Ingo Swann clarvăzătorul care şi-a proiectat corpul astral pe Lună (1)

În anii ’70, pe vremea când lucra la Stanford Research Institute (Institutul de Cercetări al Universităţii Stanford), unde participa la cercetările psihotronice (psihotronica este o disciplină ce studiază interacţiunile psihice la distanţă şi
fenomenele extrasenzoriale, care sunt denumite şi fenomene PSI) finanţate pe ascuns de către CIA, Ingo Swann a fost contactat pentru o misiune încă şi mai exotică, de această dată de către o agenţie secretă care se pare că aparţine elitei aşa-zişilor „iluminaţi“.
După ce a realizat o şedinţă de vedere la distanţă (remote viewing ˗ este vorba de un fenomen de ubicuitate paranormală care îi permite fiinţei în cauză să fie şi să se manifeste într-un mod conştient în două locuri deodată) a planetei Jupiter pentru Stanford Research Institute (SRI) înainte ca sondele Pioneer 10 şi Voyager 1 şi 2 să ofere informaţii despre această planetă, el a cunoscut într-adevăr un misterios domn Axelrod, care avea să îi propună o anumită misiune secretă.
Personaj greu de încadrat în vreun tipar, Ingo Swann este cunoscut drept un spion psihic care a colaborat cu CIA şi cu alte agenţii guvernamentale americane în anii ’70, în particular în cadrul Proiectului „Stargate“ (numele de cod al unuia dintre subproiectele realizate de către Guvernul Federal al Statelor Unite pentru a investiga aplicabilitatea militară a fenomenelor psihice paranormale, proiect în cadrul căruia personalul militar era antrenat pentru a practica spionajul psihic), sub conducerea fizicienilor Russel Targ şi Harold Puthoff de la Stanford Research Institute (SRI). El este, de asemenea, iniţiatorul unei metode de vedere la distanţă bazată pe utilizarea coordonatelor geografice.
Impresionantele lui succese în descrierea precisă a ţintelor îndepărtate au atras atenţia unor grupuri încă şi mai oculte din cadrul serviciilor secrete şi, mai ales, au atras atenţia unei neobişnuite echipe despre care este vorba în paginile care urmează.
Vedere la distanţă pe Jupiter
Înainte de aceasta, Ingo Swann era un artist, un pictor care a plecat din oraşul natal Colorado pentru a se stabili la New York. Fiind înzestrat cu anumite capacităţi extrasenzoriale, cum ar fi cea de proiecţie în afara trupului, el a colaborat cu doctorul Karlis Osis în cadrul renumitei American Society for Psychical Research (ASPR) în anul 1972. Reuşitele lui în acest domeniu au ajuns la urechile cercetătorilor de pe Coasta de Vest şi astfel Swann a fost solicitat de către echipa de la Stanford Research Institute pentru a-i fi testate capacităţile psihokinetice şi de vedere la distanţă. Cu patru luni înainte de septembrie 1973, când NASA a început să primească primele date de la sonda Pioneer 10, ce fusese lansată cu câteva luni în urmă în scopul de a studia, printre altele, planeta Jupiter, Ingo a realizat, în simultaneitate cu un alt clarvăzător aflat la o depărtare de 3200 de kilometri, o experienţă de vedere la distanţă pe această planetă.

El a reuşit să îşi proiecteze corpul astral şi simţurile astrale pe planeta Jupiter şi să îi descrie cu acurateţe numeroase caracteristici, dintre care cele mai multe au fost ulterior confirmate: existenţa unui înveliş de hidrogen; manifestarea unor furtuni şi tornade; existenţa unor inversiuni de temperatură; configuraţia şi culoarea norilor; predominanţa culorii portocalii a acestora; prezenţa cristalelor de gheaţă în atmosferă; existenţa benzilor de cristale de amoniac şi metan, ce reflectă undele radio; manifestarea unor aurore magnifice în interiorul unor nori; existenţa unui inel planetar în interiorul atmosferei; prezenţa unor elemente şi a unor compuşi chimici sub formă lichidă (descoperirile oamenilor de ştiinţă au confirmat existenţa hidrogenului lichid); existenţa unui mare lanţ muntos – informaţie încă neconfirmată, dar care este posibil să fie adevărată căci, deşi Jupiter este format în cea mai mare parte din gaze, măsurătorile au arătat că el ar putea avea un nucleu solid de câteva zeci de ori mai mare decât Pământul.
Revelaţii
Dar aventura cu domnul Axelrod avea să fie de o altă natură. După ce a fost condus într-o bază subterană, cu cagulă pe cap, interlocutorul lui i-a cerut să realizeze o şedinţă de vedere la distanţă pe Lună. Intrigat de propunerea acestor indivizi, Swann a acceptat în cele din urmă această misiune pentru un salariu de o mie de dolari pe zi!
El a povestit această aventură în amănunt în cartea sa autobiografică intitulată„Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy“, editată în anul 1998. În această lucrare, Swann descrie, printre altele, colaborarea lui cu nişte indivizi din cadrul unei agenţii secrete care studia extratereştrii, experienţa sa de vedere la distanţă în cadrul căreia a observat o bază extraterestră pe faţa ascunsă a Lunii, precum şi alte experienţe extraordinare care l-au făcut să concluzioneze că există extratereştri care trăiesc pe Pământ în trupuri cu aparenţă umană.

O şedinţă memorabilă de vedere paranormală la distanţă
Redăm în continuare câteva paragrafe din această carte, în care este redată experienţa sa de vedere la distanţă pe Lună.
„Aproape la doi ani după experienţa cu Jupiter, la sfârşitul lui februarie 1975, am primit un apel telefonic de la un înalt funcţionar de la Washington. Îl întâlnisem în timpul unor reuniuni mondene, când am purtat conversaţii agreabile cu el, căci manifesta un interes vădit pentru cercetările parapsihologice. Îl admiram şi îl respectam. El împărtăşea şi cu ceilalţi acest interes mai puţin obişnuit şi îndrăznea să înoate împotriva curentului acestui mare fluviu care se numeşte «opinie obişnuită», ceea ce ar fi putut nărui chiar şi cele mai bune reputaţii în acest labirint din Washington. Dar la telefon amicul meu părea mai puţin deschis decât de obicei, după cum arată conversaţia pe care o restitui din memorie:
«Un anume domn Axelrod vă va telefona, a spus el. Dacă puteţi, faceţi tot ceea ce vă cere, fără să puneţi vreo întrebare.
După un moment, am întrebat:
̶ Bine, dar cine este acest domn Axelrod?
După un timp de tăcere, acesta a spus:
̶ Nu vă pot spune, pentru că nici eu nu ştiu. Dar este important, foarte important şi foarte urgent să acceptaţi ceea ce vă cere. Nu pot să vă spun mai mult, deci vă rog să nu mă întrebaţi. Faceţi pur şi simplu ceea ce el doreşte. Şi, orice ar fi, nu menţionaţi niciodată această conversaţie. Trebuie să vă cer, în numele prieteniei noastre, să nu menţionaţi niciodată despre mine în această poveste.»
Apoi amicul meu şi-a exprimat un vag interes pentru ceea ce făceam, după care mi-a închis practic telefonul în nas. (…)
S-a dovedit că, în pofida urgenţei pretextate, misteriosul domn Axelrod nu m-a contactat mai devreme de patru săptămâni. Iar atunci când m-a sunat, acest lucru s-a petrecut pe la ora trei dimineaţa. La auzul telefonului, m-am trezit, tresărind dintr-un somn profund, fapt pentru care la început nu-mi aminteam numele lui. Imediat ce acest aspect a fost lămurit, am purtat următoarea conversaţie:
« ̶ Puteţi ajunge la Washington astăzi la amiază? Ştiu că timpul este foarte scurt, dar v-am fi cu adevărat recunoscători dacă aţi putea veni. Vă vom achita noi cheltuielile.
Când mă pregăteam să întreb de ce trebuie să fiu la Washington la amiază, mi-am amintit că amicul meu îmi spusese să nu pun întrebări. Deci, i-am răspuns că, într-un fel sau altul, voi lua următorul avion.
̶ Bine, a spus Axelrod, dar nu vă putem aştepta la aeroport. Cunoaşteţi Muzeul de Istorie Naturală al Institutului Smithsonian?
̶ Da, am spus.
̶ Bine, a răspuns el, imediat ce ajungeţi, mergeţi la subsol şi staţi aproape de elefantul din sala centrală rotundă. Fiţi acolo la amiază. Vă vom contacta. Faceţi exact ceea ce vă vor spune persoanele de legătură. Vă cer doar să nu spuneţi nimănui unde mergeţi. Dacă credeţi că nu puteţi faceţi aceasta, vă rog să spuneţi acum şi vom uita întreaga poveste.
Am rămas tăcut.
̶ Este totul în regulă? a întrebat el.
̶ Cred că da.
Dar nu m-am putut abţine să nu întreb:
̶ Cum îl voi recunoaşte pe cel care se presupune că mă va contacta?
̶ Staţi liniştit, vă recunoaştem noi.»
Şi domnul Axelrod a închis telefonul fără ca măcar să spună «La revedere». (…)
«Bine, am răspuns eu, spuneţi-mi atunci care este obiectivul.
După o pauză destul de lungă, Axel m-a întrebat:
̶ Ingo, ce ştii despre Lună?
̶ (Luna! Vrea să merg pe Lună!) Ei bine, ştiu că ea este un satelit mort, cu cratere şi cu munţi, dacă asta vreţi să spuneţi.
̶ Aţi mai fost interesat de Lună sau aţi fost acolo cu corpul astral?
̶ Nu. Nu m-a interesat niciodată Luna, pentru că se ştiu prea multe despre ea. Şi deci, aceasta nu ar fi o experienţă credibilă. Oamenii ar crede că m-am informat în ceea de priveşte Luna sau că am observat-o cu un telescop, sau ceva de genul acesta.
̶ Dar dacă aţi explora faţa ascunsă a Lunii?! Această faţă este întotdeauna opusă Pământului. Nimeni nu va putea să vă acuze că aţi văzut lucruri deja cunoscute
̶ Da, şi totuşi NASA a trimis misiuni în spaţiul din jurul Lunii, iar acum există o mulţime de fotografii şi date despre faţa ascunsă a Lunii.
Axel a început să râdă.
̶ Vrem să mergeţi pe Lună şi să descrieţi ceea ce vedeţi. Am pregătit coordonatele lunare, douăsprezece în total; este prea mult?
̶ Nu, nu neapărat, acest lucru depinde de nivelul de stres. Nu-mi place să fac prea mult dintr-o dată, căci risc să-mi folosesc excesiv impresiile.
̶ Bine, poate nu va fi nevoie să verificăm toate coordonatele, a spus Axel în mod misterios.
̶ Ştiţi cine este George Leonard sau aţi mai auzit vorbindu-se despre el?
̶ Nu!
̶ Sunteţi sigur?
̶ Am întâlnit sute de persoane, dar nu-mi amintesc de nimeni cu numele de George Leonard. Există un Leonard la Stanford Research Institute, dar în general nu-mi amintesc bine numele. Îmi amintesc mai bine chipurile.
Axel a început să răsfoiască un dosar, de unde a scos cinci fotografii.
̶ Cunoaşteţi vreuna dintre aceste persoane?
̶ Una dintre persoane este doctorul Karlis Osis, iar cealaltă lucrează la Stanford, dar nu ştiu care este numele său. Pe celelalte trei nu le cunosc. Îmi imaginez că una dintre ele trebuie să fie acest domn Leonard.» (…)
Am început treaba a doua zi dimineaţa devreme. Voi numi această operaţiune „Misiunea Lunară“. Aşa cum am procedat şi în cazul Proiectului Jupiter, i-am cerut lui Axel să determine poziţia Lunii în ciclul ei lunar, adică poziţia ei actuală faţă de Pământ şi Soare.
« ̶ Luna este plină, a spus el, se află în partea opusă Soarelui şi apune chiar la vest. Te ajută aceste coordonate?
̶ Sper, am spus eu, Pământul se află deci între Lună şi Soare; ceea ce trebuie să fac este să mă îndrept direct către ea, îndepărtându-mă de Soare şi sperând o aselenizare a corpului astral pe suprafaţa Lunii.
̶ Bine, realizaţi-vă tehnica, a spus Axel zâmbind şi a apăsat pe butonul de înregistrare al magnetofonului său.»

SURSA: Editura Shambala, articol tipărit de Ganesha Publishing House

(C.M.)

http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro

Europa si pericolul dac

un articol de Marin Neacșu

Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei “aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.

Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.

Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.

Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.

Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.

Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.

Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.

Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?

Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:

Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele dacice;

Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia, s-au pierdut;

Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți, la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca – foarte serioasă, aceasta însă dispărut;

Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus (generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte a fost pierdută;

Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;

Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;

Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.

În ziua de azi, distrugerile continuă:

Arhivele sunt date pe mâna străinilor;

Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de la locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente

 de proprietate făcute sau falsificate de guverne străine;

Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;

Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;

Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?

Nu cumva acesta este scopul „pierderii atâtor documente şi dovezi ale civilizaţiei dace şi anume de a ascunde şi a nega drepturile locuitorilor acestui pământ? Nu cumva această „uitare” a istoriei dacilor continuă acest proces de trădare şi distrugere a istoriei şi continuă în mod intenţionat pentru a da acest pământ altora?

Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.

DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.

Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.

Sursa: http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dezbateri/europa-si-pericolul-dac-182273.html

http://danielroxin.blogspot.ro

Eroi de fiecare zi: opt superputeri reale pe care fiecare om le are (si uneori le ia de-a gata)

Toate superputerile sunt hiperbole ale trasaturilor caracterului uman. Ele trebuie sa fie, intrucat oamenii sunt in primul rand cei ce le confera eroilor aceste puteri.

Fara aruncari de flacari si citirea gandurilor,toti acesti superoameni din filme ar aluneca in jos la rangul de doar oameni; ar fi mult mai aproape de viata reala. Eroii ar fi definiti prin depasirea sanselor printr-un caracter remarcabil si dezvoltare launtrica. Experienta noastra de vizualizare a unui fil cu supereroi ne-ar arata, mai simplu, o reflectie a noastra insine si a uneltelor pe care le avem la dispozitie pentru a depasi problemele. Noi, oamenii reali, putem fi extraordinari in ciuda umanitatii noastre.

Vrei dovezi? Gasesti mai jos o lista de superputeri, imperecheate cu trasaturile pe care acestea le hiperbolizeaza.

1. Materializare = Imaginatie: Capacitatea de a forma idei, imagini, obiecte sau concepte externe care nu sunt prezente pentru simturi.

O imaginatie activa este o binecuvantare. Cand cream ceva care nu a mai fost acolo mai inainte, chiar daca este doar in mintea noastra; citeste o carte sau doar ce este pe spatele unei cutii de cereale, ca sa vezi ce vreau sa spun. Daca am vedea doar cuvintele de pe pagina, am cunoaste librariile ca pe niste experimente stravechi esuate.

2. Atingere vindecatoare = Compasiune: Simpatie si preocupare pentru cei in suferinta si pentru nenorocirile celorlalti.

Ar fi nemaipomenit sa atingi rana deschisa a cuiva si sa o privesti cum dispare. Stiinta s-ar putea sa mai aiba cateva secole pana sa inceapa sa vanda aceste seturi la farmacie, asa ca hai sa ne concentram asupra felului de vindecare ce este la indemana noastra. O persoana plina de compasiune este cineva catre care te indrepti cand ai fost ranit mental sau emotional. Acel fel de durere poate cauza la fel de multa suferinta, sau poate mai multa decat o rana in carne. Cei care ne usureaza ranile sunt eroi.

3. Clonare = Creativitate: Utilizarea imaginatiei in idei originale.

A fi creativi adesea ne impune sa vedem o idee sau un lucru din perspective multiple. Clonarea este felul de metafora pentru oferirea de multiple puncte de vedere. Clonarea literal inseamna a crea o copie identica, mai degraba decat un originala, dar cu fiecare noua pereche de ochi vine si un nou punct de vedere, si deci un nou mod de a vedea efectiv lucrurile. Oamenii creativi fac asta pe cont propriu, cu un set de ochi si un creier. Impresionant, nu?

4. Precognitie/Prezicerea viitorului = Memorie. Memoria este de fapt definita ca “puterea” de a-ti reaminti lucruri, ca si cand redarea lucrurilor care s-au petrecut in trecut este in ea insasi o putere. Suna prosteste, dar daca ti-ai pierdut vreodata memoria, sau ai privit pe altcineva luptandu-se cu pierderea ei, stii cat de nepretuita este ca unealta de a ne determina viitorul.

Ni se spune sa invatam istoria, ca sa nu repetam greselile care au fost facute de stramosii nostri. Putem accesa propriile noastre istorii – memoriile noastre – si sa le utilizam in acelasi fel. De exemplu, putem accesa amintirile noastre despre cum a reactionat de uratun prieten la un paianjen din chiuveta, pentru a prezice ca o albina in masina lui va trezi reactii mult mai puternice.

5. Super forta = anduranta: Puterea de a indura un proces dificil sau neplacut fara a renunta.

Eroi superputernici sunt pusi in situatii care ii testeaza cat de puternici sunt ei launtric, ca si noi, eroi obisnuiti, care suntem testati cu probleme si situatii dificile care rasar in fiecare zi. O persoana puternica o scoate la capat prin reabilitare sau terapie, sau o operatie grava, nu doar fiindca oasele si muschii ei sunt puternice. Este nevoie de o constitutie mentala de o cuprindere superumana pentru a reusi sa treci de cele mai dure lucruri din viata.

6. Telepatie = Intuitie: Capacitatea de a intelege ceva imediat, fara nevoia de rationament constient.

Unul dintre cele mai satisfacatoare lucruri este de a fi capabil sa spui “sunt un bun judecator de caractere”. Cel putin, este satisfacator cand este si adevarat. A fi capabil sa distingi un ticalos inainte de a avea de-a face cu el, este destul de nepretuit ca sa nu ne mai pese pe cine ofensam cand ne laudam. Cat despre trasaturile superumane, acesta este pe locul doi dupa capacitatea de a citi gandurile unui strain.

7. Invulnerabilitate = Bravura: Capacitatea cuiva de a face ceva care este infricosator.

Deci nu respingem gloante cu privirea, dar o “piele groasa” metaforica este ceva pentru care oamenii ar da bani daca ar putea. Teama este ceea ce ne retine sa pleznim un urs peste fund, dar ne ajuta de asemenea sa traim. Unicul sfat bun in acest sens ar fi “orice decizie iei pe baza fricii este una gresita”. O propozitie scurta care vorbeste despre uriasa enigma de a ne realiza scopurile in ciuda criticilor si esecului. Bravura ne face mai putin vulnerabili la lucrurile dificile care ne pot speria si goni inapoi acasa.

8. Empatie = Empatie: Aici este mai interesant, deoarece empatia este atat o trasatura de caracter, cat si o superputere: capacitatea [supranaturala] de a interpreta si reproduce pe deplin emotiile, starea de spirit si temperamentele celorlalti. Definitia empatiei ca o trasatura de caracter nu este departe de asta: capacitatea de a intelege si impartasi sentimentele celorlalti.

Diferenta dintre putere si trasatura este ca trasatura a trebuit sa fie invatata. Intelegerea si reproducerea sinelui nostru in pantofii unei alte persoane este rareori ceva cu care ne nastem. Autoeducarea despre emotii si comportament ne duce catre dobandirea acestei capacitati, ceva destul de impresionant pentru ca scriitorii sa o transforme intr-o superputere.

Am considera empatia ca un geaman complementar transformarii in alte persoane sau animale. Mai degraba decat a ne schimba aspectul exterior, ne schimbam interior pentru a imita mecanismele launtrice ale altcuiva. Puterea empatiei – atat super, cat si umana, este cheia intelegerii si claritatii. Uneori, este tot ce avem nevoie pentru a dormi noaptea.

Surse pentru acest articol cuprind:

http://www.huffingtonpost.com/2013/06/29/everyday-heroes-8-super-powers_n_3499118.html –superputeri

http://viataverdeviu.ro/eroi-de-fiecare-zi-opt-superputeri-reale-pe-care-fiecare-om-le-are-si-uneori-le-ia-de-a-gata/

Procedura de curățare a ficatului și a vezicii biliare (Dr. Andreas Moritz)

Una dintre cele mai importante şi eficiente proceduri în vederea îmbunătăţirii sănătăţii dumneavoastră este curăţarea ficatului şi a vezicii biliare.

Acestă procedură durează 6 zile, şi culminează cu faza de eliminare propriu-zisă, ce se întinde pe o perioadă de 16-20 de ore. Cu aceasta, procedura de curăţare este încheiată.

Pentru eliminarea pietrelor biliare sunt necesare următoarele:

- Suc de mere – cel puţin 6 litri

- Sare amară – 4 linguri diluate în 720 mililitri de apă

(Atenţie: de multe ori în farmacii se vinde Sulfat de natrium, care are aproximativ acelaşi efect diuretic ca şi sarea amară. Sarea amară este însă Sulfat de magneziu. Sulfatul de natriu nu este folositor procedurii noastre, deoarece nu are acţiunea suplimentară de lărgire a căilor biliare, aşa cum o are Sulfatul de magneziu!!! Deci atenţie, cereţi Sulfat de magneziu, nu doar simplu Sare amară).

- Grapefruit proaspăt, cel mai bun este cel de culoare roz (sau la nevoie lămâie şi portocală – efectul este acelaşi) – aveţi nevoie de o cantitate din care să rezulte 180 de mililitri de suc

- Ulei de măsline presat la rece – 120 de mililitri.

- Două recipiente de câte o lumătate de litru, unul dintre ele cu capac.

Prima etapă – pregătirea curăţării

Beţi timp de 6 zile, în fiecare zi câte un litru de suc de mere (puteţi bea şi mai mult dacă suportaţi). Acizii din sucul de mere „înmoaie“ calculii (pietrele) biliare şi astfel facilitează eliminarea lor prin căile biliare. La persoanele sensibile pot apare balonări în primele zile, sau uneori, rar însă, diaree. Diareea este în principal provocată de ficat sau bilă (se poate recunoaşte datorită culorii maro/gălbui a scaunului). Fermentarea provocată de sucul de mere are ca efect lărgirea căilor biliare. Sucul de mere poate fi băut şi diluat cu apă, dacă vă simţiţi mai bine aşa. Beţi sucul de mere împărţit peste zişi numai între mese (evitaţi să beţi sucul în timpul mesei, la puţin timp înaintea mesei sau mai devreme de 2 ore după o masă). Sucul de mere nu trebuie să înlocuiască cantitatea de lichide pe care o consumaţi în mod normal zilnic. Desigur, se recomandă folosirea sucului de la mere Bio, dar soiurile diferite de mere nu au nici o importanţă (nu trebuie să căutaţi un anumit soi de mere).

Deoarece sucul de mere conţine mulţi acizi, care eventual pot dăuna danturii, vă recomandăm ca după ce aţi băut sucul de mere, să vă clătiţi gura cu o apă de gură sau să vă spălaţi pe dinţi de câteva ori pe zi (în această prioadă). Pentru cazul în care aveţi o intoleranţă sau alergie la sucul de mere, vom reveni mai târziu la această problemă.

Recomandări pentru dieta alimentară în timpul acestor 6 zile

Pe perioada celor 6 zile pregătitoare este recomandabil să renunţaţi la alimente şi băuturi recisau răcite. Temperatura scăzută îngreunează activitatea ficatului şi prin aceasta şi succesul curăţării. Toate alimentele şi băuturile trebuie să fie calde sau cel puţin la temperatura camerei. Pentru a putea pregăti optimal ficatul pentru eliminarea pietrelor este recomandat a fi evitate următoarele produse: alimentele de origine animală, lactatele şi alimentele coapte şi/sau prăjite. De asemenea este contraindicată consumarea alcolului şi a alimentelor excentrice sau exotice.

Alegerea momentului optim pentru eliminarea pietrelor

Cel mai potrivit moment pentru eliminarea propriu-zisă a pietrelor este un sfârşit de săptămână, atunci când aveţi liber şi nu sunteţi sub stres. Este important să aveţi timp şi linişte pentru dumneavoastră. Deşi puteţi efectua o curăţare oricând, ea este cu atât mai eficientă atunci când este efectuată în perioada de descreştere a Lunei, deci între Luna Plină şi Luna Nouă. Deci calculând cele 6 zile pregătitoare, o cură poate începe cam cu 5-6 zile înainte de o Lună Nouă.

În cazul în care luaţi medicamente

Evitaţi să luaţi medicamente, suplimente nutritive sau vitamine pe perioada celor 7 zile. În privinţa medicamentelor, luaţi-le doar pe acelea care sunt absolut necesare. Este important ca ficatul, pe parcursul celor 6-7 zile, să fie cât mai mult uşurat în activităţile sale permanente, iar printre acestea desigur că se încadrează şi prelucrarea unor astfel de substanţe, fie de sinteză chimică, fie suplimente nutritive şi vitamine. O uşurare a activităţii ficatului va duce la o mai mare şansă de reuşită a eliminării pietrelor.

Curăţarea intestinului, înainte şi după curăţarea ficatului – spălătură intestinală

Un scaun regulat nu presupune automat faptul că intestinul, respectiv colonul este curat (curăţat). O spălătură intestinală (clismă) în perioada pregătitoare a curăţării propriu-zise, sau şi mai bine în cea de-a a şasea zi a procedurii poate ajuta la eliminarea sau diminuarea unei senzaţii neplăcute sau a greţiei care poate apărea în timpul eliminării pietrelor. Curăţarea intestinului de asemenea împiedică o „scurgere înapoi” a amestecului cu ulei de măsline sau a mucusului intestinal. De asemenea ajută la o mai bună şi rapidă eliminare a pietrelor. Hidroterapia colonului este deci cea mai rapidă şi eficace metodă pentru a pregăti intestinul în vederea eliminării (evacuării) pietrelor, iar o astfel de hidroterapie o puteţi efectua la orice cabinet medical. Dar desigur şi acasă, cu ajutorul unui recipient special pentru clismă. Desigur că puteţi efectua o clismă şi după terminarea eliminării pietrelor, lucru care nu poate cu nimic dăuna, ci dimpotrivă.

Ce anume trebui să facem în cea de-a şasea zi a pregătirii eliminării pietrelor

Dacă în dimineaţa celei de-a şasea zile vă este foame, mâncaţi un mic dejun uşor, cel mai bine un terci de ovăz (Porridge). Evitaţi zahărul şi înlocuitorii acestuia (zaharina de exemplu), condimentele, laptele şi produsele derivate ale acestuia (unt, brânză, iaurt, etc.), şunca, ouăle, nucile, biscuiţii, fulgii de porumb, etc. Fructele şi sucurile proaspete ale acestora nu prezintă nici un pericol pentru procedura noastră. La prânz puteţi mânca legume fierte împreună cu orez fiert (cel mai bun este orezul de tip Basmati) pe care le puteţi uşor săra cu sare de mare nerafinată.

Încă o dată, pentru a fi foarte clar înţeleşi: pentru a evita senzaţiile şi stările neplăcute, nu mâncaţi (în această a şasea zi în mod deosebit) proteine sau grăsimi. Începând cu ora 14:00 nu mai mâncaţi sau beţi nimic în afară de apă (deci nici măcar ceai de nici un fel), căci altfel este foarte posibil că nu veţi elimina nici o piatră. După ora 14 (ora 2 după-amiaza din cea de a şasea zi) nu mai consumaţi nimic în afară de apă plată!!!

Eliminarea propriu-zisă a pietrelor din vezica biliară şi ficat

În seara celei de a şasea zi

Ora 18:00

Dizolvaţi 4 linguri de sar amară (sulfat de magneziu) în 720 mililitri de apă minerală plată. Această cantitate este suficientă pentru patru porţii de câte 180 mililitre (circa ¾ dintr-un pahar de apă, dar cel mai bine este să măsuraţi cu un pahar gradat). Beţi prima porţie de 180 de mililitri. După ce aţi băut prima porţie, puteţi bea ceva apă, pentru a sterge gustul neplăcut. Sau puteţi adăuga la cele 180 de ml de soluţie de sare amară un pic de zeamă de lămâie proaspătă pentru a îmbunătăţi un pic gustul. Unele persoane preferă să bea soluţia cu un pai, pentru a evita contactul foarte direct cu papilele gustative ale limbii. După ce aţi băut soluţia puteţi să folosiţi un pic de apă de gură de calitate pentru a vă clăti gura, sau să vă spălaţi pe dinţi.

Efectul principal al soluţiei de sare amară este acela de a lărgi căie biliare şi astfel de a favoriza eliminarea blândă a pietrelor. Pe deasupra soluţia de sare amară curăţă intestinul şi astfel împiedică o blocare a pietrelor în acesta. În cazul în care sunteţi alergici la sarea amară, sau pur şi simplu nu o puteţi înghiţi din cauza gustului, puteţi folosi citrat de magneziu în cantităţi mici.

Ora 20:00

Acuma beţi cea de a doua porţie din soluţie, deci încă 180 de mililitri.

Ora 21:30

Dacă până la această oră nu aţi avut încă în ultimele 24 de ore scaun şi nu aţi efectuat în ultimele 24 de ore nici o spălătură intestinală (clismă), efectuaţi acuma o spălătură intestinală (cu cel puţin un litru de apă). În acest mod veţi goli intestinul, deci veţi face drum liber eliminării pietrelor.

Ora 21:45

Spălaţi un grapefruit (sau o lămâie şi o portocală). Stoarceţi sucul şi filtraţi (separaţi) pulpa fructului din suc. Aveţi nevoie de 180 deml de suc. Amestecaţi puternic sucul de grapefruit cu 120 de ml de ulei de măsline până obţineţi un amestec apos, omogen. În mod normal trebuie să beţi acest amestec la ora 22:00. Dacă aveţi senzaţia că trebuie să mai mergeţi la toaletă, puteţi amâna băutul amestecului respectiv cu maximum 10 minute.

Ora 22:00

Plasaţi-vă lângă pat, dar încă nu vă întindeţi în el. Beţi amestecul respectiv de grapefruit şi ulei de măsline, pe cât posibil dintr-o singură înghiţitură. Pentru cei mai sensibili, şi acest amestec poate fi eventual băut cu ajutorul unui pai, astfel încât gustul să nu deranjeze prea tare. Marea majoritate a oamenilor însă nu au probleme cu băutul acestui amestec. Perioada în care trebuie să beţi amestecul respectiv nu trebuie să fie mai lungă de 5 minute.

După ce aţi băut tot lichidul respectiv, ÎNTINDEŢI-VĂ IMEDIAT ÎN PAT. Acest lucru este DEOSEBIT DE IMPORTANT pentru a putea elimina pietrele din vezica biliară. Stingeţi lumina şi întindeţi-vă pe spate cu 1-2 perne sub partea superioară a corpului (cap, umeri, spate). Trebuie să aveţi capul plasat la un nivel superior burţii. Dacă această poziţie vă este incomodă, culcaţi-vă pe partea dreaptă şi trageţi genunchii în direcţia capului (poziţia foetusului). Rămâneţi cel puţin 20 de minute complect nemişcat. Nu vă mişcaţi şi încercaţi să nu vorbiţi deloc. Concentraţi-vă asupra ficatului. Este posibil chiar să simţiţi mişcări (ale pietrelor) în căile biliare. Nu veţi avea dureri, deoarece magneziul din sarea amară va lărgi şi relaxa căile biliare şi va acţiona ca un „unguent” favorizând trecerea pietrelor. Dacă puteţi încercaţi să dormiţi.

Dacă pe parcursul nopţii simţiţi nevoia de a merge la toaletă, faceţi aceasta. Însă verificaţi în toaletă dacă nu cumva pietrele (de regulă în această fază cele mai mici, de culoarea mazărei sau maronii) au şi început să fie eliminate. Este posibil ca pe parcursul nopţii sau a doua zi dimineaţă să vă simţiţi un pic rău, adică să vă fie greaţă. Acest lucru se datorează în primul rând eliminării bruşte a pietrelor şi mucusurilor din vezica biliară şi din ficat, ceea ce face ca acestea să împingă uleiul de măsline înapoi în stomac. Greaţa însă va dispare treptat pe parcursul dimineţii.

A doua zi dimineaţa

Ora 06:00-06:30

După ce vă treziţi, dar nu înainte de ora 6 dimineaţa, beţi a treia porţie de soluţie de sare amară (180 de ml). Dacă sunteţi însetat, beţi un pahar de apă caldă înainte de a bea soluţia de sare amară. În contnuare rămâneţi liniştit, citiţi sau meditaţi. Dacă sunteţi foarte obosiţi, puteţi eventual să dormiţi mai departe, deşi este de dorit ca poziţia corpului să fie pe cât posibil verticală, nu orizontală. Marea majoritate a persoanelor se simt însă bine, şi unele persoane chiar practică forme uşoare de gimnastică, cum ar fi de exemplu forme facile de Yoga.

08:00-08:30

Acum beţi cea de a patra porţie de soluţie de sare amară (180 de ml).

10:00-10:30

Acum puteţi să beţi un suc de fructe proaspăt presat. O jumătate de oră mai târziu puteţi să mâncaţi două-trei bucăţi de fruct. Iar o oră mai târziu puteţi lua un mic dejun uşor. Seara, cel mai târziu a doua zi dimineaţa veţi simţi primele semne de învigorare şi îmbunătăţire a stării generale. Pe parcursul următoarelor câteva zile mâncaţi numai mâncăruri uşoare, astfel încât ficatul şi vezica biliară să nu fie supuse la eforturi. Nu uitaţi că aceste două organe au „suferit” modificări însemnate în această perioadă (deşi fără să apară efecte secundare) astfel încât ele trebuiesc o vreme menajate.

Rezultatele pe care le puteţi aştepta după o procedură de curăţare

Pe parcursul dimineţii şi posibil şi al după-amiezii de după procedura de curăţare veţi avea de câteva ori scaun apos. Va fi în principal vorba la început de resturi alimentare amestecate cu pietre biliare, ulterior doar de apă şi pietre biliare. Majoritatea pietrelor biliare sunt de culoare verde (ca la bobul de mazăre) şi vor pluti la suprafaţa apei, deoarece sunt formate din lichidul biliar (fiere). Pietrele au diferite nuanţe de verde, uneori de un verde intens şi pot avea strălucirea unor pietre preţioase. Această culoare este dată doar de fierea din ficat. Mărimea, culoarea şi forma pietrelor biliare este diferită. Pietrele de culoare deschisă sunt cele mai recente („tinere”). Pietrele de culoare închisă (mergând până la negru) sunt cele mai vechi. Unele sunt de mărimea unui bob de mazăre sau mai mici, altele însă pot atinge mărime de 2-3 centimetrii în diametru. Este posibil ca după o singură procedură să eliminaţi mai multe duzini, până la sute de pietre de diferite mărimi şi forme.

Căutaţi în scaun pietrele de culoare galben-maronie sau/şi albă. Acestea sunt mai grele şi este posibil să se scufunde în apă, împreună cu materia fecală. Este vorba de pietrele biliare care sunt calcifiate, întărite, şi care conţin substanţe toxice grele şi un anumit procent de colesterol. Poate pietrele de culoare verde sau galbene sunt moi precum plastelina, datorită acţiunii sucului de mere. (Căutarea aceasta poate fi un pic cam „neplăcută”, dar cred că această neplăcere poate fi învinsă de curiozitatea de a vedea cu proprii ochi ce anume aţi eliminat. Este poate aici recomandabil ca în loc de closet să folosiţi o oală de noapte.)

De asemenea este posibil ca în apa din closet să plutească la suprafaţă un strat de spumă albă sau galbenă. O astfel de spumă constă din milioane de cristale de colesterol, cristale de formă ascuţită şi deci care pot cauza răniri (sgârieturi sau chiar tăieturi) ale căilor biliare. Tocmai de aceea este important ca şi aceste microcristale să fie eliminate.

Încercaţi să evaluaţi cantitatea de pietre eliminată. Pentru a elimina pe termen îndelungat inflamaţiile, alergiile, durerile de spate şi multe alte probleme de sănătate sau eventual a preveni viitoare probleme de sănătate, este necesar să eliminaţi toate pietrele. Pentru aceasta sunt necesare cel puţin 6 astfel de proceduri de curăţare, care pot fi efectuate într-un ritm de una pe lună. (În orice caz nu mai frecvent de una la 2-3 săptămâni, cu alte cuvinte, trebuiesc cel puţin 2-3 săptămâni de pauză între două proceduri). Dacă nu puteţi respecta acest ritm, nu este rău dacă lăsaţi mai mult timp între două proceduri. Ceeace este însă important este ca o dată începută acţiunea de eliminare a pietrelor, ea să fie continuată până ce la două proceduri consecutive nu veţi mai observa eliminare de pietre. Poate fi mai neplăcut pentru ficatul Dvs. ca timp de 3-4 luni să îl lăsaţi doar „pe jumătate curăţat”, decât să nu îl curăţaţi deloc!

Ficatul va funcţiona imediat după curăţare cu mult mai bine iar Dvs. veţi remarca o rapidă îmbunătăţire a stării generale de sănătate. Eventualele dureri vor ceda repede, vă veţi recupera energetic şi veţi avea un spirit mai clar.

Totuşi timp de câteva zile este posibil ca pietrele din regiunile intrene ale ficatului să migreze luând locul celor eliminate, ceea ce poate face ca unele simptome să recidiveze. Şi este posibil ca astfel să fiţi dezamăgiţi după câteva zile de bună-stare fizică. (Tocmai şi de aceea este necesară efectuarea a cel puţin 6 astfel de proceduri în serie). Totuşi capacitatea de regenerare şi recuperare a ficatului se va îmbunătăţii simţitor şi astfel acest extrem de important organ va funcţiona mult mai eficient.

Atâta timp cât încă mai sunt prezente mici pietre care pot migra din canalele biliare mici în cele mari şi astfel pot duce (prin coagulare între ele) la formarea de noi pietre mari, simptome precum durerile de cap, spate sau urechi, dificultăţile de digestie, balonările, iritabilitatea şi excitabilitatea pot reveni, chiar şi dacă, desigur, într-o formă atenuată.

Atunci când în urma unei proceduri de curăţire nu mai sunt eliminate pietre (ceea ce de regulă se petrece dup 6-8 proceduri, dar uneori este posibil chiar după 10-12, de la caz la caz), puteţi să consideraţi că ficatul Dvs. este sănătos şi eliberat de pietre. După aceasta este de recomandat ca o procedură de curăţare să fie efectuată la fiecare 6 luni, deci de circa 2 ori pe an, cu scop preventiv. Fiecare astfel de procedură de curăţare va revitaliza ficatul şi-l va elibera de toxinele care se adună inevitabil în el.

De remarcat: Nu efectuaţi niciodată o procedură de curăţare atunci când suferiţie de o boală acută, fie ea chiar şi un simplu guturai. Mai întâi eliminaţi starea acută de boală, şi de abea după aceea puteţi efectua o procedură de curăţare. Suferiţi însă de o afecţiune cronică, atunci procedura de curăţare este cu atât mai recomandabilă, având în vedere că o curăţare a ficatului este cel mai bun lucru pe care-l puteţi face pentru Dvs. într-o astfel de situaţie.

Indicaţii importante; a se citi cu mare atenţie!

Curăţarea ficatului este una dintre metodele cele mai valoroase şi eficiante pentru recuperarea stării Dvs. de sănătate. Procedura este lipsită de riscuri, atâta timp cât se respectă riguros condiţiile prezentate mai sus. Nu efectuaţi o astfel de procedură „din auzite”, din cele ce v-au fost povestite de vreun prieten sau vreo cunoştinţă.

Este posibil ca în procesul de eliminare a pietrelor biliare, unele dintre acestea să rămână în colon. Acest lucru poate fi uşor remediat cu ajutorul unei terapii hidro-colon, cel mai bine efectuată la un cabinet medical, sau al unei clisme. O astfel de „splare” a colonului este recomandabil a se face la 2-3 zile după procedura de curăţare. În cazul în care aceste pietre nu vor fi eliminate, se poate ajunge la o inflamaţie, infecţie, la dureri de cap şi/sau burtă, etc. Aceste pietre pot, pe termen îndelungat, constitui focare de toxicitate. Cel mai bun lucru este să fă fie efectuată o terapie hidro-colon de către un terapeut specializat. În cazul în care nu este posibil acest lucru, în dimineaţa zilei în care aţi hotărât să faceţi o clizmă, beţi un pahar de apă caldă în care aţi diluat o linguriţă de sare amară.

Curăţarea intestinului şi a rinichilor:

Chiar dacă procedura de curăţare a ficatului în sine duce la rezultate uimitoare, în mod ideal această procedură ar trebui ar trebui efectuată după ce a fost făcută o curăţare a intestinului şi a rinichilor (în această ordine deci, mai întâi intestinul şi apoi rinichii). Curăţarea intestinului are scopul de a uşura eliminarea rapidă a pietrelor. Curăţarea rinichilor are ca scop eliminarea mai uşoară a toxinelor care vor fi eliminate pe parcursul procedurii de curăţare a ficatului şi bilei, fără a împovăra suplimentar aceste ultime două organe. Deci dacă nu aveţi probleme cu rinichii, cu litiazele renale, cu inflamaţii ale vezicii urinare, etc. puteţi liniştit să efectuaţi o curăţare în ordinea Intesti-Ficat-Intestin. Totuşi efectuaţi după aceasta şi o curăţare a rinichilor. O curăţare a rinichilor trebuie făcută cel puţin o dată la 2-3 curăţări ale rinichilor, şi încă una atunci când ficatul este complect curăţat.

Persoanele care au un intestin „înfundat, blocat”, sau care suferă de mult timp de constipaţie trebuie să ia în considerare efectuarea a 2-3 curăţări intestinale înainte de a planifica o curăţare a ficatului. Încă o dată trebuie foarte clar spus: este deosebit de important să efectuaţi o curăţare a intestinului la cel mult 3 zile după o curăţare a ficatului! Deoarece poate exista pericolul ca pietre din ficat sau bilă să rămână, împreună cu alte toxine, în intestin. Şi deci este absolut necesar pentru sănătatea Dumneavoastră efectuarea unei astfel de curăţări intestinale.

Aveţi dificultăţi cu procedura de curăţare a ficatului?

Intoleranţă la sucul de mere

Dacă dintr-un motiv sau altul nu puteţi suporta sucul de mere, în locul acestuia puteţi folosi următoarele plante: Gold Coin Grass (Lysimachia christinae; Jin Qian Cao în medicina chineza; Lysimachia Herb) şi Bupleurum falcatum (Urechea iepurelui?). Aceste plante se pot găsi preparate sub formă de tinctură sub numele de Gold Coin Grass (GCG). Sucul de mere este un produs foarte eficient pentru inmuierea şi mobilizarea pietrelor. Sucul de Cramberry conţine de asemenea acizi care se găsesc în sucul de mere, şi de aceea poate fi folosit ca înlocuitor al acestuia.

Plantele menţionate mai sus au de asemenea calitatea de a înmuia pietrele şi pot fi folosite în perioada de pregătire a curăţării ficatului, dar pe o perioadă mai îndelungată decât sucul de mere sau sucul de Cramberry. Dozajul corect pentru tinctura din respectivele plante este de o lingură (circa 15 ml) o dată pe zi pe stomacul gol, circa 30 de minute înainte de micul dejun. Trebuie să luaţi tinctura circa 8-9 zile înainte de procedura de curăţare propriu-zisă.

Intoleranţă la sarea amară

În cazul în care sunteţi alergici la sarea amară, sau pur şi simplu nu o puteţi suporta, puteţi folosi citratul de magneziu, care însă nu este atât de eficient ca şi sarea amară. Citratul de magneziu îl puteţi procura din farmacii.

Intoleranţă la uleiul de măsline

Dacă sunteţi alergici sau nu puteţi suporta uleiul de măsline, atunci puteţi folosi uleiul din nucile Macadamia, uleiul de floarea soarelui presat la rece sau alte uleiuri presate la rece, cu excepţia uleiului de rapiţă. Doresc totuşi să atrag atenţia că uleiul de măsline presat la rece („Extra Vergine”) este cel mai eficient.

Suferiţi de o afecţiune a vezicii biliare sau nu mai aveţi de loc vezică biliare (v-a fost operată)

În cazul în care suferiţi de o afecţiune a vezicii biliare sau pur şi simplu aceasta v-a fost îndepărtată printr-o operaţie este foarte posibil ca să fie necesară administrarea sucului de Cramberry sau a tincturii de plante Gold-Coin-Grass pe o perioadă de 2-3 săptămâni.

O recomandare generală ar fi aceea de a lua un supliment de fiere. Fără vezica biliară este foarte probabil că nu veţi mai produce o suficientă cantitate de fiere pentru a putea digera complect alimentele. Discutaţi această problemă cu medicul Dvs. pentru a vă sfătui care anume produs ar fi cel mai indicat pentru un caz sau altul.

Pentru cei care nu au voie să bea suc de mere

Există persoane care au probleme cu administrarea cantităţii de suc de mere necesare în vederea procedurii de curăţare. De regulă sunt cuprinse în această categorie persoanele care suferă de diabet, hiopglicemie, infecţii fungice (Candida), cancer sau ulcere la stomac.

În toate aceste cazuri se poate folosi acidul de mere sub formă de pulbere. Faza pregătitoare a procedurii propriu-zise rămâne aceeaşi, necesarul de cel puţin ul litru de suc de mere fiind însă înlocuit cu o jumătate de linguriţă de pulbere amestecată în 2-4 pahare de apă la temperatura camerei. Beţi acest amestec cu înghiţituri micişi împărţit peste zi. Acidul din mere îl puteţi procura şi prin Internet. Toate podgoriile folosesc acest acid în procesele de producere a vinului.

Sucul de Cramberry conţine de asemenea mult acid de mere şi poate fi folosit în perioada pregătitoare eliminării (1/3 suc amestecat cu 2/3 apă, de 3-4 ori pe zi timp de 6 zile). El poate fi amestecat şi cu suc de mere. Rezultatele sunt şi mai bune dacă veţi bea ceva suc de Cramberry începând deja cu 2-3 săptămâni înainte de procedura de curăţare a ficatului.

O altă alternativă este tinctura de Gold Coin Grass. Administrarea este aceeaşi cu cea prezentată în cadrul paragrafului dedicat intoleranţei la sucul de mere. Puteţi proba la o procedură de curăţare suc de mere combinat cu suc de Cramberry, iar la o a doua tinctua din respectivele plante. Astfel veţi putea singuri constata care anume substanţe se potrivesc dumneavoastră mai bine.

O altă variantă ar fi folosirea oţetului de mere: amestecaţi 1-2 linguri de oţet într-un pahar cu apă şi beţi 4 astfel de pahare timp de 6 zile.

Procedura de curăţare a ficatului nu a dat efectul dorit

În unele cazuri rare nu se obţine efectul scontat după o procedură de curăţare. În cele ce urmează vă prezint câteva cauze care pot duce la o astfel de situaţie:

Este foarte probabil ca la o persoană căile biliare din ficat să fie atât de „înfundate”, încât sucul de mere, ca urmare a structurii compacte a pietrelor, să nu ducă la o înmuiere şi dislocare a acestora din prima încercare. La unele persoane pietrele apar (sunt eliminate) de abea după o a doua sau a treia procedură.

Chanca Piedra (Phyllanthus niruri) o plantă originară din America Latină, în traducere „Sparge piatra” şi din păcate mai puţin cunoscută la noi poate ajuta foarte eficient la eliminarea pietrelordin ficat şi bilă, mai ales în cazul în care pietrele sunt deja ântărite (calcifiate). Din planta uscată se poate prepara ceai pe care îl puteţi bea pe o durată relativ lungă de timp. Pentru procedura de curăţare se recomandă ca înaintea începerii acesteia să folosiţi extract de Chanca Piedra, 20 de picături într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi, cel puţin 2-3 săptămâni înainte de începerea procerudii.

O altă metodă pentru sprijinirea eliminării pietrelor este înmuierea unei bucăţi de flanel (stofă) în oţet de mere cald şi aplicarea acesteia pe zona ficatului şi a vezicii biliare timp de 20-30 de minute, timp în care trebuie să staţi culcat în pat.

Plantele Enţian chinezesc (Gentiana cracifiles sau Gentiana macro phylla) şi Bupleurum falcatum sunt cunoscute a avea acţiune de eliminare a „înfundării” căilor biliare din ficat, şi asfel constituie un bun sprijin premergător unei proceduri de curăţare. Aceste plante se pot procura sub formă de tinctură, fiind deseori de găsit sub denumirea de Bitter chinezesc. Dozajul corect pentru această tinctură este de ½ de linguriţă (circa 5 ml) o dată pe zi pe stomacul gol (30 de minute înaintea micului dejun). Se recomandă folosirea tincturii timp de 3 săptămâni înainte de începerea fazei pregătitoare a unei proceduri de curăţare (deci înainte de a începe cu sucul de mere sau cu variantele propuse în locul acestuia).

Recţiile de purificare neplăcute vor dispare după 3-6 zile. Ele pot fi ameliorate dacă veţi bea apă ionizată caldă şi veţi păstra intestinul curat. O altă metodă ar fi aceea de a bea 3 linguri de suc de lămâie curat, fără zahăr, cu 15-30 de minute înaintea micului dejun. În acest fel veţi stimula vezica biliară.

Este posibil ca să nu fi urmat corect indicaţiile pentru procedura de curăţare. Este suficient ca anumite elemente să fie omise sau ca datele de timp să fie modificate pentru a nu mai ajunge la o eficientă eliminare şi curăţare. În cazul multor persoane curăţarea ficatului nu funcţionează fără o curăţare anterioară a intestinului gros. Reziduurile şi gazele adunate în acesta împiedică o circulaţie eficientă a fierei şi blochează caile pentru pătrunderea uleiului de măsline în tractul gastro-intestinal. Cel mai bun moment pentru o terapie de curăţare a colonului (colon-hidro-terapie) este în ziua propriu-zisă aleasă pentru eliminare (de regulă deci în cea de a şasea zi).

Durerile de cap şi greaţa din ziua de după curăţarea propriu-zisă

În majoritatea cazurilor aceste simptome apar ca urmare a unei incorecte respectări a pregătirii procedurii şi/sau a procedurii propriu-zise. În unele cazuri rare este posibil ca şi după curăţarea propriu-zisă să mai fie eliminate pietre. Toxinele care însoţesc aceste pietre pot ajunge în circuitul sangvin şi astfel provoca greaţă şi neplăceri. În astfel de cazuri este recomandată folosirea unei jumătăţi de pahar de suc de mere timp de 7 zile (sau atâta timp cât persistă senzaţia de graţă). Beţi sucul de mere cu 30 de minute înaintea micului dejun.

De asemenea este necesară o spălătură intestinală (clismă sau Colon-Hidro-Terapie) suplimentară, pentru a facilita eliminarea pietrelor care au fost puse în mişcare mai târziu. De asemenea folosirea apei ionizate (aşa cum a fost descrisă mai sus) ajută la eliminarea reziduurilor şi toxinelor din organism. Puteţi adăuga la această apă suplimentar o bucăţică de ghimbir, lucru care va ajuta la o şi mai rapidă îndepărtare a senzaţiei de greaţă. De asemenea sun folositoare 2-3 căni de ceai de muşeţel, plantă despre care se ştie că ajută şi ea la „spargerea pietrelor”.

Senzaţie de greaţă pe parcursul curăţării

Dacă aţi respectat întocmai indicaţiile pentru pregătirea procedurii şi procedura propriu-zisă, atunci nu trebuie să vă faceţi griji în cazul în care nu vă veţi simţi tocmai bine în această preioadă. Chiar dacă aşa ceva se întâmplă rar, se poate totuşi ca pe parcursul nopţii în care efectuaţi eliminare să fie nevoie să vomaţi sau să vă fie greaţă. Aşa ceva se întâmplă de obicei datorită forţei cu care fierea din vezică sau pietrele sunt eliminate, ceea ce face ca uleiul de măsline să fie „împins” înapoi în stomac, fapt ce cauzează o stare de greaţă. Într-un astfel de caz este posibil ca fenomenul de eliminare a pietrelor să nu fie resimţit ca o deurere înţepătoare, ci ca o trecere (un pasaj) lină, blândă.

Pe parcursul celor 12 curăţări pe care mi le-am efectuat mie (este vorba despre autor – Dr. Andreas Moritz) mi s-a întâmplat să am o noapte rea, în care am vomat relativ mult din amestecul cu ulei de măsline, dar totuşi eliminarea pietrelor a fost la fel de eficientă ca şi în celelalte cazuri (uleiul de fapt îşi făcuse deja treaba, anume aceea de a elibera pietrele din căile biliare unde erau blocate). Dacă vi se întâmplă şi Dvs. aşa ceva, gândiţi-vă că este doar o noapte neplăcută. Dar nu atât de neplăcută ca o operaţie de eliminare a pietrelor din vezica biliară, operaţie însoţită de dureri şi de o lungă perioadă de recuperare ce poate dura luni de zile până ce ţesuturile se închid şi cicatrizează.

Cine a mai realizat cura:

http://numaiunaltblog.wordpress.com/2012/12/10/detoxifierea-ficatului-si-a-colecistului/

http://luciana-rawstyle.blogspot.ro/2011/06/cum-am-scapat-de-pietrele-de-la-fiere.html

Sursa: http://www.altamedicina.com

Rugaciunea - un miracol care iti poate schimba viata in bine oricand

'Rugaciunea iti poate schimba viata oricand, oriunde, la orice varsta. Te poate vindeca de boli, iti poate reinnoi mintea si corpul, iti poate calma furtunile din viata de zi cu zi.'

Alina Neagu, autor Revista Normal despre paranormal 

Expert Garbodespreparanormal.blogspot.com
Alina Neagu este autoarea „Revistei Normal despre Paranormal”, un jurnal al experientelor de dincolo de simturi, dar si a blogului despreparanormal.blogspot.com
Posesoarea unor calitati extrasenzoriale dobandite in urma unei morti clinice – NDE ( Near Death Experience), Alina Neagu a aparut in mai multe emisiuni televizate pentru a impartasi celorlalti din experienta traita de ea. De la un timp insa, Alina a ales calea scrisului pentru a transmite trairile, viziunile si informatiile pe care le percepe mult mai usor si cumva diferit. Alina Neagu incearca prin mesajele sale sa ne introduca in lumea lucrurilor nevazute, pe care nu toti le intelegem, poate, asa cum ar trebui, dar si sa deschida noi perspective asupra ideii de "paranormal".

Stim sa ne rugam?

"Rugaciunea iti poate schimba viata oricand, oriunde, la orice varsta. Te poate vindeca de boli, iti poate reinnoi mintea si corpul, iti poate calma furtunile din viata de zi cu zi."
Dumnezeu aude si raspunde la rugaciune. Una dintre binecuvantarile de credinta in Dumnezeu este asigurarea ca Dumnezeu aude si raspunde la rugaciune, dar uneori, nu reusim sa experimentam si siguranta raspunsului. Ar putea fi faptul ca nu avem nici o asteptare reala sau neincrederea ca Dumnezeu aude sau raspunde la rugaciune?! Poate ca unii se identifica cu omul care asociaza rugaciunea unui joc de noroc- joc, daca nu castig, oricum n-am pierdut mare lucru!
Poate ar trebui sa ne punem intrebarea: "De ce ma rog?" Este un fel de hobby, o activitate optionala sau ar trebui sa fie un ingredient important al vietii noastre de zi cu zi? Este convingerea mea ca am fost creat de Dumnezeu pentru a fi parte din El. Noi nu stim intotdeauna ce este viata, cum am putea sti ce este Dumnezeu ? O persoana care nu se roaga niciodata nu poate sti multe despre Dumnezeu. Numai persoana care se roaga il poate cunoaste pe Dumnezeu. Acesta este cel mai puternic motiv pentru a se ruga.Exista oameni care simt nevoia sa se roage, dar nu o fac din diverse motive. Puteti invata tehnicile de a juca tenis prin studierea unei carti despre tenisl, dar niciodata nu veti invata sa jucati pana cand nu veti lua o minge si o racheta si veti cobori pe teren sa faceti o incercare.

Rugaciunea poate fi in cuvinte, ganduri sau imagini. Rugaciunea poate exprima sentimentul de inspiratie, devotament si afirmare. Rugaciunile noastre sunt de comunicare cu Dumnezeu, dar, de asemenea, rugaciunile sunt strans asociate cu autosugestia. Experimentele Dr. Byrd arata ca rugaciunea are elemente care trec dincolo de autosugestie. Rugaciunile pentru vindecare pot crea o atitudine pozitiva caz in care vindecarea are loc mult mai facil.Acest lucru este valabil indiferent daca rugaciunea este pentru tine sau pentru altii. O rugaciune pe care eu o spun adesea, chiar in timp ce conduc este urmatoarea: "dragostea Lui Dumnezeu, bucuria, pacea, sanatatea se simt in corpul meu, mintea si spiritul meu."
Un alt element al rugaciunii eficiente este sa te rogi cu convingerea ca raspunsul este deja acolo, inainte de a vedea chiar dovezi. Multumeste pentru raspuns, inainte de a-l fi experimentat. Eu stiu, fara indoiala, ca Dumnezeu a raspuns la rugaciunile mele. Rugati-va ca si cum ati vorbi cu cineva foarte apropiat. Raspunsul Lui Dumnezeu nu poate intotdeauna veni in modul in care v-ati asteptat, dar va veni. Mintea este veriga de legatura intre Dumnezeu si individ. Rugaciunea trebuie sa aiba un element de gandire creativa.
Emerson spunea: "Rugaciunea este contemplarea faptelor de viata din cel mai inalt punct de vedere." Rugaciunea nu ne poate ajuta viata daca nu ne ajuta sa ne schimbam sau controlam gandurile. Schimbati-va gandurile si va schimbati experienta de viata.


"Pe cine am in cer afara de Tine?(…) Dumnezeu este puterea inimii mele si partea mea pentru totdeauna." Conceptul de Dumnezeu influenteaza foarte mult intelegerea noastra despre rugaciune. Dr. William Parker scrie despre un baietel care sedea pe podea si desena pe hartie. Baiatul parea sa fie atat de implicat in munca sa, incat mama lui a intrebat: "Ce desenezi?" Baietelul a raspuns, "Il desenez pe Dumnezeu." Ea a raspuns: "Dar fiule, nimeni nu stie cum arata Dumnezeu." Baietelul a continuat sa deseneze si cu incredere a raspuns, "Ei bine, vor sti cum arata Dumnezeu cand voi termina."
Fie ca ne dam seama sau nu, fiecare dintre noi are propria imagine a ceea ce Dumnezeu este, vazut cu ochii mintii sale. Potrivit imaginii noastre despre Dumnezeu, gandim, simtim, actionam, traim si ne rugam. Oamenii IL vad pe Dumnezeu in multe moduri: "Nu exista", "Departe", "Acolo, sus", "In biserica", "La altar", "In Biblie", " Mai aproape decat respiratia " sau " Pretutindeni ".

Daca Dumnezeu este "nu exista", atunci ne pierdem timpul luand in considerarei rugaciunea. Daca Dumnezeu este "departe", cat de tare trebuie sa ne rugam pentru a obtine atentia lui Dumnezeu? Daca Dumnezeu este "acolo sus", cat de mari trebuie sa fie aripile pentru a zbura la El? Daca Dumnezeu este doar "in biserica", inseamna ca suntem aproape de el doar atunci cand mergem la biserica? Daca Dumnezeu e "in Biblie", trebuie sa avem o Biblie cu noi in orice moment, in scopul de a fi aproape de Dumnezeu? Daca Dumnezeu este "mai aproape decat respiratia" si "peste tot", atunci putem incepe sa comunicam cu El oriunde ne-am afla. Iisus Hristos ne spune -"Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru."
Fiecare dintre noi avem nevoie sa comunicam cu Dumnezeu, in scopul de a ajunge la potentialul maxim al fiintei noastre. De ce s-a rugat Iisus? Pentru ca atunci cand a avut nevoie, nu-L putea intalni in niciun alt mod. De ce s-au rugat ucenicii? Pentru acelasi motiv. Fiind martorii vietii si rugilor lui Iisus, si-au dat seama ca nevoile cele mai profunde ale vietii lor, nu ar putea fi exprimate in niciun alt mod. Prin rugaciune ca golul din viata lor a fost umplut, credinta intarita si speranta lor reinnoita. Prin rugaciune, ei au putut sa ajunga la potentialul lor maxim, ca si fiinte umane.
Exista situatii in care nu simtim prezenta lui Dumnezeu. Sau, simtim ca Dumnezeu neaa parasit. Ce ne facem atunci? In timpul acelor momente in care nu simt prezenta lui Dumnezeu, rugaciunea mea suna astfel: "Doamne, chiar daca eu nu Te simt aproape de mine, in acest moment greu al vietii mele, eu stiu si cred ca Tu esti langa mine si ca tot ceea ce mi se intampla, se intampla dintr-un motiv care depaseste intelegerea mea."

Orientari pentru rugaciune:

1. Recunoaste un Dumnezeu al dragostei si mediteaza asupra iubirii Lui Dumnezeu si a relatiei tale cu El.
2. Intelege ca Dumnezeu doreste vindecarea, integritatea si viata din belsug pentru fiecare persoana.
3. Elibereaza-te de orice aspecte negative ale vietii: insecuritate, incompetenta, furie, vina, frica, ura, etc.
4. Incearca sa te rogi si de-a lungul zilei, prin ganduri pozitive, ganduri sanatoase, hranitoare si imagini care sunt in conformitate cu iubirea lui Dumnezeu.
5. Atunci cand te rogi, este important sa crezi ca si primesti ajutor. Actioneaza ca si cum l-ai primit.

6. In rugaciune, recunoaste-i pe ceilalti la fel ca si tine, in acelasi cerc al iubirii Lui Dumnezeu, roaga-te pentru bunastarea lor.
7. Petrece un timp in tacere care sa-ti permita un puternic sentiment de victorie, pace, liniste.
8. Priveste asteptarea cu inima plina de speranta. Acesta poate fi de ajutor.
Un articol de Alina Neagu

Puteti citi articolele Alinei pe blogul sau despreparanormal.blogspot.ro sau pe pagina de facebook RevistaNormalDespreParanormalByAlinaNeagu

Sursa: http://www.garbo.ro