„Pentru schimbarea de direcţie a României spre vest din 1989, SUA au dispus de relativ puţini trădători, majoritatea provenind din armată, din grupul de tehnocraţi de la Trocadero şi din grupul de intelectuali controlat de Securitate şi predat americanului de origine maghiară George Soros, a căror avere se limita la un apartament şi o Dacie 1300. Chiar şi în aceste condiţii, pentru justificarea preluării puterii, cacialmaua lor a însemnat 1.116 de morţi, începând din 22 decembrie, de la ora 12:09, când Ceauşescu a fugit din sediul CC.
În România deja pluteşte în aer un amestec exploziv, emanat de o economie falimentată cu bună ştiinţă care, la rândul ei, generează o atitudine populară profund antisistem. Există semnale evidente că din toamna anului 2013 va începe un proces ireversibil de ieşire definitivă de pe orbita SUA. Drept dovadă, în ultimele luni s-au înteţit tentativele de câştigare a bunăvoinţei Kremlinului, dirijate pe canale discrete, din partea multor moguli, politicieni celebri de la putere şi din opoziţie, directori din instituţii cheie şi formatori de opinie, isterizaţi de spectrul pierderii poziţiilor privilegiate, deţinute în cadrul societăţii româneşti. Răspunsul primit fiind acelaşi: nu ne interesează. Moscova nu foloseşte nici metodele şi nici prizonierii altora. Asta însemnând că raportate la ceea ce urma în România, evenimentele din decembrie 1989 pot fi catalogate drept extrem de paşnice.
Spre deosebire de trădătorii din 1989, la ora actuală există până la 100.000 de indivizi (deţinători de vile somptuoase, terenuri, conturi în bănci, autoturisme de lux şi iahturi, apărate de propriile firme de pază, dotate cu arme şi muniţii de tip militar). Ei s-au îmbogăţit fraudulos din avuţia naţională, ca urmare a "democraţiei de tip occidental" impuse de SUA în România, constând în deposedarea, de ceea ce au creat 21 de milioane de români de-a lungul întregii lor vieţi. Şi aceşti indivizi, care constituie coloana a V-a a SUA în România, nu vor sta deloc cu mâinile în sân, pentru că americanii, de la războaiele din Coreea şi Vietnam, au căpătat prostul obicei ca la retragerea dintr-o ţară ocupată, să aplice tehnica "pământului pârjolit". În cazul României o vor face indirect, prin Coloana lor a V-a autohtonă. Întrucât am observat că nu interesează pe nimeni din România acest aspect, nu-l voi detalia.
În cei 23 de ani de exploatare colonială, sute de mii de români, care decenii la rând au făcut lucruri importante pentru ţara lor şi care au o solidă pregătire profesională în spate, la fel ca şi zecile de mii de tineri merituoşi, cu rezultate de excepţie, abia ieşiţi de pe băncile facultăţilor, au fost transformaţi fără voia lor în şomeri. Motivul? O entitate ocultă a decis că ei nu manifestă o atitudine pro-euroatlantică activă şi prin urmare ar fi nocivă recunoaşterea valorii lor. Metoda prin care în locul lor, România s-a pricopsit, la cel mai înalt nivel, cu adevărate clanuri interlope formate din hoţi de buzunare, bişniţari, ospătari şi tinichigii, ni-l descriu telegramele WikiLeaks.
Documentele publicate de WikiLeaks (830 de telegrame şi mesaje trimise la Washington, cu antetul Confidenţial/Secret) dovedesc că, începând din 1990, ambasadorii SUA s-au implicat în politica de stat a României, în sensul numirii în funcţii cheie doar a acelor români fără nici o competenţă, dar care permiteau SUA să deţină pârghiile controlului absolut în statul român, cu scopul satisfacerii intereselor americane în zonă.
Informaţiile obţinute de la turnătorii români, propulsaţi spre ranguri înalte, repartizaţi pe reţele distincte, erau mai întâi filtrate, apoi verificate şi analizate de experţii serviciilor americane, încadraţi la ambasadă. Ulterior erau redactate mesajele telegramelor de către consilierul politic (Tanoe, ofiţer CIA acoperit) şi contrasemnate de adjunctul şefului misiunii diplomatice americane (Mark Taplin, şi el ofiţer CIA) şi de ambasadorul SUA (Nicholas Frank Taubman). Lista turnătorilor cuprinde politicieni de vârf (preşedinte, premier, parlamentari, miniştri, secretari de stat), şefi ai serviciilor secrete, generali din MApN, consilieri prezidenţiali, directori de instituţii cheie, oameni de afaceri de top, jurnalişti, elite ale societăţii civile, consultanţi politici (plătiţi de partide aflate în competiţie şi care trădau funcţie de cum comanda ambasada SUA).
În ceea ce priveşte clasa politică, la vârful tuturor partidele parlamentare colcăie nenumăraţi parveniţi din categoria turnători "cu merite deosebite" la ambasada SUA.
Telegrama WikiLeaks 8/ decembrie 2004 face o radiografie a noii puteri de la București (Alianţa PNL + PD) rezultată din alegerile din decembrie 2004. Mare parte din ei (ulterior au primit funcții politice în Guvern) erau colaboratori vechi ai ambasadei SUA din România. Despre premierul PNL Călin Popescu Tăriceanu scrie negru pe alb că s-a întâlnit regulat cu ofițeri ai ambasadei SUA înainte și în timpul campaniei din 2004. Ambasada SUA menținea o relație bună şi cu Theodor Stolojan, acesta s-a întâlnit regulat cu ambasadorul, înainte de a lua decizia de a se retrage din cursa prezidențială. Despre Valeriu Stoica, (ministru al Justiției și viceprim-ministru, între 1996 și 2000) se afirmă că era un apropiat al americanilor, ambasada SUA cunoscându-l bine pe Stoica, întâlnindu-se în mod regulat cu acesta. Despre Cristian David, Cristian Boureanu și Bogdan Olteanu se spune că sunt interlocutori valoroși ai ambasadei, ba chiar despre David (fost ministru de Interne şi membru în actualul cabinet Ponta) că e un apropiat și de încredere contact al ambasadei. Cel mai vocal la ambasadă era deputatul Boureanu, un interlocutor regulat al ofiţerilor americani. În relația cu ambasada, prim-vicepreşedintele PD, Emil Boc era şi el un contact vechi, apreciat pentru sinceritate și accesibilitate. Despre Sorin Frunzăverde, diplomații SUA spuneau că are vederi pro-americane, în plus, era un şi el interlocutor al ambasadei. Cozmin Gușă, considerat unul din cei mai importanți oameni ai lui Băsescu la acea dată, a petrecut 4 luni în SUA în anii ’90, într-un program al ONG-ului american Freedom House. Se întâlnea regulat cu ofițeri ai ambasadei, dar și cu diplomați ai altor țări. Roberta Anastase e pomenită şi ea în documentul american, ca unul din politicienii tineri și de viitor, mai ales că în 2004 Anastase avea deja întrevederi cu diplomații americani. Lista figurilor cheie se încheie cu Mihai Răzvan Ungureanu și Andrei Ple ș u, menţionându-se sprijinul pe care Pleșu l-a dat NATO înainte de anii 2000, când era ministru de Externe și a susținut intervenția militară în fosta Iugoslavie.
Telegrama Wikileaks nr. 4/ decembrie 2004 demonstrează că imediat ce a câștigat președinția României, Traian Băsescu s-a prezentat la ordin în faţa ambasadorului SUA. Traian Băsescu, un interlocutor sincer și de încredere al ambasadei SUA la București (și asta mult înainte să fie președinte), de dragul căreia a renunțat la peste 2 miliarde de dolari pe care le avea de încasat România de la Irakul ocupat de americani.
Telegrama Wikileaks nr. 22/ martie 2005, arată cum preşedintele Traian Băsescu avea cont deschis la însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA la București, unde "turna" date confidenţiale din contractul cu EADS.
Telegrama Wikileaks nr. 3/ martie 2007, descrie cum Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte PSD, îi dă raportul diplomatului Mark Taplin, chiar în biroul său de la Camera Deputaţilor (menţionând dese întâlniri pentru dări de seamă, cu toţi liderii de grupuri parlamentare), cu privire la eforturile lui de preîntâmpinare a suspendării lui Băsescu de către PSD, PC şi PNL, prin discuții cu mai mulți lideri ai PDL, printre care Blaga, Frunzăverde, Videanu și Elena Udrea .
Telegrama Wikileaks nr. 2/ mai 2009 dovedeşte că actualul preşedinte al PDL, Vasile Blaga, devenise unul din cei mai consecvenți interlocutori ai diplomaților americani de la București, susţinând candidatura Elenei Băsescu în Parlamentul European, explicând că primarul Vanghelie de la PSD e păpușa lui Cătălin Voicu şi cerând ca Ludovic Orban să fie arestat.
Telegrama Wikileaks nr. 31/ iunie, august, septembrie, noiembrie 2007 redă integral o serie completă de 6 turnătorii la Ambasada SUA, în conformitate cu "îndatoririle de serviciu" ale lui Victor Ponta, premier şi preşedinte al PSD.
Telegrama Wikileaks nr. 10/mai 2005 evidenţiază turnătoriile din interiorul PSD. Europarlamentarul Ioan Mircea Pa ș cu, fost ministru al Apărării la momentul aderării României la NATO, îl turna la rândul său pe Victor Ponta la ofiţerii ambasadei SUA.
Telegrama WikiLeaks nr. 34/ iulie 2005 probează faptul că nici liderii UDMR nu erau uşă de biserică, conţinutul telegramei redând o discuție a voluntarului Laszlo Borbely cu personalul Ambasadei SUA.
Justiţia română, ajunsă putredă, de cât a tot fost făcută "independentă" de către americani în ultimii 23 de ani, are campioni de cel mai înalt calibru.
Telegrama WikiLeaks nr. 42/ mai 2007 dovedeşte că ambasadorul Taubman avea întâlniri regulate cu șeful DNA, Daniel Morar, care-i făcea informări complete referitoare la dosarele aflate în lucru.
Telegrama Wikileaks nr. 23/ februarie 2009 evidenţiază faptul că în cadrul informărilor regulate prezentate de șeful DNA, Daniel Morar, diplomaților americani de la București, acesta divulga date confidenţiale referitoare la structurile de informații din Interne româneşti, DGIPI și DGA.
Judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM şi un apropiat al ministrului Justiţiei (Monica Macovei), divulga reprezentanţilor Ambasadei SUA la Bucureşti detalii din dosarele de urmărire informativă, realizate de Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA) şi care conţineau "amănunte despre relaţii sexuale ilicite ale unor judecători şi procurori, chiar dosare medicale".
Telegrama WikiLeaks 35/decembrie 2005 relata ingerinţele ambasadei SUA de la București care dădea dispoziţii unui oficial român al Ministerului de Justi ț ie, ca Mohammed Munaf (aflat în custodia SUA), unul din personajele cheie în răpirea celor 3 jurnaliști români în 2005, să aibă calitatea de martor în proces. Nu de acuzat, așa cum cerea Ministerul de Justiție.
Telegrama Wikileaks nr. 49/ 2006, 2010. Patru telegrame ale Ambasadei SUA de la București arată că, între 2006 și 2010, SUA au încercat să plaseze câțiva deținuți de la Guantanamo în România. În timp ce UE cerceta posibile transporturi de deținuți de către SUA prin România, oficialii ministerului de Externe român se interesau doar ce țări ar mai fi interesate să primească deținuți de la Guantanamo. În 2010, la o întâlnire a ministrului Theodor Baconschi cu ambasadorul american, SUA au reformulat cererea ca 2-3 deținuți de la Guantanamo să ajungă în România. Reamintesc faptul că deţinuţii nu fuseseră judecaţi, că cercetarea penală conform codului de procedură penală nu începuse şi că scopul deţinerii lor era acela, ca ofiţerii CIA să vadă dacă pot obţine de la ei prin tortură, informaţii importante pentru Securitatea Naţională.
Concluzia legată de obedienţa Justiţiei române, faţă indicaţiile venite de la Casa Albă, poate fi extinsă şi la cazul Adrian Năstase, care a fost condamnat definitiv de ICCJ, pe 20 iunie 2012, la 2 ani de închisoare cu executare în dosarul "Trofeul calităţii", pentru strângerea de fonduri destinate campaniei electorale a PSD din 2004. Nu am probe care să demonstreze că decizia a fost luată la Washington, dar am toate motivele să cred că este o hotărâre politică, comandată de la Cotroceni, antecedentele demonstrând că ea a fost comunicată cu mult timp înainte ambasadei SUA şi că aceasta pare complice în tot ceea ce i s-a întâmplat lui Adrian Năstase. Dovada constă în adresa din 11 aprilie 2012 (cu mai mult de 2 luni înainte de pronunţarea sentinţei), transmisă de Stephen Vann, consulului general al SUA, prin care îl informa pe Adrian Năstase că a fost luată măsura retragerii vizei de SUA, fără nici o altă explicaţie şi fără precedent în UE.
Presa din România nu putea lipsi de la campionatul naţional de turnat-viteză şi nu prin oricine, ci prin liderii săi marcanţi.
Telegrama Wikileaks nr. 15/ decembrie 2006 relatează întâlnirea privată a lui Cristian Tudor Popescu, crucişătorul cu geometria variabilă al presei româneşti, cu diplomații SUA, cu scopul de a turna şi el, ca să nu rămână neomenit de americani, cu ocazia pomului de Crăciun.
Telegrama Wikileaks nr. 1/ februarie 2006 dezvăluie "măreţia" caracterului lui Bogdan Chirieac, fost redactor şef al cotidianului Gândul, acum Dcnews şi proeminent comentator TV, preluat de CIA direct de la fosta Securitate. El fiind şi beneficiarul unui „mărunţiş” de câteva milioane de euro, aruncat serviciilor române de informaţii, pe nişte contracte cu dedicaţie. În apariţiile sale televizate, Chireac nu îl numeşte pe Traian Băsescu preşedinte, ci guvernator, omiţând să recunoască faptul că sluga e cu câteva trepte mai jos decât guvernatorul.
Nici mogulii de presă nu au s-au dat în lături de a peria Licuriciul, încercând prin aceasta să-şi găsească susţinere la ţepele date altora.
Telegrama Wikileaks nr. 32/ august 2006 dovedeşte cum manipula Sorin Ovidiu Vântu opinia publică din România. Postul Realitatea TV a distorsionat în mod voit un litigiu comercial, petrecut în apele iraniene, privind 2 nave deținute tot de Sorin Ovidiu Vîntu, care refuzaseră să-şi plătească taxele, transformându-l la nivel mediatic, într-o răzbunare politică a Iranului la adresa României, aliatul de nădejde al SUA şi al NATO.
Prin strategii săi de talie galactică, armata română arată în aceste telegrame, singurul lucru pe care mai e capabilă să-l realizeze: contrabanda cu arme.
Telegramele Wikileaks 29/ 2010 demonstrează că generalul în rezervă Constantin Degeratu, consilier al președintelui Băsescu și fost șef al Statului Major al Armatei, era implicat într-o firmă americană de consultanță de comerț cu armament și tehnică militară, condusă de cetăţeanul american Ștefan Minovici, un apropiat al familiei Băsescu. Întâmplător, firma era una fantomă, adică nu avea autorizaţie de la instituțiile românești din domeniu (ANCEX).
Fac menţiunea că mesajele trimise de la ambasada SUA din Bucureşti şi intrate în posesia WikiLeaks sunt structurate pe informaţii privind economia românească şi discuţiile cu FMI (IMF), afacerile din sectorul muncii (ELAB), energia (ENRG), condiţiile economice (ECON), controlul armamentului şi dezarmare (PARM), relaţiile de politică externă (PREL) şi afaceri interne guvernamentale (PGOV)”.
