Retetele parintelui Elefterie si alte cateva leacuri manastiresti
Parintele Elefterie este unul din marii duhovnici romani ai secolului care de curand s-a incheiat. Inainte de instaurarea comunismului el a fost staretul faimoasei Manastiri Dervent din Dobrogea, acolo unde se afla si crucile izvoratoare de mir. Ulterior a fost mutat in Moldova, slujind succesiv la Manastirile Agapia si Secu, unde a devenit o adevarata legenda, datorita harului sau vindecator extraordinar. El tamaduia sufletul prin puterea rugaciunii si a postului, trupul tratandu-l dupa metodele deprinse la o scoala medicala din Adrianopole, pe care o absolvise in tinerete. Facea o forma de masaj osteopatic, numita sugestiv "calcaturi" (pentru ca se facea cu piciorul) si prescria pacientilor preparate din plante medicinale pe care le prepara cu mana lui. Iata cateva dintre retetele sale, asa cum ne-au fost transmise de un invatacel al sau: d-l Viorel Butnaru.
Reteta cu spanz contra accidentului vascular
Se ia o radacina de spanz de marimea palmei, se spala si se toaca marunt. Apoi se pune intr-un vas de sticla, deasupra adaugandu-se 2 litri de apa calduta (in nici un caz clocotita). Se lasa la temperatura camerei sa se macereze pana cand face floare deasupra, dupa care se filtreaza. Cu lichidul astfel obtinut se face o compresa: un tifon impaturit in patru sau o panza de bumbac curata se inmoaie in lichid si apoi se pune nestoarsa pe cap, care se acopera cu un fes, asa incat sa nu se evaporeze preparatul prea repede. Se tine compresa o ora, doua dupa care se lasa parul sa se zvante. Tratamentul se face o singura data pe zi, vreme de mai multe zile in sir.
Atentie! Maceratul de spanz nu va fi folosit intern si nici nu va fi facut, nici chiar pentru uz extern, in concentratii mai mari decat cea mentionata, deoarece este foarte toxic.
Reteta cu tamaie si miere de albine contra durerilor de cap
Pe o piele de miel sau de oaie proaspat jupuita se intinde miere de albine lichida (daca s-a zaharisit, atunci se tine borcanul de miere in apa fierbinte pana se lichefiaza) si tamaie foarte bine pisata. Se pune pe cap blana presarata cu miere si tamaie din belsug si se tine pana cand se usuca mierea. Mierea cu tamaie trebuie sa ajunga pana la pielea capului. Daca parul este foarte des sau lung, atunci se face o carare, se pune mierea cu tamaie, apoi se face o noua carare si se pune miere cu tamaie etc., asa incat preparatul sa patrunda uniform peste tot.
Cu acest tratament, parintele Elefterie vindeca durerile de cap, dar si sechelele loviturilor la cap, inclusiv vasele sparte si cheagurile de sange, care in felul acesta se trageau, dispareau.
Uleiul de sunatoare
Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul dupa faptul ca face floare; daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in cand: atunci cand este gata, va avea un gust de tanin (astringent) si culoarea rosiatica.
Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare.
Suflatul tuicii
Este o metoda socanta poate pentru medicii moderni, dar cu care parintele a obtinut rezultate exceptionale in tratamentul afectiunilor oculare. O lingura de tuica se ia in gura, se trece printre dinti si apoi se pune la coada ochiului (dar fara sa atingem deloc corneea), intr-un colt si in altul, in timp ce pacientul sta cu ochii inchisi. Imediat ce va deschide ochii va aparea o usturime intensa si ochii vor incepe sa lacrimeze puternic si sa se curete. Este o metoda cu care se obtin rezultate uimitoare in cataracta, in fotofobie, in spasmul ochilor, precum si in cazul lacrimarii continue. D-l Viorel Butnaru povesteste despre o femeie careia ii lacrimau ochii incontinuu si care incercase toate leacurile alopate si traditionale si nu reusea sa se vindece. Dupa acest tratament aplicat de doua-trei ori de parintele Elefterie, s-a vindecat deplin.
Nu oricine poate sa sufle. Daca aveti vreo boala, mai ales cu infectie, nu este indicat sa aplicati cuiva acest tratament. Au fost persoane care au incercat sa foloseasca metoda mai igienic, adica sa ia tuica cu pipeta, dar nu, tot cum stia parintele avea efect.
Radacina de boz si flori de salcam in afectiunile gastrice
Bozul (Sambucus ebulus) este o planta inrudita cu socul, atata doar ca are dimensiuni mult mai mici, in rest, ca forma a frunzelor, florilor si fructelor, se aseamana perfect cu acesta. O felie de radacina de boz de marimea unghiei degetului mic mestecata inainte de masa cu un sfert de ceas este un excelent stimulent gastric, fiind extrem de utila in indigestie si anaciditate gastrica. Doza insa nu trebuie depasita, deoarece poate aparea diareea.
Florile de salcam sunt, dimpotriva, un calmant gastric excelent. Parintele Elefterie trimitea un frate de la manastire sa le aduca din padure si apoi le usca la soare cu grija. Florile uscate le punea sa se macereze jumatate de zi (3 linguri de flori la 1 litru de apa), dupa care le dadea sa bea bolnavilor de gastrita hiperacida si ulcer gastroduodenal cate o cana din acest preparat, inainte de fiecare masa. Florile de salcam sunt calmante deopotriva pentru stomac si pentru nervi, fiind de un mare ajutor celor care sunt firi mai impulsive, nervoase
Parintele Elefterie este unul din marii duhovnici romani ai secolului care de curand s-a incheiat. Inainte de instaurarea comunismului el a fost staretul faimoasei Manastiri Dervent din Dobrogea, acolo unde se afla si crucile izvoratoare de mir. Ulterior a fost mutat in Moldova, slujind succesiv la Manastirile Agapia si Secu, unde a devenit o adevarata legenda, datorita harului sau vindecator extraordinar. El tamaduia sufletul prin puterea rugaciunii si a postului, trupul tratandu-l dupa metodele deprinse la o scoala medicala din Adrianopole, pe care o absolvise in tinerete. Facea o forma de masaj osteopatic, numita sugestiv "calcaturi" (pentru ca se facea cu piciorul) si prescria pacientilor preparate din plante medicinale pe care le prepara cu mana lui. Iata cateva dintre retetele sale, asa cum ne-au fost transmise de un invatacel al sau: d-l Viorel Butnaru.
Reteta cu spanz contra accidentului vascular
Se ia o radacina de spanz de marimea palmei, se spala si se toaca marunt. Apoi se pune intr-un vas de sticla, deasupra adaugandu-se 2 litri de apa calduta (in nici un caz clocotita). Se lasa la temperatura camerei sa se macereze pana cand face floare deasupra, dupa care se filtreaza. Cu lichidul astfel obtinut se face o compresa: un tifon impaturit in patru sau o panza de bumbac curata se inmoaie in lichid si apoi se pune nestoarsa pe cap, care se acopera cu un fes, asa incat sa nu se evaporeze preparatul prea repede. Se tine compresa o ora, doua dupa care se lasa parul sa se zvante. Tratamentul se face o singura data pe zi, vreme de mai multe zile in sir.
Atentie! Maceratul de spanz nu va fi folosit intern si nici nu va fi facut, nici chiar pentru uz extern, in concentratii mai mari decat cea mentionata, deoarece este foarte toxic.
Reteta cu tamaie si miere de albine contra durerilor de cap
Pe o piele de miel sau de oaie proaspat jupuita se intinde miere de albine lichida (daca s-a zaharisit, atunci se tine borcanul de miere in apa fierbinte pana se lichefiaza) si tamaie foarte bine pisata. Se pune pe cap blana presarata cu miere si tamaie din belsug si se tine pana cand se usuca mierea. Mierea cu tamaie trebuie sa ajunga pana la pielea capului. Daca parul este foarte des sau lung, atunci se face o carare, se pune mierea cu tamaie, apoi se face o noua carare si se pune miere cu tamaie etc., asa incat preparatul sa patrunda uniform peste tot.
Cu acest tratament, parintele Elefterie vindeca durerile de cap, dar si sechelele loviturilor la cap, inclusiv vasele sparte si cheagurile de sange, care in felul acesta se trageau, dispareau.
Uleiul de sunatoare
Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul dupa faptul ca face floare; daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in cand: atunci cand este gata, va avea un gust de tanin (astringent) si culoarea rosiatica.
Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare.
Suflatul tuicii
Este o metoda socanta poate pentru medicii moderni, dar cu care parintele a obtinut rezultate exceptionale in tratamentul afectiunilor oculare. O lingura de tuica se ia in gura, se trece printre dinti si apoi se pune la coada ochiului (dar fara sa atingem deloc corneea), intr-un colt si in altul, in timp ce pacientul sta cu ochii inchisi. Imediat ce va deschide ochii va aparea o usturime intensa si ochii vor incepe sa lacrimeze puternic si sa se curete. Este o metoda cu care se obtin rezultate uimitoare in cataracta, in fotofobie, in spasmul ochilor, precum si in cazul lacrimarii continue. D-l Viorel Butnaru povesteste despre o femeie careia ii lacrimau ochii incontinuu si care incercase toate leacurile alopate si traditionale si nu reusea sa se vindece. Dupa acest tratament aplicat de doua-trei ori de parintele Elefterie, s-a vindecat deplin.
Nu oricine poate sa sufle. Daca aveti vreo boala, mai ales cu infectie, nu este indicat sa aplicati cuiva acest tratament. Au fost persoane care au incercat sa foloseasca metoda mai igienic, adica sa ia tuica cu pipeta, dar nu, tot cum stia parintele avea efect.
Radacina de boz si flori de salcam in afectiunile gastrice
Bozul (Sambucus ebulus) este o planta inrudita cu socul, atata doar ca are dimensiuni mult mai mici, in rest, ca forma a frunzelor, florilor si fructelor, se aseamana perfect cu acesta. O felie de radacina de boz de marimea unghiei degetului mic mestecata inainte de masa cu un sfert de ceas este un excelent stimulent gastric, fiind extrem de utila in indigestie si anaciditate gastrica. Doza insa nu trebuie depasita, deoarece poate aparea diareea.
Florile de salcam sunt, dimpotriva, un calmant gastric excelent. Parintele Elefterie trimitea un frate de la manastire sa le aduca din padure si apoi le usca la soare cu grija. Florile uscate le punea sa se macereze jumatate de zi (3 linguri de flori la 1 litru de apa), dupa care le dadea sa bea bolnavilor de gastrita hiperacida si ulcer gastroduodenal cate o cana din acest preparat, inainte de fiecare masa. Florile de salcam sunt calmante deopotriva pentru stomac si pentru nervi, fiind de un mare ajutor celor care sunt firi mai impulsive, nervoase
Sursa: crestinortodox.ro