„România a fost ȚINTA unui EXPERIMENT cu ARME GEOFIZICE”! Declarațiile ȘOCANTE ale unor specialiști MILITARI, care explică cele 30 de zile fără soare din România!

Nu s-a văzut soarele timp de o lună! Din 1983 încoace nu s-a mai întâmplat aşa ceva în România, iar specialiştii spun că nici nu ar fi vorba despre un fenomen natural, ci de un experiment militar.

Două treimi din ţara noastră, respectiv Moldova şi Muntenia – fără Dobrogea şi Transilvania -, nu au văzut soarele timp de o lună, respectiv din 11 noiembrie până pe 10 decembrie, fără întrerupere! În România nu s-a mai întâmplat aşa ceva din anul 1983, adică e ceva atipic.

În mod normal, acest fenomen ar fi trebuit să conducă la somnolenţă, la apatie. Dar nu a fost aşa, multe persoane plângându- se de stări de nervozitate, insomnii şi dureri de cap.

De ce?

Unii specialişti militari sunt de părere că atât fenomenele meteorologice atipice, cât şi roiul de cutremure, în special de suprafaţă, care s-au înregistrat în ultimele patru săptămâni în unele judeţe ale ţării, sunt rezultatul unor experimente militare realizate de ruşi.

“Marile puteri sunt implicate de multă vreme în proiecte de cercetare şi de folosire a tehnologiei militare în scopul modificării climei. Este vorba despre echipamente terestre constituite dintr-un ansamblu de antene, ce trimit radiaţii electromagnetice care acţionează pe principiul cuptorului cu microunde. Încălzind porţiuni ale ionosferei, acestea produc acumulări de energie în cer, care au un impact dezastruos asupra spaţiului de sub ele, din punct de vedere climatic. Odată cu repoziţionarea trupelor NATO în zona Mării Negre, în urma conflictului din estul Ucrainei, s-au înmulţit aceste anomalii meteorologice din cauza folosirii armei fizice în confruntarea dintre Rusia şi forţele NATO. România, prin poziţia sa geografică, este o zonă tampon şi o zonă de experiment pentru asemenea confruntări. Cu alte cuvinte, unii se joacă de-a Dumnezeu şi alţi trag ponoasele!”, ne-a spus cercetătorul Sebastian Sârbu, analist militar, vicepreşedinte al Academiei Naţionalede Securitate şi Organizarea Apărării. Să fie posibil aşa ceva? Se pare că da!

Senatul a anchetat un «atac cu precipitaţii»

La sfârşitul lunii iunie a anului 2006, Comisia pentru administraţie publică a Senatului a decis să înfiinţeze o subcomisie care să analizeze motivele pentru care s-au înregistrat inundaţiile catastrofale din nordul Moldovei, în anul 2005, care au omorât 38 de persoane şi au devastat 476 de localităţi. Solicitarea a venit din partea preşedintelui comisiei, senatorul Dan Cârlan.

“Ancheta parlamentară va avea ca obiect cercetarea informaţiilor, a indiciilor şi a datelor ce pot pune în evidenţă o implicare a tehnologiilor umane în generarea fenomenelor meteorologice din perioada iulie-august 2005, din Moldova”, se arăta în nota adresată conducerii Senatului.

La vremea respectivă se bănuia că ruşii ar fi folosit armele geofizice pentru a evapora o cantitate mare de apă din Marea Neagră şi a conduce norii către România, unde acea apă ar fi provocat ploile torenţiale. Mai clar, România fusese atacată cu arma geofizică de ruşi! 

Rezultatele anchetei au rămas secrete, dar simpla punere a problemei ne dă de bănuit că situaţia în domeniul armelor geofizice este destul de gravă.

«Tehnologia e deţinută de mai multe state»

În cursul acestui an, în iunie, am asistat la câteva evenimente meteorologice ieşite din comun: inundaţii catastrofale punctuale, respectiv în câteva localităţi din Dobrogea şi din staţiunea bulgară Albena.

“Ruperile de nori care au afectat Dobrogea şi staţiunea bulgărească Albena au fost cauzate de experimente militare meteorologice pe Marea Neagră. Dacă se făcea analiza apei rezultate în urma ruperilor de nori, s-ar fi putut constata în structura ei moleculară caracteristicile apei marine, evaporată sub influenţa unor temperaturi ridicate şi condensată apoi în cantităţi uriaşe, la înălţimi mari, în nori cumulonimbus. Aşa se face că ruperea de nori controlată de experţii militari a produs efecte devastatoare. Experimentele au vizat studierea modului de realizare a unor precipitaţii abundente într-o zonă strict delimitată, într-o perioadă scurtă de timp. Tehnologia e deţinută de mai multe state ale lumii, inclusiv de cele riverane Mării Negre”, a dezvăluit generalul Emil Străinu, fost consilier parlamentar pe probleme de război geofizic.

În fine, radiaţiile electromagnetice care au destabilizat ionosfera deasupra României, cum s-a arătat mai sus, nu au provocat doar anomaliile meteorologice la care am asistat în ultimele patru săptămâni, ci au perturbat şi psihicul uman. “Aşa se explică faptul că, în loc să fim mai molâi şi mai somnoroşi, am fost insomniaci şi nervoşi”, ne-a explicat analistul militar Sebastian Sârbu.

Prima ploaie artificială a fost provocată în Bucureşti, în 1931

Din punct de vedere istoric, prima ploaie artificială a fost provocată în Bucureşti în anul 1931 de către cercetătoarea Ştefania Mărăcineanu.

Datorită rezultatelor obţinute, Ştefania Mărăcineanu a primit sprijin din partea guvernului francez şi a repetat cu succes aceste experimente în anul 1934, în Algeria.

Cercetările următoare în acest domeniu au continuat abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când, în anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a făcut o experienţă pe muntele Washington, unde a provocat o aversă puternică.

Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată în anul 1963 de către armata americană în Vietnam, iar în anul 1966, tot americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări dezastruoase în provinciile din nordul Laosului. Marile puteri au perfecţionat uneltele de manipulare a naturii în scopuri militare, provocând nu numai ploi torenţiale şi furtuni violente, ci şi cutremure artificiale.

Unii specialişti în domeniu, printre care şi generalul Emil Străinu, doctor pe probleme de război geofizic, consideră că actuala dereglare a climei are la bază, de fapt, experimentele militare secrete privind manipularea naturii pe zone restrânse.

Intervenţiile punctuale au dezechilibrat întregul sistem, care a început să se manifeste atipic chiar şi în ţările de unde a pornit experimentul. Altfel spus, armele geofizice s-au întors acum împotriva celor care le-au utilizat. Aceasta ar fi explicaţia încălzirii globale la care asistăm acum şi care evoluează absolut imprevizibil.

Arma geofizică are drept scop distrugerea economiei unei ţări

Conform unor specialişti militari sovietici – printre care generalul Ivan Rotnedin, “Noţiunea de război geofizic cuprinde complexul de măsuri îndreptate în scopul perturbării pe teatrele de operaţiuni militare a condiţiilor naturale şi a formării unor condiţii noi, care exclud sau care îngreunează în mod esenţial acţiunile de luptă ale trupelor şi viaţa populaţiei paşnice”.

În literatura de referinţă, unii autori occidentali, de exemplu Arthur H. Westing, folosesc noţiunea de “război ecologic”, înţelegând prin aceasta manipularea mediului în scopuri militare agresive.

El consideră că manipulările militare ostile mediului ar fi cele în care un consum relativ modest de energie declanşatoare ar conduce la eliberarea unei cantităţi considerabile de energie distructivă direcţionată.

“Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestru sau marin ar putea fi distrugerea economiei unei ţări-ţintă, a standardului de viaţă, a capacităţii de a purta un război sau chiar de a supravieţui pe termen lung”, susţine Hellen C. Noltimier, profesor la Universitatea statului Ohio.

Sursat: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/de-la-rusi-a-venit-ploaia-518175.html#ixzz3M30ANByZ

http://danielroxin.blogspot.ro/

http://lupuldacicblogg.wordpress.com/

RUSIA în COLAPS: „Acesta este SFÂRȘITUL sistemului bancar!” „Nici în cele mai rele COȘMARURI nu ne-am fi putut imagina!”

Vladimir Putin este în corzi

Banca Centrală a Rusiei a crescut rata dobânzii de la 10,5% la 17%, într-o încercare disperată de a stopa prăbușirea rublei. Fără nici un rezultat. Pentru economia lui Putin ceea ce e mai rău de-abia urmează.

„Creșterea dobânzilor la 17% este sfârșitul sistemului bancar”, a declarat managerul unei bănci de mărime medie din Rusia pentru Vedemosti, o publicație de business, care este un joint venture între Dow Jones, The Financial Times și editorul Sanoma Independent Media.

Bancherul respectiv a dat exemplul unei bănci importante care a anunțat deja că „vrea să ridice rata dobânzii la credite la 19%”. La aceste rate ale dobânzii, economia nu poate pur și simplu funcționa, a declarat bancherul pentru Vedemosti.

Moneda rusă s-a prăbușit până la un curs de 80 de ruble pentru un dolar și de 100 de ruble pentru un euro. Pe lângă creșterea ratei dobânzii, Banca Centrală a Rusiei a aruncat sume colosale de dolari pe piață pentru a stopa interesul speculatorilor pentru rublă. Fără rezultat.

„Ceea ce se întâmplă acum nu ne-am fi putut imagina nici în cele mai rele coșmaruri cu un an în urmă”, a declarat adjunctul președintelui Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Șvețov, potrivit Interfax.

Sursa: http://www.evz.ro/

Teorie şocantă: Dispariţia zborului MH370, plănuită de Rusia, pentru a declanşa Al Treilea Război Mondial

Avionul dispărut Malaysia Airlines 370 ar putea fi în Kazahstan, deturnat de către Rusia, ca parte a sistemului său elaborat de a provoca Al Treilea Razboi Mondial împotriva Statelor Unite și a țărilor sale aliate, susţine o nouă teorie.

Teorie şocantă: Dispariţia zborului MH370, plănuită de Rusia

Jeff Wise, membru al unei organizaţii care anchetează în mod independent dispariţia zborului MH370, crede că Rusia ar putea fi implicată în acest caz. Din organizaţia independentă de anchetă fac parte specialişti în meteorologie, sisteme de radar şi aeronave, informează IBTimes.
Scriitorul crede că avionul dispărut Malaysia Airlines 370 ar putea fi în Kazahstan, deturnat de către Rusia, ca parte a sistemului său elaborat de a provoca Al Treilea Razboi Mondial împotriva SUA și a țărilor sale aliate.
În sprijinul teoriei sale, Wise atrage atenţia asupra evenimentelor dinaintea dispariţiei zborului MH370, dar şi asupra celor dinaintea prăbuşirii zborului MH17, în Ucraina.
În ambele cazuri, cu o zi înainte de tragedie Barack Obama a stabilit o serie de sancţiuni împotriva Rusiei.
"După scufundarea navei Lusitania, SUA au fost gata să declare război Germaniei. Însă, SUA nu sunt pregătite pentru un război cu Rusia. În timp ce Vladimir Puţin are viziuni despre un Al Treilea Război Mondial, Vestul se complace crezând nu sunt decât vorbe goale", arată Wise în raportul sau.

Sursa: www.romaniatv.net

PLANUL RUSIEI A FOST DESCOPERIT! URMEAZA ”PRIMAVARA RUSEASCA” IN CARE VLADIMIR PUTIN VA ATACA ROMANIA!

Un site londonez sustine ideea ca Vladimir Putin doreste destabilizarea Uniunii Europene, incepand din Ungaria si continuand cu Moldova, inclusiv Romania.
Maghiarii ies in strada impotriva Guvernului condus de Viktor Orban. Ultima actiune de protest a avut loc marti, cand aproximativ 100.000 de unguri au iesit in strada pentru a scanda impotriva introducerii o taxa pe Internet.

Una dintre teoriile care incearca sa explice amploarea pe care a capatat-o intr-un timp atat de scurt protestul din Ungaria fata de taxa pe traficul de date apartine unui think-tank londonez, Center for Eurasian Strategic Intelligence (CESI).

Potrivit unei analize postata recent pe site-ul institutiei, RUSIA este in spatele acestor “jocuri”. Operatiunea din Ungaria se va intinde in 2015 in mai multe state din Europa Centrala. Scopul acestui plan rusesc: destabilizarea UE si, inclusiv, a NATO.

In aceasta cheie ar trebui citite declaratiile politicienilor maghiari despre o eventuala rupere a tarii lor de UE, un exemplu de astfel de declaratii este cea a presedintelui Parlamentului maghiar, Lazslo Kover, care a acuzat institutiile europene ca poarta un “razboi rece verbal” impotriva tarii lui, mai scrie sursa citata.

Planul Federatiei RUSE descris de CESI ar fi o “PRIMAVARA RUSEASCA” si vizeaza inclusiv destabilizarea Romaniei, sustin expertii citati:

“DESTABILIZAREA vestului Ucrainei si ROMANIEI corespunde intru totul intereselor RUSIEI in Ucraina si Moldova”.

Sursa: gandul.info

http://www.caplimpede.ro/

Rusia se pregăteşte pentru un nou război mondial încă din 2003

Vladimir Putin se pregăteşte pentru un nou război mondial din 2003. Cel puţin aşa susţine un fost consilier al preşedintelui Rusiei, care a declarat că anexarea Crimeei şi incursiunea în Ucraina au fost plănuite în urmă cu 11 ani, când a început revoluţia portocalie la Kiev.

Informaţiile au fost dezvăluite în cadrul unei conferinţe organizate în Lituania. Întrebat dacă cetăţenii acestei ţări pot dormi liniştiţi, fostul consilier prezidenţial spune că nu poate da un răspuns pozitiv, pentru că nici măcar locuitorii din Tallinn, Vilnius, Bucureşti sau alte oraşe nu pot sta liniştiţi.

Tot fostul consilier al lui Vladimir Putin susţine că. din punct de vedere al pregătirii militare, forţele NATO din Ţările Baltice sunt insuficiente.

Articol preluat de pe http://activenews.ro/

Pericolul Moscova-Berlin – alianţa născută din complexul singurătăţii

comentariu de RADU GOLBAN

La ce să ne așteptăm de la Berlin astăzi, după 75 de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop, dacă experţii germani numesc „văicăreală” urmările acestui pact pentru România? „Consecințele Tratatului Hitler-Stalin sub forma de discurs al victimei în România”, adică o lamentaţie pe fondul cedării Basarabiei și Bucovinei, a fost în 2009 titlul unei dezbateri la Universitatea din Leipzig. Această traumă națională a românilor ar fi așadar, în conceptul de „pax germanica”, o ipocrizie şi un bocet nefondat. În ceea ce-l priveşte, Berlinul pretinde că dreptul la propria istorie aparține exclusiv hegemonului.

Deşi URSS, sub Gorbaciov, s-a dezis formal de infamul pact, Berlinul a evitat până în zilele noastre condamnarea lui. Interesant doar că în Europa reapare astăzi teama de alianţa ruso-germană. Fără a-şi face complexe pe urma unor traume ale trecutului, Berlinul este tot mai preocupat de construirea noului său rol în lume. Şi cum ar putea Germania să debuteze pe parchetul politicii mondiale și să depășească imaginea unei simple puteri regionale sau economice? În căutarea unui nou statut al Berlinului în lume, poziția de aliat al Americii devenise din ce în ce mai incomodă. Instrumentarea unui fals conflict sau non-conflict oferă cel mai bun prilej pentru a facilita ascendentul Germaniei la nivel mondial. Pentru aprinderea motorului german de mare putere politică este însă nevoie de o igniție intensă pe care nu o poate oferi decât Rusia. Prin regizarea bine cântărită a decuplării Europei de America, servită audienţei prin gălăgioasa critică a Berlinului în urma interceptărilor (de altfel reciproce) între prieteni, observăm că trecerea de la adolescență la maturitate politică a Germaniei nu funcţionează fără pierderi colaterale. Rețeta „Merkel si poporul rus libertatea ne-au adus” este cât se poate de simplă: se alege o țară tânără, dependentă de Rusia, dar totuși cu o imagine de aspirant la occidentalism, multietnică și cu risc limitat de contagiune în zonă. Ghinionul Ucrainei, ca și cel al Greciei, iar mai înainte al defunctei Iugoslavii, este de a fi tolerat experimente de ascensiune politică ale Germaniei, pentru ca Berlinul să aibă prilejul să-şi proiecteze în faţa lumii o politică tot mai ambiţioasă.

Referindu-ne mereu la Tratatul Molotov-Ribbentrop din 1939 riscăm să pierdem din vedere motivele complexe de apropiere ale acestor două mari puteri europene. Izolarea Germaniei, dar şi a Uniunii Sovietice după Primul Război Mondial a creat cele mai favorabile condiţii pentru această alianţă nefastă, aşa cum s-a întâmplat în 1922 prin Tratatul de la Rapallo – spre surprinderea marilor puteri occidentale, Germania este primul stat din lume care recunoaşte Rusia Bolşevică, iar Moscova îşi deschide porţile pentru produsele şi tehnologia germană. Situaţia economică şi politică după Primul Război Mondial a fost predestinată pentru o astfel de alianţă, dat fiind faptul că modul prin care America şi Franţa s-au impus în Europa prin Tratatul de la Versailles nu a fost agreat nici de Berlin, nici de Moscova. Noua arhitectură de pace în Europa după război a urmărit din perspectiva diplomaţiei germane şi sovietice remedierea greşelilor făcute la Versailles şi înlăturarea izolării lor. Iar de la Rapallo la Molotov-Ribbentrop ne mai desparte doar un mic pas, Tratatul de Prietenie de la Berlin din 1926, care a exprimat trecerea de la solidaritatea între două state izolate la ambiţiile lor pe plan extern de a-şi aservi Europa. Aşadar carantina simultană impusă Uniunii Sovietice şi Germaniei a creat un focar de insecuritate în Europa de care nu ne putem feri până în zilele noastre.

 Excepţionalismul, anticapitalismul si antiamericanismul german cultivat de Hitler nu putea identifica pe plan mondial un aliat mai bun decât Uniunea Sovietică, un alt duşman de clasă politică şi economică al Americii. Imaginea Germaniei greu de desluşit este expresia poziţiei centrale în Europa care o obligă pe de o parte la o colaborare cu vestul, dar şi cu estul continetului, iar pe cealaltă parte impune totodată şi o politică de „Sonderweg” (cale aparte), mereu în contratimp cu aliaţii şi diferită de aşterptarile partenerilor. Iar noi ce concluzii putem trage din angajamentul Germaniei astăzi în Ucraina? Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.

In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean. Ironia sorţii este că exact lipsa propriei istorii pe plan politic, în mod normal o critică adusă lumii noi, se potriveşte mai degrabă Germaniei şi Rusiei. Lipsa propriei istorii – în acest context nefiind definită atât de vechimea culturii acestor două popoare cât de nesiguranţa şi stângăcia pe parchetul politicii mondiale – şi parvenitismul politic generat de un belşug trecator sunt adevaratele motive de îngrijorare pentru întreaga planetă. O uniune din singuratate. Artificialitatea statului german înfiinţat doar la 1872, născut din condeiul lui Bismarck, fără posibilitatea de ascensiune mondiala într-o lume deja împarţită, nu putea să gasesasca un numitor comun decât cu un aliat de asemenea încă nedefinit, însă cu o întindere teritorială mai mare decât toate coloniile la un loc.

Din cautarea cu obstinaţie a unei politici proprii, a unei definţii limpezi şi a unui profil vizibil, Germania a făcut până în prezent, prin relaţia cu Rusia, mai mult rău decat bine. De aceea, se impune prudenţă faţă de pacifismul german! Doar tot dintr-un avânt de pacifism l-au dus nemţii pe Lenin în Rusia ca, printr-o Revoluţie, să înceteze războiului în estul Europei! Şi aşa s-a ales Germania cu un aliat fidel, iar noi nu ne-am mai dorit decât să ne păzească nemţii de ruşi. Un plan magistral!

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pericolul-moscova-berlin-alianta-nascuta-din-complexul-singuratatii-108051.html#comments-list
http://danielroxin.blogspot.ro/

Ruşii au un plan de invadare a României, în 10 ore, cu 60.000 de militari

Rusia nu glumeşte în expansiunea ei spre Vest: zona Doneţk se află sub ocupaţia câtorva mii de soldaţi ruşi “rătăciţi”, după expresia preşedintelui Vladimir Putin, pe teritoriul Ucrainei. Generalul (r) Emil Străinu a detaliat pentru Libertatea ce s-ar putea întâmpla dacă ruşii s-ar “rătăci” până în România.

Conform datelor generalului Străinu, ruşii au un plan bine pus la punct pentru a ocupa România, dacă ar considera că acest lucru este necesar în economia actualului conflict din zona Mării Negre. Asta în contextul în care între Bucureşti şi Crimeea, anexată în februarie de Moscova, nu sunt decât 400 de kilometri.

În primele 60 de minute vom fi “orbiţi” prin anihilarea radiolocaţiei. “Agresiunea prin surprindere - blitz attack - ar putea debuta noaptea sau în zori, duminica sau pe fondul unei sărbători, prin 2-3 valuri de atac ale aviaţiei de vânătoarebombardament sprijinite de aviaţia de vânătoare, care în primele 60 de minute ar anihila sistemele de cercetare prin radiolocaţie, adică radarele, şi de apărare antiaeriană, prin folosirea sistemelor de cercetare-lovire de mare precizie şi a rachetelor antiradiolocaţie şi de croazieră cu baza aeriană, la sol sau navală”, explică Emil Străinu.

După două ore, ruşii obţin supremaţia aeriană totală. Generalul spune că după obţinerea supremaţiei aeriene ar urma lansarea trupelor de desantparaşutare, care ar ocupa, în primul rând, marele număr de aerodromuri dezafectate ce au piste şi câmpuri de aviaţie funcţionale, dar nepăzite corespunzător, care parcă invită inamicul - apoi şi a celorlalte aerodromuri şi aeroporturi civile, realizându- se capetele de pod necesare debarcării trupelor aeropurtate şi asigurarea zonelor de desantare a forţelor aeromobile.

După încă şase ore paralizează întregul sistem de apărare românesc. În timp ce aviaţia de vânătoare şi vânătoare-bombardament ar asigura fluxul de trupe ce vin continuu pe calea aerului, simultan s-ar executa în trei până la cinci puncte de pe litoral debarcarea desantului maritim - infanteria marină - urmată de instituirea blocadei maritime. În maximum şase ore ar putea fi debarcate pe teritoriul României trei până la cinci divizii aeropurtate - aproximativ 50.000 de oameni - şi două până la trei brigăzi de desant maritim, adică 10.000 de oameni, la care s-ar adăuga trupele de cercetare- diversiune şi grupurile teroriste, reprezentând primul val al invaziei aero-maritime. Aceste trupe au ca obiectiv paralizarea întregului sistem de apărare al României în maximum 10 ore.

Am putea fi atacaţi din două direcţii în acelaşi timp

Potrivit generalului (r) dr. Emil Străinu, în sprijinul desfăşurării operaţiei de invazie aero-maritimă pot apărea intruziuni şi provocări militare la unele frontiere terestre, exemplu graniţa de vest, inclusiv folosirea unei terţe ţări pentru realizarea unui atac terestru prin vestul ţării. De aici se poate construi orice variantă de «ripostă» a ţării noastre: activarea articolului cinci din Tratatul NATO, ajutor din partea SUA, activarea războiului de rezistenţă total sau a războiului de apărare a patriei dus de întregul popor. Opinia personală este că orice ipoteză de invazie plauzibilă este posibilă, chiar dacă la un anumit moment este improbabilă.

Sateliţii au pozat armata rusă pe teritoriul Ucrainei

NATO a publicat joi cinci imagini captate din satelit ce confirmă relatările că trupe ruse combatante echipate cu armament greu sunt angajate în operaţiuni militare în Ucraina. În fotografii se poate vedea o unitate rusă de artilerie autopropulsată, deplasându-se într-un convoi pe teritoriul ucrainean, în zona Krasnodon, controlată de separatişti.

Sursa: www.libertatea.ro

Vestul bate din nou la poarta Moscovei si incheie contracte cu Presedintele Putin, in numele “sanctiunilor” hilare declarate de unii lideri politici iresponsabili din occident. Romania ramine in continuare la nivelul lui Bercea Mondialu.

Este clar ca Ucraina nu isi mai poate permite sa cumpe gaz rusesc din propriul buzunar. Este la fel de clar, ca promisiunile americane sint povesti de adormit copiii si nu au adus nici un aport la crearea unei baze energetice a Ucrainei, ba din contra, americanii doresc sa profite de situatie si sa imprumute bani pentru ca Ucraina sa plateasca Rusiei un gaz scump, dupa care sa ramina pe veci datoare SUA si dependenta de dolarul american, ei neajutind nici o tara si neimbunatatind relatiile diplomatice cu nici o tara in ultimii 30  ani, datorita in special minciunilor debitate de liderii americani si mecanismele prin care doresc sa faca bani cu orice asa zis partener.

Este tot atit de clar, faptul ca vest europeni incep sa intelaga faptul ca ei sint tinta de distrugere a Americii si nu Rusia, careia nu ii poate face nimic, ba chiar se teme ca fenomenul sa nu fie inteles gresit de Rusia si sa aiba loc repercursiuni grave la adresa Americii.
Ceea ce mai stim in cadrul acesti ecuatii, este ca exista o magistrala de gaze (conducta), care trece din Rusia prin Ucraina spre occident si pe care ucrainienii o pot inchide lasind vestul fara energie, acest vest care s-a declarat loial lor si care le-a promis ca ii sprijina, dar care nu doreste decit sa le imprumute bani si sa gaseasca modalitati de a construi cit mai repede o alta conducta din Rusia pina in vestul Europei..
Toti aliatii NATO sint clientii Gazprom si chiar retelele de distributie din tarile vest europene sint in mare parte rusesti.

Criza din Ucraina a mai adus un mare avantaj pentru Rusia, anume conducta de sud, South Stream, proiect care va fi construit si care va pleca de pe malul Marii Negre din Crimeea, spre Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria si va intra in Austria, dupa care isi va continua ramificatiile in tot vestul continentului, cu un ax central de alimentare in Baumgarten, Austria, iar Germania va continua sa fie principalul benficiar al gazelor rusesti.
Proiectul va ocolii Ucraina, dar si Romania si va fi o alternativa la proiectul Nabucco, care prin prostia diplomatica americana, vestica si chiar a mongoloidului Ponta si marianrului chior si betiv, ar fi trebuit sa fie aprovizionat din zona Caspica, mai precis din Turkmenistan si Azarbaidjan, tari care sint cuplate politic la Eurasia, impreuna cu Rusia si care vor trebui sa aiba o politica comuna cu Federatia Rusa….
Prin proiectul Nabucco, gazele din tarile din zona sudica a Rusiei ar trebui sa circule paralel cu conducta South Stream si sa mearga chiar mai departe de Austria.
Prosti din politica romaneasca au crezut in aceasta farsa, au crezut ca este mai bine sa trateze cu tarile din sudul Rusiei pentru aprovizionarea cu gaze, decit direct cu Rusia,ceea ce a facut ca Romania sa piarda o multime de locuri de munca si bani, dar mai presus de orice, competitivitatea produselor romanesti, pretul lor fiind mult prea mare datorita energiei scumpe consumate. Deci implicatii economice devastatoare pentru economia Romaniei si pentru tara, care acum se confrunta cu mascariile lui Basescu si povestile cu ciori jegoase, acoliti ai presedintelui si fratelui acestuia.

Deocamdata Basescu a indus ,ca intotdeauna, Romania in scandaluri controlate, generate si intretinute de el sub cea mai mizerabila forma, facind ca lucurile sa se intimple si apelind la o gasca de tigani nespalati si infractori, pentru a deturna atentia oamenilor de la o saracie, care il pune in lumina favorabila in vest, pentru ca o poate intretine atit el cit si mascariciul mongoloid de la Palatul Victoria.
In Iunie 2013, seful companiei OMV, austriacul Gerhard Roiss anunta proiectul Nabucco ca fiind defintivat in starea de proiect, dupa ce consortiul turc Shah Deniz a ales o alta cale pentru conducta Trans Adriatic Pipeline, lasind Nabucco in faza  proiect neterminat, Romania fiind si ea vaduvita de o eventuala cooperare si aprovizionare in cadrul proiectului. Gazul transportat prin Trans Adriatica Pipeline urma sa treaca prin Italia in loc de  Austria.
Bulgarii au dovedit ca au o diplomatie la fel de prost pregatita ca si Romania si cu numai doua luni  inainte inlaturarii guvernul ucrainian, bulgarii aveau informatii conform carora vestici vor veni si vor face ordine in domeniul aprovizionarii cu energie in Europa, vor forta mina Prsedintelui Putin si totul va fi OK pentru bulgari, in acest sens. Premierul bulgar Plamen Oresharski, un mascarici ca si Ponta, surprinzind prin ordonarea suspendarii lucrarilor la conducta South Stream, la recomandarea UE. Decizia a fost luata dupa consultari intre el si citiva senatori americani, care stiau ce fac, dar prostul de bulgar a luat momeala americana. Lucrurile nu numai ca nu au stat asa, dar a luat o intorsatura capitala. Premierul pacalici al Bulgariei a fost laudat in bataie de joc, in acea perioada, de catre McCain, senator de Arizona si figura cunoscuta romanilor.
Dar lucrurile nu au mers dupa placul lui McCain,  chiar dupa ordinul celor de la Bruxelles dat bulgarilor de a inceta lucrarile la South Stream.Cu numai trei zile in urma publicarii acestui articol, Presedintele Putin a cimentat o realitate care nu putea fi altfel decit dorea el, spunind partenerilor austrieci la intilnirea de la Viena, ca “SUA s-a opus Rusiei si doreste sa produca o stare de confuzie in Europa, incercind sa scoata din functiune proiectul South Stream, pentru ca americani vor sa vinda ei gaz cu mult mai scump Europei”.
Tot in cadrul acestui miting, cu trei zile in urma, Presedintele Putin ii spunea Presedintelui austriac, Heinz Fisher, la Viena, ca “americani ar face orice pentru a controla acest contract si energia din Europa la pretul dorit de ei, folosind cele mai perverse unelte politice”.
Americanii au mai fost odata “deranjati” de Rusia, in 1962, cind a fost demarat in Germania, proiectul “gaz for pipes”, pentru a aproviziona vestul cu gaz rusesc, iar acum sint din nou suparati, dar consecintele vor fi altele, dupa cum sublinia Presedintele Putin, in continuare promitindu-le vesticilor europeni ca ” sub nici o forma gazul rusesc pe care il vor primii prin conducta nu va fi mai scump decit gazul american lichefiat, al carui pret il vor controla americanii si odata cu el, competitivitatea produselor americane fata de cele vest europene”.
Tot in acest miting, austriecii au dat aprobarea finala pentru proiectul rusesc, sfidind oficialii prefacuti de la Bruxelles, ai UE si imbratisind toate propunerile Presedintelui Putin.
Presedintii companiilor Gazprom si OMV au semnat deja contractul.
Cu alte cuvinte, in numai 28 de zile, dupa succesul Presedintelui Putin in semnarea contractului cu partenerul chinez, dupa parafarea altui comtract cu tarile incluse in Eurasia, a venit rindul celui cu Austria, ceea ce ii duce pe americani in faza de spectatori la o comedie regizata de ei si cu actorii lor si care eset o satira la adresa diplomatiie americane.
In cadrul mitingului, Gerhard Roiss, a avut o interventie care spune totul despre relatia cu Rusia in domeniul energetic si anume ca “Presedintele Putin este , in acest moment, mult mai important pentru Austria decit Mario Draghi, Presedintele BCE, care cauta solutii monetare in care nu cred prea multi, pe cind Rusia este un partener care ne poate furniza energia de care avem nevoie in economiile noastre, pentru a produce competitiv, iar Europa trebuie sa inteleaga acest lucru”.
Seful terminalului companiei Cheniere, a fost intrebat daca America poate furniza gaz in aceleasi cantitati, aceasi calitate si la aceleasi pret ca si Rusia. Raspunsul lui a fost: “Este un nonsens sa se faca o analiza la asa ceva…, pentru ca nimeni nu poate crede prostia asta…”.
S-ar putea ca gestul Austriei cu trei zile in urma, sa fie un inceput al separarii politice a celor care inca mai cred in muribundul SUA si cei care isi vad interesele economice puse in pericol de politica paguboasa a SUA. Presdintele Putin le-a dat tema de cercetare din nou occidentalilor, o tema grea dar cu un singur raspuns, pe care liderul de la Kremlin il stie deja…
Ceea ce este interesant, este faptul ca in urma acestor demersuri, Prsedintele Putin a pus industria europeana impotriva politcienilor de la Bruxelles, care isi pot pierde pozitiile.Austriecii i-au amintit presedintelui rus, mai in gluma mai in serios, ca Ucraina a apartinut Austriei in 1914, la care Putin i-a intrebat: ” Ce vrea sa insemne comentariul asta? Aveti vreo propunere serioasa?” Dupa ca le-a amintit subtil de Ungaria, care a fost parte a imperiului dar acum este dependenta de imprumuturile ruse si energetic este aproape total dependenta de Rusia, mai ales in domeniul nuclear.
Proiectul South Stream pe teritorul Austriei este finantat si in proprietatea Gazprom 50% si celelalte 50% in proprietatea austriecilor de la OMV.
Presedintele Fisher a spus in incheiere, ca “in cazul in care voi fi criticat de partenerii europeni, ei ar trebui sa critice alte tari pentru politica dusa si companiile din acele tari sustinute pervers de anumiti politicieni…”
Pe teritorul Austriei, cele doua companii vor plati egal, dar conducta se va intinde pe mai mult de 2.446 kilometri si va costa in final peste 40 de miliarde de dolari, iar rusi vor crea parteneriate cu toate tarile prin care conducta va trece.
Daca Gazprom nu va putea finanta in totalitate, deja exista propunerea chineza de a cofinanta proiectul rusesc.
Presedintele  Putin a pus fata in fata toate fortele din UE si cu siguranta va crea o mare diviziune intre tarile acestei uniuni a bataii de joc.
Jewmerica( ma scuzati, America), incepe sa piarda masiv din credibilitate in rindul aliatilor care s-au cam lamurit cui ii sint de ajutor sanctiunile glumete ale SUA pentru Rusia…..

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/

Sursa: http://lupuldacicblogg.wordpress.com/

Al Treilea Război Mondial la orizont?

COMENTARIU SFATUITOAREA:

Ca marea majoritate a politicienilor lumii sunt atinsi de virusul coruptiei, nu cred ca este un secret sau o stire hot pentru cineva. Dar demascarea a cel putin unui politician din Turcia, Cehia, Polonia, Romania, Franta cam in aceeasi perioada incepe sa semene a plan ascuns. Pentru cine mai are indoieli, pot sa adaug si faptul ca sistemul bancar din Bulgaria a fost puternic zdruncinat de atacuri monetare mari. Oare in Bulgaria nu au reusit sa gaseasca probe convenabile pentru a face demascari ale vreunui politician corupt?
Daca citim cu atentie si "printre randuri" articolul de mai jos si vedem si de cine a fost publicat, atunci putem sa ne intrebam: Nu cumva se pregateste iar o "masa a tratativelor ascunsa", la care sa stea America si Rusia, pentru a "negocia" iar sferele de influenta? Oare nu cumva Rusia si America se pregatesc pentru aceste negocieri? Oare daca nu se inteleg, pot declansa un conflict major?
Eu asta cred ca se intampla. Tot ceea ce se petrece acum la noi in tara si in lume este pregatire a viitoarelor ''negocieri" ale noilor influente pentru cei doi vechi adversari. Doar ca de data aceasta, mai sunt si altii care doresc o bucata de lume pentru stapanit. 

Vom asista in continuare la multe evenimente menite sa destabilizeze tarile aflate la granita cu Rusia, unde amestecul american va incepe sa fie cat mai vizibil. In acelasi timp, Rusia va incerca sa capete cat mai multa putere si greutate si nu este imposibil ca expansiunea teritoriala sa continue. 
Cititi si articolul de mai jos si trageti singur concluziile.

© Jean-Michel Vernochet. Screenshot: YouTube

Situaţia actuală va duce inevitabil la declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial. De această părere este Jean-Michel Vernochet, scriitor francez, analistul politic, jurnalist, specialist în teoria conspiraţiei şi expert în problemele Orientului Mijlociu şi Rusiei.

Opinia a fost exprimată în contextul împlinirii a 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial şi discuţiilor privind încercările pe care Europa va fi nevoită să le înfrunte.

Jean-Michel Vernochet: Orizontul european este acoperit de nori negri. Ucraina, Irak și Siria - toate aceste conflicte sunt interconectate. Acesta este un singur război cu care Occidentul se confruntă la frontierele sale, deşi mulţi analiști cred că această problemă este mult prea departe de ei. Cel mai tragic eveniment pentru ei este sporirea capacităţii militare a Chinei şi consolidarea potenţialului economic al acestei ţări ...

Vocea Rusiei: Dar ce puteţi să ne spuneţi despre „dosarul” ucrainean?

Jean-Michel Vernochet: În Ucraina sunt fanatici. Aceştia sunt adevăraţi „ultra”! Toţi ei folosec câte o telecomabndă contralată din SUA. De altfel, CIA apasă butoanele!

Vocea Rusiei: Ce părere aveţi despre declaraţiile preşedintelui Poroşenko referitoare la aşa-numita „anexare” a Crimeii de către Rusia?

Jean-Michel Vernochet: Atunci când urmărim această situaţie din Franța, observăm cum preşedintele rus „navighează” pentru a evita recifele şi alte obstacole artificiale care îi apar abundent în cale. De asemenea, am observat că Duma de Stat a revizuit dreptul de intervenţie în cazul lezării intereselor minorităţilor ruse. Acesta este un gest politic! Presupun, însă, că această concesie va fi prima dintr-un lanţ nesfârşit de concesii! Preşedintele rus este rugat să-şi retragă trupele de la graniţă. Dacă el va face acest lucru, atunci va însemna sfârşitul suveranităţii ruse!

1919 a fost anul Tratatului de la Versailles (dar asta nici pe departe nu a însemnat sfârşitul Primului Război Mondial). Deci, observăm că în 1919 principiul drepturilor minorităţilor la autodeterminare a prevalat în faţa principiului inviolabilităţii frontierelor! Dreptului internaţional a suferit schimbări!

Crimeea a pledat fără echivoc şi în unanimitate pentru independență, iar ulterior şi pentru alipirea la Rusia. Acest proces legal din punct de vedere juridic nu a fost recunoscut de preşedintele Poroșenko, dar a decis, în cele din urmă, să facă unele concesii. Toţi au remarcat ordinul de încetare a focului pentru câteva zile, care, însă, nu este respectat în realitate. Acolo se dau lupte sângeroase, iar mass-media occidentale păstrează o linişte înfrucoşătoare. Noi nu ştim nimic despre ceea ce se întâmplă astăzi în sud-estul Ucrainei.

Chiar dacă Piotr Poroşenko cere întoarcerea Crimeii, alipirea peninsulei la Rusiei este irevocabilă! Toate acestea ar putea culmina doar cu un mare conflict armat. Nu vreau să fac pe Cassandra, dar se apropie un mare conflict. El se va apropia de frontierele europene, adică va ajunge până în Polonia. Nu vom face schimb de rachete balistice, desigur. În cadrul conflictului vor fi folosite tipuri clasice de arme. Va exista o ruptura între Est şi Vest şi această ruptură va arunca Rusia în vastul bloc eurasiatic, care se cristalizează în prezent. Este regretabil pentru Europa, deoarece va pierde şansa de a deveni o putere cu adevărat unică, spre care tind atât de mult toţi europenii adevăraţi!

Sursa: http://romanian.ruvr.ru/

Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_07_01/Al-Treilea-Razboi-Mondial-la-orizont-7404/

România – în linia întâi a conflictului deschis de Moscova împotriva Vestului. Revine Rusia la Gurile Dunării?

România se află în prima linie a conflictului iniţiat de Moscova împotriva comunităţii euro-atlantice. În ce ne priveşte, ne putem aştepta şi să revedem forţe ruseşti la Gurile Dunării. Ce este de făcut? Discuţie FP România, amplă şi detaliată, cu generalul Constantin Degeratu, fost şef al Armatei Române.

După anexarea Crimeei, se vorbeşte despre scopul Moscovei de a redesena harta securităţii în estul Europei. Credeţi că ofensiva rusă ar putea continua şi dincolo de Ucraina? Mai precis, ce riscuri sau ameninţări specifice ar aduce României, şi Republicii Moldova, scenariul preluării de către Rusia a regiunii Odesa, a Transnistriei şi prezenţa, astfel, la Gurile Dunării? (…) Dacă privim acţiunile desfăşurate în acea perioadă, forţele angajate, retorica şi propaganda care le însoţeşte, maniera de acţiune şi ideile doctrinare care le animă, precum şi experienţa istorică privind comportamentul internaţional al Rusiei, se poate aprecia că agresiunea rusă împotriva Ucrainei – rămasă în prima fază nesancţionată de ONU, de Comunitatea Euro-Atlantică şi de opinia publică internaţională –, ar avea următoarele obiective strategice: 1) redobândirea poziţiilor dominante la Marea Neagră şi la Marea Baltică, prin extinderea zonelor de coastă controlate; 2) fragmentarea, anarhizarea şi transformarea Ucrainei într-un focar de conflict de lungă durată, pentru a împiedica angajarea acestui stat pe calea evoluţiei europene; 3) golirea de conţinut a conceptului de parteneriat cu NATO; 4) compromiterea credibilităţii Alianţei Nord-Atlantice ca organizaţie de apărare colectivă eficientă în estul Europei.

Prima fază a acestei agresiuni a început cu ocuparea aşa-zis „paşnică” a Peninsulei Crimeea, prin acţiuni regizate ale formaţiunilor paramilitare separatiste locale, acţiunea forţelor speciale ale Rusiei şi presiunea unităţilor miltare ruse dislocate în regiunea separatistă. Obiectivul minimal al operaţiunii a fost repede atins, Rusia eliminând Ucraina din ecuaţia geostrategică a Mării Negre. El ar urma să fie consolidat prin instituirea controlului asupra altor regiuni din estul şi sudul Ucrainei şi asigurarea legăturii pe uscat cu teritoriul Peninsulei Crimea. Acţiunea, care îşi are sorgintea în teoriile geopolitice ale spaţiului vital, din arsenalul nazist şi bolşevic, are, cel mai probabil, ca obiectiv maximal, şi instituirea controlului asupra Gurilor Dunării, prin desprinderea de sub autoritatea statului ucrainean a Regiunii Odesa, a Basarabiei istorice (a regiunii Buceag) şi a Insulei Şerpilor – fie prin autonomizarea lor după modelul transnistrean, fie prin încorporarea lor efectivă la Rusia. Rezultatul final al acţiunii ar fi redobândirea de către Rusia a unei poziţii capabile să-i permită un control efectiv asupra spaţiului pontic, în contrapondere la poziţia Turciei, membră NATO, care deţine controlul accesului în Marea Neagră.
S-ar putea spune că există un pericol militar pentru ţări ca România, Polonia, statele baltice? 

Dacă privim lucrurile din perspectiva analizei evocate mai sus, s-ar putea anticipa, cu suficiente argumente faptice şi logice, că Rusia preconizează atât extinderea ariei de operaţii în Bazinul Mării Negre, cât şi atingerea unor obiective asemănătoare în segmentul nordic al istmului pontico-baltic. Din perspectiva modului de gândire de la Kremlin – probat de faptele de până acum şi de multitudinea de idei promovate prin operaţiunile de război psihologic – logica evenimentelor ne-ar spune că următoarea ţintă strategică ar putea fi, cel mai probabil, Estonia, fără însă ca alte state baltice sau Polonia să fie excluse. Estonia este, însă, un stat membru NATO şi, ca urmare, abordarea ar putea fi mai complexă, o asemenea acţiune încadrându-se nu doar în logica geopolitică a extinderii faţadei maritime, ci şi intrând sub incidenţa obiectivului strategic de compromitere a credibilităţii Alianţei Nord-Atlantice ca organizaţie de apărare colectivă eficientă. (…)

Va disloca Rusia rachete Iskander în Crimeea – sau chiar pe Insula Şerpilor – în perspectiva contrabalansării scutului antirachetă american amplasat în România? 

(…) Cel mai probabil, în cadrul acestui proces de repoziţionare – menit să dea substanţă noii atitudini de confruntare pe termen lung cu NATO –, formaţiuni de rachete cu rază scurtă de acţiune tip Iskander (cu bătaia declarată de 499 km), dislocate în prezent în apropiere de Novorossiysk, vor fi aduse în Peninsula Crimeea, respectiv la o distanţă de 250-300 km de Dobrogea. În ipoteza maximalistă, a extiderii geopolitice a Rusiei către Gurile Dunării, nimic nu împiedecă autorităţile ruse să disloce, în mod provocator, formaţiuni de rachete Iskander în regiunea Buceag sau pe Insula Şerpilor, aşa cum au fost deja dislocate unele în regiunea Kaliningrad, în vecinătatea Poloniei. În fond – nu-i aşa? –, Insula Şerpilor, răpită României în anul 1949, în dispreţul Tratatului de la Paris din 1947, a făcut parte, mai tot timpul, din dispozitivul forţelor sovietice din Crimeea.

Se poate considera că prezenţa militară americană din România a fost o parte a motivului pentru care Rusia a pus la cale ofensiva din sud-estul Ucrainei? Mai mult, face scutul american din România o ţintă militară pentru Rusia? 

(…) NATO este o organizaţie de securitate care funcţionează potrivit Cartei ONU, parteneriatul româno-american îşi are temeiul tot în Carta ONU (art. 51), iar ‘Scutul’ este un proiect fundamental defensiv. Este, însă, necesar să înţelegem că aderarea noastră la NATO înseamnă asumarea conştientă şi efectivă a tuturor consecinţelor, atât a celor care aduc securitate cât şi a celor care, datorită unor mentalităţi agresive imperialiste, de genul celor afişate de Rusia în ultimii ani, pot provoca îngrijorare şi trebuie să determine măsuri corespunzătoare de pregătire.

Cât de credibil este astăzi articolul 5 al NATO, şi, în general, capitalul colectiv de descurajare al Alianţei? În condiţiile în care cheltuielile de apărare în Alianţă au scăzut dramatic în ultimii ani, iar Statele Unite şi-au redirecţionat prioritatea strategică spre Asia-Pacific? 

Cred că, cel mai bine, o asemenea întrebare complexă ar trebui analizată tot în contextul a ceea ce face Rusia de ceva vreme. Chestiunea esenţială aici pare să fie atingerea scopului ce vizează golirea de conţinut a conceptului de parteneriat ca angjament de securitate promovat cu succes de Comunitatea Euro-Atlantică după încheierea Războiului Rece. În fapt, operaţiunea a fost testată, pentru prima oară, în anul 2008, prin agresiunea împotriva Georgiei, când – printr-o operaţiune majoră de dezinformare, manipulare şi intoxicare, dar şi profitând de strategia greşită a Comunităţii –, Rusia a reuşit să fragmenteze, fără a suferi sancţiuni, teritoriul unui partener al NATO şi să împiedece accesul acestuia la o fază superioară de pregătire în vederea integrării în Alianţă. Demolarea efectivă a unui stat european mare ca Ucraina – partener strategic al NATO şi al SUA – şi blocarea evoluţiei sale democratice pro-europene fără ca acest proces să poată fi prevenit sau împiedicat de Alianţă va crea probleme pe termen lung în regiune, pentru că ideea de colaborare cu structurile euro-atlantice se dovedeşte a fi neproductivă şi periculoasă. (…)

Cel mai grav, însă, este faptul că, de multă vreme, statele europene membre NATO au redus radical cheltuielile militare (deci şi capabilităţile de acţiune) astfel că, în mod obiectiv, intevenţia promptă a acestora în sprijinul victimei unei agresiuni declanşată prin surprindere nu ar fi, pur şi simplu, posibilă. Mai mult decât atât, unele dintre statele mai expuse riscului noii atitudini agresive a Rusiei nu au reuşit – sau nu sunt în stare – să îşi realizeze capabilităţile necesare pentru propria apărare în primă instanţă, astfel că, în cazul unei agresiuni declanşate prin surprindere, care ar putea să-şi atingă obiectivul în 24-48 ore, acestea nu ar putea crea condiţiile obligatorii pentru intrarea în luptă în mod organizat a forţelor de intervenţie colectivă. Din păcate, datorită unor cauze obiective, dar şi multor cauze care ar trebui să angajeze responsabilitatea guvernărilor din ultimii zece ani, România se află în situaţia complicată a celui care nu şi-a făcut temele de casă la timpul potrivit. Pe ansamblu, însă, trebuie să credem că articolul 5 reprezintă baza garanţiilor reciproce de securitate în cadrul apărării colective, să înţelegem ce avem de făcut acum, sub presiunea timpului, să cultivăm activ parteneriatele strategice bilaterale şi să acţionăm rapid şi responsabil pentru activizarea şi derularea tuturor măsurilor posibile de întărire a capacităţii de acţiune a Alianţei în zonă.

Se vorbeşte tot mai mult despre un pivot al NATO pe flancul estic. Cum se poate produce aceasta practic? 

Cred că, având în vedere sursa pericolului şi direcţia lui de acţiune, nu trebuie să vorbim despre flancul estic, ci de linia întâi, cu flancul nordic şi cel sudic. România se află, din această perspectivă operaţională, în linia întâi, în flancul sudic al NATO. Ce este de făcut? Mai întâi, să înţelegem că aici NATO înseamnă, în primul rând, chiar România. Deci, prima măsură trebuie să fie aceea de a face tot ce trebuie pentru a ne asigura capacitatea maximă necesară şi posibilă pentru prima ripostă. În al doilea rând, trebuie să conştientizăm că, aici, în flancul sudic, NATO înseamnă România şi Bulgaria, Ungaria şi Croaţia, Albania şi Grecia – Turcia are, la rândul său, o situaţie foarte complexă care nu-i permite o dislocare pe zona noastră de interes nemijlocit. Aceasta înseamnă declanşarea rapidă a unui proces de activizare a pregătirii comune şi orientate spre scop a tuturor capabilităţilor disponibile ale acestor state, astfel încât tăria şi disponibilitatea primei riposte a NATO aici, în cazul unor provocări aventuriste agresive, să fie credibile şi eficiente. (…)

La ce comandamente de securitate şi apărare trebuie să răspundă acum guvernul român în condiţiile revenirii focusului NATO pe apărarea teritorială. Ce aport militar specific i s-ar cere României? Dar industriei naţionale de apărare? 

Prima şi cea mai importantă problemă acum, pentru Armata Română, o reprezintă necesitatea înţelegerii clare şi urgente de către conducerea politică a României – dar şi de către societatea civilă – a pericolului militar real şi actual generat de agresiunea – planificată, programatică şi fundamentată ideologic –  declanşată de Rusia în estul Europei, la frontierele Comunităţii Euro-Atlantice şi împotriva acesteia. Consecutiv acestei percepţii a pericolului, sunt necesare măsuri urgente capabile să creeze condiţii ca Armata Română, împreună cu celelalte armate ale statelor aliate, să poată descuraja orice aventură militară iresponsabilă promovată dinspre Kremlin şi, la nevoie, să o contracareze efectiv.    Aceasta ar însemna ca, în paralel cu măsurile de intensificare a pregătirilor comune cu diferite unităţi militare ale altor state NATO (sud-est-europene sau central-europene, americane, canadiene etc.), Forţele Terestre ale Armatei Române trebuie să fie aduse rapid la capacitatea necesară de luptă pentru apărarea teritoriului naţional, inclusiv prin: exerciţii militare de amploare şi durată; creşterea efectivelor active (pe principiul voluntariatului);  reorganizarea şi intensificarea pregătirii rezervei (tot pe acelaşi principiu); creşterea rapidă a capacităţii de luptă împotriva blindatelor şi a ţintelor aeriene, prin achiziţii şi transfer gratuit din arsenalul armatelor modern din adâncimea teritoriului NATO; împrospătarea rapidă a parcului de blindate, camioane, autospeciale şi elicoptere de sprijin, prin aceleaşi procedee. Concomitent, apărarea spaţiului aerian al României, ca şi al Bulgariei, Poloniei, statelor baltice, Slovaciei şi Ungariei ar trebui să fie asumată operativ de catre Alianţă, la nivelul planurilor de criză; aceasta ar putea însemna, totodată, şi dislocarea, de lungă durată, a unor capabilităţi de aviaţie şi apărare antiaeriană pe teritoriul României şi altor state din prima linie care ar percepe aceeaşi ameninţare. În mare măsură, acţiuni similare ar putea privi şi capacitatea de apărare navală, cu menţiunea că, în acest domeniu, ar trebui fundamentate soluţii inovative de tipul transferului în proprietate (coproprietate) a unor nave moderne, pentru a ne putea menţine în limitele Convenţiei de la Montreux. În ultimă instanţă, aşa cum, în baza unor contracte anterioare, aliata noastră Franţa este obligată să transfere două nave de tip Mistral către Flota Rusă din Marea Neagră (oricum supradimensionată), tot astfel Franţa ar putea disloca, prin transfer, două astfel de nave operative ale sale în porturi din România sau Bulgaria. Ce altfel de sens ar putea avea conceptele de Pooling and Sharing sau Smart Defence, promovate de NATO şi UE, dacă acum nu dăm dovadă de inteligenţă, ingeniozitate şi îndrăzneală? (…)

Ce ne spun tacticile folosite în Ucraina despre modul rusesc de a purta războiul? Tiparul operaţional nu mai este cel folosit în Georgia, ci ţine de conflit neconvenţional. La ce ne mai putem aştepta? 

Se spune, adesea, că ne aflăm, printre alte realităţi moderne, şi pe tărâmul conflictelor asimetrice. În cazul de faţă, ne aflăm într-o situaţie paradoxală: Federaţia Rusă a declanşat o agresiune majoră, care se înscrie în categoria ameninţărilor asimetrice, la adresa Comunităţii Euro-Atlantice, dar, în ceea ce ne priveşte ca ţară, am putea fi, efectiv, ţinta unor acţiuni militare din categoria celor tradiţionale, desfăşurate cu tunuri şi tancuri, cu avioane şi elicoptere, cu trupe de desant aerian sau naval. (…) În ceea ce priveşte posibile acţiuni agresive împotriva unor state din prima linie – şi am menţionat Estonia şi România ca fiind cele mai ameninţate –, este de aşteptat ca tiparul ucrainean, adaptat condiţiilor locale, să se repete: declanşarea unor tulburări violente pe temeiul unor demersuri separatiste pe criterii etnice, ca preambul al unei invazii militare sau al unor incursiuni militare aeriene, terestre sau navale. Recentele manifestări politice delirant-provocatoare ale unui personaj ciudat – care, totuşi, deţine o funcţie oficială importantă în ierarhia de la Kremlin –, fac parte din acelaşi gen de manipulare a opiniei publice europene, concomitent cu pregătirea unor acţiuni agresive autentice

În acelaşi timp, evocarea unor astfel de posibilităţi – poate doar ca ameninţare, deocamdată – este identificabilă şi în unele manifestări de această natură promovate de politicieni extremişti care tulbură apele în România, de unele partide de extremă dreaptă de tip Jobbik, sau – de ce nu – de coincidenţa cel puţin suspectă a recentelor stridenţe politice identificabile în declaraţiile premierului Ungariei cu privire la nevoia urgentă de autonomie a etnicilor maghiari din ceea ce dânsul numeşte Bazinul Carpatic (Slovacia, Ucraina, Romania). În ultimă instanţă, discursul său sună îngrijorător de asemănător cu cel al liderului de la Kremlin despre spaţiul vital şi teritoriul istoric la care poporul său ar fi îndreptăţit să aspire. Astfel de manifestări ar cam trebui să trezească interes în cadrul Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, pentru că tentaţia satisfacerii unor aspiraţii revizionist-revanşarde, profitând de agresiunea Rusiei, nu este de bun augur în procesul acesta complex de gestiune a celei mai grave crize de securitate de după destrămarea naturală a URSS, criză care ameninţă comunitatea Euro-Atlantică.    În esenţă, ce ar fi de făcut? Condamnarea agresiunii declanşată de Rusia; sprijinirea fermă a statalităţii Ucrainei; măsuri anticipatorii pentru protecţia (apărarea) Republicii Moldova; un proiect economic şi ştiinţific bazat pe cooperarea între Ucraina, România şi Republica Moldova (cu participare britanică, franceză şi germană), pe spaţiul Insula Şerpilor-Limanul Nistrului-Chilia; pregătirea apărării teritoriale prin efort naţional (creşterea efectivelor; pregătirea rezervei; gardă naţională/armată teritorială) şi transfer/achiziţii urgente de armanent modern; dislocări rapide ale unor escadrile de aviaţie de luptă şi baterii de rachete antiaeriene din adâncime spre statele din linia întâi; dislocări de capabilităţi navale (nave de luptă, mijloace de lupră litoral-navă) în porturi româneşti etc.; exerciţii intense de pregătire.

Sursa: adevarul.ro

 http://2blackjack1.wordpress.com/