Profeţie CUTREMURĂTOARE a Părintelui Iustin Pârvu: "Popor român, până nu e prea târziu..."

Părintele Iustin Pârvu a fost unul dintre cel mai mari duhovnici ai românilor. Acesta s-a remarcat mai ales prin darul său de a face minuni și de a profeți.

Preotul Justin Pârvu

Cu puțin timp înainte de a muri, acesta a lăsat o scrisoare incredibilă românilor, prin care menționează niște adevăruri cutremurătoare.
„Popor român,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.

De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.
De ce te laşi dezbinat?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma? Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.

Tu taci !!!
Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
Tu taci !!!
Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
Tu taci !!!

ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN,
ŞI TU TACI !!!
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”
Părintele Arhimandrit Justin

Sursa: www.romaniatv.net

Premoniţia politică a părintelui arhimandrit Justin Pîrvu

Urgia prevestita de parintele arhimandrit Justin Parvu, ce va urma dupa 12 luni de libertate( http://www.cotidianul.ro/profetia-lui-iustin-parvu-dupa-12-luni-de-libertate-vine-urgia-217558/), daca o consideram credibila, ar putea anunta o trezire violenta la realitate a unui popor tradat de conducatorii sai si consecinta : interventia si represiunea ce se vor declansa in numele apararii statului de drept, ducand Romania la razboiul civil, esuat in decembrie `89, martie si iunie `90, precum si in septembrie `91 ?

Caci ce poate fi o urgie care pune capat libertatii ? Numai o dezlantuire violenta a unor forte pustiitoare care duc la un prapad, la un dezastru, la o nenorocire care ne vor lovi in fiinta existentei noastre.

Orizontul temporal al urgiei pare a corespunde orizontului viitoarelor competitii politice – alegerile europarlamentare, din mai, si cele prezidentiale din decembrie 2014.

Nu sunt un “practicant” al prevestirilor, nici chiar ale unora dintre cele biblice, dar, de data aceasta, s-ar parea ca nu este vorba de o prevestire, ci de rezultatul unei analize bine articulate, cu estimari ce trec din ceata posibilului in clarobscurul probabilitatii.

Biserica Ortodoxa Romana este, de o vreme, activa in culegerea si procesarea informatiilor, indeosebi a celor relevante in planul evolutiilor geopolitice. Sursele de informatii ale bisericilor sunt printre cele real competitive, iar prevestirea parintelui arhimandrit Justin Parvu ar trebui inteleasa ca rezultat al unei lucrari cat se poate de laice.

Cititi aici articolul integral:

http://www.cotidianul.ro/premonitia-politica-a-parintelui-arhimandrit-justin-pirvu-217795/

Sursa: http://www.cotidianul.ro

Din înțelepciunea Părintelui Arsenie Boca

Până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.

Poziţia omului în creaţie e unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, dar suntem şi realizarea noastră.

Pe Dumnezeu Il ai sădit, „inoculat”, latent, in structura ta spirituală. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior condiţiei tale pămanteşti. Prin aceasta şi tu eşt fiu al lui Dumnezeu. (…) Ne-a dat şi nouă puterea să fim fiii lui Dumnezeu. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidenţă interioară şi pe celălalt plan al existenţei, unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate intampla. Nici omoraţi nu pot fi, pentru că in ei prezenţa divină e forţă care face deşartă orice zvarcolire a răului asupra lor.

Incercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem in Dumnezeu, ca ultim reazim etern al liniştii, iar pe de altă parte ne conduc la găsirea de noi inşine, ca făpturi renăscute in Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului.

Cand ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o inrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar in structura noastră spirituală, că suntem in pragul liberei alegeri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţină, chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.

Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.

Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești.

Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.

Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

Calea cea mai lungă pe pămant e de la urechi la inimă, incat ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt.

Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai intai?

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.

Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.

Nu poţi propovădui împărăţia Cerurilor cu plumbii materiei pe aripi.

Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.

Păstrarea capacităţii de incadrare in disciplină a unui suflet face dovada armoniei şi valorii sale.

Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricate necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că fraţii săi stau legaţi intr-o robie străină, in intunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de ei inşişi.

Până nu te-ai lepădat de tine, eşti o fântână seacă; iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la El – cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu. Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber; e trăirea libertăţii duhului: “Adevărul vă va face liberi”. Deci, înţele­gem că fără (să plătim) această vamă a făpturii noas­tre vechi stăteam în minciună, încolţiţi de iluzii şi striviţi de roţile necesităţii fără ieşire, strânşi în acest cleşte. De aici ne scoate numai Iisus. Când se petrece aceasta? Când îl cunoaştem pe Iisus ca inimă a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru, îl putem cunoaşte numai în iubirea şi bucuria pe care o simţim când renunţăm la Eul nostru şi ne aflăm faţă către faţă cu Dânsul.

Omul se desăvârşeşte şi ajunge expresie supremă, când sufletul lui se recunoaşte în veşnicie, în infinit! – ceea ce e propria sa revelaţie. Adevărata restrişte a omului stă în faptul că nu izbuteşte pe deplin să-şi aducă la expresia supremă propria-i fiinţă, că e tulburat de eul şi îşi pierde vremea cu lucruri de nimic.

Cuvintele sunt ființe vii capabile să facă treaba la care au fost trimise.

Fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lăuda, nici ocara din ele.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte.

In necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu si de oameni.

Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Există o energie ascunsă care mână lucrurile înainte. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor; dar absolut trebuitor nu eşti pentru nimic.

Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi. Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta. Ţi-a fost rănită prezumţia pe care ai avut-o? Poate că nu mai înţelegi rostul încordării, ci sensul utilităţii tale? Nu înceta să fii ceea ce ai fost. Isprăveşte ceea ce făceai ca şi cum n-ai fi încercat nici o dezamăgire.

Poate că, fără ştiinţa noastră, noi slujim vreunui scop al naturii, un scop care-i prea mare ca să-l înţelegem, prea vast ca să ni-l închipuim şi pentru care Dumnezeu ne-a pus în suflet impulsia oarbă pentru noi, dar luminată pentru El. Soldatul nu pricepe planul generalului, dar fără să-l priceapă îl aduce la îndeplinire. Întocmai aşa sună cuvântul Scripturii din Vechiul Testament: “Ori pricep, ori nu pricep, ori ascultă, ori nu ascultă, tu spune-le cuvântul Meu“…

Arsenie Boca

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

27 mai: Ziua Părinţilor de Îngeri

Autor: COSMINA STOICESCU

Si in acest an, copilasii plecati prea devreme dintre noi, vor avea parte de o zi numai a lor marcata de Organizatia E.M.M.A. prin Ziua Parintilor de Ingeri, singurul eveniment din Romania si cel mai mare din lume, de acest gen, dedicat memoriei copiilor plecati dintre noi.

Aflat la a cincea editie, evenimentul se va desfasura simultan in 15 orase din tara si 5 din strainatate (Londra si Harlow din Anglia, Jossigny si Bastia din Franta si Toledo din Spania), duminica, 27 mai, incepand cu 17.30.

Parintii, apropiatii acestora si sutinatorii E.M.M.A. care vor lua parte la eveniment vor aprinde lumanari in memoria copiilor care nu mai sunt printre noi si vor inalta simultan, in toate cele 20 de orase, baloane colorate, ca ritual simbolic de despartire.

„Ca in fiecare an, si anul acesta incercam sa oferim parintilor care au trecut prin drama pierderii unui copil, suportul emotional de care stim ca au nevoie. Acest eveniment are o semnificatie aparte, in mod special pentru parintii care au pierdut un copil inainte de nastere, momentul inaltarii baloanelor simbolizand despartirea de copilul pe care nu au apucat sa-l vada, sa-l tina in brate, sa-l cunoasca. Este un moment emotionant care alina la gandul ca pot face asta, pentru copilul plecat prea curand de langa ei”, a declarat Bianca Brad, fondatoarea Organizatiei E.M.M.A.

„Din proprie experienta stiu ca niciun om nu trebuie sa treaca singur prin asa ceva si ca o vorba buna, spusa cu sinceritate, poate face diferenta majora intre un suflet chinuit si un om pe cale sa accepte incercarile vietii", a completat Bianca Brad. 

Primul balon care se va inalta de la Bucuresti va fi dedicat micutei care si-a pierdut viata recent in Parcul IOR, chiar in apropierea locului in care se va desfasura evenimentul.

Locatiile de desfasurare a Zilei Parintilor de Ingeri, in orasele din Romania sunt: 

Bucuresti – Parcul IOR

Baia Mare - Campul Tineretului in fata Muzeului de Etnografie

Brasov – Pracul Central Titulescu

Buzau – Parcul Crang

Cluj Napoca – Parcul de la Belvedere

Constanta – Plaja Modern

Dej – Parcul mic din Piata Bobalna

Galati – Parcul Oraselul Copiilor

Iasi – Parcul de la Palatul Culturii

Oradea - Oraselul Copiilor – Parcul Rogerius

Pitesti - Parcul Primariei

Satu Mare – Piata Libertatii, in fata statuii Vasile Lucaciu

Sibiu – Parcul Sub Arini, la statuia lui Mihai Eminescu

Targu Jiu - Piata Prefecturii, la Catedrala

Timisoara – Str. Banatului nr.5 (continuarea B-dului Budai Deleanu)

Sursa: http://www.jurnalul.ro

N-am văzut nimic, părinte, decât apa din vas

Într-o zi veni la duhovnicul său un credincios, care i se plânse astfel:

- Părinte, ce să fac pentru a scăpa de ispitele care mi se aşează în cale sau mă împresoară? Căci pe stradă, la serviciu şi în oricare alt loc, ispitele nu-mi dau pace şi aş vrea să scap de ele.

Preotul se duse în bucătărie, luă un vas, îl umplu cu apă şi zise:

- Uite, îţi dau un canon, care te va ajuta mult ca să scapi de ispite. Ia acest vas plin cu apă, mergi cu el până acasă şi vino înapoi, fără să verşi vreo picătură din el şi apoi vom sta de vorbă. Dar să nu verşi nicio picătură, ai înţeles?

Omul luă vasul cu multă teamă şi plecă. Ca să nu verse nici o picătură de apă din vas, el merse toată vremea cu ochii ţintă la el. Nu i-a fost uşor.

Când se întoarse îi spuse preotului că a făcut precum i-a spus.

Preotul îl întrebă:

- Cât ai mers pe cale, spune-mi ce ai văzut în jurul tău?

- N-am văzut nimic, părinte, decât apa din vas.

- Păi de ce numai apa din vas?

- Deoarece am vrut să nu vărs nicio picătură din vas; dacă mă uitam prin jur, vărsam din apă şi astfel încălcam canonul ce mi l-aţi dat.

- Ei, fiule, vezi că singur te-ai lămurit? Aşa este şi în viaţă. Ca să nu vezi ispitele din jurul tău şi să nu verşi din apa curată a sufletului tău, trebuie să te uiţi tot timpul numai la Poruncile lui DUMNEZEU, numai la Biserica Sa, numai la Sfânta Sa Evanghelie. Dacă vei fi cu mintea aţintită numai la acestea, nu vei mai vedea ispitele.

Şi omul înţelese cum să-şi păstreze sufletul curat.

Sursa: Ortodoxia