suferința celuilalt?

Durerea mare este peste tot, pentru că sunt puși să conducă  în stat oameni fără o autoritate profesională și fără o orientare câtuși de puțin prin Hristos. Azi voința poporului se clădește pe fal­sul acesta de la o alegere la alta, că îți dă doar impresia că ești alegător liber. Iar votul nostru nu este decât folosit și manipulat în slujba intereselor lor meschine. Decât să cheltui atâția bani pen­tru campanii electorale de paradă, mai bine s-ar face o școală, un spital din acei bani risipiți. Ei fac campanii, promisiuni și alegeri, dar peste tot însă sună a sărăcie. Oamenii aleși ar trebui trași la răspundere pentru ceea ce au făcut în orașul sau satul unde guvernează fiecare. Dar așa, dacă nimeni nu îi verifică și știu că nu plătesc pentru faptele lor, evident că fură și trage fiecare pentru interesul lui personal. Țara aceasta este guver­nată nu după nevoile și greutățile poporului, ci după bunul plac al șefului.

Datorită sărăciei, rata sinuciderii a crescut foarte mult. Ce îi sfătuiți pe acești oameni care sunt concediați de la muncă și societatea actuală nu le permite să se angaje­ze în altă parte, neavând cu ce să își întrețină familia?

La noi ar trebui să se implice mai mult Biseri­ca. Fiecare sat, fiecare parohie trebuie să aibă evidența și a ultimului sărac, astfel încât să poa­tă ajuta și familiile sărace din puținul pe care îl au. Dacă Biserica ar putea găsi anumite forme de organizare, astfel încât să construiască spitale, cantine, școli pentru familiile sărace, sau chiar instituții unde să poată oferi locuri de muncă creștinilor care sunt capabili să lucreze și nu au un loc de muncă. Biserica nu trebuie să facă po­litică, dar este datoare să intervină în societate atunci când sunt fel și fel de abuzuri și derapaje.

Să luăm exemplul Sf. Vasile cel Mare, care a format renumitele vasiliade, ce nu aveau alt scop decât să vină în ajutorul omului sărac, omului lipsit. El nu a căutat în primul rând să cri­tice viața politică din vremea sa, ci a propovăduit mila creștină în viața și societatea de toate zilele. Biserica nu are datoria doar să predice de la am­von despre virtuțile creștine. Avem modelul evanghelic în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, care nu a lăsat mulțimea să plece acasă flămândă, după ce le-a predicat des­pre Împărăția Cerurilor, ci a înmulțit pâinile și peștii, bineînțeles prin mi­nune dumnezeiască, de i-a săturat pe toți. Mântuitorul ne învață așadar că păstorii sunt datori să cerceteze și să vadă starea populației dacă e sau nu în nevoi, apoi, după puterea fiecă­ruia, să înmulțim și noi pâinea prin osteneala noastră omenească și cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși să dăm săracilor pâine. Nu suntem noi sfinți să facem minuni, dar avem datoria să ne ostenim cu puterile omenești în binele comunității. Fi­ecare parohie, cât de săracă ar fi, are o mică rezervă, de unde poate începe să sporească un bun obștesc, dar să fie într-adevăr aceste bu­nuri folosite cu durere de inimă, cu grija față de poporul acesta aflat în nevoi. Biserica să ofere credincioșilor, nu să ceară taxe și biruri pe care nu le pot duce.

Sărăcia aceasta este și o încurajare a uciderii în masă, prin avorturi. Vin oameni și îmi spun că nu au cu ce să crească pruncii, și de ce să îi mai facă? Până și ultima țărancă de la sat vine și îmi spune: „Nu am cu ce să îl cresc. Îl dau afară”. Păi femeia de la țară, de bine de rău, are acolo o bucată de pământ, o cană de făină. Dacă avortează nici atât cât au acum nu vor avea, pentru că Dumnezeu va lua de la ei belșugul. Doar familiile cu copii mulți vor rezista. Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va răspunde nevoilor acestor familii și chiar din copiii aceia crescuți în sărăcie, mai târziu poate veni ajutorul. Dar noi vrem acum imediat să ne dea Dumnezeu bani și belșug. Nu, Dumnezeu știe când și de ce îngăduie așa. Aceste familii și mame eroice duc greutățile țării, nu toate farfaralele care se plâng că nu pot face copii.

Se mai poate naște din poporul român un Con­stantin Brâncoveanu sau un Mihai Viteazul?

Acum nu. Un astfel de om la noi se naște o dată la 200 de ani. Deocamdată statul rămâne în somnul cel de moarte, nu se interesează, este insensibil la durerea po­porului. Față de un conducător necreștin nu poți avea încredere, ci doar să te temi de el. Iar dacă supușii lucrează de frică, acela nu mai este stat democratic. Este democrație comunistă, o formă mai plă­cută la vedere și înșelătoare simțurilor. Deja acum nu se mai pune problema să ne salveze un conducător român, acum se pune problema să ne salveze Europa și băncile internaționale. Azi românul simplu nădăjduiește în această Europă fals democratică. Vin aici creștini simpli, unii primari, și îmi spun: „Părinte, noi vrem să facem o intervenție în Euro­pa să ne dea pentru comună niște fon­duri europene”. Eu le spun: „Măi, băieți, încercați și voi, dar nu vă angajați prea mult, pentru că Europa e doar cu forma de ajutorare, dar în rest este o formă goa­lă, din care nu câștigi nimic”. Ne apropi­em de un sfârșit al Europei, în forma pe care o știm noi de odată; ea tinde acum către un guvern unic, ce va stăpâni toată lumea, în mod autoritar, ce va conduce toată politica și viața noastră economică. Dar acesta va fi sfârșitul libertății noastre, pentru că această guvernare va fi fără Dumnezeu.

De ce suntem din ce în ce mai dezbinați și nu ne putem uni și noi ca alte popoare care își câștigă niște drepturi? Până și în Basarabia, care este de un sânge cu noi, creștinii de acolo au protestat împreună cu preoții și episcopii împotriva actelor biometrice și au reușit să modifice legea creându-li-se alternative, nebiometrice. Pe când la noi există o luptă doar la nivel de teorie.(Nota Redactiei Ziaristi Online: Si in Romania exista alternativa prin eliberarea pasapoartelor temporare, normale, fara cip, valabile un an, ca urmare a campaniei societatii civile crestine din anii trecuti. In schimb, in Republica Moldova pasaportul biometric se elibereaza inclusiv copiilor sub 7 ani iar primul ministru Vladimir Filat se lauda ca este posesorul primului pasaport diplomatic biometric. Conform portalului Moldova Crestina in Basarabia exista “pasapoarte pentru crestini” fara cip dar si fara dreptul de a calatori: “Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (MTIC) anunţă cetăţenii care refuză să-şi facă paşaport biometric că vor putea solicita în continuare actul de identitate provizoriu (formularul numărul 9), care nu conţine număr de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi date biometrice suplimentare.Totodată, oficialii îi anunţă pe cetăţeni că respectivul act de identitate este valabil însă doar pe teritoriul Republicii Moldova şi nici o ţară din lume nu va permite intrarea pe teritoriul său a persoanei care deţine un astfel de paşaport, din simplul motiv că aceste acte nu sunt recunoscute şi nu corespund standardelor internaţionale.“ In urma protestelor de anul acesta a ramas valabil… “formularul numarul 9″, mai informeaza acelasi portal: “Deputatul PD, Alexandru Stoianoglo, susține că Formularul nr.9 va fi valabil în continuare fără a avea acel cod de identificare pe care enoriașii îl consideră diavolesc”. Totodata, Mitopolitul Vladimir al bisericii “moldovenesti” rusesti si-a linistit oitele pravoslavnice afirmand carespectivul cod nu reprezinta “semnul diavolului”).

Ce se întâmplă în Basarabia e un caz aparte. Ei sunt puși acolo între ciocan și nicovală, între Moscova și Bruxelles. Rușii nu au niciun interes să îi scape din mână pe basarabeni, ca nu cumva să se alieze cu Europa, sau cu România. Toți se tem, și Europa și Moscova, de o Românie unită. De aceea se și introduc fel și fel de diversiuni între români pentru a nu se putea coagula ceva trainic, special pentru a menține și accentua dezbinarea. Toți au nevoie să fure bunurile și pământurile României bogate. Și unii și alții au interes să folo­sească țara noastră pentru un eventual front aici între cele două puteri. Dar, bineînțeles, în afară de aceasta, basarabenii sunt și oameni credincioși care au stat acolo în picioare, zi și noapte, mili­tând pentru drepturile lor. Au mai multă stator­nicie decât noi. La noi nu ai cu cine să te aliezi, nu există niciun interes nobil la acești oameni poli­tici ca să ridice piatra aceasta de pe mormântul neamului nostru. O țin ferecată și cine să o ridice? Lor le merge bine acolo unde sunt, parlamen­tari, deputați, primari, au copii și rude de îngrășat. La noi fiecare se crede mai papă decât Papa. Interesele și orgoliile personale așa de tare întunecă mintea că fiecare vede în felul lui propriu, niciodată ca celălalt de lângă el. Cum să se unească? Dacă se dă o dispoziție de la Centrul Europei, apăi la noi în țară se aplică cu și mai mult zel.

Da, din păcate aceeași dezbinare persistă și în rândul credincioșilor din Biserică. Cum vom reuși să distingem pe viitor lupii de adevărații păstori? Bineștiind că se urmărește convocarea unui mare Sinod Ecumenic, prin care ierarhii ecumeniști să își întemeieze cu canoane mincinoase faptele lor neortodoxe. Deja sunt divergențe între Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și mai mulți ierarhi necompromiși din Sinodul Greciei pe această temă.

În cazul acesta e bine că la ei sunt divergențe, asta înseamnă că mai ai dreptul la opinie, la noi cine să protesteze dintre episcopi? La noi se supun cuminți. Aici e liniște, nu cumva să vorbească cineva de vreo problemă internă a Bisericii. Noi nu ne amestecăm și rămânem mai bine dezinteresați în „pace”. Se vrea distrugerea Bisericii Ortodoxe, singura forță care mai ține omenirea. Au început cu Iugoslavia, pe care au fărâmițat-o, au trecut în Grecia, tot ortodocși, unde au creat anarhie și criză economică, urmăm noi. Prin aceste măsuri anarhice pe care le vedem luate la nivelul țării noastre, se urmărește distruge­rea României și a Ortodoxiei, după modelul iugoslav. Tot o intenție de distrugere a Ortodoxiei este și ecumenismul, una mai subtilă, din interior, prin care i se distrug bazele și principiile canonice, fără de care Biserica nu poate exista. Dar ea va exista prin episcopii și păsto­rii care vor alege adevărul. Ecumeniștii au falsa impresie că vor putea aduce ceva nou în Biserica lui Hristos. Să nu uităm că Biserica este trupul al cărui cap este Hristos. Nu o poți rupe de la Hristos, care este calea, adevărul și viața. Ecumeniștii nu vor reuși nimic. Reali­tatea nu o poți schimba în funcție de interesele omenești. Realita­tea dumnezeiască rămâne aceeași în orice veac. Acest sinod care se urmărește nu are scopuri și intenții bune. Dacă ar avea un scop bun ar ține cont de celelalte si­noade ecumenice statornicite de Sfinții Părinți și care au rostit anateme împotriva celor ce nu le vor respecta. În numele cărui sfânt și al cărui duh vin ei acum să schimbe ceva în dogmele Bi­sericii? Și cine să schimbe? Niște oameni erodați în nedreptate? Duhul Sfânt grăiește prin gurile purtătorilor de Dumnezeu, nu purtătorilor de interese omenești. Cum au ei îndrăzneala să mo­difice hotărârile Sfinților Părinți?

Unii consideră că aceste rânduieli sunt învechite…

Bineînțeles, când nu îți convine și nu se potrivește cu interesul tău, sunt învechite… Dar Adevărul și Evanghelia se învechesc? Dumnezeu nu se învechește, Dumnezeu același este. Dar dacă noi supunem Biserica Statului, o facem o instituție omenească, în care păstorii sunt aleși de politici­eni… Iar cum politica se schimbă, așa și cei care se ghidează după guvernări politice. Noi mai în­tâi trebuie să fim oameni ai Bisericii, apoi ai Sta­tului. Ierarhul nu amestecă politica cu Biserica, merge după dispozițiile Domnului, nu ale Sta­tului. Ca cetățeni ne facem datoria față de stat, dar dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dum­nezeu ce este al lui Dumnezeu. Însă mulțimea cunoaște păstorul cel bun și creștinul adevărat se va duce după păstorul cel bun. Dacă mulțimea de credincioși cunoaște legea și canoanele Biseri­cii, scrierile Sfinților Părinți, atunci și episcopul va fi în ton cu credincioșii. Suntem datori să ară­tăm eventualele derapaje de la dogma ortodoxă, cum ar fi slujirea împreună cu celelalte biserici neortodoxe. Conviețuim, cum am mai spus, îm­preună, nu avem nimic cu cei de alte credințe, dar nu ne amestecăm și dizolvăm cultul creștin; fiecare slujește în legea lui, fără conflicte religioa­se, respectând dreptul fiecăruia de credință. De ce vin ei acum și ne amestecă? Nu cei care vor să amestece lucrurile produc dezbinarea? Dar noi știm că ei vor să formeze o biserică unică mondi­ală, după modelul politic.

Nu credeți că lipsește creștinilor noștri o bază de cunoștințe bisericești, catehetice și dogmatice? Fără cunoașterea predaniilor scrise de Sfinții Părinți, cum vom putea menține și apăra adevărul? Cărți se tot tipăresc, dar cine mai citește?

Cine să le spună oamenilor să citească Sfinții Părinți? Puțini sunt preoții care își povățuiesc tur­ma și o educă în duhul Sfinților Părinți. Acum de la amvon se predică din noile manuale de dogma­tică bisericească. Ei și-au făcut singuri manuale, pe care credinciosul mai este și obligat să le cumpere. Nu numai că se strecoară erori dogmatice, dar nu au măcar știința de a se adresa într-un limbaj atrac­tiv educativ. Nimeni nu citește din ce scriu ei. Ca­teheze ar trebui să facă fiecare preot cu parohia sa, cum era pe vremea mea, când părintele cu dascălul și alte personalități ale satului se uneau și organizau tabere de vacanță, în care făceau cateheze cu elevii, se discutau lucruri și de cultură și practice și se și bucurau de frumusețea vieții. Trebuie să știi mai întâi să îi introduci în atmosfera de a citi, de a căuta adevărul, mai ales în rândul tinerilor. Asta este mi­siunea preotului. Azi nu mai are nimeni grija cate­hizării, din ce în ce mai puțini sunt cei care se impli­că să formeze creștinul de mâine, atât un cetățean drept și onest, cât și un creștin evlavios, cunoscător al tradiției și învățăturilor Sfinților Părinți.

Dar mai degrabă mamele ar putea face cateheză cu copiii lor. La noi lipsește o cultură teologică profun­dă. Mamele, de mici, ar trebui să le pună în brațe copiilor lor cărți de rugăciune, povestiri cu sfinți, cateheze și mai târziu cărți teologice, învățăturile Sfinților, dintre care unele sunt accesibile tuturor, cum e Sf. Ioan Gură de Aur, de pildă.

Comuniunea în comunitate ar rezolva multe pro­bleme și de educație și de într-ajutorare. Dintr-o comunitate astfel dezvoltată se poate naște și un Constantin Brâncoveanu, și un Mihai Viteazul. Cu o pregătire spirituală și intelectuală putem avea prilejul să ne impunem în Europa și marilor puteri, apărându-ne drepturile noastre, credințele și obi­ceiurile predate nouă de Părinții noștri, care și-au dat viața pentru Biserică și pentru acest neam.

Interviu realizat de Monahia Fotini la 1 august 2012 si apărut în nr. 24 al revistei ATITUDINI

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Sursa: gandeste.org

Romania batjocurii - distrugeri ireversibile ale naturii în Muntii Fagaras

Avem o tara frumoasa, cu ape repezi, ideale pentru producerea de energie verde. Aceasta afacere prinde de-acum contur si la noi, dar tipic romanesc, distruge ecosistemul.

Romania, colt de rai, cu varfuri de munte si ape limpezi. Poti sa descoperi natura in toata splendoarea ei in aceste zone virgine, pentru care inca ne invidiaza o lume intreaga, dar care vibreaza azi in ritm de picamer.

Cum pretuim ce avem? Cu lucrari haotice, cu santiere iesite din litera proiectului, care invadeaza violent locuri neatinse de mii de ani. O tara intreaga e cuprinsa de frenezia construirii de microhidrocentrale. 3400 de rauri, din cele 4011 existente in tara noastra risca sa fie distruse in numele unor afaceri cu profituri de zeci de milioane de euro, care sapa in inima unor rezervatii naturale. Un intreg ecosistem distrus, culmea, in numele energiei verzi.

In acest moment, 34 de rauri, din zone protejate, sunt deja sub greutatea utilajelor.

Muntii Carpati au fost cuprinsi in totalitate de febra amenajarii de hidrocentrale. Un tavalug de investitii incorseteaza raurile repezi de o parte si de alta a Transfagarasanului. Departe de civilizatie, in spatele versantilor, se revarsa abuziv lucrari dezastruoase. Asa arata, in varianta autohtona, captarea de energie alternativa.

17 Septembrie 2011. Sintem in Muntii Fagaras, intr-o rezervatie naturala protejata. Aici, in sanul naturii, 10 microhidrocentrale vor fi ridicate pe 3 rauri: Capra, Buda si Otic. Un megaproiect inceput in forta in nordul judetului Arges, pentru care investitorii sunt blindati cu avize. Un dosar “beton” mai solid ca o stanca, o lucrare legala in acte care insa afecteaza iremediabil o intreaga rezervatie.

In amonte de santiere e liniste. Privind in jur ai spune ca esti in paradis. Natura in stare pura neatinsa de mana omului.

La doar cativa kilometri mai jos, dezastru. Cadrul de poveste cu apa cristalina, dispare brusc sub senile si cupe de escavator. In inima unei rezervatii, sit-ul Natura 2000-Muntii Fagarasului, arie protejata prin masuri impuse de uniunea Europeana, se sapa cu escavatoare in albia raului Buda.

Ovidiu Mihut, un profesor din Curtea de Arges si membru al unei organizatii de mediu priveste consternat cum este distrus ecosistemul. Stie ca-n palma, inca de cand era copil, toate aceste locuri care pana acum nu fusesera atinse de mana omului.

Pe discretia autoritatilor mizeaza si investitorii care, desi au avize care stipuleaza clar felul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile, au mana libera sa distruga albia raului. Pana acum nimeni n-a oprit dezastrul, desi mai multe ONG-uri au facut numeroase sesizari.

Legal, nici un utilaj n-ar fi trebuit sa atinga albia raului ci, confirm avizelor, tubulatura trebuia trasa la o jumatate de metru deasupra cotei de inundabilitate a raului, adica deasupra luciului apei semiingropat sau suprateran. Angajandu-se sa respecte aceste conditii, investitorii au dus la aprobare un memoriu tehnic care prevede in mod expres aceste obligatii.

Intre ce contin hartiile si ce se intampla in realitate e diferenta de la cer la pamant. Ioan Gherhes este presedintele unui ONG - Asociatia Romana de Mediu si de 2 luni incearca sa afle amanunte despre proiect.

A sapat dupa hartii, dar s-a lovit de un zid din partea autoritatilor. De ce? Pentru ca tipic romanesc, investitorii s-au folosit de un tertip: au cerut confidentialitate asupra proiectului invocand faptul ca microhidrocentralele sunt asimilate prin lege obiectivelor de interes national strategic. Autoritatile argesene raspund ca… investitorii au toate avizele. In urma utilajelor peisajul e apocaliptic.

Un raport al statului a identificat peste 4.000 de amplasamente ideale pentru microhidrocentrale pe 78.900 de km liniari de apa curgatoare, din care 98% rauri in Muntii Carpati. Pe scurt, cam toate raurile tarii ar putea sa intre sub senilele escavatoarelor, iar dezastrul ar putea fi similar celui de pe Capra Buda si Otic, din Arges. Aici se lucreaza la foc continuu.

In avize erau prevazute norme antipoluare de care muncitorii nu stiu insa nimic.

Investitorii au obtinut usor avizul de gospodarire a apelor, cu promisiunea ca vor respecta toate conditiile. In document scrie ca:

-traseul conductei “e aproximativ paralel cu albia“, adica prin legile matematicii rar se intersecteaza

-”e interzisa modificarea ori reducerea sectiunii de curgere a apei“

-interzisa e si “degradarea albiei si malurilor”.

-”In timpul executiei toate obstacolele trebuie indepartate“, si avizul mentioneaza inclusiv ca “sunt interzise lucrarile in perioada de migrare si reproducere a pestilor”. Ori santierul e in toi fix in aceasta perioada, cand e prohibitie la pastrav, lipan sau lostrita.

Hartiile sunt perfect in regula, avizul permite santierul, insa ce gasim in teren contrazice si documentele si legea. De altfel, la finalul avizului, scrie negru pe alb ca, in cazul in care nu se repecta conditiile, autorizatia isi valabilitatea si implicit santierul trebuie oprit.

Cu imaginile in care se vede clar cum se sapa in alba raului am mers la Garda Nationala de Mediu, autoritatea suprema pe control de mediu, cei care ar trebui sa-i verifice pe acesti investitori si sa se asigure ca se respecta legea.

Cel indignat e Silvian Ionescu comisar general al Garzii De Mediu. Privea cu stupoare aceste imagini in 27 septembrie si ii cerea imperativ prefectului de Arges sa sisteze lucrarile pana la verificari minutioase. Prefectul pare ca nu intelege vehementa sefului Garzii.

“Ei iti pun in fata hartiile, dar hartiile nu sunt reale! Inca odata, eu iti fac o hartie, ei ar fi trebuit sa aiba un studiu adecvat cu consultarea Consiliului al Parcului. Ori ei nu au nicio hartie, ori nu au consultat in niciun fel Parcul!”

Administratorul Parcului la care se refera Silvian Ionescu, sunt angajatii unui ocol Silvic din judetul Sibiu - aflat la peste 150 de km de locul dezastrului. Nu s-au sesizat in legatura cu lucrarile, nu au semnalat distrugerile din rezervatie si nicio autoritate locala nu a intervenit.

Prefectul de Arges, cel caruia Silvian Ionescu ii cerea sa opreasca santierul pare nedumerit. Cu o saptamana inainte, cand ne-am intalnit cu el, ne a ne asigura ca totul este in regula cu proiectul.

Ca o coincidenta, prefectul de Arges a fost seful Directiei Silvice Judetene in 2009, cand fix pentru proiectul microhidrocentralelor Directia facea un schimb de terenuri cu investitorii. Statul a cedat 24 de mii de mp, pe malurile raurilor, care sa poata fi defrisate si a primit pamant intr-o comuna, de la proprietarii proiectului, care sa fie impadurit ulterior. Fara acest schimb, investitorilor le-ar fi fost imposibil sa ridice centralele. Cand a fost sunat de seful Garzii de Mediu, a tinut sa-i aminteasca cine sunt cei care investesc in zona.

In spatele afacerii sunt doi dintre cei mai mai influenti oameni din Arges: Gheorghe Badea si Valentin Visoiu, asociati in firma care face microhidrocentralele. Primul, patron al mai multor firme cu contracte in industria auto si detinator al mai multor unitati turistice in zona Vidraru. Al doilea a ridicat cateva cartiere rezidentiale in Capitala si are un hotel de 5 stele in Pitesti. La proiectul microhidrocentralelor Visoiu e si beneficiar si constructor, angajatii sai lucreaza pe raurile distruse. Ambii asociati sunt in Top 300 al milionarilor Romaniei, fiecare cu averi fabuloase, de zeci de milioane de euro. Gheorghe Badea a acceptat un dialog, in numele investitorilor.

Miza proiectului e uriasa, la mijloc e o afacere extrem de banoasa, cu investitii si castiguri fabuloase.

Valoarea proiectului de pe cele 3 rauri depaseste 13 milioane de euro. Fiecare dintre cele 10 microhidrocentrale e profitabila. Dintr-una de capacitate medie, 2 megawati de exemplu, care costa in jur de 2,5 milioane de euro, dezvoltatorii pot scoate lejer aproape 200 de mii de euro pe an, profit numai din vanzarea megawatilor-ora produsi. La care se adauga inca peste 1 milion de euro in acelasi an, din certificatele verzi, pe care investitorii le iau pentru productia centralelor. Certificatele sunt asigurate de stat timp de 15 ani, timp in care investitia va fi recuperata de 10 ori, castigul ajunge la peste 20 de milioane de euro.

Ca sa aflam cum stau lucrurile de fapt am mers si la Apele Romane filiala Arges, cei care au dat initial avizul pentru deschiderea santierului in zona raului. I-am cerut detalii lui Adrian Moisescu, seful pe judet, cel care e responsabil direct pentru ca a semnat si parafat autorizatia si tot el ar trebui sa monitorizeze respectarea ei.

Directorul Adrian Moisescu nu vrea sa dea declaratii oficial, dar filmat pe ascuns face declaratii uluitoare. Pretinde ca nu se lucreaza in rau! Afirma ca nu i se permite de la Bucuresti sa ne dea explicatii, superiorii i-ar fi dat si o directiva in acest sens. Spune ca la santier nu sunt probleme si ca nu ar exista o conditie privind inaltimea la care se monteaza tubulatura. Pe scurt, contrazice prevederile memoriului tehnic in baza caruia el insusi a dat aviz.

Dupa aceasta intalnire am cerut sa vorbim cu sefii de la Bucuresti ai domnului Moisescu. Am primit in schimb un comunicat prin care suntem anuntati ca avizul „limiteaza efectele negative” si trebuie sa-i credem. Bagand conducta in rau, investitorul plateste o chirie la Apele Romane. Solutia este ieftina si convenabila constructorilor. Alternativa ar fi solutii prietenoase cu mediul, dar mult mai costisitoare si mai anevoioase.

Un patron ridica 3 microhidrocentrale in zona Harseni, pe raul Sebes in nordul judetului Brasov. A trait in Spania si Statele Unite, si revenit in Romania s-a gandit sa investeasca in energie verde. Proiectul lui arata altfel decat in Arges, adica nu face sapaturi in rau, pentru montarea conductei, ci o ingroapa paralel cu albia, la distanta. A inteles ca daca ar respecta avizele, i-ar fi aproape imposibil sa monteze legal tubulatura in apa.

Conform solutiei tehnice, o parte din debitul raului e captat in amonte, langa izvor, unde va functiona un baraj. Conducta e dusa pe langa un drum forestier si pe niste terenuri private, chiar si prin munte.

Brasoveanul Dan Frunza s-a gandit ca in orice moment autoritatile i-ar putea bloca o investitie de aproape 10 milioane de euro, daca s-ar baga cu santierul in albia raului.

Investitorul plateste pentru 3 centrale cat costa in Arges sa montezi 7. Are de spart pana la anul in roca versantului, dar respecta astfel toate avizele.

In Arges, in viziunea autoritatilor, situatia e clara: exista avize, nu mai conteaza daca sunt sau nu respectate. O dovada in plus ca in Romania, rezervatiile naturale sunt consfiintite prin lege, dar ignorate de autoritati.

Un alt caz controversat e legat de amenajari hidro, care se desfasoara pe raul Neagra, la Brosteni-judetul Suceava. Un loc feeric de munte, descris de marele Ion Creanga in “Amintiri din copilarie“, e acum scena unui santier pentru contruirea a sapte microcentrale. Membrii unui ONG de mediu sustin ca primarul a permis suspect de usor saparea in albia raului. In plus nici nu opreste dezastrul ecologic.

Dupa ce echipa noastra a parasit zona, Prefectul de Suceava a atacat la Tribunal hotararea Consiliului care a permis lucrarile. Cat dureaza procesul a suspendat santierul.

Judetul Caras Severin, in Muntii Poiana Tarcului, alte 2 microhidrocentrale schimba complet peiajul. Prin acest firicel de apa, mai subtire ca un pai, pastravii si lipanii ar trebui sa urce in amonte, cum fac de mii de ani. Dezastrul ecologic e vizibil.

Intr-un domeniu in care ar fi trebui sa se lucreze cu manusi, noi demonstram inca o data ca unde e lege e si tocmeala. Specialistii vorbesc deja despre un macel ecologic din cauza modului de lucru tipic romanesc.

Investitorii se grabesc sa puna in functiune microhidrocentralele, care sunt apoi legate la reteaua nationala Transelectrica, si curentul electric e purtat catre 8 distribuitori. Acestia la randul lor livreaza energia catre 130 de furnizori, celebrii “baieti destepti” din energie, care il vand mai departe romanilor. O piata sigura, cu profit garantat.

Un domeniu care i-a atras pana si pe investitorii fara bani, dar dornici de specula. Asa s-a nascut Mafia Amplasamentelor. Au fost emise deja in ultimii 2 ani aproape 600 de autorizatii pentru cateva mii de viitoare santiere. Oportunisti care si-au rezervat locul.

Cat timp raurile tarii sunt o comoara care se masoara doar in milioane de eurosi nu in bogatiile lasate de la Dumnezeu, proiectele demarate in numele ecologiei “curenteaza” natura, o sufoca, si o ucid.

In Muntii Fagaras proiectul merge inainte. Daca si cum e respectata natura nu intereseaza pe nimeni. Apele Romane, Garda de mediu sau Prefectura sunt 3 instututii care actioneaza „de forma” in acest caz. Cei care ar trebui sa controleze se umfla in pene sau evita sa intervina. Apa trece, santierele raman.

ONG-urile de mediu cer oprirea lucrarilor la microhidrocentralele de langa Transfagarasan

Mai multe ONG-uri de mediu cer oprirea lucrarilor la microhidrocentralele de langa Transfagarasan, care ar fi execute fara respectarea legislatiei de mediu si prin care sunt distruse mai multe rauri, ministrul Rovana Plumb promitand ca luni va face verificari la fata locului.

ONG-urile care alcatuiesc Coalitia pentru Mediu din Romania au reclamat de mai multe ori ca albiile raurilor de munte Capra, Buda si Otic, din judetul Arges, si odata cu ele habitate naturale protejate prin lege, au fost distruse in schimbul constructiei de microhidrocentrale.

Ministerul Mediului spune ca in perioada perioada iunie-august au fost facute controale pentru verificarea modului in care sunt respectate reglementarile in vigoare in cazul microhidrocentralelor din judetul Arges.

Totodata, ministrul Rovana Plumb va merge luni in judetul Arges, pentru a evalua situatia constructiilor de microhidrocentrale si pentru a dispune masurile necesare, potrivit Ministerului Mediului si Padurilor.

Organizatiile Ecopolis si Asociatia Salvati Dunarea si Delta au anuntat ca vor organiza, luni, o actiune de protest in zona raului Capra.
Directorul executiv al Asociatiei Salvati Dunarea si Delta, Dan Barbulescu, a declarat, duminica, pentru MEDIAFAX, ca ONG-urile de mediu cer autoritatilor sa ia masuri urgente pentru oprirea lucrarilor la microhidrocentralele de langa Transfagarasan.

Dan Barbulescu a precizat ca in cazul lucrarilor de construire a microhidrocentralelor pe raurile Buda, Capra si Otic, din Masivul Fagaras, judetul Arges, este incalcata legislatia de mediu.

El a dat ca exemplu raul Capra, unde lucrarile de constructie au afectat semnificativ albia raului prin lucrari de excavare, derogare, dinamitare si sapare a malurilor, fapt total interzis de legislatia in vigoare.

Totodata, Dan Barbulescu a precizat ca sectiunea de curgere a apei a fost ingustata dupa montarea unor conducte de aductiune, iar in prezent latimea sectiunii este mult mai mica decat albia existenta inainte de lucrari.

Coalitia pentru Mediu a trimis, in 22 august, o scrisoare deschisa ministrului Mediului si Padurilor, prin care a semnalat ilegalitatea lucrarilor de constructie a microhidrocentralelor din Muntii Fagaras si a cerut incetarea imediata a acestora.

Reprezentantii Coalitiei pentru Mediu spun ca abuzurile de mediu in cazul lucrarilor de constructie a microhidrocentralelor pe mai multe rauri de munte din Masivul Fagaras au dus la albii de rau distruse in totalitate de excavatoare, zone defrisate si debite de apa semnificativ diminuate.
Potrivit acestora, desi problemele au fost semnalate inca din noiembrie 2011, in prezent, lucrarile de captare si modificare a cursurilor raurilor continua, “sfidand legea si distrugand ireversibil printre putinele zone ramase neatinse in Romania”.

Coalitia pentru Mediu din Romania solicita Ministerului Mediului si Padurilor suspendarea actelor neconforme legislatiei in vigoare, “ce au fost emise abuziv”, readucerea raurilor la starea initiala si instituirea imediata a unui moratoriu pentru demararea unor proiecte similare pe apele de munte din Romania.

“In lipsa unei interventii rapide, exista riscul afectarii iremediabile a tuturor cursurilor de apa si ale ecositemelor aferente din Masivul Fagaras. Totodata, exista riscul crearii unui precedent extrem de periculos, avand in vedere ca lucrari similare se pregatesc pe majoritatea raurilor de munte din Romania”, scriu ONG-urile de mediu in scrisoarea deschisa adresata ministrului Mediului.
Ca raspuns la scrisoarea deschisa a Coalitiei pentru Mediu, Ministerul Mediului a comunicat ca in cazul microhidrocentralelor au fost facute mai multe controale, in perioada iunie-august, iar luni, ministrul Rovana Plumb va face o vizita in zona, pentru a evalua situatia.

Astfel, Garda Nationala de Mediu a facut, in perioada 14 iunie – 3 iulie, controale tematice privind respectarea conditiilor din actele de reglementare si stadiul realizarii lucrarilor la constructia microhidrocentralelor.

Ulterior, ministrul Rovana Plumb a dispus constituirea unei echipe mixte formate din reprezentanti ai Garzii de Mediu si ai Administratiei Nationale “Apele Romane” pentru efectuarea unui control suplimentar, in 22 august, la care sa fie evaluate situatia existenta in teren la momentul actual si progresul inregistrat in urma masurilor dispuse de catre institutiile din subordinea ministerului.

Ministrul Rovana Plumb ar urma sa aiba, saptamana viitoare, si o intrevedere cu reprezentantii Coalitiei pentru Mediu din Romania, pentru a discuta propunerile acestora, raspunzand astfel printr-o invitatie la dialog scrisorii deschise transmise de organizatie.

sursa: maimultverde.ro

Sursa:gandeste.org