Amintiri din altă lume: ”Am vorbit cu Dumnezeu”

Senzationalele dezvăluiri ale tânărului Flavio, un copil ce cunoaşte misterele vieţii, pentru că n-a fost atins… de “îngerul uitării” la naştere.Unul dintre cele mai ciudate cazuri din lume referitoare la reîncarnare îl are ca protagonist pe tânărul argentinian Flavio M. Cabobianco. La frageda vârstă de 3 ani, acesta vorbea deja despre Dumnezeu, viaţă, soartă şi altele legate de spirit. În cartea publicată de părinţii săi şi de el, când avea 11 ani, intitulată “Vin din soare”, se pot găsi desene despre construcţia universului, despre relaţia dintre materie şi antimaterie, despre existenţa spaţiului şi a timpului, despre existenţa sufletului şi a acţiunii sale, despre energia planetelor sistemului nostru solar, despre diferitele locuri din lumea cealaltă şi încă multe altele.La întrebarea tatălui său cum de este posibil să-şi amintească totul, Flavio a răspuns că înainte de naştere sufletele ştiu

totul, întrucât sunt conştiente de adevărurile divine, însă în momentul naşterii îngerul uitării îi sărută pe buze şi prin aceasta îi sigilează. Referindu-se la el însuşi, Flavio i-a povestit tatălui său că atunci când a venit la el îngerul uitării el a fost foarte atent, şi-a întors capul într-o parte, astfel că îngerul l-a atins doar foarte puţin. Aceasta este explicaţia că-şi poate aminti aproape totul de pe lumea cealaltă.Din timpul de dinaintea naşterii sale, Flavio relatează următoarele:„Îmi amintesc mai bine de timpul de dinaintea naşterii mele decât de primii trei ani ai vieţii mele. Viaţa mea prenatală o privesc din toate punctele de vedere. Viziunea mea nu are graniţe, deoarece eu nu văd cu ochii mei fizici. Sunt pentru prima dată pe această planetă atât de compactă. Am fost pregătit pentru alte planete, unde puteam să exersez încarnarea. Aceasta a fost ca şi când înveţi scrierea în

aer fără a avea creion. Însă aceasta de aici este cu totul altfel, foarte ciudată; am un corp fizic. Putinele principii pe care le aduc cu mine pentru a putea exista aici sunt: Da şi Nu, timp şi spaţiu. Aceasta de aici este lumea contradicţiilor [...] îmi amintesc de sute de globuri luminoase; tot ce este viu este un glob care luminează. Unele dintre acestea îmi pot fi de folos pentru a mă descurca pe această planetă dificilă. Văd două mame pe care le-aş putea lua înconsideraţie, una cu un puternic Eu, cealaltă cu o structură mai fină, prin urmare cea adevărată. Această a doua mamă are legătură cu un glob care luminează foarte puternic [...] Ele mă cresc, deoarece sunt legate prin iubire. Ele vor fi părinţii mei. Ştiu că trebuie să plec şi mă simt atras de ele din ce în ce mai mult. Apoi văd un tunel care este luminat, de jur împrejur este o atmosferă sumbră. Când intru mă simt foarte stingherit, de parcă

sunt întemniţat.” La vârsta de opt ani,ela adăugat :”Când am scris” Eu vin din Soare “, eram foarte tânăr și știam câteva cuvinte. Vreau să precizez că Soarele nu este de natură fizică, ci spirituală . Înainte de a ajunge pe Pământ am fost la această sursă de lumină.. pentru intrarea în planul fizic.

Nu numai că am venit din Soare, dar toți copiii născuți acum, și toți cei care simt transformarea spirituală, aveți o legatură cu lumina. ” Flavio – Tată, îmi amintesc mereu gluma pe care mi-ai spus-o în mașină.

Tata – Ce glumă?

Flavio – Gluma despre omul care este inundat, pe acoperișul casei sale.Apa se ridică și vine să-l caute o barca. El spune: – Nu, mulțumesc, eu nu vin. Dumnezeu mă va ajuta.

Apa este în creștere. Vine o șalupă apoliției și spune:

- Haide, omule, te vei îneca. Răspunsul: – Nu, mulțumesc, nu o voi face. Dumnezeu mă va ajuta. În cele din urmă, apa ajunge la tavan, șivine un elicopter. El nu vrea să plece spunând: – Dumnezeu mă va ajuta. Apoi apa se ridica șiomul moare. Sufletul iese din trup, și atunci când el se întâlnește cu Dumnezeu Il intreabă – De ce nu m-ai ajutat? Dumnezeu a răspuns: – Desigur, te-am ajutat! Ți-am trimis o barcă, o șalupăși un elicopter! Știi mă gândeam la glumă.

Tata – La ce te gândeai?

Flavio – Gluma asta este foarte utilăpentru ca oamenii să înțeleagă ceva. Uneori așteaptă miracole, se așteaptă ca Dumnezeu să schimbe legile fizicii pentru a le arăta puterea Lui. Acel om a fost un prost, neștiind că Dumnezeu are întotdeauna răspunsuri. Dacă vreți ajutor în fizic, în fizic trimite, trebuie doar să știi să vezi. Atunci când o persoană se simte ca Dumnezeu, nu are nevoie de Dumnezeu pentru a face minuni.Mama – Esti trist. La ce te gândești?

Flavio (melancolic) – Mi-e dor de Almin al meu … Alman a mea … Ciudat de unde vin eu …

Mamă – Cine sunt Almin și Alman?

Flavio -Ele sunt două cuvinte care mi-au venit în minte, cred că există. Sufletele Almin sunt un grup de suflete cu aceeași vibrație. Sunt polaritati diferiteși totusi sunt împreună într-un “cuib de suflete.” Sunt în afara universului cunoscut. Unele suflete dintre Almin se pregatesc pentru a începe un drum lung pentru intrarea in univers, care trece prin Soare și să ajungă în cele din urmă pe Pământ.

Cred că eu și Aida suntem aceleași Almin , deci cred că am înțeles-o.

Mamă – Ciudat?

Flavio – Nu, nu este ciudat. Pentru ca suntem ființe ale aceleiași Almin suntem în legătură, deși nu suntem împreună în planul fizic.

Amintiri din altă lume: ”Am vorbit cu Dumnezeu”

”Eu vin din Soare. Vreau să clarific faptul că nu este vorba despre Soarele fizic, ci despre un Soare spiritual. Înainte de a veni pe Pământ am fost în acea sursă de lumină pentru a intra planul fizic. Noi toți suntem părți ale lui Dumnezeu! Dumnezeu nu depinde de timp, el se află în afara timpului. Din destine multe se formează o soartă: soarta omenirii. Moartea nu este sfârșitul vieții, viața merge mai departe într-un mod diferit, suntem întotdeauna o parte din viața care vine de la Dumnezeu și se întoarce la El”, spunea un copil la vârsta de șase ani.

Desigur că o asemenea spusă, venită din partea unui copil, șochează pe oricine. Dar nu era la prima ”abatere” de acest tip. Părinții lui au declarat că Flavio, acest copil minune, la vârsta de cinci ani, a desenat un soare pe o casă. Desenul în sine nu reprezenta o mare realizare. E ceea ce a spus copilul în legătură cu acel desen: “Am început să-mi dezvolt sinele. Soarele reprezintă Dumnezeu și sufletul meu, casa reprezintă Pământul și sinele meu.” Un caz misterios, pe care cercetătorii nu îl pot explica. Încă de la o vârstă fragedă, din perioada când a prins să lege câteva cuvinte, argentinianul Flavio M. Cabobianco vorbea deja despre Soare, Dumnezeu, destin, spirit, viață etc. Își amintea despre lumea din care tocmai venise și pe care ”natura” nu i-a șters-o din memorie.

Lucrurile au căpătat o complexitate deosebită când copilul a început să deseneze despre ce își amintea, anumite structuri despre construcția universului, despre relația dintre materie și antimaterie, despre existența spațiului și a timpului, despre existența sufletului și a acțiunii sale, despre energia planetelor sistemului nostru solar, despre diferitele locuri din lumea cealaltă și încă multe altele. Părinții au reușit să adune aceste desene și anumite crâmpeie din poveștile lui între coperțile unei cărți căreia i-au dat titlul: ”Vin din Soare” (Vengo del Sol). Așa se face că, în 1991, la vârsta de 11 ani, Flavio a devenit autorul celei mai vândute cărți. În câteva săptămâni, prima ediție în spaniolă a cărții s-a vândut în 20.000 de exemplare. A fost tradusă în germană și franceză.

Au urmat apoi valuri de interviuri în mass-media și dialoguri cu diverse personalități cunoscute din știință, psihologie și spiritualitate. Cartea a fost reeditată la scurt timp după lansare. Popularitatea lui a devenit copleșitoare. După un an, la vârsta de 12 ani, tânărul a decis să nu mai apară în mass-media. Dar a fost sufocat de valuri uriașe de scrisori: un adevărat potop. Apoi au început și apelurile telefonice și saluturile de pe rețelele de socializare. La întrebarea tatălui său cum de este posibil să-și amintească totul de dinainte de a se naște, Flavio a răspuns că înainte de naștere sufletele știu totul, întrucât sunt conștiente de adevărurile Divine. Însă, în momentul nașterii, îngerul uitării îi sărută pe buze și prin aceasta le sigilează memoria. Uită totul. Flavio i-a povestit tatălui său că ”atunci când a apărut îngerul uitării și a încercat să mă atingă, mi-am întors capul într-o parte. Aceasta este explicația pentru care îmi pot aminti aproape totul din lumea cealaltă.

Îmi amintesc de faptul că am o misiune: de a transmite informații cu privire la realitatea spirituală. Acum, tot mai mulți copii își amintesc de Dumnezeu, dar cel mai greu lucru este să punem totul în cuvinte. Am avut foarte multe amintiri de dinainte de naștere în primii trei ani de viață. E o diferență: înainte de naștere vedeam totul, în toate perspectivele, fără limite, pentru că nu mă opreau ochii fizici. Am fost pregătit pe alte planete, unde m-am putut testa fizic, pentru reîncarnare. A fost ca și cum aș fi învățat să scriu în aer, fără a utiliza creionul. Îmi amintesc de o imagine cu sute de mingi luminoase vii. Toată viața este o minge de lumină. Îi văd pe unii care mă ajută să trăiesc pe această planetă dificilă. Văd două mame posibile: una cu un eu puternic și cealaltă cu un eu mai lin, cea adevărată. Acesta din urmă este însoțită de o minge de lumină care strălucește foarte puternic, pot să spun că disting multe nuanțe de verde și violet. Pe lumea cealaltă, am avut doi prieteni Almin și Alma. Îmi este dor de ei.

Mamele apelează la mine, deoarece suntem uniți prin iubire. Ele sunt părinții mei. Știu că trebuie să plec şi mă simt atras de ele din ce în ce mai mult. Gata, trebuie să plec spre pământ. Văd un tunel care este luminat, de jur împrejur este o atmosferă sumbră. Când intru mă simt foarte stingher, de parcă sunt întemnițat. Pentru mine nașterea în această lume, este ca moartea la om. După ce am intrat în mama mea a început procesul fizic. Primii trei ani de viață au fost foarte grei. A trebuit să mă obișnuiesc cu felul de a mă hrăni energetic, prin corpul meu fizic. Pe timpul zilei eram foarte obosit deoarece călătoream noaptea pe alte planete. Slujba mea a fost cea de «informator». Transmiteam ființelor supranaturale, prin telepatie. Totul părea foarte ciudat.

La vârsta de cinci ani m-am întâlnit o doamnă care mi-a destăinuit anumite amănunte spirituale. A fost o întâlnire importantă, deoarece ea a avut misiunea de a mă sfătui. Ea mi-a spus că a trecut prin niște procese foarte grele până să se întrupeze. Dar trupul a fost instrumentul prin care să-și îndeplinească misiunea pe acest pământ. A trebuit să învețe să se descurce și să se hrănească cu energia luată din corpul fizic. Acestea erau amănunte pe care le știam deja, dar am ascultat-o cu atenție. Apoi a fost întâlnirea cu alte ființe spirituale care au venit să facă același lucru. «Misiunea noastră este de a ajuta la această schimbare», au spus ei. «Pământul însemnă o experiență din ce în ce mai puțin materialistă, ci una mai spirituală».

Eu și fratele meu, Marcos, ne aflăm pentru prima dată pe acest pământ. Sarcina mea este de a ajuta umanitatea pentru formarea unei conștiințe spirituale mai mari. Dar întâi trebui să mă obișnuiesc cu viața de aici de pe pământ. Deoarece nu pot comunica telepatic, vorbesc cu gura, deoarece consum alimente cu gură și, nu în mod direct viață din energia lui Dumnezeu. Creierul uman este ca un calculator, dar calculatorul are o memorie limitată, reflectând creierul fizic. Dar mintea este o reflectare a Minții Divine, care este infinită. Există niște cuvinte ciudate pe această planetă: cuvântul ”nimic” și cuvântul ”moarte”. Aceste cuvinte nu pot exista, nu au loc în limbajul nostru deoarece nu au sens, deoarece întotdeauna există Dumnezeu. Niciodată nu ne punem întrebarea dacă ceva care vine din Dumnezeu, poate exista sau nu.

Unii oameni cred că prin moarte se termină totul. Este adevărat că atunci când moare corpul fizic, sufletul merge la Dumnezeu. Acesta poate fi un pic înfricoșător, pentru că este o mare schimbare. E ca un studiu la un înalt nivel unde continuă să învețe. Cu alte cuvinte, moartea e sfârșitul vieții pe pământ, dar acolo viața merge mai departe. Suntem încă parte din viața care vine de la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu. Dumnezeu doar te atinge fără mâini, pentru că el nu are mâini sau corp, dar vorbesc cu el despre toate lucrurile. Eu îl văd cu ochii închiși, noaptea când dorm. Mi-a spus tot timpul că trebuie să iubesc și să vindec. Oh, apoi mai sunt și îngerii. Îi văd plutind deseori la fereastra mea. Știți că îngerii au părul mov și violet? Ei nu sunt ca mine. Unii au părul galben și violet pe spate. Îngerii sunt transparenți ca aerul. Eu îi văd ca o sclipire de lumină.

Nu toată lumea vede îngeri. Ei nu au aripi sau picioare, așa cum își imaginează mulți. Sunt cercuri de lumină. Ei au o robă de culoare albă strălucitoare. Când sunt cu ei pot pluti și eu. Apoi mai sunt fantomele. Da. Pentru a fi fantomă, trebuie mai întâi să faci efortul de a muri. Fantome devin numai oamenii care nu vor să moară. Sunt entități energetice care nu plutesc spre Soare, ci stau aproape de Pământ. Mai există un nivel numit de către oameni “iad.” Iadul nu există. Este nivelul la care oamenii nu vor ști că sunt morți, în cazul în care cei care nu și-au îndeplinit misiunea lor, de exemplu, cei care se sinucid. Aceste ființe sunt legate de nivelul fizic, sunt suflete confuze. Când ies de confuzia lor și înțeleg greșelile, se îndreptă spre partea pozitivă astrală și revin la sursă. Separator, între fizic și astral negativ, nu este o ușă, ci doar un perete energetic.

Unele medicamente, de exemplu, pot sparge zidul și rănesc aura. La momentul morții, sufletele trec printr-o ușă pentru a merge la sursă. Este o zonă de purificare a dorințelor. La acest nivel, există ființe care te ajută după moarte. Trebuie să respecte acea ușă, astfel ființele astrale vor bloca sistemul. Ne putem imagina că universul este ca un turn, cu diferite niveluri. Nici un nivel este mai mare sau mai mic decât altul. Nici în sus sau în jos, și fiecare parte este reprezentată în toate. Ființe din afara evoluției au sarcina de a menține sistemul. Nivelul fizic este foarte dens, totul este amestecat. Este plin nu numai de reprezentări fizice, ci și de ființe astrale, pozitive și negative.

La acest nivel acționează entități spirituale care organizează forme de viață. Sunt ființe de pe alte nivele. Polaritatea este extremă. Nu există timp și spațiu. Energia face o oglindă și se reflectă în toate celelalte niveluri. Acesta este tot mai mare și mai mică, cunoscută și necunoscută. Există mai multe, dar nu știu cum să explic. Aici pe pământ comunicarea e complicată. Pe aproape toate planetele comunicarea se face prin telepatie, pentru că nu există o densitate așa mică. Aici comunicarea este foarte rară: prin sunete și în locuri diferite, se folosesc sunete diferite pentru a spune aceleași lucruri. Aceasta planetă este din ce în ce mai abstractă. Abstract este la mijloc, între spiritual și dens”, scrie Flavio în cartea sa.

Acest copil este unul dintre slujitorii Iubirii Supreme și al Luminii pure, cele două uriașe coloane care susțin viața pe Pământ și care sunt unite prin rugăciune constantă, profundă, sinceră și liniștită din inima noastră. Flavio M. Cabobianco este considerat un copil indigo. De ce? – vă veți întreba. Ce probe avem? Probele sunt pe internet. Acestui copil, forțe spirituale i-a dictat o carte. Umanitatea se schimbă. Conexiunile spirituale sunt mult mai deschise. Astăzi, toți copiii pot rămâne în contact cu baza lor. Copiii mici plâng, pentru că este foarte dureros să fii pe această planetă și unii se împotmolesc deoarece încearcă să se facă înțeles la modul telepatic. Unui nou-născut îi este frică. Este blocat în realitatea corpului. Pe măsură ce copiii cresc, ei își pierd treptat conexiunea cu originile lor divine.

Vin din Soare (Vengo del Sol) – Flavio M. Cabobianco

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com

Ce contează în viaţă?

Autor: Maria Timuc

Ceea ce se întâmplă zi de zi prin toate colţurile lumii pare să dezvăluie – pe zi ce trece – că vechile sisteme de gândire, de experimentare a vieţii, de înţelegere şi de raportare la ”conceptul de putere” au intrat în faliment. Puterea Eului omenesc se arată epuizată; omul – bogat, sărac, frumos sau urât, înalt sau scund, preşedinte, papă sau gunoier – se simte constrâns să vadă, să audă, să simtă şi să-şi recunoască slăbiciunea şi lipsa de putere atunci când viaţa îi aduce evenimente necontrolabile şi dureroase. Oricât de incitantă şi de seducătoare ar fi puterea omenească, vine o clipă, o zi, o vreme în care ea se simte umilită şi slabă. Eul omenesc trăieşte sentimentul de a fi constrâns să sufere, să agonizeze şi să se simtă o victimă a circumstanţelor vieţii, a altor oameni, a sorţii, a forţelor răului sau a lui Dumnezeu. 

Viaţa este o putere teribilă; prin intermediul vieţii toate fiinţele, fără nici o excepţie, sunt chemate la vindecare, la conştientizare, la îndreptare, la autocorectare şi, mai ales, la responsabilitate. Legea care ţine universul într-o singură mână, Legea care face pământul să se rotească şi noi să credem că stăm pe loc, că nu avem niciodată picioarele în sus, nu stăm în cap şi nici nu picăm în gol, ca asteroizii, ne constrânge şi pe noi ”la o rotire” corectă. În clipa în care acţionăm distructiv, trăim greşit, gândim alandala şi facem lucruri urâte, crezând – cu naivitate – că nu contează, legea ascunsă a vieţii ne corectează din mers. Dacă n-ar fi fost aşa, lumea s-ar fi prăbuşit de mult. Întâmplările care ne pun cu faţa la pământ în viaţă, întâmplările care ne ard şi ne doboară până acolo unde simţim că am scăpat frâul oricărei înţelegeri şi explicaţii, întâmplările care ne fac să credem că Dumnezeu are o logică absurdă sau că el nu există, nu sunt altceva decât efecte ale legii care ne forţează să ”ne rotim prin existenţă” conştient. Să ne trezim, să gândim, să analizăm ce facem, cine suntem, ce rost avem, ce contează şi ce nu contează. Durerile vieţii, pierderile şi nenumăratele drame ce însoţesc viaţa unui om sunt un fel trambuline pentru evoluţie. Un surâs de atenţionare, pe care viaţa ni-l aruncă dureros peste creştet, pentru a ne aminti că ceea ce ni se întâmplă are un sens. Am croşetat la nefericirile noastre, fie şi inconştient, am transpirat printre acţiuni, gânduri şi trăiri iresponsabile şi acum trebuie să facem drumul în sens invers. 

Noi trăim ca şi cum am fi inversat valorile vieţii. Vieţile noastre depind de lucruri, de alţi oameni, de marionete, de sfori, de starea de vremii, de situaţia politică, de tot soiul de închipuiri ale minţii. Pare că ne-am pus vieţile în mâini cioplite, la fel ca chipurile care...le poartă, iar costul acestei inversări e toată drama şi întunericul în care coborâm singuri pentru a ne aminti că greşim. Ce contează cu adevărat pentru fiinţa care suntem? Nu lucrurile, pe care azi la avem, mâine nu le mai avem, nu oamenii, care azi ne iubesc, mâine ne părăsesc sau ne uită, cât ceea ce trăim în relaţia cu lucrurile şi cu oamenii. Aceasta-i eroarea umană din care extragem suferinţa, aceasta-i greşeala care ne duce dintr-o umilinţă în alta şi dintr-o pierdere în alta, căci din pricina acestei tragice inversări a valorilor Vieţii devenim dependenţi de lucrurile inconsistente şi pierdem legătura cu iubirea din noi, cu ceea ce contează cu adevărat în această viaţă: sufletul nostru. 

Sursa: http://jurnalul.ro

Nu cereţi ca viaţa să vă fie lină

”Când în viaţa voastră întâmpinaţi greutăţi, nu fiţi revoltaţi şi nici nu încercaţi să le evitaţi. Înţelegeţi că Inteligenţa Cosmică vă pune în asemenea situaţii pentru a vă împinge înainte şi tot mai sus. Nu cereţi ca viaţa să vă fie lină. Nici un alpinist nu ar putea să facă ascensiuni montane dacă ar avea în drumul lui numai pietre netede. Pentru a se căţăra, îi trebuie asperităţi unde să îşi pună mâinile, picioarele, unde să îşi lege coarda. Numai aşa, încet – încet, el poate ajunge până la vârf. Ei, bine, din aceleaşi motive este necesar să întâlnim în viaţă greutăţi şi obstacole”, spune Omraam Michael Aivanhov (”Gânduri pentru fiecare zi, Ed. Prosveta).

Nu te revolta şi nu evita greutăţile, problemele, necazurile vieţii de zi cu zi; ele sunt pentru a ne sprijini ascensiunea interioară, ele ne fac conştienţi de propria noastră putere de a merge mai departe şi sunt, de fapt, un sprijin pentru urcarea noastră spre vârf. O perspectivă atât de frumoasă asupra obstacolului din viaţă, o perspectivă optimistă şi, se poate, reală ne poate schimba viaţa, căci asta presupune o schimbare a atitudunii. ”Am o problemă, e un obstacol în faţa mea, cineva mă loveşte, altcineva mă trădează, ceva mă nelinişteşte, înseamnă că mă pot sprijini pe această situaţie”, iată o atitudine interioară non violentă, una capabilă să transforme agresivitatea în acceptare şi inconştienţa în conştienţă. Zilele trecute am cunoscut o doamnă, care se simţea teribil de deranjată emoţional din pricina vecinei sale. Vecina intra la ea în casă încălţată, ea nu spunea nimic la exterior, nu-şi apostrofa vecina, dar se consuma lăuntric, o boscorodea şi, prin aceasta, îşi afecta propriul suflet. Emoţiile negative o puneau la pământ. Femeia nu-şi observa obsesia ei pentru curăţenie, nici nu gândea o clipă că obsesia însăşi era obstacolul adevărat în calea liniştii şi a frumuseţii propriei minţi. Ea nu ştia că-n umbra masivă a emoţiilor negative se încolăcise percepţia că lucrurile sunt mai preţioase decât oamenii, nici că prietenia e mai de folos decât lucrurile cărora ea le lua apărarea. Obstacolul ascundea vindecarea, ascundea puterea de a creşte printr-o simplă schimbare de atitudine, în miezul căreia trebuia regăsită priotatea fiinţei, a prieteniei, a iubirii. Obstacolul, adică ”vecina încălţată”, era tocmai expresia simbolică a asperităţii, pe care poţi călca cu grijă, corect, aşa încât să-ţi restabileşti gândirea corectă şi armonia sufletului.

Toate problemele vieţii ar putea ascunde o invitaţie subtilă la ”creştere” şi înnoire interioară, căci viaţa ne vrea aşa cum ne vrem şi noi; oameni îmbunătăţiţi. Eşecul nostru de autoîmbunătăţire ne determină să reacţionăm automat, ca nişte maşini, agresiv şi inconştienţi de faptul că ne autoblocăm pe drum, nu doar pentru că nu percepem obstacolul ca pe-un ”sprijin” pentru urcuş, cât şi pentru că nu ştim că îmbunătăţirea altora nu ne face mai buni pe noi, ci chiar pe ei. Vecina s-ar putea descălţa într-o zi, ar putea să se mute, s-ar putea să nu ne mai viziteze, pur şi simplu, dar percepeţia că lucrurile sunt mai importante decât oamenii care le folosesc rămâne şi se va manifesta cu toţi oamenii. Suferinţa nu ne va fi de folos, dar percepţia că obstacolul, până şi la acest nivel, e un sprijin pentru autoîmbunătăţire ne va ajuta să ne înţelegem eroarea şi s-o corectăm. Corectura se resimte ca o stare de bine, ca o bucurie, ca o eliberare de emoţia negativă, în care se ascundea doar propria noastră eroare de percepţie. 

Maria Timuc 

Sursa: http://eulinterior.blogspot.ro

ACTUALIZAREA RAPORTULUI DE NAVIGATIE AL SOLAREI: 19 MARTIE, 2013

Am trecut cu succes printr-o faza super-intensa a lui Mercur retrograd. Experientele prin care am trecut unii dintre noi: pierderea telefoanelor mobile, defectarea altor echipamente electrice/electronice, false cheltuieli aparute in extrasele bancare ale cardurilor, raceli asemanatoare gripei, restabilirea planurilor si directiilor, re-evaluarea a ceea ce vrem cu adevarat, masive revizii interne, prabusirea vechilor vise nerealiste, eliberarea de vechile obiceiuri si comportamente, furtuni intense, accidente de masina si multe alte probleme aduse de Mercur retrograd, cum ar fi cele legate de intarzieri aparute in planurile de calatorie si caderi ale sistemelor de comunicatii.

Cu o saptamana in urma, am tras cartea Purificare, din pachetul meu de carti, inca nepublicat, Carti 11:11. „Ei, Purificarea este intotdeauna buna”, m-am gandit eu. Ziua urmatoare, fara nicio avertizare prealabila, m-am captusit brusc cu o gripa puternica /bronsita. Era prima data, in multi ani, cand faceam gripa si asta m-a turtit de tot. De atunci am auzit numerosi oameni pe care ii cunosc, din diferite colturi ale lumii, care au avut in ultimele cateva saptamani, acelasi gen de gripa.

Pe masura ce continuam sa ne deconectam de la vechile paradigme, ne curatam de multe conexiuni anterioare, de care nu mai este nevoie. Aceasta gripa ajuta procesul de deconectare, oprind totul, scotand multe lucruri din priza si scuturand multe covoare, in toate directiile, pentru a face curatenie peste tot. Unii dintre noi au probleme cu respiratia. Asta, pentru ca nu mai putem respira vechea atmosfera si nu avem destula atmosfera noua, pentru a putea respira cu usurinta.  

In acest moment, au loc schimbari de pacurs, majore. Ne programam cu grija o vacanta, pentru a o anula apoi, in ultima clipa. Acest lucru se intampla, pentru ca nu sunt inca intrunite toate conditiile necesare. S-ar putea sa gandim ca nu putem materializa un lucru pe care il consideram cu adevarat bun pentru noi – pentru ca imediat dupa asta sa apara o deschidere miraculoasa, care sa faca lucrurile sa se intample. 

S-ar putea sa fim propulsati intr-o directie cu totul noua sau s-ar putea sa ne dam seama, brusc, ca Directia noastra cea Adevarata se afla de fapt, de mult timp, in fata noastra. Am fost doar prea speriati sa o recunoastem pana acum. Intr-un mod oarecum surprinzator, aceasta stare extrem de schimbatoare nu ne deranjeaza, asa cum eram obisnuiti pana acum. Ramanem, pur si simplu, larg deschisi, centrati in cunoasterea faptului ca tot ce poate fi bun pentru noi este foarte aproape.

Aceasta ultima saptamana a fost ultra –intensa pentru multi dintre noi. Cateodata, nivelul stresului a depasit orice limite. A existat o infuzie constanta de oameni si activitati care ne-au umplut timpul, lasand doar foarte mici insule de liniste.

Parti ale vechii noastre lumi par extrem de indepartate si ireale, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata. Nu mai pot fi masurate in timp liniar. Fraze de genul „Asta s-a intamplat acum 12 ani”, nu prea mai au nici un inteles. Nu timpul liniar ne separa de amintirile noastre, ci o „masuratoare” a lumilor. „Asta s-a intamplat acum doua lumi” sau „Asta s-a intamplat in vechiul peisaj, atunci cand Lumile noastre Cunoscute pareau mari si erau tot ce stiam.”

Atunci cand ne intoarcem in timp, prin masuratoarea lumilor, exista un intens sentiment de deconectare. Asta, pentru ca, de fiecare data cand iesim dintr-o Lume Stiuta si intram intr-una mai mare, vechea Lume Stiuta pare infinit mai mica si toate amintirile noastre legate de ea se micsoreaza si ele foarte mult.

Amintirile inglobate in timpul liniar al vechilor Lumi Cunoscute isi pierd, in mod continuu, din forta vitala si apar mai degraba ca fiind ceva ce am memorat – si nu ceva ce ni s-a intamplat cu adevarat. Memorie = Amintire Memorata

Amintirile care par cele mai reale sunt cele care sunt integrate in Atemporalitate. Acestea nu sunt cu adevarat amintiri, ele sunt momente eterne care se afla in afara timpului liniar, pe taramul Atemporalitatii. Ele sunt super reale si adevarate – ceea ce le permite sa se plaseze in afara timpului. Ele traiesc in camera de alaturi si pot fi accesate oricand. 

Unii dintre noi inca ne mai detasam de o serie de vieti profunde, aliniate unui anumit scop, cum ar fi Calatoria noastra prin Portalul 11:11. Acest proces de deconectare a inceput la sfarsitul lui noiembrie 2012 si va mai dura inca cel putin cateva luni. Acest lucru are, in mod natural, un efect foarte puternic asupra multor Prime Valuri, care au fost foarte dedicate scopului lor, timp de multe vieti la rand. Dar, cu siguranta ca nu se limiteaza numai la Primele Valuri. Multe Poduri si Valuri Secundare si Tertiare trec si ele printr-un profund proces de renuntare la intreaga calatorie de pana acum. Asta, pentru ca totul sa poata incepe pe curat, de la zero. 

Parte din renuntarea la calatorie necesita dezmembrarea tuturor structurilor interne pe care le-am construit in noi insine, astfel incat sa putem persevera in angajamentul facut fata de scopul nostru. Ne-am intarit, astfel incat sa putem sustine lumi. Acum, cand am mentinut timp indelungat, o structura masiva, si aflam intr-un final ca a venit timpul sa renuntam la ea, exista un sentiment de prabusire interioara. Acest lucru este aparent, in mod special, in plan fizic.

Nu este Fiinta noastra Adevarata, cea care se prabuseste; acest sentiment de prabusire este determinat de atrofierea combinata a tuturor muschilor supra-dezvoltati, de care nu mai avem nevoie si pe care nu mai trebuie sa ii tinem atat de incordati . 

Este asemenea unui balon care isi pierde, brusc, tot aerul care il tinea umflat. In acest timp, s-ar putea sa ne simtim profund vulnerabili, fragili si foarte sensibili. Asta se intampla, pentru ca ne-am obisnuit atat de mult sa ne caram greutatea la care renuntam acum. Renuntarea ne tulbura vechiul echilibru interior si ne doboara. Poate fi o perioada ciudata si sensibila, pana cand vom ajunge de partea cealalta si se va instala noul nostru echilibru. Multi dintre noi facem asta, chiar acum.

IN CURAND: Sfaramarea a si mai multe iluzii. Iesirea din ultimele frici. A vedea nevazutul. A vedea intr-un final, ceea ce era absolut evident. A face sau a desface situatii care ne cer fie sa le acordam intregul nostru angajament, fie sa ne indepartam de ele. Decizii majore. Descoperiri. Noua energie. Iubire mai profunda. Si SALTURI MASIVE IN ACTIUNE.

Alaturi de voi pe tot parcursul,

Solara

 NVISIBILUL* 11:11 

Un amplu site transformator, unde Invizibilul este facut

http://www.nvisible.com AN•VIZIBILUL 

Noul website al Inimii lui AN. 
http://www.anvisible.com

Unul dintre vizionarii timpului nostru, Solara este mult respectata pentru integritatea, curajul si devotamentul ei. Ea a facilitat deschiderea Portalului 11:11, din 1992, la care au participat peste 140.000 de oameni, din toata lumea. Solara nu este un guru si nici nu are elevi, ci mai degraba e un catalizator care ne ajuta sa ne activam propria noastra atare de maestru, astfel incat sa traim vieti adevarate, ca oameni adevarati. Solara are darul rar de a exprima ceea ce aproape ca nu poate fi exprimat, de a comunica cu claritate, forta, simt practic, iubnire profunda si umor. Mesajul ei ne indeamna sa ne acceptam atat calitatea noastra de om, cat si nelimitarea, astfel incat sa devenim pe deplin, CEI ADEVARATI. Sa fim Reali, intr-o lume ireala.

Sursa: newsletter editura for you

http://pasdeinger.blogspot.ro

Scenariu: teroristul din Boston a fost recrutat de serviciile secrete americane

© Tamerlan Ţarnaev.  Foto: Vesti.Ru/EPA

În posesia jurnaliştilor ruşi au ajuns documente ale serviciilor secrete georgiene din perioada 2008-2012 care arată că Ţarnaev a fost recrutat şi pregătit de americani pentru acte teroriste.Ziarul moscovit Izvestia publică în ediţia de azi un material bazat pe documentele care s-au „scurs” din baza de date a serviciului de contraspionaj al Georgiei.

Până acum, un asemenea transfer de date ar fi fost imposibil, dar se pare că pe măsură ce preşedintele Saakaşvili pierde controlul asupra ţării, unele secrete murdare încep să iasă la iveală. Documentele obţinute de presa rusă reprezintă o serie de rapoarte întocmite de colonelul Grigori Cianturia care coordona activitatea organizaţiei „Caucasus Fund”. Această organizaţie a fost înfiinţată şi finanţată cu sprijinul direct al fundaţiei Jamestown al renumitului strateg american şi rusofob patologic Zbigniew Brzezinski. Rapoartele arată clar că începând din 2008 „Caucasus Fund” s-a ocupat de recrutarea tinerilor din regiunea caucaziană pentru a-i folosi la destabilizarea situaţiei din Rusia, inclusiv prin atentate teroriste şi stimularea mişcărilor extremiste. În perioada desfăşurării acestor campanii de racolare, fondul a cheltuit peste 2,3 milioane de dolari care au venit din partea finanţatorilor americani. Operaţiunea de destabilizare a Rusiei prin intermediul actelor de terorism şi stimulare a extremismului a primit numele de cod „operaţiunea Darial”. Izvestia relatează că sub pretextul unor conferinţe, tabere şi seminare aparent inocente, serviciile secrete georgiene racolau tineri pentru a lucra în interesul Georgiei şi Statelor Unite. În cadrul aceloraşi „seminare”, tinerii erau îndoctrinaţi şi pregătiţi pentru atentate teroriste.

Rapoartele obţinute de presa rusă, arată că Tamerlan Ţarnaev, teroristul implicat în exploziile de la Boston, a fost prezent la mai multe dintre antrenamentele organizate de „Caucasus Fund” în perioada ianuarie – iulie 2012 când Ţarnaev a fost plecat din SUA.

Este arhicunoscut faptul că anumite forţe din cadrul elitei politice ale SUA au finanţat şi susţinut grupările teroriste care au omorât sute de civili, inclusiv copiii minori şi femei, în cadrul multiplelor atentate organizate de aşa-zişii „rebeli ceceni”. Este clar că scandalul din jurul atentatelor de Boston de-abia începe. În mod paradoxal, faptul că Ţarnaev ar putea fi agent american, antrenat să facă atacuri teroriste pe banii contribuabililor americani şi sub supravegherea serviciilor secrete americane ar putea fi foarte util pentru preşedintele Obama care a început o epurare drastică a serviciilor secrete americane, începând chiar cu şeful CIA, demis în urma unui scandal sexual. În acest context, epurările au toate şansele să se intensifice.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Povestea „teroriştilor din Boston”: o înscenare de zile mari?

Cititi aricolul de mai jos si trageti singuri concluziile. Ce anume urmaresc rusii?

Iata ce scria sit-ul Vocea Rusiei pe 22 aprilie 2013:

Foto: EPA

Din cauza reputaţiei proaste a serviciilor secrete americane, cunoscute pentru numeroase înscenări soldate cu victime şi schimbări de regimuri politice, orice atentat terorist din SUA merită să fie privit cu suspiciune.

Fără a face o analiză amănunţită a atentatului în sine (o asemenea analiză va fi subiectul unui text ulterior) „artificialitatea” versiunii oficiale a autorităţilor americane poate fi văzută prin analizarea la rece a evenimentelor de după atentat.

Desigur, încă nu există dovezi concludente care să demonstreze că realitatea se deosebeşte de versiunea oficială şi toate aspectele „ciudate” pot avea explicaţii inocente, însă o „reluare” a filmului evenimentelor din 19 aprilie lasă impresia unei înscenări care a fost cusută cu aţă albă. Să recapitulăm faptele:

1. Pe 19 aprilie, fraţii Ţarnaev au acostat un ofiţer de poliţie şi l-au împuşcat de câteva ori în cap. Indubitabil, o asemenea acţiune este perfectă pentru atragerea atenţiei într-un oraş împânzit de agenţi ai forţelor de ordine.

2. Fraţii Ţarnaev folosesc autoturismul de poliţie al ofiţerului împuşcat pentru a se deplasa la un magazin al reţelei 7-Eleven pe care îl jefuiesc.

3. Cei doi fraţi fură o altă maşină. Poliţia susţine că ei au reuşit să povestească proprietarului că ei sunt cei care au comis atentatul de la maraton.

4. După ce poliţia începe o urmărire ca în filme, fraţii opresc maşina şi demarează un schimb de focuri, reuşind să arunce şi o bombă în poliţişti. Unul din „terorişti” este împuşcat în timp ce fugea spre poliţişti cu o bombă ataşată legată la brâu. Fratele mai mic reuşeşte să fugă de poliţişti care-i pierd urma. Aici scenariul începe să piardă ultimele vestigii de credibilitate.

5. La 30 de minute după schimbul de focuri, proprietarul unei ambarcaţiuni aflate în apropiere alertează poliţia. Termovizoarele confirmă că Ţarnaev se află la bord. Ce face poliţia pentru a-l convinge pe suspect să se predea? În loc de asalt, poliţiştii americani mitraliază ambarcaţiunea care ia foc şi începe să se scufunde. Finalul este apoteotic. Suspectul este capturat, dar este în stare gravă şi are o rană plasată „convenabil” în aşa fel încât să nu poată vorbi.

Până acum, comportamentul celor doi suspecţi nu seamănă deloc cu comportamentul clasic al teroriştilor, iar acţiunile poliţiei americane sfidează logica şi credibilitatea. Pe măsură ce vor apărea alte elemente care ar putea elucida situaţia, ele vor fi prezentate în cadrul analizelor publicate pe site-ul Vocea Rusiei.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Arhanghelii - prietenii ideali (II)

Citeste prima parte aici:

http://sfatuitoarea.blogspot.ro/2013/04/arhanghelii-prietenii-ideali-i.html

de Alina Dănăilă

Este un înger al dezvoltării şi evoluţiei, al transformării, protecţiei şi iertării. Este îngerul transmutării, al justiţiei, al bunăvoinţei şi compasiunii. Numele său semnifică „Dreptatea lui Dumnezeu”.

Ne ajută să ne vindecăm corpul emoțional, să ne eliberăm de mânie și să renunțăm la ipostaza de victimă. Cu ajutorul său putem transforma toată energia negativă a fiinţei, de orice natură, în energie pozitivă, redând corpului nostru fizic şi emoţional, spiritului şi sufletului nostru puritatea originală. Problemele psihologice şi emoţionale vor fi astfel dizolvate, vom avea un mai mare grad de libertate şi evoluţia noastră va fi mai rapidă. Ne ajută să ne focalizăm numai asupra momentelor frumoase din viață. Ne călăuzește în sensul asumării responsabilității pentru propria noastră fericire.

Arhanghelul Gabriel

Este mesagerul Cuvântului lui Dumnezeu. Numele său înseamnă: „Dumnezeu este puterea mea”. Este cunoscut ca fiind cel mai mare ambasador al divinităţii pentru omenire, înger al revelaţiei, purtătorul veştilor bune, mesager al legilor divine şi al compasiunii.
El ajută oamenii să exprime adevărul deschis și sincer, să-și respecte propria individualitate, să-și asculte vocea interioară și să-și urmeze intuiția. Prin susţinerea lui, descoperim cele mai bune modalităţi de a ne exprima potenţialul interior.

Cea mai importantă misiune a Arhangelului Gabriel este aceea de a ne susţine să fim puternici şi să avem convingerea că aducem o preţioasă contribuţie la dezvoltarea spirituală a umanităţii fiind pur şi simplu ceea ce suntem.
Este și protectorul copiilor mici și se îngrijeşte plin de iubire și de copilul din fiecare dintre noi atunci când acesta este rănit sau uitat. Mâna sa protectoare este în permanenţă deasupra noastră pentru a proteja naturaleţea şi puritatea din noi.

Arhanghelul Gabriel este patronul celor care lucrează în domeniul comunicării (profesori, scriitori, artiști, actori) ajutând la transmiterea unor mesaje clare și importante, el oferă asistență inclusiv părinților în ceea ce privește concepția, nașterea, creșterea copiilor.

 

Arhanghelul Uriel

Numele său semnifică „Lumina lui Dumnezeu”, este dătătorul de idei și inspirații sublime. Ne luminează mintea și ne transmite informații, idei, revelații și viziuni. Merită să fie invocat atunci când scriem o carte sau un articol, când studiem sau dăm un examen, în cadrul unei întâlniri de afaceri. El ne șoptește la ureche soluția corectă, pe care mintea noastră o traduce apoi în cuvinte, sub forma unor gânduri care apar „întâmplător”.

Cu ajutorul arhanghelului Uriel putem scăpa de gândurile negative. Ne ajută să ne conectăm cu înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu și ne asistă în toate demersurile noastre intelectuale. El ne dezvăluie sensul lucrurilor și ne ajută să avem încredere în planul divin al lui Dumnezeu, astfel încât, atunci când nu pare să ne meargă bine, când ne este mai greu, să descoperim că totul e spre binele și fericirea noastră.

 

Arhanghelul Jofiel

 

Mai este cunoscut sub numele de „Frumusețea lui Dumnezeu”. Misiunea sa este de a aduce frumusețe în toate domeniile vieții, în gândurile noastre (ne ajută să vedem întotdeauna partea frumoasă a vieții, a relațiilor și a circumstanțelor în care ne aflăm), în sentimentele noastre (ne umple inima cu recunoștință și bucurie), în domeniul căminului și al locului de muncă (ne ajută să ne simțim confortabil și să lucrăm cu plăcere în ele), în domeniul înfrumusețării personale și al celorlalte aspecte asociate cu bunăstarea și sănătatea.

Arhanghelul Jofiel are o paletă amplă de instrumente prin care ne poate ajuta să aducem mai multă frumusețe în viața noastră. Îl putem invoca ori de câte ori dorim să înfrumusețăm un aspect al vieții, oricare ar fi acesta.

 

 

Arhanghelul Zadachiel

Să ne lăsăm purtați în fiecare moment al vieții pe aripile îngerilor. Și să luăm aminte că, așa cum spunea Sfântul Pavel, îngerii, din multa lor iubire, pot lua uneori chiar formă omenească pentru a ne ajuta. „Există oameni care primesc în casa lor îngeri fără să știe.”

Articol preluat de pe www.venus.org.ro

 

Sursa: http://www.yogaesoteric.net

KRISHNA – Marele avatar şi învăţător divin (II)

Înţelepţii citează o povestire istorică despre conversaţia dintre puternicul rege Yadava şi un AVADHUTA.
Maharajul Yadu a observat odată un brahman AVADHUTA, care părea să fie foarte tânăr şi învăţat, umblând liber şi încrezător. Fiind şi el însuşi foarte învăţat şi bun cunoscător al ştiinţei spirituale, regele a profitat de ocazie şi i s-a adresat astfel: «Brahmanule, văd că tu nu realizezi practic nicio activitate religioasă şi cu toate acestea ai dobândit o înţelegere profundă asupra tuturor lucrurilor şi oamenilor din această lume. Te rog spune-mi şi mie cum ai obţinut această înţelepciune extraordinară, şi de ce călătoreşti liber prin lume manifestându-te precum un copil?
În general, fiinţele umane muncesc din greu pentru a cultiva sentimentul religios, pentru a dobândi bunăstarea materială, satisfacerea simţurilor, precum şi cunoaşterea sufletului, iar scopul lor este de obicei prelungirea duratei vieţii lor, obţinerea faimei şi să se bucure din plin de bogăţiile acumulate.
În schimb tu, deşi eşti capabil, învăţat, inteligent, frumos şi foarte elocvent, nu te angrenezi în nicio activitate şi nici nu doreşti nimic.
Deşi toţi oamenii din lumea materială ard în marele foc al dorinţei senzuale şi al lăcomiei, tu rămâi liber şi nu eşti ars de acel foc. Eşti la fel precum un elefant care se adăposteşte de focul pădurii în apele râului Gange.
Brahmanule, văd că nu afli nicio plăcere în contactul cu bucuriile lumeşti şi călătoreşti singur, fără niciun însoţitor sau membru al familiei. De aceea, deoarece sunt sincer curios, te rog spune-mi motivul marelui extaz pe care îl simţi în fiinţa ta.»

KRISHNA a continuat: „Inteligentul rege Yadu, întotdeauna respectuos cu brahmanii, a aşteptat cu capul plecat în timp ce brahmanul, mulţumit de atitudinea regelui, a început să vorbească: «Dragă rege, folosindu-mă de inteligenţa mea, am învăţat de la mai mulţi Maeştrii spirituali. Dobândind de la ei cunoaşterea transcendentă, acum cutreier pământul într-o condiţie eliberată. Te rog ascultă căci ţi-i voi descrie.
O, rege, am avut douăzeci şi patru de Maeştri, care sunt: pământul, aerul, cerul, apa, focul, Luna, Soarele, porumbelul şi pitonul; marea, molia, albina, elefantul şi hoţul de miere; cerbul, peştele, prostituata Pingala, pasărea KURARA şi un copil; şi o tânără fată, un meşter de arcuri, şarpele, păianjenul şi viespea. Dragă rege, studiind activităţile lor am aflat despre cunoaşterea de sine.
Te rog ascultă, fiu al lui Yayati, tigru printre oameni, pentru că-ţi voi spune ce am învăţat de la fiecare dintre aceşti Maeştri.
O persoană cumpătată, chiar dacă este hărţuită de alte fiinţe vii, trebuie să înţeleagă că agresorii săi acţionează din voinţa lui DUMNEZEU şi de aceea el nu ar trebui să fie niciodată distras de la progresul pe calea sa spirituală. Această regulă am învăţat-o de la pământ.
O fiinţă sfântă ar trebui să înveţe de la munte să-şi consacre toate eforturile servirii celorlalţi şi să facă din bunăstarea celorlalţi singurul ţel al existenţei sale. El ar trebui să înveţe de la copaci şi să se consacre celorlalţi.
Un înţelept ar trebui să se mulţumească să-şi menţină existenţa şi să nu caute mulţumirea prin satisfacerea simţurilor materiale. Cu alte cuvinte, el ar trebui să aibă grijă de corpul material astfel încât cunoaşterea sa înaltă să nu fie distrusă iar vorbirea şi mintea lui să nu fie deviate de la realizarea de sine.
Chiar şi o fiinţă realizată spiritual este înconjurată de numeroase obiecte materiale, care au calităţi bune şi calităţi rele. Totuşi, cel care a transcens binele şi răul material nu trebuie să fie tulburat când vine în contact cu obiectele materiale; în schimb, el ar trebui să acţioneze precum vântul.
Deşi un suflet realizat poate trăi în diverse corpuri materiale în timp ce se află în această lume, experimentând diversele lor calităţi şi funcţii, el nu este niciodată tulburat, la fel ca vântul care poartă cu el diverse arome cu care însă nu se amestecă.
Un înţelept prevăzător, chiar dacă trăieşte într-un corp material, trebuie să înţeleagă că el este un spirit pur. De asemenea, el trebuie să vadă că spiritul intră în toate formele de viaţă, atât animate, cât şi neanimate, şi că spiritele individuale sunt astfel atotpătrunzătoare. Înţeleptul trebuie să observe că Domnul, ca Spirit Suprem, este în simultaneitate prezent în toate lucrurile. Atât spiritul individual, cât şi Spiritul Suprem pot fi înţelese comparându-le cu natura cerului: deşi cerul se întinde pretutindeni şi totul se odihneşte în cer, cerul nu se contopeşte cu nimic şi nici nu poate fi divizat de nimic.
Deşi vântul suflă puternic împrăştiind norii şi furtunile de pe cer, cerul nu este niciodată implicat sau afectat de aceste activităţi. În mod analogic, spiritul nu este modificat sau afectat de contactul cu natura materială. Deşi spiritul intră într-un trup plăsmuit din pământ, apă şi foc, şi deşi el este impulsionat de cele trei tendinţe ale naturii create de timpul etern, natura sa eternă nu este afectată niciodată.
Rege, un sfânt este precum apa, deoarece el este liber de orice l-ar putea murdări, are o fire blândă şi atunci când vorbeşte creează o vibraţie frumoasă ca aceea a apei curgătoare. Doar văzând, auzind sau atingând o asemenea fiinţă sfântă, sufletul este purificat, aşa cum cineva este curăţat în contact cu apa pură. Astfel, un om sfânt, la fel ca un loc sfânt, îi purifică pe toţi cei care intră în contact cu el, deoarece el Îl slăveşte mereu pe Domnul.
Fiinţele sfinte devin puternice prin realizarea unor austerităţi. Conştiinţa lor este de neclintit deoarece ele nu urmăresc să se bucure de nimic din lumea materială. Asemenea înţelepţi eliberaţi în mod natural, acceptă hrana care le este oferită de destin, iar dacă se petrece să mănânce hrană impură, ei nu sunt afectaţi, precum focul care arde substanţele impure ce sunt oferite.
O fiinţă sfântă, la fel ca şi focul, apare uneori sub o formă ascunsă, iar alteori dezvăluie. Pentru binele sufletelor condiţionate care îşi doresc fericirea adevărată, o fiinţă sfântă poate accepta ipostaza de Maestru spiritual şi astfel, la fel ca şi focul, el transformă în cenuşă toate reacţiile greşite trecute şi viitoare ale discipolilor săi, acceptând cu compasiune ofrandele lor.
La fel cum focul se manifestă diferit în bucăţi de lemn de mărimi şi calităţi diferite, Spiritul Suprem omnipotent, după ce a intrat în trupurile unor forme de viaţă superioare sau inferioare, create prin puterea Sa, pare să-şi asume identitatea fiecăruia.
Diversele faze ale vieţii materiale ale unei fiinţe, începând cu naşterea şi culminând cu moartea, sunt toate proprietăţi ale trupului şi nu afectează spiritul, la fel cum creşterea şi descreşterea Lunii nu afectează Luna însăşi. Asemenea schimbări sunt impuse de mişcările imperceptibile ale timpului.
Flăcările unui foc apar şi dispar în orice moment, şi totuşi această creaţie şi distrugere nu este remarcată de un observator obişnuit. La fel, valurile puternice ale timpului curg în mod constant, precum curenţii puternici ai unui râu, şi provoacă imperceptibil naşterea, creşterea şi moartea a nenumărate corpuri materiale. Şi totuşi sufletul, care este astfel constrâns să-şi schimbe locaţia, nu poate percepe acţiunile timpului.
Aşa cum Soarele evaporă mari cantităţi de apă prin razele lui puternice şi ulterior redă pământului apa sub formă de ploaie, aşa şi fiinţa sfântă poate accepta tot felul de obiecte materiale cu simţurile sale materiale şi, la momentul oportun, când persoana potrivită vine la ea şi i le cere, ea înapoiază aceste obiecte materiale. Astfel, atât primind, cât şi renunţând la obiectele simţurilor, ea nu este tulburată de ele.
Chiar şi dacă este reflectat de diverse obiecte, Soarele nu este niciodată divizat, nici nu se contopeşte cu reflexia sa. Numai proştii ar considera Soarele astfel. În acelaşi mod, deşi sufletul este reflectat prin diferite corpuri materiale, el rămâne nedivizat, imaterial.
Nimeni nu ar trebui să fie exagerat de afectuos sau preocupat de cineva sau ceva; căci altfel se va confrunta cu o mare suferinţă, la fel ca porumbelul cel prost.
A fost odată un porumbel care trăia în pădure împreună cu porumbiţa sa. El şi-a construit un cuib într-un copac şi a trăit acolo mulţi ani alături de ea.
Cei doi porumbei erau foarte devotaţi îndatoririlor casnice. Inimile lor fiind unite prin iubire, erau atraşi amândoi de privirea celuilalt, de caracteristicile corpului şi de starea minţii. Astfel, ei s-au legat cu totul unul de altul prin iubire.
Crezând cu naivitate în viitor, ei se odihneau, se plimbau, se înălţau, discutau, se jucau, mâncau şi aşa mai departe, precum un cuplu, printre crengile copacilor pădurii.
Oricând dorea ceva, o, rege, porumbiţa îl linguşea pe soţul ei, iar el îi făcea pe plac, oferindu-i tot ceea ce ea îşi dorea, chiar dacă uneori se confruntau cu mari dificultăţi. Astfel, el nu-şi putea controla simţurile alături de ea.
Apoi, porumbiţa a devenit pentru prima dată mamă. Când a venit timpul, modesta doamnă a depus mai multe ouă în cuib, în prezenţa soţului ei.
La momentul potrivit, din acele ouă au apărut puii de porumbei, cu membre şi pene moi, create de puterile inimaginabile ale Domnului.
Cei doi porumbei au devenit foarte afectuoşi cu copiii lor şi le făcea mare plăcere să le audă ciripitul firav, care li se părea părinţilor foarte dulce. Astfel, ei au început să crească cu multă dragoste micuţele păsări care li se născuseră.
Părinţii se bucurau foarte mult observând aripile moi ale puilor lor, ascultându-le ciripitul, urmărindu-le mişcările inocente în cuib şi încercările de a sări din el şi de a zbura. Văzându-i pe copiii lor fericiţi, părinţii erau de asemenea fericiţi.
Inimile lor fiind legate prin iubire, păsările ignorante, complet subjugate de energia iluzorie a lui VISHNU, au continuat să aibă grijă de urmaşii care li se născuseră.
Într-o zi, cele două capete ale familiei au plecat să caute hrană pentru copiii lor. Fiind foarte dornici să-şi hrănească puii în mod corespunzător, ei au hoinărit prin pădure mult timp.
În acel timp, un vânător care mergea prin pădure a văzut tinerii porumbei care se mişcau în cuib. Întinzându-şi plasa, i-a prins în ea.
Porumbelul şi soţia sa erau preocupaţi să-şi hrănească puii şi de aceea zburau prin pădure. După ce au procurat hrana adecvată, s-au întors în cuib.
Când porumbiţa a văzut că puii se prinseseră în plasa vânătorului, ea a fost copleşită de durere şi ţipând, a zburat spre ei în timp ce ei ţipau la rândul lor.
Porumbiţa se lăsase mereu înlănţuită de legăturile afecţiunii materiale intense şi astfel mintea ei era copleşită de durere. Fiind sub influenţa energiei iluzorii a Domnului, ea a uitat complet de sine şi grăbindu-se spre copiii ei neajutoraţi, a fost imediat prinsă în plasa vânătorului.
Văzându-şi copiii, care îi erau mai dragi decât propria viaţă, prinşi fără scăpare în plasa vânătorului împreună cu draga lui soţie, pe care o considera egala lui în toate privinţele, porumbelul a început să se lamenteze jalnic.
El a spus: Vai, sunt distrus! Sunt cu siguranţă un mare prost, pentru că nu am realizat activităţi pioase, aşa cum ar fi trebuit. Nu mă simt nici mulţumit, şi nici nu mi-am împlinit scopul vieţii. Draga mea familie, care era fundamentul evlaviei mele, al bunăstării mele materiale şi satisfacerii simţurilor, este acum distrusă.
Soţia mea era partenera ideală pentru mine. Ea mi se supunea întotdeauna cu credinţă şi chiar mă acceptase ca zeul ei pe care îl adora. Dar acum, văzându-şi copiii pierduţi şi casa goală, ea m-a părăsit şi a plecat spre ceruri cu sfinţii noştri copii.
Acum sunt o fiinţă nenorocită care trăieşte într-o casă goală. Soţia mea este moartă; copiii mei sunt morţi. Pentru ce să mai trăiesc? Inima mea este atât de îndurerată de separarea de familia mea, încât viaţa a devenit doar suferinţă.
În timp ce porumbelul îndurerat îşi privea copiii prinşi în plasă, pe punctul de a muri, luptându-se disperaţi să se elibereze, mintea i s-a întunecat şi astfel a căzut şi el în plasa vânătorului.
Crudul vânător, împlinindu-şi dorinţa de a-i captura pe tatăl porumbel, pe soţia sa şi toţi copiii lor, a plecat spre casă.
În acest mod, inima celui care este ataşat de familia lui este tulburată, la fel ca porumbelul, el urmăreşte să-şi afle plăcerea în atracţia sexuală lumească. Fiind foarte ocupat să-şi susţină familia, o asemenea persoană nefericită este sortită să aibă parte de multă suferinţă, împreună cu toţi membri familiei sale.
Uşile eliberării sunt larg deschise pentru fiinţele care au primit un trup omenesc. Dar dacă o fiinţă umană se dedică doar vieţii de familie, precum pasărea stupidă din această poveste, atunci ea se aseamănă cu cel care a urcat într-un loc înalt numai pentru a se împiedica şi pentru a se prăbuşi.»”

Fragment preluat din cartea KRISHNA – Marele avatar şi învăţător divin apărută la Editura Sapientia

Sursa: http://www.yogaesoteric.net