Americanii, șocați să afle că Banca lor centrală este privată. "Sunt niște criminali"

Autor: Valentin Vioreanu

"Sunt niște criminali", au început să strige manifestanții care au aflat că Rezerva Federală este o instituție cu caracter privat, în ciuda faptului că se numește "Federală".

Înființată în 1913, Rezerva Federală Americană, adică Banca Centrală a Statelor Unite, este o instituție care nu are caracter guvernamental ci unul privat.

Este demn de remarcat faptul că deși este o instituție deținută de entități private, Fedul american este responsabil de emiterea și controlul monedei americane.

De unde vine confuzia
Pe site-ul Băncii Federale, la capitolul "Cine deține Rezerva Federală?" scrie clar că Fedul american nu este o instituție privată orientată spre profit, însă Fed-urile locale au structură similară cu organizațiile private.

Conform informațiilor de pe site-ul instituției, Fedul american este o instituție independentă de guvernul american, în sensul că politicile sale nu sunt dictate de nicio organizație guvernamentală.

Cu toate acestea, Fedul acordă dividende de maximum 6% pe an.

Sursa: http://www.capital.ro/

Să ne rugăm ca America să nu rămână fără toner!

 Autor: Cristian Hostiuc

Fed-Banca Centrala Americana este chemată din nou să maseze cordul pieţelor financiare. Preşedintele Obama nu a reuşit să calmeze luni pieţele de acţiuni şi mai mult i-a enervat pe investitori, care nu cred că el poate aduce America la mal din mijlocul vârtejului economic.

Pentru că nu îşi poate implementa agenda şi a ajuns în situaţia în care nu poate lua nici o decizie fără votul republicanilor, preşedintele Statelor Unite nu poate decât să asiste de pe margine şi să ţină discursuri. Deciziile executive efective sunt în mâinile Fed care trebuie să accelereze "tipărirea" de bani şi să cumpere activele financiare în dolari de care toată lumea vrea să scape în aceste vremuri.

Fed trebuie să facă ceva, să arate că a preluat comanda, nu că această nouă tranşă de dolari ar schimba cu ceva situaţia. Dar a luat o decizie, vinde o nouă speranţă investitorilor. Bună-rea această speranţă, asta e. Alta mai bună nu există. Dobânzile sunt deja la zero şi americanii tot nu au reuşit să producă noi locuri de muncă. Problema lui Obama este că nu poate crea noi joburi, un indicator politic foarte important în SUA.
Dar nici lumea companiilor şi nici bancherii nu-l ajută. L-au lăsat să se descurce singur, i-au retrogradat ratingul şi acum se uită de pe margine cu un whiskey şi un trabuc în faţă cum o încasează în plin. Credeţi că liderii marilor corporaţii şi sefii celor mai hulite bănci de pe Wall-Street au uitat că au fost chemaţi la o judecată publică în Congres şi li s-a cerut socoteala cu privire la politicile lor, care au adus şi produs criza? Aşa ceva nu se uită, iar Obama plăteşte acum pentru acest lucru. El nu poate acum decât să se bazeze pe Fed că va tipări atât de mulţi dolari încât să reuşească să închidă gura pieţelor financiare. Măcar până la alegeri.
Dar din păcate toată lumea se bazează pe America să stingă ea prima focul de pe pieţe şi apoi să intervină şi alţii. Până atunci cel mai important este ca Fed să nu rămână fără toner.

Sursa: zf.ro

Un experiment periculos: americanii se pregătesc să inunde lumea cu dolari

După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.

În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.

"Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate", a declarat Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.

Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul: Fed cumpără ipoteci şi bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.

Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.

Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.

Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.

Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea din acest grafic.

Mai mult, în luna februarie a acestui an, când QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia, mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.

Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au 1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.

Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.

Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.



Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.


Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.
Autor: Mihai Baniţă
 Sursa: Money.ro