Acceptarea este alegerea de a cunoaşte că existenţa noastră depinde şi de altceva decât de logica minţii

Postat Maria

Se spune că viaţa curge în armonie şi toate evenimentele ei au la bază principiul armoniei sau Legea Armoniei Universale. Există o armonie tainică în natură, care reglează toate mişcările; vântul foşneşte sublim, topind arşiţa, ploaia răcoreşte şi hrăneşte pămantul, raurile, munţii, pomii, stelele, toate lucrurile, deşi par să funcţioneze separat, răspund tăcut şi sublim unei forţe universale, care le pune în legătură, dar şi în armonie.Principiul armoniei îşi găseşte un corespondent şi în evenimentele vieţii de zi cu zi, în psihologia umană, în relaţiile pe care le avem sau în cele pe care nu le mai avem. Totul este pătruns de acelaşi misterios principiu al vieţii, pe care noi îl înţelegem mai puţin pentru că felul în care el curge şi se manifestă în experienţa vieţii nu se potriveşte întotdeauna cu ceea ce ne dorim. Noi ieşim din armonie cu mişcările fireşti ale existenţei pentru că ne opunem evenimentelor nedorite şi ne opunem tocmai pentru că nu înţelegem că şi evenimentele nedorite lucrează pentru armonie şi echilibru. Dacă-i firesc să suferim cand pierdem o fiinţă dragă, dacă-i normal să plângem la o înmormântare, dacă-i firesc să suferim când ni se îmbolnăveşte o fiinţă apropiată, nu-i la fel de normal să ne simţim rău la o nuntă şi să ne împiedicm de mici amănunte ale vieţii, care n-au decat defectul de a fi aşezate altfel decat am vrea noi să fie. Suferinţa umană are manifestări anormale, în momente şi-n situaţii anormale şi acesta este un semnal al ieşirii noastre din armonie. Noi ne supărăm prea uşor; noi am vrea să aşezăm lumea într-o cutie de carton, ea să stea acolo, nemişcată, plistisitoare şi banală, dar şi de-ar sta lumea aşa, mintea ar zice că trebuia să fie altfel! Pentru mintea noastră, orice ar fi, nu-i prea bine. Pentru mintea omenească, orice s-ar schimba, sigur trebuia să fie altfel, sigur se putea mai bine şi sigur mintea are noi şi noi motive de suferinţă. De fapt, taina este una singură; mintea alege să sufere, mintea crede că ceea ce curge în armonia naturală e – de fapt – dizarmonis. Dar dizarmonia este doar interioară; mintea nu acceptă, nu înţelege, nu vrea ceva ce se întamplă. Mintea nu vrea sa se întample cum se întâmplă şi nu atât în privinţa lucrurilor mari, cu adevarat importante ale vieţii, ci în privinţa marunţişurilor. Mintea strigă că-i prea cald dacă-i cald, că-i prea frig dacă-i frig, că ploua prea mult dacă plouă, că un lucru mare-i prea mic şi unul mic trebuia să fie mai mare. Un ataşament de perfecţiune se poate ascunde sub această stridentă neacceptare mentală, pe care - conştientizând-o – o putem elimina şi, prin aceasta, devenim mai mult dispuşi să acceptăm curgerea experienţelor vieţii şi sensul lor, adesea de neînţeles pentru mintea noastră. Decizia de a accepta evenimentele, situaţiile de viaţă(măcar pe cele mai obişnuite, căci există şi evenimente grele, grave, tulburătoare, cu adevărat creatoare de suferinţă şi greu de acceptat) poate fi vindecătoare pentru oameni. Vom putea fi mai liniştiţi, mai înţelepţi, mai conectaţi la intuiţie şi mai fericiţi dacă nu ne-am storace sufletele şi creierele pentru fiecare mărunţiş; dacă am lăsa ploaia să vină când vine şi vântul să sufle cand suflă, dacă am lăsa copiii să se joace cât sunt copii şi să fie adulţi când sunt adulţi, dacă le-am permite evenimentelor să curgă, pur şi simplu, în ritmul lor, am observa că există o inteligenţă a vieţii, care lucrează dincolo de mintea noastră, mai puternic şi mai presus de orice înţelegere, capabilă să ne dea tot ce avem nevoie cand vine vremea şi când noi nu ne mai opunem prin suferinţă. Suferinţa este alegerea de a nu accepta armonia vieţii. Acceptarea este alegerea de a cunoaşte că existenţa noastră depinde şi de altceva decât de logica minţii; ea ne poate conecta la mersul armonios al existenţei, în interiorul căreia totul este necesar şi totul, cât ar părea de straniu sau de rău, e...bine! Totul e bine!

Maria Timuc 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Mărturisiţi-vă şi iubiţi neîncetat şi imediat, acceptaţi orice provocare a sufletului, faceţi-vă obicei să echilibraţi şi să vă eliminaţi frica şi să iubiti mai ales ceea ce pare că nu înţelegeţi!

Postat Maria

Adevăr vă spun că mai avem puţin! Mai este ultima sforţare, ultimul hei-rup! Lumea aceasta este din ce în ce mai greu de înţeles, absurditatea lumii este din ce în ce mai mare, comportamentul oamenilor este din ce în ce mai absurd. Pe acolo unde nu îţi vine să crezi apar aspiratoarele de lumină, reptile veritabile, rămăşiţe a ceea ce a venit şi a nu s-a vrut plecat fără să-şi lase semne prin victime directe şi colaterale. Nu sunt eu ceea ce unii ar vrea să fiu dar nu sunt eu nici ceea ce alţii ar vrea să fiu. Dar sunt unul din cei care vin să vă spună despre paşii timpurilor viitoare: să nu fie bărbat, femeie sau biserică, ori altcineva care să vă spună, că sunteţi mai puţini în ceva, decât Dumnezeu. Iar recompensa mea este posibilitatea de a face mai uşoară pentru alţii cărarea. Să nu vă temeţi de nebunia vieţii căci este iluzorie. Tot ce e în jur, pornind de la suferinţă şi mergând până la fericirea supremă, totul este controlat în parametri bine coordonaţi. Nu există secrete, nu mai există secrete de acum. Cei care acum străbat timpul de aşa-zisă fericire ar trebui să stea să se întrebe dacă în ceea ce cred este peren sau efemer. Pe cei care îşi caută desfătări şi plăceri în goana căutătoare de victime, ar trebui acum, mai mult ca niciodată, dacă ceea ce fură le este necesar sau îşi agonisesc ceea ce le va fi motiv de cădere explozivă. Şi mai sunt şi cei care tot fug şi fug spre lauda deşartă... Deschideţi-vă mintea şi sufletele şi credeţi în voi, voi cei ce prin suferinţă şi îndurare trebuie să vă reveniţi pe drumul către zilele mâinelui continuu. Suferiţi plătind greşelile cele ce, prin zilele anilor trecuţi nu aţi ştiut să le depăşiţi. Mărturisiţi-vă şi iubiţi neîncetat şi imediat, acceptaţi orice provocare a sufletului, faceţi-vă obicei să echilibraţi şi să vă eliminaţi frica şi să iubiti mai ales ceea ce pare că nu înţelegeţi! Căci toate v-au fost aduse în viaţă ca să vă întoarceţi la forma ce v-aţi dorit-o, v-aţi ales-o şi fiind voi acceptaţii şi aleşii lumii viitoare. Dacă încă nu înţelegeţi nu vă mai înfierbântaţi, este doar un semn că multele fapte mai puţin bune nu s-au dizolvat în lumina care v-a înconjurat şi pe care o resimţiţi în voi şi pe lângă voi. Lăsaţi-vă vouă nu prin gândurile omului în care sunteţi şi mult timp de acum încolo veţi fi, ci prin trăiri şi fapte. Lăsaţi-vă vouă şi nu alungaţi pe cei care, asemenea vouă fiind, alături şi pentru voi, cu voi împreună, în felul lor de a fi, au primit să sufere şi să se bucure cu voi şi pentru voi, până se vor împlini toate câte voi vi le-aţi ales să le faceţi. Vă e poate mai drag cântul mieros al celor ce se vor încălziţi la sân, vă este poate prea multă teamă de a nu veni unii sau alţii şi a vă judeca, dar, lăsându-vă vouă, pentru un timp, de nu vă ştiţi a fi încă Lumină celor trimişi vouă, până când vă veţi putea lăsa a fi una cu toată lumea în care veţi merge. V-au fost trezire suferinţele pe care le-aţi îndurat? Veţi aceepta adevărul că n-a fost decât trezirea de dinaintea altei adormiri? Acum semnele sunt clare, foarte clare că este timpul de a intra în marea Lumină! Sper să vedeţi şi voi cât de curând Lumina pe care o văd eu astăzi! Ea este în fiecare din voi, de la primul până la ultimul, de la cel mai bun şi până la cel mai puţin bun şi aşteaptă şansa pe care trebuie să i-o daţi să poată izbucni.

Dacă din cele ce v-au fost fapte şi acum le refuzaţi, v-aţi gândit că doar dacă le veţi face, de data asta în armonie cu noua situaţie, este tocmai pentru că altă modalitate de a rupe urzelile răului nu există? Nu vă mai răstălmăciţi menirea prin gândul că aşa e rău pentru că aţi vrut să fie bine şi a ieşit cândva rău. Aţi greşit atunci acceptând ceea ce nu trebuia, acum să greşiti neacceptând ceea ce trebuie? Readuceţi-vă vibraţiile în armonie cu matricea iniţială, nu perpetuaţi în a vă lenevi pe o stare ce chiar dacă nu e tocmai rea, este mai jos decât ceea ce aveţi nevoie. Nu mai staţi cu nimic ancoraţi de trecut căci dacă acolo e o ancoră sau o legătură grea şi foarte grea, ceea ce vă ridică voi chiar credeţi că nu vă va produce mai mare suferinţă? Un titlu, un nume, o poziţiei ierarhică, nu vă mai aduce neapărat ceva bun. Poate că e mai repede încărcat de toate urmele greşelilor trecutului şi voi, din necunoaştere, din neacceptare, din preconcepţii, din frică sau din lene, vă atrageţi mereu aceleaşi vibraţii care vă sfâşie pe dinăuntrul vostru, oprindu-vă în drumul spre cunoaştere spre drumul acela în care nu vă veţi mai plânge că nu vedeţi. Cum să scăpaţi de sărăcie dacă vibraţia ce o aveţi acum e încărcată de greşelile care v-au dus la sărăcie? Cum să scăpaţi de imaginea că sunteţi omul ce nu a făcut bine dacă purtaţi vibraţia timpurilor în care nu aţi făcut sau s-a considerat că nu aţi făcut bine? Dacă vă pare rău, dacă vi se pare că nu este bine, dacă vi se pare că vi se strică ceva din ceea ce sunteţi sau că puteţi să supăraţi pe cineva, nu vreţi să acceptaţi cu seninătate că acestea nu sunt decât ataşamente pe care le daţi o importanţă mare prin gândurile fiinţei trup şi nu a fiinţei suflet? Când cineva face un pas în evoluţia vibraţiilor, face loc pentru cei care vin în urma lui. Spuneţi Da vieţii, şi asta vă va ridica vibraţiile. Rezonanţa sa astfel se extinde asupra tuturor părţilor lumii. Cei care acum reexperimentează viaţa în doi, e timpul să înţeleagă acest reexperiment pentru trebuinţa învăţarii lecţiei că se pot crea minuni împreună. Pentru că Inteligenţei Divine îi place să apropie entităţi care pot şi vor să creeze minuni şi să se joace cu aceste energii într-un curent abundent. Şi nu vă mai speriaţi că, acum, când lumea stă pe o muchie de pe marginea prăpastiei, cei care se vor salvaţi doar pe sine îşi arată adevărata faţă. Din şase-şapte veţi găsi doar unul care nu-l va interesa doar salvarea proprie. De v-aţi avut alături neprieteni ce se gudurau pe lângă voi ridicând prietenia în slăvi, acum veţi înţelege că prietenia lor a ţinut doar atât cât v-au putut ţine acolo unde sunt ei, când aţi pus la bătaie lumina voastră de care ei aveau nevoie. Fiecare pasăre pe limba ei piere. S-au pus pe fugă atunci când v-au chemat spre ei în disperata chemare a mirajului dar vor să vă arate desconsideraţie. Dacă ar fi uşor să fii om, toată lumea asta ar alege. Şansa lor de a fi oameni şi-au spulberat-o singuri, nu vă mai lăsaţi ucişi de dorinţa lor de a fi slugarnicii lor ridicători în slăvi. Vi-i dat să treceţi dinspre suferinţă înspre împlinire. În puterea voastră stă s-o faceţi cât mai repede. Misiunile voastre trebuie să se împlineacă. Aceia care spre a împlini această misiune a voastră au răspuns prezent la cererea Divinităţii de a vă fi de ajutor au nevoie doar de a vă dori şi a exprima dorinţa voastră de împlinire necondiţionată şi nejertfită pe altarele realităţii lumii de acum pentru a vă arăta, mai mult decât până acum că totul vă este posibil. La un loc cu ei, câţi vor fi, unul sau mai mulţi, veţi urca pe crestele cele pline de Lumină. Despre fiecare dintre voi nu pot eu aici, acum să spun. Dar asta nu înseamnă că nu ar fi posibil să vă spun. De mă veţi întreba răspunsuri veţi afla, bucurătoare sau supărătoare, după cum vor fi să fie sau după cum voi, cei în suferinţă, sunteţi acum. N-am să mă apuc să schimb lumea, nici eu, nici ceilalţi ca mine. Nici voi să nu o faceţi! Cu cei ce nu vor să se schimbe fiţi buni spunând ambiţiilor lor un “Ei, şi?” care să îi facă şi pe ei să se întrebe de ce sunteţi altfel. Doar aşa se vor trezi cei care mai pot să o facă. Timp e prea puţin ca ei să mai poată fi schimbaţi de noi, de voi, sau împreună. Timp nu mai este decât pentru ca voi să nu mai existe, voi să se contopească în unicul şi nepieritorul noi. Căci pe cei ce cred că de pe muchia marginii prăpastiei se pot salva doar pe ei, nu-i poate salva decât căderea în prăpastie!

Sunt om, vreau sa fiu liber 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Răbdarea ar putea însemna tocmai înţelegerea factorului neprevăzut şi acceptarea lui în dinamica existenţei, înţelegerea faptului că nu putem planifica totul în viaţă

Postat Maria

Un tânăr eminent declara la un post tv că ”el nu are răbdare să aştepte ceva sau pe cineva”, că a aştepta pe cineva care întârzie la o întânire este inacceptabilă pentru el. Nerăbdarea ar putea fi o calitate uneori, dar – în cele mai multe împrejurări – ea poate deveni un defect şi o plasă de păiajen sau o capcană. Nerăbdarea stimulează mintea noastră negativă, iar mintea care gândeşte negativ creează agitaţie. Ce-i nerăbdarea, ce altceva decât un exces de agitaţie interioară, în lăuntrul căreia omul gândeşte câte-n lună şi-n stele? Mintea agitată se lamentează, se îngrijorează, respinge eroarea, greşeala altui om, uneori se înfricoşează, ca atunci când părinţii îşi aşteaptă copiii să vină acasă, este noapte, se face tot mai târziu, iar minţile părinţilor se agită; ”Dacă a avut un accident? Dacă i s-a întâmplat ceva rău? Dacă... şi iarăşi dacă...”, asta-i cheia minţii negative, neliniştite şi nerăbdătoare. Răbdarea presupune pace interioară. Părintele, care-şi aşteaptă copilul ”întârziat” în pace, gândeşte că acesta se simte fericit, e-n compania prietenilor, fericirea copilului e ceea ce îi doreşte şi el...Răbadarea-i pozitivă, nerăbadarea-i înşelătoare, ea e un alt fel de a spune că aşteaptăm mental să se întâmple ceva rău, ceva nedorit. Teamă, îndoială, iritare, judecată, mânie, neacceptare, angoasă; iată doar câteva dintre trăsăturile nerăbdării! Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le putem face pentru noi înşine şi nu uneori, ci cât mai des cu putiinţă, poate chiar ca pe un exerciţiu mental şi emoţional zilnic, este acela de a ne educa răbdarea. Femeia care-şi aşteaptă soţul la o anumită oră, soţul care-şi aşteaptă soţia să se îmbrace pentru o petrecere, prietenul aşteptat la o întâlnire, cel ce aşteaptă la ghişeu, unde s-a înfiinţat o coadă sănătoasă; iată doar o măruntă parte dintre situaţiile de viaţă care ne cer să ne desăvârşim răbdarea şi, împreună cu ea, acceptarea. Viaţa de zi cu zi şi experienţele ei sunt continuu presărate cu evenimente cărora le putem răspunde cu nelinişte, neacceptare şi mânie, cu teamă şi iritare sau cu acceptare, înţelegere şi convingerea că sensul situaţiei, oricare ar fi ea, se poate dezvălui tocmai prin faptul că se întâmplă ceva neaşteptat. Acel ceva neaşteptat poate avea urmări binevoitoare, plăcute sau chiar excepţionale atunci când răbdarea ne permite să-i lăsăm vieţii paşii pe care vrea să-i facă în propriul ei dans. Nerăbdarea ar putea fi un soi de indisponibilitate pentru surpriză, pentru neaşteptat, pentru hazard, pentru întoarceri spectaculoase. Nerăbdarea ar putea fi o frică de ceea ce nu ai prevăzut raţional, o teamă de necunoscut, o teamă de schimbare, o teamă de experienţă neprevăzută. Răbdarea ar putea însemna tocmai înţelegerea factorului neprevăzut şi acceptarea lui în dinamica existenţei, înţelegerea faptului că nu putem planifica totul în viaţă. Când lucrurile nu se întâmplă aşa cum aşteptăm, sperăm sau planificăm se poate să ne pierdem cumpătul, răbdarea, acceptarea şi liniştea sufletească. Neliniştea ne poate lua cu valurile ei zăngănitoare, iar în starea de nelinişte nici raţiunea, nici sufletul nu se pot manifesta coerent. Nerăbadrea-i un semnal al faptului că gândim împotriva surprizei din existenţă, ne împotrivim curgerii ei, acţionăm pripit şi, prin asta, se poate să respingem binele ce poate veni neplanificat, neaşteptat, tocmai pentru că cineva a întârziat într-o zi la o banală întâlnire!

Maria Timuc 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Acceptă-ți sentimentele într-un mod responsabil

Negarea propriilor sentimente nu înseamnă că acestea mor sau nu mai există, ori că energiile lor nu mai operează în câmpul nostru energetic. Dimpotrivă, atât timp cât vor rămâne nerezolvate, energia lor va rămâne în interiorul nostru, continuând să crească şi să se amplifice la fel ca o drojdie. Ea va atrage către sine toate vibraţiile similare din atmosferă, inclusiv a celorlalte emoţii negative din interiorul corpului nostru. Aceste energii reunite creează astfel un blocaj, care acţionează la fel ca un baraj ce împiedică fluxul normal al apei şi care scurtcircuitează sistemul nostru energetic în o mie şi unul de feluri, pe care de cele mai multe ori nici măcar nu ni le putem imagina. Dacă aceste sentimente rămân nerezolvate, procesul continuă să se amplifice, iar efectele perturbatoare pot fi fără număr. Dacă te afli în această situaţie, începe prin a recunoaşte aceste efecte şi necesitatea schimbării.

Aceste sentimente nerezolvate nu pot fi considerate moarte şi îngropate, întrucât energia lor continuă să fie vie, rezonând pe un anumit nivel al fiinţei noastre. La un moment dat, ele se vor manifesta într-un fel sau altul. De aceea, transformarea energiei lor negative într-o energie pozitivă şi vindecătoare conferă un mare sentiment de eliberare interioară.

Sentimentele sunt energie, deci pot fi sublimate. Altfel spus, vibraţia lor poate fi transformată dintr-una negativă într-una pozitivă. Aceste sentimente negative pot fi rezolvate pentru totdeauna. Procesul este minunat, amuzant, terapeutic, vindecător şi generator de mari beneficii. El îţi permite să intri în contact cu întregul tău potenţial adormit, nerealizat, dar care îţi este inerent.

Care a fost prima ta reacţie atunci când ai aflat că TU ÎNSUŢI ai putea fi cauza şi creatorul tuturor problemelor cu care te confrunţi, inclusiv al tuturor bolilor tale? […]Este infinit mai puţin dureros să crezi că altcineva este de vină pentru problemele tale de sănătate, sau pentru orice fel de alte probleme. Din păcate, atunci când învinovăţim pe altcineva, apar două dificultăţi. Pe de o parte, acuzarea altor persoane ne protejează sistemul inconştient de supravieţuire. Ea ne permite să rămânem în zona noastră de confort psihic, în care ne simţim în siguranţă. Din păcate, în acest fel noi blocăm procesul creşterii noastre interioare, care ne-ar putea elibera de condiţionarea noastră anterioară.

Pe de altă parte, dacă ne-am învăţat să dăm întotdeauna vina pe altcineva, fără să ne asumăm vreodată responsabilitatea pentru sentimentele, emoţiile şi gândurile noastre, noi sfârşim prin a nu ne mai recunoaşte aceste trăiri care fac parte integrantă din fiinţa noastă. „Şi ce dacă?”, te-ai putea întreba. Atunci când îi învinovăţim pe cei din jur, nu putem învăţa din propriile noastre experienţe şi nu ne putem maturiza psihic, proiectând astfel asupra altora puterea noastră personală, respectiv voinţa şi libertatea noastră de a face alegeri. Practic, noi îi lăsăm pe ceilalţi să fie responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, nemaiavând la îndemână nicio pârghie prin care să preluăm controlul asupra acesteia. De aceea, dacă dorim să ne păstrăm aceste comori supreme, singurele care fac ca viaţa să merite să fie trăită – puterea personală, autocontrolul, voinţa şi libertatea de a face alegeri –, noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente, emoţii şi gânduri, inclusiv pentru atitudinile şi reacţiile derivate din ele. În acest fel, noi vom deveni singurii responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.

Dacă vom depăşi nevoia de a-i învinovăţi pe ceilalţi, nu vom mai fi o victimă a circumstanţelor exterioare ale vieţii. Altfel spus, vom elimina din viaţa noastră tiparul victimei. Dacă vom înţelege că toate greutăţile prin care trecem sunt rezultatul Legii Cauzei şi Efectului, noi vom fi motivaţi să căutăm „cauzele” circumstanţelor noastre actuale, astfel încât să putem schimba „efectele” lor, adică situaţiile neplăcute în care ne aflăm.

Dacă profesorii nu ne-ar fi obligat la şcoală să învăţăm adunarea şi scăderea, apoi înmulţirea şi împărţirea, crezi că am fi reuşit vreodată să facem acest lucru pe cont propriu? Puţin probabil. Dacă vom deveni conştienţi de faptul că fiecare provocare din viaţa noastră reprezintă o experienţă din care putem învăţa ceva şi dacă ne vom propune să facem tot ce ne stă în puteri pentru a depăşi toate obstacolele care ne ies în cale, noi vom putea ieşi din actuala zonă de confort psihic, ridicându-ne pe un nivel superior de conştiinţă. Pe de altă parte, dacă vom rămâne în actuala zonă de confort psihic, urmând calea minimei rezistenţe, noi ne vom bloca singuri progresul. Reţine acest lucru: rămânerea în interiorul zonei de confort echivalează cu blocarea creşterii spirituale.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ieşim din această zonă de confort psihic, să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre atitudini şi să ne lărgim orizonturile riscând să facem un mic efort, sau chiar unul mai mare! Dacă vom accepta acest risc şi vom păşi în afara zonei noastre de confort psihic, procesul de creştere spirituală va începe automat.

Adeseori, acesta se dovedeşte neconfortabil, sau chiar dureros, dar creşterea nu poate fi concepută fără acest disconfort. Pe măsură ce ne vom acomoda cu noua situaţie, experienţele noastre vor deveni din ce în ce mai puţin dureroase, din ce în ce mai puţin înspăimântătoare şi din ce în ce mai confortabile. Partea cea mai interesantă este că noi putem să ne continuăm creşterea spirituală chiar şi fără vreo senzaţie de disconfort.

Un alt motiv pentru care noi nu dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre gânduri şi sentimente (proces numit negare) este acela că dacă am admite că NOI suntem cei care ne-am provocat singuri toată această suferinţă, boala sau problemele cu care ne confruntăm, ar însemna să recunoaştem că am greşit în toţi aceşti ani în foarte multe privinţe. Noi preferăm să rămânem în starea de negare, întrucât ne simţim atacaţi sau ameninţaţi. Foarte mulţi oameni nu sunt dispuşi să îşi asumefaptul că au greşit, întrucât îşi bazează identitatea pe un sistem de convingeri incorecte, la care se rezumă însă întreaga lor filozofie de viaţă. Dacă şi-ar asuma propriile greşeli, multe din aceste convingeri s-ar prăbuşi, iar ei s-ar simţi extrem de vulnerabili. O astfel de experienţă poate spulbera literalmente identitatea unei persoane, aruncând-o într-o confuzie totală, care ar face-o să îşi piardă orice punct de referinţă. Din cauza dezorientării, ea nu şi-ar mai da seama cine este şi încotro se îndreaptă.

De aceea, decât să experimenteze un astfel de disconfort şi o astfel de vulnerabilitate, foarte mulţi oameni preferă să revină la vechiul lor mod de a fi, refuzând să privească în faţă realitatea. Ei nu sunt capabili să recunoască faptul că ceea ce au căutat atâta vreme a fost maturizarea spirituală, şi implicit spaţiul mai sigur pe care îl asigură aceasta.

Ceea ce foarte puţini oameni înţeleg este faptul că greşelile sunt permise, că nu este nicio problemă dacă greşesc. Noi am crescut într-o societate care ne-a programat să avem cu orice preţ dreptate. De aceea, schimbarea acestei prejudecăţi poate părea extrem de înspăimântătoare şi de dureroasă. Această ajustare atât de dificilă se datorează faptului că mintea noastră este convinsă că trebuie să aibă cu orice preţdreptate şi să îşi justifice toate acţiunile.

Îngăduie-ţi să greşeşti. Acordă-ţi permisiunea să nu ai dreptate. Numai în acest fel vei învăţa să îţi schimbi condiţionarea mentală. Dacă oamenii ar putea să renunţe la convingerea subconştientă că trebuie să aibă cu orice preţ dreptate, înlocuind cuvântuldreptate cu cuvântul corect, probabil că tranziţia ar fi ceva mai uşoară. Poate că egoul nu s-ar mai simţi atât de traumatizat la gândul că trebuie să renunţe să îşi mai justificetot timpul acţiunile şi să aibă în permanenţă dreptate. Ori de câte ori simţi nevoia să ai dreptate cu orice preţ, pune-ţi întrebarea: „La urma urmelor, chiar contează atât de mult?” De cele mai multe ori, dacă vei răspunde cinstit la această întrebare, vei constata că răspunsul este: „Nu, nu contează deloc!”

O altă întrebare pe care ţi-o poţi pune este cea pe care o recomandă dr. Jampolsky în cartea sa: „Ce ai prefera: să ai dreptate sau să trăieşti într-o stare de pace interioară?” Dacă vei ajunge să îţi spui cu sinceritate: „Nu contează dacă am dreptate sau nu. Prefer să fiu liniştit şi împăcat”, sau „Optez pentru starea de pace interioară”, vei ieşi automat din multe situaţii sau momente neplăcute şi VEI TRĂI într-adevăr starea de pace interioară, care este atât de plăcută.

“Dacă te decizi să nu mai fii o victimă, dacă îţi doreşti acest lucru cu toată ardoarea, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să scapi de sentimentul de vinovăţie. Dacă doreşti să îţi amplifici şi mai mult capacitatea de a te schimba, va trebui să renunţi inclusiv la judecăţile critice. Dacă simţi nevoia de a judeca cu orice preţ pe cineva, păstrează-ţi judecăţile critice pentru singurul domeniu de care eşti cu adevărat responsabil: cel al minţii, al corpului şi al inimii tale. Chiar şi atunci, ai grijă să nu fii prea dur cu tine însuţi. Cel mai bine este să îţi recunoşti propriile dezechilibre, să le ajustezi şi să mergi mai departe.” Aceste cuvinte pline de înţelepciune îi aparţin autorului Ken Carey şi apar în cartea sa, Terra Christa.

După cum ai constatat, totul se rezumă la asumarea conştientă a propriilor gânduri, sentimente şi atitudini. Această asumare permite o schimbare uriaşă, de proporţii dramatice, care îţi va permite să devii stăpânul propriului tău sine, şi implicit al întregului univers interior al acestuia.

În acest scop, este necesar să îți asumi într-un mod responsabil:

1. Propriile sentimente

2. Propriile gânduri

3. Propriile cuvinte şi

4. Propriile acţiuni.

Cum intenţionezi să devii responsabil de sentimentele, gândurile, cuvintele şi acţiunile tale? Îţi reamintesc că starea de sănătate a tuturor aspectelor vieţii tale depinde de conştiinţa ta. De aceea, urmăreşte să devii conştient de ceea ce simţi, de ceea ce gândeşti, de ceea ce spui şi de ceea ce faci. Dacă nu eşti conştient în aceste patru domenii importante, viaţa ta poate fi comparată cu o navă fără busolă şi fără cârmaci, împinsă de colo-colo de toate vânturile, fără nicio direcţie bine stabilită şi fără capacitatea de a ajunge vreodată la destinaţie.

[...]Dacă vei opta pentru renunţarea la vinovăţie şi la acuzaţii, tu îţi vei începe practic călătoria către o mai mare responsabilitate. Această responsabilitate este absolut necesară doreşti să renunţi la rolul de victimă, să transformi cauzele care au produs efecte nedorite în viaţa ta, să îţi descoperi puterea divină care îţi va permite să îţi controlezi în totalitate viaţa şi să experimentezi rezultatele pe care ţi le doreşti cu adevărat în viaţă.

Reţine: la baza problemelor tale nu stau niciodată factorii EXTERIORI. Cauzele tuturor problemelor tale se află ÎN INTERIORUL tău. Dacă vei înceta să mai cauţi răspunsuri în exteriorul tău, tu vei începe să capeţi un control din ce în ce mai mare asupra adevăratelor cauze ale dificultăţilor prin care treci, ale problemelor şi obstacolelor cu care te confrunţi, şi te vei transforma astfel dintr-o victimă a circumstanţelor exterioare într-un stăpân al propriei tale vieţi.

Cele şapte metode prin care poţi realiza acest lucru sunt:

1. RENUNŢAREA la vinovăţie şi acuzaţii

2. RENUNŢAREA la forţă şi la control

3. IERTAREA totală

4. IUBIREA necondiţionată

5. ACCEPTAREA cu recunoştinţă a dificultăţilor vieţii

6. ACCEPTAREA perfecţiunii absolute a tuturor fiinţelor şi a tuturor situaţiilor

7. RECUNOŞTINŢA faţă de toate fiinţele şi faţă de toate situaţiile.

Prin acceptarea responsabilităţii pentru acţiunile şi pentru comportamentul tău, şi prin asumarea conştientă a TUTUROR sentimentelor, gândurilor (emoţiilor), atitudinilor, convingerilor şi cuvintelor tale, tu îţi vei crea practic un mic paradis interior, în care vor domni numai bucuria şi pacea interioară. Alegerea îţi aparţine. Ce preferi? Să fii în continuare o victimă, sau să devii stăpânulpropriului tău destin? Mesaje de Suflet

Karol K. Truman – Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Acceptaţi şi permiteţi corpul de lumină - Celestia din Telos

Mesaj de la Celestia din Telos

(channeler: Marie Mohler )

Dragii mei,

 

Eu sunt Celestia din Inima Telosului actual. Vă transmitem salutări pline de iubire şi lumină, pornite dininimile noastre spre inimile voastre. Aceasta Lumina plină de iubire este veşnică şi ne încălzeşte ca un soare. Sentimentul iubirii ne aduce pe toţi în inima Unicului căci noi toţi suntem UNUL şi reprezentăm CEEA CE ESTE.

Dragii mei, în inima Creatorului nostru este o dorinţă ca toată creaţia să-şi amintească şi să simtă Lumina şi apartanenţa la UNIME. Creatorul are o putere imensă şi vaste posibilităţi de exprimare ca Sursă în universurile createşi co-create.

Nu toate creaturile sale vor alege însă, în această perioadă de încheiere de ciclu, că a sosit momentul devenirii lor şi revenirii ACASĂ.

În Telos, suntem preocupaţi ca în diverse moduri să trimitem binecuvântările şi dragostea noastră celor aflaţi la suprafaţă. În acest scop utilizăm frecvenţe şi coduri de Lumină cât mai adecvate corpurilor voastre umane, pentru a fi percepute şi integrate. Vă facem zilnic ceea ce s-ar putea numi un duş cu lumină codificată care să penetreze şi cele mai rezistente şi întunecate structuri umane.

Vă aflaţi într-o timp de mare schimbare. Vă simţiţi pierduţi şi striviţi sub povara legilor şi regulilor aplicate de guverne pentru a stabiliza situaţiile cu care vă confruntaţi. Şi noi am trăit asemenea momente căci şi noi am trecuit prin ceva similar. Fiţi curajoşi şi nu renunţaţi la ascensiunea spre alte dimensiuni. Creaţi în spaţiul inimii şi sufletului vostru dorinţa de a primi noile energii care vă vor ajuta să vă ridicaţi.

Pe măsură ce începeţi să plutiţi în atemporalitate, corpurile voastre se vor modifica şi se vor stabiliza în parametri impuşi de noile frecvenţe, de noua conştiinţă. Corpul vostru se transformă în corp de lumină, care va accepta numai codurile frecvenţei iubirii şi armoniei. Corpul vostru este un vas pregătit să primească cele mai minunate însuşiri şi Energia Forţei Luminii.

Saltul pe care voi îl veţi face va fi unul dintre cele mai îndrăzneţe, poate chiar temerare, dar vă va aduce şi cele mai minunate rezultate şi recompense. În această perioadă de profunde transformări, inima voastră a preluat controlul a ceea ce urmează să faceţi ; ea a ales viteza şi intensitatea cu care vă veţi transforma. Este bine aşa, deoarece numai inima voastră cunoaşte exact ce trebuie făcut pentru a încheia ceea ce aveţi de făcut în scurtul răstimp care vă mai stă la dispoziţie până la salt.

Corpul vostru transformat se va alinia noilor vibraţii şi-şi va adapta complet propriile coduri, pentru a rezona cu Codurile Luminii Soarelui.

Toate converg către caracteristicile şi însuşirile celei de a 5-a dimensiuni.

Ajutaţi procesul eliberând ataşamentele, renunţând la rutina de a face ceea ce au făcut şi predecesorii voştri; înfrângeţi-vă pornirile dictate de egoul vostru pământesc şi ascultaţi-vă numai inima şi sufletul, căci numai ele cunosc exact ceea ce mai trebuie făcut.

Mereu veţi fi încercaţi de egoul vostru în tentativa lui de a vă convinge să renunţaţi la ceea ce vă îndeamnă inima. El vă aminteşte mereu de comoditatea rutinei, de acceptarea drumului bătătorit, de vechile circuite care nu vă mai cereau să gândiţi şi să fiţi creativi. Numai că aceasta este o capcană în calea dezvoltării fiinţei voastre.

Noile circu energiile pure care vă vor aduce trezirea completă şi înţelegerea că totdeauna aţi făcut parte diMarelui Soare Central. Numai astfel vă puteţi asigura evoluţia şi deplina apartanenţă la TOT CEEA CE ESTE.

Trăiţi, într-adevăr, vremuri rarisime, poate unice, când vi se deschid largi posibilităţi de a face un salt uriaş în devenirea voastră. Noi vă încurajăm şi vă trimitem sentimentele noastre puternice de iubire din inima Telosului, minunata noastră citadelă subterană, pentru ca voi să recunoaşteţi şi să aflaţi adevărurile creaţiei cuprinse în frecvenţele  Luminii Divine. Fiinţa voastră este alimentată din ce în ce mai mult cu energiile pure care vă vor aduce trezirea completă şi înţelegerea că totdeauna aţi făcut parte din Inima Creatorului care nu v-a abandonat nici când vă retrăseserăţi în cochilea voastră în care se mai găsea foarte puţină lumină, atât cât să vă puteţi regăsi calea de întoarcere la puritate şi IUBIRE.

 Ştim că, deocamdată, mulţi dintre voi nu v-aţi stabilizat în noua locuinţă din Centrul Inimii şi nu v-aţi racordat pe deplin la bătăile Inimii Noului Pământ. Este o stare pasageră pe care o puteţi depăşi cu atât mai repede cu cât vă veţi deschide mai mult acceptării Noilor energii, noilor paragime.

Fiţi Una cu Soarele şi lăsaţi-vă pe deplin Lumina să strălucească în afara voastră!

Dragilor, primiţi binecuvântările noastre pline de iubire! Vă iubim şi vă îmbrăţişăm.

Inima Cosmică Centrală vă treimite permanent IUBIRE  şi LUMINĂ.

Namaste !

Celestia din Telos

SURSA : http://lightworkers.org

Sursa: trezirea-constiintei.blogspot.ro

Țara care a refuzat să se vândă chinezilor

Vă mai amintiţi de miliardarul chinez care dorea să cumpere nu mai puţin de 300 de kilometri pătraţi în Islanda? Ei bine, ieri, guvernul ţării a refuzat cererea lui Huang Nubo de a achiziţiona pământ în nordul ţării, motivând că acest transfer de proprietate este “incompatibil” cu legile ţării, scrie Bloomberg.Guvernul nu îi va permite lui Huang ca, prin intermediul firmei sale Beijing Zhongkun Investment Group Co., să ducă la capăt planul de a achiziţiona un teren de 300 de kilometri pătraţi, a comunicat astăzi Ministerul Afacerilor Interne de la Reykjavik.

Legea islandeză “impune condiţii stricte corporaţiilor care doresc să câştige dreptul de proprietate asupra unei proprietăţi islandeze sau dreptul de a utiliza proprietăţi islandeze şi este clar că firma în discuţie nu îndeplineşte niciuna din aceste cerinţe”, scrie în nota ministerului.

Huang planifica să investească circa 200 de milioane de dolari în teren, pentru construirea unei unităţi de agrement cu hotel, teren de golf şi a unui spaţiu unde urmau să se desfăşoare întreceri sportive, potrivit unui articol publicat în luna octombrie în China Dialogue.

Într-un interviu acordat în luna septembrie agenţiei Bloomberg, Huang a spus că este în discuţii pentru achiziţionarea terenului de la un grup de fermieri cu 8,8 milioane de dolari şi că aşteaptă aprobarea guvernului. Averea lui Huang este estimată de revista Forbes la 1,02 miliarde de dolari.

Islanda, care a trecut prin falimentul sistemului bancar în 2008, se va bucura de o creştere economică mai radidă decât media zonei euro, estimează Fondul Monetar Internaţional. PIB-ul islandez va creşte cu 2,5% în acest an şi în 2012, cumparativ cu media de 1,6% a zonei euro, în 2011 şi de 1,1%, din 2012, estimează FMI.

De la decăderea sa şi până în prezent, economia de 12 miliarde de dolari a Islandei s-a focusat în special pe dezvoltarea industriilor sale de bază, care sunt pescuitul, energia şi turismul.

“Întrebarea care trebuie pusă nu este cum putem refuza o investiţie de o asemenea mărime, ci cum ar putea o naţiune să facă ceva contrar legilor sale”, a declarat Ogmundur Jonasson, ministrul afacerilor interne ieri pentru Bloomberg.

“Piedicile legale puteau fi surmontate cu uşurinţă, înfiinţând o scoietate islandeză cu răspundere limitată”, a mai spus acesta.

“Nu sunt îngrijorat că acest refuz va avea un efect negative asupra investiţiilor străine din Islanda”, a mai spus Jonasson. “Investitorii vor avea şi mai multă încredere într-o ţară care respectă propriile legi.

Islanda a finalizat recent un program de împrumut cu FMI, care s-a derulat 33 de luni. Guvernul a fost nevoit să ceară sprijin financiar de la FMI după ce cele mai mari bănci ale sale au dat faliment, din cauza unei datorii de 85 de miliarde de dolari, ceea ce a trimis economia în recesiune, PIB-ul ţării scăzând cu 6,8% în 2009 şi cu 3,5% anul trecut.

Sursa: capital.ro

SURSE : E posibil ca armata sa nu accepte reorganizarea teritorial-administrativa

SURSE : E posibil ca armata sa nu accepte reorganizarea teritorial-administrativa – part. 1
Basescu s-ar fi intalnit duminica seara 5.iunie, cu membri ai conducerii PDL, La intalnire ar fi participat 16 lideri ai PDL, inclusiv premierul Boc. la care s-a adaugat ministrul Apararii, Gabriel Oprea si seful SRI. Discutiile au pornit de la o informare secreta, ajunsa la Cotroceni, in legatura cu existenta unei stari de “neliniste crescanda” in randul unor comandanti de divizion si cativa generali de stat major, a armatei din Transilvania si nu numai. Cei prezenti si-au exprimat neincrederea ca pot fi generali ai armatei care sa se implice in actul administrativ guvernamental, datorita interzicerii prin statutul cadrelor militate
a implicarii in viata politica.

Basescu a reluat stirea dupa care l-a invitat pe seful SRI sa faca o sinteza a celor aflate de servicii. Acesta a explicat ca”.. unele cadre de raspundere cu inalte funcii in armata si garnizoanele din teatrul transilvan si-au exprimat intr-un cadru restrans nemultumirea si iritatea ca propunerea guvernului de aprobare a noii administrari teritoriale pe regiuni si desfintarea judetelor (neconstitutionala in prevederea actualei constitutii) ar fi un pericol pentru integritatea viitoare a frontierelor si integritatii statului Roman , in contextul ofensivei magiare interne si externe pentru crearea unei enclave minoritate in inima statului roman, ce ar destabiliza in mod voit, unitatea teritoriala actuala si in perspectiva prin dorinta treptata de creare a unui stat maghiar in transilvania si unui coridor terestru pana la patria mama” Discutiile au durat 3 ore si pe teme privind accelerarea restructurarii intreprinderilor de stat, legea minoritatilor, restructurarea politistilor si ANAF, la final punandu-se accentul pe o accelerare a tuturor acestor reforme pentru a nu da timp situatiei relativ calme a populatiei sa se schimbe si a nu mai putea fi ulterior implementate in practica si destabiliza coalitia de guvernare.

SURSE : E posibil ca armata sa nu accepte reorganizarea teritorial-administrativa – part. 2
Basescu a incheiat insistand pe efortul de-a se “monitoriza situatia generalilor in functii de mare rasundere care printr-un exces de pot duce la tulburari si caderea guvernului iar o solidarizare prost inteleasa cu cei din alte judete din afara transilvaniei risca stabilitatea statala sau creea conditiile unei posibile lovituri de stat, pe fondul nemultumirii generate de salarii, dotari, miscarile de strada a fostilor colegi acum restructurati si sentimentelor nationalist-patriotarde, gresit interpretate acum in plin secol. 21.” Basescu a amintit de existenta unui document CIA, scret care avertiza ambasada americana la Atena, ca exista un risc insemnat, ca in Grecia, pe fondul crescand al nemultumirii populare si iminenta intrare in stare de faliment a statului, exista riscul major al unei lovituri de stat militare, cum s-a mai intamplat in aceasta tara. In documentul CIA se vorbeste si de vulnerabilitatea Romaniei de-a se confrunta cu o astfel de amenintare, in spcial din considerente nationaliste si provocarii legislative, santajului politic, privind crearea unei autonomii maghiare in Transilvania. Militari cu inalte functii de raspundere aratandu-si dezamagirea fata de cedarile pe plan legislativ la care e complice puterea actuala, fara sa ia o atitudine dura fata de astfel de manifestari revansard-iredentiste maghiare.” Ministrul apararii Gabriel Oprea a declarat ca : “este la curent ca doi-trei sefi de stat major si doi generali de garnizoane din Ardeal ar fi initiat o astfel de dezbarere la o intalnire cu ocazia unui moment festiv familial[...],” dar pe un ton linistitor a insistat ca “…nu e un pericol pentru guvern acest lucru.. e criza si oamenii isi expun nemultumirile mai cu nervozitate, nu e nimic oficial, dar ca situatia e monitorizata, iar in traditia statului Roman presiuni de ordin militar sau lovituri de stat, nu ne sunt caracteristice. spre deosebire de Spania sau Grecia.[..]“
P.S. De la acest punct sursa care a dezvaluit tema acestei sedinte secrete, nu a mai avut acces in sala si nu se stie cum au decurs in continuare discutiile.

8 iunie 2011, 08:22

WikiLeaks.ro documente

Sursa: WikiLeaks Romania Romanialeaks.org