Un ghid spiritual Mayaş vorbeşte despre anul 2012

 Carlos Barrios

“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios,  citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ele sunt cele care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii."
 

Carlos Barrios s-a nascut intr-o familie spaniola in El Altiplano, in podisul Guatemalei. Casa lui era in Huehuetenango, care a fost de asemeni si un lacas al tribului Maya Mam. Impreuna cu alti Maya si alti indigeni pastratori de traditie, tribul Mam, el duce mai departe unele dintre vechile traditii ale Insulei Broastei Testoase (alt nume pentru America de Nord). Ei sunt Pastratori ai Timpului, adevarate autoritati in privinta unor calendare remarcabile, care sunt antice, elegante si relevante. Dl. Barrios este istoric, antropolog si cercetator. Dupa ce a studiat cu inteleptii batrani traditionali de la varsta de de 19 ani, timp de 25 de ani, a devenit si el Ajq’ij Mayas, un preot de ceremonii si ghid spiritual, Eagle Clan. In urma cu mai multi ani, impreuna cu fratele sau Gerardo, Carlos a intiat o investigatie asupra diferitelor calendare Mayase. El a studiat cu multi mentori. Fratele sau, Gerardo, a intervievat aproape 600 de batrani Maya, pentru a le intelege mai bine cunostintele pe care le aveau de impartasit.

“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios si citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ei sunt cei care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii. Modul in care calendarele Maya cuprind timpul, anotimpurile si ciclurile s-a dovedit a fi vast si sofisticat. Mayasii inteleg 17 calendare diferite, unele dintre ele masurand timpul cu acuratete, chiar pe perioade de 10 milioane de ani. Calendarul care a atras, in mod constant, atentia globala din 1987, este numit Tzolk’in sau Cholq’ij. Conceput in urma cu secole si bazat pe ciclul Pleiadelor, este considerat si astazi, sacru. Cu calendarele indigene, popoarele bastinase au tinut cont de punctele importante de cotitura in istorie. De exemplu, cei care tin contul zilelor si care studiaza calendarele au indentificat o zi importanta in anul One Reed: Ce Acatal, asa cum a fost numita de catre Mexicani.

Aceasta a fost ziua descrisa in profetii, ca fiind ziua cand un stramos important trebuia sa se intoarca, “venind ca un fluture”. In calendarul vestic, data din One Reed se coreleaza cu Duminica de Paste, 21 Aprilie 1519, ziua cand Hernando Cortez si flota sa de 11 corabii spaniole au ajuns la Est de teritoriul care astazi este numit Vera Cruz (Crucea Adevarata), in Mexic. Cand corabiile spaniole au ajuns aproape de tarm, nativii asteptau si priveau la ce o sa se intample. Panzele intinse pe catarge ale corabiilor, semanau intr-adevar cu aripile intinse ale unor fluturi enormi, care pluteau deasupra apelor oceanului. A inceput o noua era – o era pe care ei o anticipasera in calendarele lor. Poporul Maya a numit acesta era: al Noualea Bolomtikus, sau noua Hells (Cicluri) - fiecare avand 52 de ani. Pe masura ce cele 9 cicluri s-au desfasurat, indigenilor li s-au luat pamantul si libertatea. Au dominat boala si lipsa de respect pentru toate. Ceea ce a inceput odata cu debarcarea lui Cortez a durat pana pe 16 August 1987, o data pe care multi si-o amintesc ca data Convergentei Armonice.

Milioane de oameni au profitat de acea data, pentru a desfasura ceremonii in locuri sacre, rugandu-se pentru o tranzitie usoara intr-o noua era, lumea celui de-al 5-lea Soare. Din August 1987 si pana acum, am fost intr-o perioada in care mana dreapta a lumii materialiste a inceput sa dispara incet, dar inexorabil. Suntem pe muchia erei in care incepe pacea, cand oamenii traiesc in armonie cu Mama Pamant. Nu mai suntem in Lumea celui de-al 4-lea Soare, dar nu suntem inca nici in Lumea celui de-al 5-lea Soare. Aceasta este o perioada de tranzitie, o perioada intre doua perioade. Si cum trecem prin aceasta perioada de tranzitie, apare o convergenta colosala, globala, de distrugere a mediului, haos social, razboi si schimbari constante ale Pamantului. “Toate acestea”, spune Dl. Barrios, “au fost prevazute prin calcule simple, bazate pe matematica spiralei din calendarele Maya si se vor schimba. Totul se va schimba. Cei care tin calendarul Mayas zilnic, vad ziua de 21 Decembrie 2012, ca pe o data de renastere, inceputul Lumii Celui de-al 5-lea Soare. Va fi inceputul unei noi ere, ce rezulta din meridianul solar care va traversa ecuatorul galactic si de Pamant, care se va alinia cu centrul galaxiei. La rasaritul soarelui, pe 21 Decembrie 2012, pentru prima oara in 26.000 ani, Soarele va rasari in conjunctie cu intersectia dintre Calea Lactee si planul ecliptic. Aceasta Cruce Cosmica este considerata a fi o reprezantare a Pomului Sacru, Pomul Vietii, care este descris in toate traditiile spirituale ale lumii. ”Unii observatori spun ca aceasta aliniere cu inima Galaxiei, din 2012, va deschide un canal pentru ca energia cosmica sa curga prin Pamant, curatandu-l de tot ceea ce este pe el – ridicandu-l astfel la un nou nivel de vibratie. Acest proces a inceput deja”, sugereaza Dl. Barrio.  “Schimbarile se accelereaza acum si vor continua sa se accelereze” Oamenii de pe Pamant pot sa ajunga la aceasta data din 2012, intr-o forma foarte buna, fara ca sa fi distrus prea mult din Pamant si ne vom ridica la un nivel nou, mai inalt. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa transformam forte extrem de puternice, care se pare ca ne stau in drum.

O imagine a Drumului care urmeaza: Data mentionata in calendar, Solstitiul de Iarna din 2012, nu marcheaza sfarsitul lumii. Multi dintre cei care scriu din afara despre Calendarul Maya fac senzatie din aceste lucruri, dar ei nu stiu ce fac. Cei care stiu sunt indigenii, inteleptii indigeni, carora li s-a incredintat pastrarea traditiei.

Din aceasta intelegere a traditiei Maya si a Calendarelor, dl. Barrios ofera o perspectiva in in legatura cu ne asteapta: “Omenirea va continua” concluzioneaza el “dar intr-un mod diferit. Structurile materiale se vor schimba. De aici vom avea oportunitatea de a fi mai umani.” Traim cea mai importanta era a calendarelor Maya si a profetiilor. Toate profetiile din lume, toate traditiile converg acum. Acum nu mai este timp de joaca. Idealul spiritual al acestei ere este actiunea. Multe suflete puternice s-au reincarnat in aceasta era, cu multa forta. Acest lucru este adevarat pe ambele parti – lumina si intunericul. Magia este la maximum folosita de catre ambele parti. Lucrurile se vor schimba, dar depinde de oameni cat de usor sau cat de violent se vor manifesta aceste schimbari pentru noi.

Economia de acum este o fictiune. Primii cinci ani de tranzitie, din August 1987 pana in August 1992, au reprezentat inceputul distrugerii lumii materiale. Pana acum am mai progresat inca 18 ani in faza de tranzitie si multe dintre asa-numitele surse de stabilitate financiara sunt, de fapt, fantomatice. Bancile nu mai au putere. Este un moment delicat pentru ele. Ar putea sa se prabuseasca la nivel global, daca nu suntem atenti. Daca bancile se prabusesc….atunci vom fi fortati sa ne bazam pe Pamant si pe abilitatile noastre de a produce ceva. Sistemele monetare vor fi in haos si va trebui sa ne bazam pe relatia noastra directa cu Pamantul, pentru mancare si adapost.

Polul Nord si Polul Sud se dezintegreaza. Nivelul apei in oceane va creste. Dar, in acelasi timp, pamantul din Ocean, mai ales langa zona unde este acum Cuba, se va ridica.”

O chemare catre Fuziune…

Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie. Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”. Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: “Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru. Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012. Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”

In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt. Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata. Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare. Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu. Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului. El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane. Ceea ce este “eteric” se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul…

Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea. “In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl. Barrios. “Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”. Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste. Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii. “Suntem dezechilibrati” , spune Dl Barrios. “Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita. Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important. Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie.” Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga, in echilibru, anii care vin. “Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla,” a spus el “dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.”

Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante – si la fel este si actiunea. Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.

Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil. Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este – inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi – dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare. Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra. Si avem multa treaba de facut!

Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut. Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant. Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut. Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia.  Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi. “Cea mai mare intelepciune consta in simplitate”, ne sfatuieste Dl. Barrios . “Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”

Adevarata cunoastere este gratuita. Este codificata in ADN-ul tau. Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.

Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul!

Sursa: Editura For You

http://danielroxin.blogspot.ro

Când orgoliul străluceşte prea tare, orice înţelepciune se întunecă

Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi. Îngâmfarea şi mândria intelectuală stau în calea trezirii noastre. Ele scurtcircuitează procesul nostru de instruire. Atunci când suntem prea ataşaţi de ceea ce ştim, uităm că, de fapt,  că nu ştim prea multe. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noastre cu ceilalţi. (Paul Ferrini)

Sursa:  drumuricatretine.wordpress.com

• 
  

Detaşarea – suprema înţelepciune

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

Din înțelepciunea Părintelui Arsenie Boca

Până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.

Poziţia omului în creaţie e unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, dar suntem şi realizarea noastră.

Pe Dumnezeu Il ai sădit, „inoculat”, latent, in structura ta spirituală. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior condiţiei tale pămanteşti. Prin aceasta şi tu eşt fiu al lui Dumnezeu. (…) Ne-a dat şi nouă puterea să fim fiii lui Dumnezeu. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidenţă interioară şi pe celălalt plan al existenţei, unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate intampla. Nici omoraţi nu pot fi, pentru că in ei prezenţa divină e forţă care face deşartă orice zvarcolire a răului asupra lor.

Incercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem in Dumnezeu, ca ultim reazim etern al liniştii, iar pe de altă parte ne conduc la găsirea de noi inşine, ca făpturi renăscute in Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului.

Cand ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o inrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar in structura noastră spirituală, că suntem in pragul liberei alegeri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţină, chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.

Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.

Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești.

Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.

Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

Calea cea mai lungă pe pămant e de la urechi la inimă, incat ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt.

Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai intai?

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.

Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.

Nu poţi propovădui împărăţia Cerurilor cu plumbii materiei pe aripi.

Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.

Păstrarea capacităţii de incadrare in disciplină a unui suflet face dovada armoniei şi valorii sale.

Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricate necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că fraţii săi stau legaţi intr-o robie străină, in intunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de ei inşişi.

Până nu te-ai lepădat de tine, eşti o fântână seacă; iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la El – cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu. Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber; e trăirea libertăţii duhului: “Adevărul vă va face liberi”. Deci, înţele­gem că fără (să plătim) această vamă a făpturii noas­tre vechi stăteam în minciună, încolţiţi de iluzii şi striviţi de roţile necesităţii fără ieşire, strânşi în acest cleşte. De aici ne scoate numai Iisus. Când se petrece aceasta? Când îl cunoaştem pe Iisus ca inimă a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru, îl putem cunoaşte numai în iubirea şi bucuria pe care o simţim când renunţăm la Eul nostru şi ne aflăm faţă către faţă cu Dânsul.

Omul se desăvârşeşte şi ajunge expresie supremă, când sufletul lui se recunoaşte în veşnicie, în infinit! – ceea ce e propria sa revelaţie. Adevărata restrişte a omului stă în faptul că nu izbuteşte pe deplin să-şi aducă la expresia supremă propria-i fiinţă, că e tulburat de eul şi îşi pierde vremea cu lucruri de nimic.

Cuvintele sunt ființe vii capabile să facă treaba la care au fost trimise.

Fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lăuda, nici ocara din ele.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte.

In necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu si de oameni.

Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Există o energie ascunsă care mână lucrurile înainte. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor; dar absolut trebuitor nu eşti pentru nimic.

Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi. Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta. Ţi-a fost rănită prezumţia pe care ai avut-o? Poate că nu mai înţelegi rostul încordării, ci sensul utilităţii tale? Nu înceta să fii ceea ce ai fost. Isprăveşte ceea ce făceai ca şi cum n-ai fi încercat nici o dezamăgire.

Poate că, fără ştiinţa noastră, noi slujim vreunui scop al naturii, un scop care-i prea mare ca să-l înţelegem, prea vast ca să ni-l închipuim şi pentru care Dumnezeu ne-a pus în suflet impulsia oarbă pentru noi, dar luminată pentru El. Soldatul nu pricepe planul generalului, dar fără să-l priceapă îl aduce la îndeplinire. Întocmai aşa sună cuvântul Scripturii din Vechiul Testament: “Ori pricep, ori nu pricep, ori ascultă, ori nu ascultă, tu spune-le cuvântul Meu“…

Arsenie Boca

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

MAI MULT DIN ACEELASI FEL

Transmis de Jean Tinder -editor la Cercul Crimson V-ati intrebat vreodata de ce unii oameni au toata distractia, tot norocul din lume si traiesc o viata incantatoare, in timp ce altii, necontand cat de mult doresc sa-si manifeste visele, nu pot schimba nimic cu adevarat? Cunosc multi shaumbra care sant frustrati deoarece lucrurile nu curg in viata lor, in ciuda tuturor alegerilor, intentiilor si comenzilor pe care le fac. Dar de fapt, viata raspunde adevaratei lor chemari si o manifesta cu precizie. Vedeti, uneori creatia este o provocare pentru ca noi dirijam intelepciunea spre makyo. De cate ori ati auzit :" Eu aleg abundenta . Eu comand energiilor sa ma serveasca. Dar cand vor veni acestea in viata mea?" Aceasta este o intrebare legitima. De fapt, Tobias a declarat :" Universul conspira pentru a va indeplini dorintele". Adamus a spus :" Toate energiile servesc Maestrul". Abraham si alti invatatori spun ca totul depinde de vibratia voastra. Deci daca eu doresc, comand si vibrez cu acel lucru pe care il vreau, de ce nu se manifesta? Poate pentru ca creatia cere participarea mea activa. Nu este suficient pentru mine sa spun :" Eu vreau asta, eu aleg acest lucru" si apoi sa stau si sa astept sa se arate. Voi sta mai mult si voi avea mai multa asteptare , deoarece asa particip eu in viata mea. Oamenilor le place sa vorbesca despre Legea Atractiei crezand ca daca ei trimit in afara un semnal suficient de clar,totul vine plutind pe un covor magic. Dar totusi nimic nu se schimba vreodata in vietile lor pentru ca acel "semnal clar" nu este mai mult decat un vis dorit. Acesta are un foarte mic impact asupra realitatii, deoarece energia creatiei raspunde constant la momentul nostru de acum aliniindu-se cu starea noastra curenta de a fi, decat verificand sa vedem ce visam pentru viitor. Cand sper ceea ce este mai bun si astept sa vad ce se intampla , totul in viata mea spera de asemenea si asteapta. Am fost "neangajata" in majoritatea vietii mele de adult si am devenit atat de obisnuita cu frica constanta si m-am zbatut pentru supravietuire , deoarece asa am crescut. De fapt, am dezvoltat o anumita cantitate de mandrie in abilitatea mea de a triumfa impotriva ciudateniilor uriase si am putut crea chiar mici miracole cand am fost disperata.Dar acum cativa ani, stralucirea supravietuirii a inceput sa se atenueze. A existat un argument continuu fata de mine si fata de altii, in legatura cu a lua in considerare faptul ca o "slujba reala" m-ar compromite. Dar, cu toate platitudinile spirituale lasate la o parte, am realizat ca aceasta ar fi un dar tangibil de iubire pentru mine insumi. Era timpul sa am grija de mine in legatura cu oricine ar spune sau ar gandi despre cum am facut.Era aproape sfarsitul anului si am decis sa accept o slujba de chelnerita cand sarbatorile Craciunului se vor termina.Ar fi distractiv (pentru ca m-am distrat toata viata) si voi misca in sfarsit ceva energii facand ceva real, in loc sa sper ca lucrurile vor merge cumva. Munca pe care visam sa o creez putea astepta, sesiunile pe care le ofeream clientilor se puteau aranjna in programul meu si da, "timpul meu liber" neproductiv asa cum era, va fi substantial mai putin. Dar voi avea bani sa-mi platesc facturile, sa fac lucrurile pe care doream sa le fac si sa ies din coconul meu si sa intru in viata. Eram pregatita sa am grija de mine. In acele zile in care am luat decizia, din senin, am primit o slujba oferita dincolo de cele mai mari vise ale mele - sa lucrez pentru Cercul Crimson ! A fost slujba mea de vis si era evident pentru ca, in sfarsit,am miscat energiile si totul in jurul meu s-a schimbat. Am decis sa fac ceva diferit si universul (Sinele meu) a raspuns imediat. Toate acele concepte minunate despre a fi neangajat, auto-suficient si sa nu fac compromisuri sant doar atat - concepte marete. Cand am dorit cu adevarat sa am grija de mine insami, totul in viata mea s-a reajustat pentru a se armoniza. Vedeti voi, puteam sa difuzez toate acele nonsensuri iluminate catre lume, dar pana cand nu am facut ceva diferit, mentineam mai mult din acelasi FELDE A FACE LUCRURILE. Nu este vorba despre a forta sau a impinge ; este vorba de a fi real si a misca energia pentru mine. Universul nu va face miracole in viata mea doar pentru ca le-am visat. El raspunde la ceea ce fac acum, constient sau nu. In loc de a vorbi despre iubirea de sine , daca imi acord acum o imbratisare tandra, cuvinte incurajatoare, rabdare si gratie, atunci experiementez iubirea. In loc sa astept ca altii sa ma ajute, daca fac orice ca nevoile mele sa fie implinite, universul imi ofera sustinerea. In loc sa doresc sa am mai multa energie, daca incep sa exersez, chiar si putin, acest lucru atrage mai multa energie si eu sant energizata. Inertia este o forta putenica. Ea ava mentine acolo unde santeti si aduce mai mult din acelasi fel de a face lucrurile in viata voastra, pentru ca ceva asemenator atrage tot ceva asemanator. Pana cand VOI nu faceti ceva diferit, nimic nu se schimba. Dar daca optiunile din fata voastra nu sant exact ceea ce doriti? Faceti ceva oricum ! Cand doriti sa conduceti spre vest, este o prostie sa urcati in masina si apoi sa nu faceti nimic pentru ca santeti cu fata la est ! In timp ce asteptati ca lucrurile sa fie conduse in " directia potrivita", viata va astepta alaturi de voi. Viata se corecteaza de la sine si voi va puteti manifesta visele - dar numai atunci cand faceti ceva in legatura cu acestea, chiar daca pare sa mergeti in directia opusa mai intai. Artistul nu se asteapta ca pictura sa sa apara magic , din aer, daca el o comanda sau daca vibreaza destul de clar. Trebuie sa ia pensula si sa inceapa sa picteze si trebuie sa picteze cateva straturi pentru a crea ceea ce doreste.Dragi shaumbra, daca santeti fericiti cu modul in care se desfasoara lucrurile in viata voastra, continuati cu ceea ce lucreaza pentru voi. Dar daca doriti ca lucrurile sa fie diferite, incetati sa doriti si incepeti sa faceti ceva ! Faceti o schimbare ! Mutati-va din zona de confort si plonjati in viata ! daca doriti abundenta, incepeti sa o castigati - pentru voi. Daca doriti o casa, mutati-va in ea si apoi vedeti cum merge. Daca doriti o schimbare, faceti ceva - orice- diferit si viata va incepe sa se schimbe. Am pierdut numarul oamenilor care mi-au spus :" Nu vreau sa am o slujba. Doresc sa traiesc in pasiunea mea si sa ma bucur de viata si nu vreau sa muncesc pentru a trai". Deci, nu "munciti" pentru a trai". In schimb, sustineti-va singuri pentru ca va iubiti. Daca doriti ceva diferit in loc de acelasi lucru. miscati energia voastra, participati la viata si vedeti ce noi potentiale uimitoare apar cand nu le mai asteptati. 

Sursa : www.crimsoncircle.com

Sursa: alessandragrigorescu.blogspot.ro

A 8-a treapta a intelepciunii

 

A fi loial fata de cei care nu sunt de fata constituie una dintre cele mai dificile depuneri. Este unul din testele care arata cu cea mai mare precizie prezenta sau absenta caracterului si gradul de atasament care caracterizeaza o relatie. Aceasta in special in cazul in care avem impresia ca toata lumea pare sa se alature corului denigrarii persoanelor care sunt absente.

In astfel de situatii puteti interveni fara a da impresia ca vreti sa acuzati pe vreunul dintre vorbitori spunand: “nu cred ca e adevarat” sau “din experienta mea, va spun ca lucrurile nu stau chiar asa” ori “s-ar putea sa aveti dreptate; haideti sa mergem sa vorbim cu el/ea, sa-i spunem lucrurile astea”.

Procedand astfel, comunicati instantaneu celor din jur ca, in opinia dvs., integritatea inseamna loialitate – nu numai fata de cei care nu sunt de fata intr-un moment sau altul, ci si fata de cei care sunt prezenti. Fie ca recunosc sau nu, toti cei de fata va vor admira si respecta in sinea lor. Vor sti ca, pentru dvs., numele lor este important atunci cand nu sunt de fata.

Pe de alta parte, atunci cand loialitatea este o valoare mai inalta decat integritatea, de pilda in cazul in care cedati si incepeti si dvs. sa il blamati sau denigrati pe cel absent, celelalte persoane vor sti ca, in conditii de presiune si stres ati proceda la fel si in ceea ce-i priveste.

Imi amintesc ca, la un moment dat, conduceam o sedinta intr-o organizatie foarte mare, la care directorii discutau diverse chestiuni privind personalul. Vorbitorii pareau sa fi ajuns la un accord deplin in privinta slabiciunilor unei anumite persoane. Au inceput chiar sa spuna anecdote si povesti amuzante despre angajatul respectiv, intr-un mod in care nu ar fi putut-o face niciodata daca cel pe seama caruia se distrau era de fata.

Putin mai tarziu, in cursul aceleiasi zile, unul dintre dintre directori a venit la mine si mi-a spus ca pentru prima data de cand ne cunoastem, acum simtea ca poate avea incredere in aprecierea si afectiunea pe care ii spusesem ca le are din partea mea. “De ce?” l-am intrebat. El mi-a raspuns: “Pentru ca mai devreme, la sedinta, cand l-am ironizat pe ‘personajul’ nostru, tu ai avut o alta atitudine si ai aratat tuturor ca esti foarte ingrijorat si preocupat de persoana lui, ca-ti pasa efectiv de soarta lui.”

L-am intrebat de ce atitudinea mea il facuse sa vina sa discute cu mine, ce i se parea atat de neobisnuit. El a raspuns: “Am si eu aceleasi slabiciuni, numai ca ale mele sunt si mai mari. Nimeni nu stie de ele, nici chiar tu. Asa ca, de fiecare data cand exprimai apreciere si afectiune fata de mine, imi spuneam in sinea mea: ‘Habar n-ai, daca ai sti, n-ai mai spune asta’. Dar acum, dupa sedinta asta simt ca m-ai aprecia si daca ti-as explica in amanunt toate defectele mele. Simt ca ai fi sincer si loial fata de mine chiar in absenta mea, ca pot sa am incredere in tine si cred ca tot ce spui este adevarat. ”

Secretul pentru castigarea increderii celor multi este adesea castigarea increderii unei singure personae; modul in care ganditi si vorbiti despre cineva cand acesta nu este de fata sau cand este de fata, comunica celor multi cum ati gandi sau vorbi despre ei in absenta sau in prezenta lor…

Stephen Covey – “A 8-a treapta a intelepciunii / De la eficienta la maretie”

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Răbdarea ar putea însemna tocmai înţelegerea factorului neprevăzut şi acceptarea lui în dinamica existenţei, înţelegerea faptului că nu putem planifica totul în viaţă

Postat Maria

Un tânăr eminent declara la un post tv că ”el nu are răbdare să aştepte ceva sau pe cineva”, că a aştepta pe cineva care întârzie la o întânire este inacceptabilă pentru el. Nerăbdarea ar putea fi o calitate uneori, dar – în cele mai multe împrejurări – ea poate deveni un defect şi o plasă de păiajen sau o capcană. Nerăbdarea stimulează mintea noastră negativă, iar mintea care gândeşte negativ creează agitaţie. Ce-i nerăbdarea, ce altceva decât un exces de agitaţie interioară, în lăuntrul căreia omul gândeşte câte-n lună şi-n stele? Mintea agitată se lamentează, se îngrijorează, respinge eroarea, greşeala altui om, uneori se înfricoşează, ca atunci când părinţii îşi aşteaptă copiii să vină acasă, este noapte, se face tot mai târziu, iar minţile părinţilor se agită; ”Dacă a avut un accident? Dacă i s-a întâmplat ceva rău? Dacă... şi iarăşi dacă...”, asta-i cheia minţii negative, neliniştite şi nerăbdătoare. Răbdarea presupune pace interioară. Părintele, care-şi aşteaptă copilul ”întârziat” în pace, gândeşte că acesta se simte fericit, e-n compania prietenilor, fericirea copilului e ceea ce îi doreşte şi el...Răbadarea-i pozitivă, nerăbadarea-i înşelătoare, ea e un alt fel de a spune că aşteaptăm mental să se întâmple ceva rău, ceva nedorit. Teamă, îndoială, iritare, judecată, mânie, neacceptare, angoasă; iată doar câteva dintre trăsăturile nerăbdării! Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le putem face pentru noi înşine şi nu uneori, ci cât mai des cu putiinţă, poate chiar ca pe un exerciţiu mental şi emoţional zilnic, este acela de a ne educa răbdarea. Femeia care-şi aşteaptă soţul la o anumită oră, soţul care-şi aşteaptă soţia să se îmbrace pentru o petrecere, prietenul aşteptat la o întâlnire, cel ce aşteaptă la ghişeu, unde s-a înfiinţat o coadă sănătoasă; iată doar o măruntă parte dintre situaţiile de viaţă care ne cer să ne desăvârşim răbdarea şi, împreună cu ea, acceptarea. Viaţa de zi cu zi şi experienţele ei sunt continuu presărate cu evenimente cărora le putem răspunde cu nelinişte, neacceptare şi mânie, cu teamă şi iritare sau cu acceptare, înţelegere şi convingerea că sensul situaţiei, oricare ar fi ea, se poate dezvălui tocmai prin faptul că se întâmplă ceva neaşteptat. Acel ceva neaşteptat poate avea urmări binevoitoare, plăcute sau chiar excepţionale atunci când răbdarea ne permite să-i lăsăm vieţii paşii pe care vrea să-i facă în propriul ei dans. Nerăbdarea ar putea fi un soi de indisponibilitate pentru surpriză, pentru neaşteptat, pentru hazard, pentru întoarceri spectaculoase. Nerăbdarea ar putea fi o frică de ceea ce nu ai prevăzut raţional, o teamă de necunoscut, o teamă de schimbare, o teamă de experienţă neprevăzută. Răbdarea ar putea însemna tocmai înţelegerea factorului neprevăzut şi acceptarea lui în dinamica existenţei, înţelegerea faptului că nu putem planifica totul în viaţă. Când lucrurile nu se întâmplă aşa cum aşteptăm, sperăm sau planificăm se poate să ne pierdem cumpătul, răbdarea, acceptarea şi liniştea sufletească. Neliniştea ne poate lua cu valurile ei zăngănitoare, iar în starea de nelinişte nici raţiunea, nici sufletul nu se pot manifesta coerent. Nerăbadrea-i un semnal al faptului că gândim împotriva surprizei din existenţă, ne împotrivim curgerii ei, acţionăm pripit şi, prin asta, se poate să respingem binele ce poate veni neplanificat, neaşteptat, tocmai pentru că cineva a întârziat într-o zi la o banală întâlnire!

Maria Timuc 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

"CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE"

-Fragmente-

TOLTECII

Cu mii de ani în urmă, toltecii erau cunoscuţi în partea de sud a Mexicului ca un popor de „femei şi bărbaţi ai înţelepciunii”. Antropologii vorbesc despre tolteci ca despre o naţiune, ca despre o rasă, dar, de fapt, toltecii erau oameni de ştiinţă şi artişti care au format o societate ce studia şi păstra cunoaşterea spirituală şi practicile strămoşilor lor. Ei locuiau împreună - maeştri (naguali) şi discipoli – la Teotihuacan, vechiul oraş al piramidelor situat în afara oraşului Mexico City, loc străvechi în care „Omul devenea Zeu”.

De-a lungul mileniilor, nagualii au fost forţaţi să ascundă vechea înţelepciune şi să-i menţină existenţa în obscuritate. Cucerirea europeană, împreună cu folosirea greşită a puterii personale a unora dintre adepţi, a făcut necesară ascunderea cunoaşterii faţă de cei care nu erau pregătiţi să o folosească cu înţelepciune sau care intenţionau să o folosească în scopuri personale.

Din fericire, cunoaşterea ezoterică toltecă a fost păstrată şi a trecut de la o generaţie la alta prin diferite linii de naguali. Datorită acestora a rămas ţinută în secret timp de sute de ani, iar vechile profeţii vor fi dezvăluite în momentul în care va fi necesar ca înţelepciunea să se întoarcă la oameni. Acum, don Miguel Ruiz, unnagual din linia Cavalerilor Vulturului, a fost îndrumat să ne împărtăşească puterea învăţăturilor toltecilor.

Cunoaşterea toltecă provine din aceeaşi unitate esenţială a adevărului ca şi celelalte tradiţii sacre ezoterice de pe glob. Ea nu reprezintă o religie, dar corespunde învăţăturii tuturor maeştrilor care au existat pe pământ. Deşi este o tradiţie spirituală, ea reprezintă totodată modul corect de viaţă, o cale simplă şi eficace de a ajunge la fericire şi iubire.

CIVILIZAREA PLANETEI ŞI VISUL PLANETAR

Ceea ce vedem şi auzim în această clipă este doar un vis. Noi visăm chiar acum, deşi creierul nostru este trezit. Visul este principala funcţie a minţii, astfel încât putem spune că mintea visează 24 de ore pe zi. Ea visează nu doar atunci când creierul doarme, dar şi atunci când acesta este trezit. Diferenţa între cele două stări (de vis şi de veghe) constă în faptul că atunci când creierul se află în stare de veghe, noi experimentăm un cadru material, care ne face să percepem lucrurile întro manieră liniară. în starea de somn cadrul material rigid dispare, iar visul are tendinţa de a se schimba în mod constant.

Oamenii visează tot timpul. înainte ca noi să ne fi născut, oamenii dinaintea noastră au creat un mare vis exterior care a devenit visul societăţii sau visul planetar. Visul planetar este un vis colectiv alcătuit din miliarde de vise personale mai mici, care creează împreună vise ale familiilor, vise ale comunităţii, vise ale oraşelor, vise ale ţărilor, iar în final visul întregii umanităţi. Visul planetar include toate regulile sociale, toate credinţele, toate legile, toate religiile, diferitele civilizaţii şi modalităţi de manifestare, guvernele, şcolile, evenimentele sociale şi vacanţele.

Noi ne naştem cu capacitatea de a învăţa cum să visăm, iar oamenii care au trăit înaintea noastră ne-au învăţat cum să visăm visul societăţii. Visul exterior are atâtea reguli încât atunci când se naşte un om nou, visul îi captează atenţia şi introduce toate aceste reguli în mintea copilului. Visul exterior se foloseşte de părinţi, de şcoală şi de religie, pentru a ne învăţa cum să visăm.

[...]

Visul planetei este de aşa manieră încât oamenilor li se pare normal să sufere, să trăiască în frică şi să creeze drame emoţionale. Visul exterior nu este un vis frumos; este un vis al violenţei, al fricii, al războiului, al nedreptăţii. Visele personale ale oamenilor variază de la unul la altul, dar la modul global el este aproape un coşmar. Dacă ne uităm la societatea umană, vedem că este atât de greu de trăit tocmai pentru că ea este guvernată de frică. în toată lumea vedem oameni suferind, nervoşi, furioşi, răzbunători, violenţi pe stradă, şi pretutindeni vedem nedreptăţi de neimaginat.

Injustiţia există pe diferite nivele şi în ţări diferite de pe glob, dar frica este cea care ne controlează visul exterior.

Mintea noastră nu este altceva decât o ceaţă pe care toltecii au numit-o mitote. Mintea noastră este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp, dar nici unul nu-1 înţelege pe celălalt. Aceasta este starea minţii umane - un mare mitote, care ne împiedică să vedem cine suntem cu adevărat. Indienii numesc acest mitote: maya, ceea ce înseamnă iluzie. Este credinţa personalităţii că: „Eu sunt”. Tot ceea ce credem despre noi şi despre lume, toate concepţiile şi programările pe care le avem în minte, toate sunt mitote. Noi nu putem vedea cine suntem cu adevărat; nu putem vedea că nu suntem liberi.

[...]

Cuvântul este puterea prin care noi creăm. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. în Evanghelia după Ioan din Biblie se spune, referitor la crearea universului: „La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era cuvântul”. Prin cuvânt, noi ne exprimăm puterea creatoare. Prin cuvânt putem manifesta totul. Indiferent de limba pe care o vorbim, intenţia noastră se manifestă prin cuvânt. Tot ceea ce visăm, tot ceea ce simţim şi ceea ce suntem cu adevărat - toate acestea se manifestă doar prin puterea cuvântului.

Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită este magie neagră.

Nimic din ceea ce fac ceilalţi oameni nu este din cauza noastră. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei se află într-o lume complet diferită de cea în care trăim noi. Atunci când interpretăm personal realitatea, noi pornim de la premisa că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să dominăm lumea lor cu lumea noastră.

Mintea are capacitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar are şi capacitatea de a obţine informaţii din alte lumi subtile. Se întâmplă uneori să auzim în minte o voce şi să ne întrebăm de unde vine ea. Această voce poate veni dintr-o altă realitate, m care există fiinţe similare cu mintea umană. Toltecii au numit aceste fiinţe Aliaţi. În Europa, Africa şi India, ele au fost numite Zei.

Mintea noastră există inclusiv pe nivelul Zeilor. Ea trăieşte inclusiv în acea realitate şi poate percepe acea realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, la fel de bine, ea poate vedea şi percepe fără ajutorul ochilor; de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie.

Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. In anumite momente noi putem avea idei care nu aparţin minţii noastre, dar pe care le percepem cu mintea. Orice om are dreptul să creadă sau să nu creadă în aceste voci, şi dreptul de a ţine cont sau de a nu lua în consideraţie ceea ce spun ele. Noi avem dreptul de a alege între a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege între a crede şi a accepta sau nu visul planetar.

 [...]

Scopul luptătorului este de a transcende această lume, de a scăpa din acest iad şi a nu se mai întoarce niciodată. După cum susţin învăţăturile tradiţionale toltece, recompensa constă în transcenderca experienţei umane a suferinţei, devenind încarnarea lui Dumnezeu. Aceasta este recompensa.

Atunci când vorbim despre calea toltecă a eliberării, ne dăm scama că există o întreagă hartă care ne ghidează perfect către eliberarea de „civilizaţie”. Toltecii compară Judecătorul, Victima şi sistemul de convingeri cu un parazit care invadează mintea umană.

Din perspectiva toltecilor, toate fiinţele care s-au lăsat îmblânzit sunt bolnave. Ele sunt bolnave deoarece există în ei un parazit care le controlează mintea şi creierul. Hrana parazitului sunt emoţiile negative care se nasc din frică.

Dacă studiem felul în care este descris un parazit, vom descoperi că acesta este o fiinţă vie care trăieşte în alte fiinţe, sugându-le energia, dar care nu le aduce în schimb nici un folos; mai mult, parazitul îşi ucide gazda încetul cu încetul. Împreună, Judecătorul, Victima şi sistemul de convingeri se potrivesc perfect descrierii anterioare. Ele reprezintă într-adevăr o fiinţă vie alcătuită din energia psihica sau emoţională, iar această energie este vie. Evident că nu este o energie materială, dar nici emoţiile nu sunt o energie materială.

Nici visele noastre nu reprezintă o energie materială, dar ştim că ele există. Una din funcţiile creierului nostru este aceea de a transforma energia materială în energie emoţională. Creierul nostru este o uzină de emoţii. Şi aşa cum am afirmat la început, principala funcţie a minţii noastre este aceea de a visa. Toltecii cred că parazitul - Judecătorul, Victima şi sistemul de convingeri – deţine controlul asupra minţii noastre; el ne controlează visele personale. Parazitul visează prin intermediul minţii noastre şi îşi trăieşte viaţa prin intermediul corpului nostru. El supravieţuieşte datorită emoţiilor ce se nasc din frică şi se hrăneşte din drame şi din suferinţe.

Libertatea pe care o căutăm înseamnă să ne folosim mintea şi corpul pentru a ne trăi propria viaţă, nu să trăim viaţa unui sistem de convingeri. Atunci când descoperim că mintea ne este controlată de către Judecător şi de către Victimă, iar „eu-l” nostru real este pus la colţ, nu avem decât două posibilităţi. Una constă în a continua să trăim în modul în care ne-am obişnuit, să-i susţinem pe Judecător şi pe Victimă, să continuăm să trăim în visul planetar. Cea de-a doua constă în a face ceea ce făceam atunci când eram copii, atunci când părinţii încercau să ne educe (adică să ne îndoctrineze). Putem să ne revoltăm şi să spunem „Nu!”. Putem declara război împotriva parazitului, împotriva Judecătorului şi Victimei, un război pentru independenţă, un război pentru dreptul de a ne utiliza mintea şi creierul aşa cum credem noi.

Aşa se explică de ce în toate tradiţiile şamane din America, din Canada până în Argentina, oamenii se numesc luptători, deoarece ei se află în război împotriva paraziţilor. Acesta este adevăratul înţeles al conceptului de luptător. Luptător este acela care se revoltă împotriva invaziilor parazitului. Luptătorul se revoltă şi declară război. Dar a fi un luptător nu înseamnă că întotdeauna câştigăm războiul; noi putem învinge sau putem pierde, dar dacă facem tot ce putem, avem cel puţin şansa de a fi liberi din nou. Alegând acest drum, ne arătăm cel puţin demnitatea de a ne revolta, demonstrând că nu suntem nişte biete victime în faţa emoţiilor noastre negative sau care reacţionăm la emoţiile otrăvite ale celorlalţi. Chiar dacă ne vom număra printre victimele inamicului nostru, parazitul, cel puţin nu vom fi printre victimele care nu au reacţionat. 

Transformarea noastră într-un luptător ne dă şansa de a transcende visul planetar şi de a ne schimba visul personal într-un vis pe care îl putem numi paradis. La fel ca şi iadul, paradisul este un loc care există în interiorul minţii noastre. Este un loc al bucuriei, un loc în care suntem fericiţi, în care suntem liberi să iubim şi să fim cei ce suntem cu adevărat. Putem atinge paradisul chiar în această viaţă; nu trebuie să aşteptăm până murim. Dumnezeu este prezent pretutindeni, iar paradisul există peste tot, dar înainte de toate trebuie să avem ochi şi urechi pentru a vedea şi pentru a auzi acest adevăr. Trebuie să ne eliberăm de parazit.

[...]

Dar cum putem deveni un luptător spiritual? Există anumite trăsături ale luptătorului spiritual care sunt aproximativ la fel în întreaga lume. Inainte de toate, luptătorul spiritual este conştient. Acest lucru este foarte important. Suntem conştienţi că mergem la război, şi în război mintea noastră necesită disciplină.

Nu disciplina unui soldat, ci disciplina unui luptător. Nu o disciplină exterioară care să ne spună ce să facem şi ce să nu facem, ci disciplina de a fi noi înşine, indiferent de ceea ce se petrece.

Luptătorul spiritual deţine controlul. Nu controlul asupra unei alte fiinţe umane, ci controlul asupra propriilor sale emoţii, controlul asupra propriei sale persoane. Emoţiile sunt reprimate prin pierderea controlului, nu prin controlul lor. Marea diferenţă dintre luptător şi victimă constă în faptul că victima îşi reprimă emoţiile, în timp ce luptătorul şi le domină. Victima îşi reprimă emoţiile deoarece îi este frică să şi le arate, deoarece se teme de ceea ce va spune. A controla nu este acelaşi lucru cu a reprima. A controla înseamnă aţi reţine emoţiile şi a le exprima la momentul oportun, nici mai devreme, nici mai târziu. Aşa se explică de ce luptătorii se consideră impecabili. Ei au un control complet asupra propriilor lor emoţii, şi implicit asupra întregului lor comportament.

[...]

FRAGMENTE "CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE"

AUTOR: DON MIGUEL RUIZ

Sursa: www.evolutiespirituala.ro