Hartley 2

Noi dovezi care susțin că o parte importantă a apei de pe Pământ provine din spațiul cosmic tind să se adune odată cu fotografiile cometei Hartley 2 realizate de naveta EPOXI a celor de la NASA. Până în prezent, oamenii de știință prezumau că apa s-a acumulat pe Terra în urma impactului meteoriților și cometelor cu planeta noastră la numai 8 milioane de ani după formarea acesteia.

Astronomii NASA au descoperit pe cometa Hartley 2 apă cu aceeași componență chimică cu cea a apei din oceanele Terrei, fapt ce explică într-o mare măsură modul în care apa s-a acumulat pe suprafața Pământului. În același timp, măsurătorile realizate de către specialiștii de la Observatorul Astronomic Herschel arată că Hartley 2 provine din Centura Kuiper, zonă aflată la extremitatea sistemului solar, la o distanță față de noi de circa 30-50 de ori mai mare decât cea a Terrei față de Soare. Pe de altă parte, Centura Kuiper este casa, dacă termenul nu este unul prea desuet, unor planteoizi înghețați, așa cum este Pluto, a mai multor planete pitice și a nenumărate comete.

Cercetătorii de la Observatorul Astronomic Herschel au descoperit, de asemenea, că pe suprafață cometei în cauza, pe lângă apa identică din punct de vedere chimic cu cea din oceanele terestre există și o importantă cantitate de apă grea. De menționat că în apa grea, unul din cei doi atomi de hidrogen este înlocuit cu un atom de hidrogen greu, așa numitul deuteriu.
Se estimează că aproape 10% din apa de pe Pământ își are originea pe comete asemănătoare cu Hurtley 2, restul apei provenind de pe meteoriții care au lovit Terra primordială.

Sursa: ……Astro……

Bizar: Influenta Soarelui asupra Istoriei

  Galerie foto (6)

In perceptia celor mai multi dintre noi, Soarele este astrul vietii, spulberand, la rasaritul sau, cosmarul noptii, spaima de moarte si de necunoscut. Despre fata amenintatoare a Soarelui ne incumetam sa vorbim mai putin.

Pete care nu ies la spalat

Hotarat lucru, René Fabre, un sofer de 48 de ani din Précy-sous-Thil, nu va uita niciodata noaptea de 13 martie 1989. In timp ce rula pe o sosea din regiunea Morvan (Bourgogne), Fabre a fost martorul unui superspectacol cosmic, al unei reprezentatii de gala venite direct din Univers: o uriasa aurora boreala desfasurandu-si luminiscenta magica pe toata bolta cereasca. Aceasta imbratisare celesta i-a dat martorului ocular un sentiment de irealitate ametitoare si amenintatoare.

Asemenea lumini aurorale marcheaza debutul unui nou ciclu de convulsii solare. De cand oamenii contabi­lizea­za minutios aparitia asa-numitelor pete solare, adica de peste 250 de ani, s-a stabilit o periodicitate medie a acestora de 11,2 ani, care poate varia intre 9 si 14 ani. Aceste pete sunt, de fapt, semnale care anunta spasme paroxistice: exploziile solare. Sunt explozii colosale, care se propaga la 500.000 de kilometri inaltime, degaja o putere egala cu aceea pe care ar genera-o 100 de milioane de bombe cu hidrogen si propulseaza in Univers uriase sufluri de energie, sub forma de raze X, raze gama si unde radio.

Si nu sunt necesare mai mult de opt minute pentru ca acest val de parti­cule de inalta frecventa sa-i provoace Terrei perturbatii uriase. Cu numai o zi inaintea intamplarii de la Morvan, deci pe 12 martie 1989, la mii de kilometri departare, intr-un oras californian, portile automate ale garajelor au inceput un balans salba­tic, derulat pe parcursul a cateva minute. In aceeasi zi, 6 milioane de familii din regiunea canadiana Québec s-au trezit cufundate in intuneric, iar pana de curent a durat mai bine de noua ore. In zilele de 12, 13 si 14 martie 1989, s-a inregistrat cea mai puternica furtuna geomagnetica abatuta asupra Terrei in secolul XX.

In straturile joase ale atmosferei, eruptiile solare determina curenti de mica frecventa, care afecteaza liniile de inalta tensiune. In cele mai multe cazuri, liniile cedeaza. In plus, furtunile geomagnetice genereaza faimosul efect botezat fade out, care consta in disparitia undelor radio de-a lungul a mai multe ore, uneori chiar zile. Sa facem o scadere simpla: 1989 (ani) minus 11 egal 1978; 1978 minus 11 egal 1967; 1967 minus 11 egal 1956. Ei bine, exact in 1956, datorita unei activitati solare similare, marina britanica a pierdut contactul cu unul dintre submarinele sale nucleare.

Ani care au schimbat istoria

Dupa 24 de ore, submarinul disparut a iesit la suprafata fara cel mai mic semn de avarie. Tacerea sa se datorase unui astfel de capriciu al Soarelui. In 1967, in plin razboi americano-vietnamez, minele magnetice din golful Haipong au inceput sa se atraga intre ele, explodand simultan. Din aceeasi cauza, pare-se...

O teorie extrem de interesanta este cea avansata de savantul rus A.L. Tchijevski, care afirma ca istoria omenirii a fost, este si va fi arbitrata de activitatea solara. Tchijevski aduce cateva exemple destul de convingatoa­re: Revolutia Franceza din 1789, Revolutia Rusa din 1917 si criza cehos­lovaca din 1968, ani care au corespuns unor activitati solare ma­si­ve.Dar poate cel mai elocvent exem­plu este anul 1989, an cu o avalansa de evenimente care au schimbat istoria omenirii: caderea, dupa aproa­pe trei decenii, a Zidului Berlinului, moartea imparatului Hirohito al Japoniei, revolta studentilor chinezi in Piata Tienanmen din Beijing, condam­narea la moarte a scriitorului iranian Salman Rushdie de catre ayatolahul Khomeini pentru publica­rea Versetelor satanice, demisia prese­din­telui chinez Den Xiaoping, "revolutiile de catifea" din Cehoslo­vacia si Bulgaria, invadarea statului Panama de catre armata americana, accidentul ecologic din Alaska, unde tancul petrolier Exxon Valdez a deversat in mare 53.044.510 galoane de petrol, cutremurul din San Fran­cis­co si, nu in ultimul rand, san­ge­­roasele evenimente de la Bucuresti, prin care a fost inlaturat de la putere unul din­tre cei mai crunti dictatori comunisti.

Sa fie toate acestea pure coinciden­te? Posibil. In fond, istoria isi urzeste planurile departe de privirile oamenilor de rand. Totusi, daca extindem teoria lui Tchijevski la domeniul medicinei, lucrurile se complica dramatic. Sa luam, spre exemplu, epidemiile de gripa. Gripa spaniola din 1918, care a facut 21 de milioane de victime, a izbucnit intr-un an cu explozii solare masive. Epi­demiile de gripa asiatica din 1957, 1968 (dupa 11 ani) si 1979 (dupa alti 11 ani) au coincis cu acti­vi­tati solare extrem de puternice. Chiar si epide­mia de gripa din Fran­ta (noiembrie 1989 - ianuarie 1990) se inscrie in algo­ritmul de mai sus. Toate aceste coincidente sunt absolut tulburatoare, spun virusologii.

Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca radiatiile electro­magne­tice generate de eruptiile solare pot modifica efectiv molecu­lele ADN-ului uman. Difteria si meningita sunt si ele la cheremul capriciilor solare, desi arsenalul de diagnosticare si tratament de astazi le-a scos de pe lista bolilor mortale. Aerul pe care il respiram contine ioni. Unii au incarcatura negativa si ne dau vioiciune si buna dispozitie. Ionii pozitivi, dimpotriva, ne sunt nefasti, produc migrene, melancolie, enervare si anxietate. Oare la acest lucru se refe­rea Montesquieu in opera sa Spiritul legilor cand descria "influentele aerului asupra fibrelor corpului uman"?

Acum, poate este mai clara scena din filmul Star Trek in care Mr. Spock il informeaza pe capitanul Kirk despre intreruperea comunicatiilor si inope­ra­bilitatea transportului din cauza furtu­nii magnetice. In anii '70, la vremea cand a fost realizat seria­lul, aceasta scena a provocat zambete oamenilor de stiinta, furtunile magne­ti­ce fiind considerate aberatii science-fiction. Insa, dupa cum am vazut in acest articol, Mr. Spock avea dreptate.

Facts

• Aeronava Concorde, scoasa din uz in 2003, obisnuia sa zboa­re la aproximativ 18.000 de metri altitudine, adica intr-un perimetru unde nivelul ra­dia­­tiilor X si gama este extrem de ridicat. Pentru a le tine piept, Con­corde era echipat cu un detector special care, in momentul cand repera o crestere a fluxului de parti­cule radioac­tive, reducea automat altitu­dinea, pilotii fiind obligati sa-si continue zborul la viteza subsonica.
• Dilatarea straturilor atmosferice superioare poate frana satelitii si, uneori, ii poate scoate de pe orbite. Mai multi sateliti militari americani si rusesti au fost distrusi in 1989 si la inceputul lui 2002.
• Cosmonautii de la bordul navetelor spatiale isi concentreaza permanent atentia asupra dozimetrelor: in momentele de agitatie solara, acestea repereaza radiatiile (X sau gama) care depasesc limitele normale. Cosmonautii adora iesirile in spatiu, dar este suficient ca de la centrele lor de comanda sa le fie transmise doua cuvinte pentru a se intoarce de urgenta in navete: "Explozii solare!" Daca i-ar surprinde in spatiu, aceste explozii i-ar expune unor radiatii ucigase.

Sursa: descopera.ro

Universuri paralele: Viata există în Universurile paralele Multiverse

În 1954, un tânăr candidat la doctorat la Universitatea Princeton  pe nume Hugh Everett III, a venit cu o idee radicala: exista universuri paralele , exact ca  universul nostru. Aceste universuri sunt toate legate de ale noastre, într-adevăr, ele se ramifică cu al nostru, şi universul nostru este legat de celelalte. În cadrul acestor universuri paralele , războaiele noastre au avut rezultate diferite decât cele pe care le ştiu. Specii care sunt dispărute în universul nostru au evoluat şi adaptat în altele. În alte universuri , noi, oamenii, poate am devenit cale de disparitie.

Acest gând depaseste capacitatea de intelegere a mintii şi totuşi, este încă uşor de înţeles. Noţiuni de universuri paralele sau dimensiuni care se aseamănă cu ale noastre, au apărut în lucrări de science fiction şi au fost folosite ca explicaţii pentru metafizica.

Cu Teoria Lumi Multiple, Everett a încercat să răspundă la o întrebare destul de alunecoasa legate de fizica cuantică : de ce problema cuantica se comporta haotic? Nivel cuantic este cel mai mic detectat de stiinta până în prezent . Studiul fizicii cuantice a început în 1900, când fizicianul Max Planck a introdus pentru prima dată conceptul in lumea ştiinţifică. Studiul lui Planck despre radiaţii a dat câteva constatări neobişnuite care contrazic legile fizicii clasice. Aceste constatari au sugerat ca exista alte legi care guverneaza în univers, care operează la un nivel mai profund decât o ştim.

Universuri paralele: Divizat sau Corzi(String)?

Teoria Lumi Multiple şi interpretarea de la Copenhaga nu sunt singurii concurenţi încercând să explice nivelul de bază al universului . De fapt, mecanica cuantica nu este chiar singurul domeniu de căutarea în cadrul fizicii pentru o astfel de explicaţie.

În urma faimoasei sale Teorii a relativităţii, Einstein şi-a petrecut restul vieţii sale în căutarea nivelului final, care va răspunde la toate întrebările fizice. Fizicienii se referă la această teorie fantomă ca Teoria Totul.  Fizicienii cuantici cred că ei sunt pe urmele gasirii teoriei finale. Dar un alt domeniu al fizicii consideră că nivelul cuantic nu este cel mai mic nivel , aşa că, prin urmare, nu a putut oferi Teoria Totul.

Acesti fizicienii la rândul lor, în schimb la un nivel teoretic subcuantic solicitata teoria corzilor pentru răspunsuri la toate ale vietii. Teoria corzilor a fost iniţiata de fizicianul Michio Kaku  . Teoria sa spune ca elementele esenţiale ale tuturor problemelor, precum şi tuturor forţelor fizice din univers - cum ar fi gravitaţia - exista pe un nivel subcuantic. Aceste blocuri se aseamănă cu benzi mici de cauciuc - sau corzi- care fac cuarci up - particule cuantice - şi, întorc electronii , şi  atomii, şi celulele şi aşa mai departe. Exact ce fel de problema este creată de siruri de caracterecorzi şi de modul în care materia se comportă, depinde de vibraţia acestor corzi. Acesta este maniera în care întregul  nostru univers este compus. Şi în conformitate cu teoria corzilor, această compoziţie are loc în 11 dimensiuni distincte . Conform teoriei, universul nostru este ca un balon care există alături de universuri paralele similare. Spre deosebire de teoria Lumi Multiple, Teoria corzilor presupune că aceste universuri pot veni în contact unul cu altul. Gravitatea poate circula între aceste universuri paralele. Atunci când aceste universuri interacţionează, un Big Bang ca cel care a creat universul nostru apare.

Einstein nu a trăit suficient de mult pentru a vedea că cercetarea lui despre Teoria Totul este luata de alţii. Apoi, din nou, în cazul în care Teoria Lumi Multiple este corectă, Einstein este încă în viaţă într-un univers paralel. Poate că în acest univers, fizicienii au găsit deja Teoria Totul.

Mai jos patru documentare explorează posibilitatea  Universuri Paralele Multiverse şi  sunt alte universuri  care încearcă să comunice cu al nostru,deja? Discovery Channel - Curiozitati: Universuri paralele - sunt ele reale? [04 septembrie 2011]





National Geographic: Naked Ştiinţă - Universuri paralele [19 mai 2011]



History Channel: Universul - Universuri paralele Multiverse [18 noiembrie 2008]



BBC Horizon - Universuri paralele [14 februarie 2002]



Sursa: ufo-blogger.com