Obiceiuri de Sfantul Gheorghe

Mareste imaginea.

Obiceiuri de Sfantul Gheorghe

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, este unul dintre cei mai venerati sfinti din calendarul ortodox, sarbatorit la data fixa in fiecare an - 23 aprilie.

In traditia populara sarbatoarea este cunoscuta sub numele de San-George.

In calendarul popular, San-George este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor, el fiind identificat in Panteonul romanesc cu Cavalerul Trac. In spiritualitatea populara, San-George este cel de-al doilea stalp calendaristic, alaturi de Sfantul Dumitru - Samedru -, intre cele doua divinitati existand o intelegere cosmica, facilitata si de divinitatea suprema. Se spune ca atunci cand se aud primele broaste cantand, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata, el fiind considerat Cap mare de primavara, inverzitorul intregii naturi, semanatorul tuturor culturilor si inchizatorul anotimpului friguros. Toamna, Samedru, care nu iubeste pomii inverziti, primeste cheia de la San-George pentru a inchide timpul frumos si a slobozi din adancuri anotimpul rece.

In calendarul popular, ca si in traditia crestina, San-George este o divinitate tanara, hipomorfa, purtata in spate de un cal. In egala masura, el este si o divinitate pastorala, de origine indo-europeana, ziua sa de celebrare fiind considerata a fi momentul de inceput a anului pastoral.

Daca in trecut aceasta sarbatoare era cinstita cu mult fast timp de trei zile, astazi, doar cu totul izolat, mai strabate farmecul ei de altadata. Cele mai multe obiceiuri legate de aceasta zi au fost abandonate pe parcursul timpului dar importanta sarbatorii in spiritualitatea traditionala ne obliga sa amintim cateva dintre practicile si obiceiurile de odinioara.

In ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregateau cu grija brazde verzi, taiate sub forma patrata, in care infigeau ramuri inmugurite de salcie si flori galbene de primavara cunoscute, in Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineata zilei de San-George capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza brazdele, astfel impodobite, "de straja "la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire. Se credea ca, astfel, oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice, ce deveneau extrem de active in acest moment de inceput a anului pastoral. Masurile de protectie se luau mai ales impotriva strigoilor si strigoaicelor care, conform traditiei, furau mana vitelor cu lapte. Tot impotriva strigoilor se obisnuia a se pune langa poarta casei si la intrarea in grajd o grapa, asezata cu dintii in sus si cu un bracinar de fecior cast petrecut printre acestia.

In Bucovina, brazdele si ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate in hrana animalelor (in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea malefica a strigoilor) si pentru a fi puse in cuibarele clostilor (pentru a avea pui cat mai multi si pentru a le feri de boli si ulii).

O alta practica care se savarsea acum era impodobirea donitelor de muls vacile cu multa verdeata si flori de primavara. Donitele, pline cu apa si astfel "gatite", se puneau in tinda casei, dupa usa de la intrare. In dimineata zilei de San-George, apa si verdeata tocata erau turnate in hrana animalelor, crezandu-se ca, astfel, va sporilaptele vitelor si ca vor fi protejate de toate relele. Intrucat San-George era considerat a fi Cap Mare de Primavara - moment important in derularea timpului calendaristic - in preziua sarbatorii dar si pe parcursul celor trei zile in care era celebrat, erau indeplinite numeroase ritualuri de aflare a ursitei si a norocului.

In ajunul zilei de San-George, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.

In dimineata zilei de 23 aprilie tot ele, fetele, puneau in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa, pe furis, care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.

In aceasta zi fetele mai obisnuiau sa semene usturoi, pe care-l pastrau pana in anul viitor. Mancand usturoiul semanat cu un an inainte, ele credeau ca vor fi inzestrate cu toate virtutile si ca se vor casatori in cel mai scurt timp.

Dis - de - dimineata, inainte de a se scutura roua, fetele mergeau pe furis in padure, in locuri ferite si indepartate, "pana acolo unde nu se auzeau latratul cainilor si cantatul cocosilor", pentru a culege matraguna si navalnic, pe care le aduceau acasa si le puneau in pod sau sub streasina, in credinta ca aceste plante miraculoase le vor aduce petitori bogati. Obiceiul pastra ceva din solemnitatea ceremoniala a marilor rituri: fetele isi luau traista si un colac descantat si, odata ajunse in padure, se incingeau intr-un joc cu semnificatii magice, mancau colacul, stropeau cu vin locul din care recoltasera plantele si abia apoi se intorceau acasa purtand un steag, numit pe alocurea strut, confectionat din ramuri de copac impodobite cu panglici multicolore.

Matraguna recoltata acum era pastrata peste an pentru a fi folosita la vindecarea unor bolii sau la practicarea vrajilor de maritis pentru fetele urate sau batrane, a vrajilor pentru imbogatire si castigare a faimei sau a celor de inmultire a laptelui la vaci. Matraguna putea sa provoace si nenorocire, saracie, uratenie, nebunie sau moarte, in functie de modul cum era folosita, de riturile sau vrajile in care era uzitata sau in functie de actul care-i declansa puterea.

Flacaii, pentru a nu ramane mai prejos decat fetele, cautau, in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele si lanturile sau putea sa le confere lor, flacailor, proprietati miraculoase, in ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava din padurea localitatii in care traiau, ducand cu ei cate o cofa cu apa neinceputa. Fiecare tanar isi ascundea vasul intr-un loc doar de el stiut rostind numele fetei ce-i era draga. Apoi, pana la ivirea zorilor se prindeau cu totii in hora, spuneau cimilituri sau cantau din fluiere. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita si ca vor trai impreuna pana la adanci batranete. Daca in apa se afla o floare uscata sau vesteda, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.

Femeile casatorite savarseau si ele practici magice pentru bunul mers in gospodarie. De exemplu, in dimineata zilei, inainte de rasaritul soarelui, mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da lapte mult si de buna calitate.

Tot in aceasta zi se prepara si "unsoarea oilor", un medicament obtinut din plante si grasimi animale, unguent ce se aplica pe ugerul oilor pentru a le apara, astfel, de boli pe tot parcursul verii.

Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia avea sa fie somnoros intregul an.

Urzicatul era un alt obicei de San-George, practicat de tinerii din comunitatile traditionale bucovinene. Intrucat sarbatoarea deschidea o perioada solicitanta in derularea tuturor activitatilor economice, tinerii se atingeau, pe furis, peste partile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzica, nutrind convingerea ca in felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.

In stransa dependenta cu faptul ca San-George deschidea anul pastoral, in ajunul sau in dimineata acestei zile se aprindeau focuri vii, fie in vatra casei, prin frecarea a doua bucati uscate de lemn, fie in ograda, prin invartirea energica a unui fuscel de lemn introdus intr-o gaura practicata in blana usii de la grajd, fie intr-un loc dinainte stabilit situat in vatra satului. In cazul focurilor aprinse in ograda sau in vatra satului, tinerii obisnuiau a sari peste foc sau prin fum crezand ca, in felul acesta, se purifica si se apara de orice posibile influente nefaste.

Dintre toate obiceiurile de San-George mai sus enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi de salcie inmugurita si flori galbene de calce, infipte in brazde inverzite. Intelesurile stravechi ale acestei practici sunt, insa, arareori cunoscute.

Sursa: www.crestinortodox.ro

Castelul Vietii Tale (poveste cu talc)

        A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială "Castelul Vietii Tale." 

       Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele... Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.

         Intrigat de oferta neobisnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data călătoriei. 

          Totul în lume decurge după anumite legi, era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scotiană, în carouri.

           - Ceilalti vizitatori au intrat deja? - se interesează turistul.

           - Ceilalti vizitatori??? - se miră omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.

           Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început ai povesti turistului istoria castelului si a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele si camera de tortură din temnită. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură si a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să tină lingura cu partea concavă în sus.

           - Si asta de ce? - a întrebat el nedumerit.

           - Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină ...

           - Si dacă nu vărs nici un gram?

           - Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

         Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic si ar putea vărsa nisipul. Se coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îsi dă seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care

nu iar fi pus viata în pericol, dar care la sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, asa că, se limitează să examineze camera de la distantă. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu s-a coborât în temnită, deoarece trebuia să coboare pe niste scări foarte abrupte. Foarte multumit de faptul că a păstrat continutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fustă scotiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit continutul din lingură în balantă si asteptată nerăbdător rezultatul.

         - Surprinzător, ati pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiti nimic pentru vizita efectuată - spune proprietarul.

         - Multumesc.

         - Ti-a plăcut vizita? - Întrebă la sfârsit omul în fustă.

         Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.

         - De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit să examinez ceea ce era în jur meu.

         - Foarte regretabil!!... Stii, voi face o exceptie pentru tine.

         Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl versi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica conditie e că, trebuie să reusiti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.

          Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temnisă, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si - a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăste să plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.

         - Văd că nu aveti nimic nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.

              Vizitatorul nu a răspuns imediat.

             - De fapt, nu - a spus el în cele din urmă - Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.

             Omul în fustă îsi aprinde pipa si spune:

             - Există oameni care trec prin "Castelul Vietii" lor, încercând să nu plătească pentru nimic, si nu se pot bucura de această călătorie.

             Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grăbiti, pierd repede totul si nu pot obtine plăcere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descoperă fiecare ungher si se bucură de fiecare moment. Ei stiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viată sunt lucruri pentru care merită să plătesti !

Multumim Raluca pentru acest mesaj...

Sursa: http://autovindecarea.blogspot.ro/2013/04/castelul-vietii-tale-poveste-cu-talc.html

5 sfaturi pentru a avea oase puternice la orice varsta

Cheia pentru a avea oase sanatoase nu sta neaparat in administrarea de doze mari de suplimente cu calciu sau medicamente pentru tratarea osteoporozei. Ambele metode, mai degraba iti vor inrautati starea de sanatate, mai ales atunci cand alti factori alimentari sau de stil de viata sunt ignorati. Intotdeauna trebuie actionat asupra cauzei si nu asupra efectului iar preventia este mai buna decat tratarea.

Iata cinci sfaturi pentru a avea oase puternice la orice varsta.

1) Echilibrati-va la nivel hormonal.

Desi oasele sunt compuse in marea lor parte din calciu, acestea nu devin sau nu se mentin tari si sanatoase prin simplul fapt ca turnam in organism suplimente de calciu in fiecare zi. Conform doctorului Al Sears , una dintre principalele cauze pentru slabirea oaselor este de fapt dezechilibrul hormonal. Se pare ca estrogenul, testosteronul, si alti hormoni naturali sunt factori cheie care regleaza sanatatea oaselor.

Doctorul Sears afirma ca la femei estrogenul este principalul hormon care regleaza sanatatea oaselor iar progesteronul controleaza rata cu care aceste oase se reconstruiesc. Insa cel mai puternic hormon in construirea oaselor atat la barbati cat si la femei se pare ca este testosteronul.

Una din cele mai bune metode de a-ti echilibra hormonii in mod natural este sa eviti alimentele bogate in estrogen dar mai ales produsele ce contin substante care imita estrogenul. Acesti xenoestrogeni (xeno = strain in greaca), sunt substante straine corpului dar care imita foarte bine efectul hormonilor in corp. Ei se regasesc in multe din produsele pe care le folosim zi de zi, de la produsele de ingrijire corporola, la plasticele in care ne pastram si ne transportam mancarea.

Limitarea acestor produse este foarte importanta pentru echilibrul hormonal atat la femei cat si la barbati.

2) Consumati alimente bogate in magneziu, zinc, iod si alte microminerale.

Majoritatea oamenilor sunt in mod grav deficienti in minerale importante atat pentru oase dar si pentru echilibrul hormonal de care aminteam mai devreme. Minerale despre care am mai discutat in detaliu precum magneziu, zinc, siliciu sau iod sunt extrem de importante in functionarea optima a organismului.

Alimentele bogate in astfel de minerale sunt verdeturile si algele de mare precum spirulina sauchlorella. Aceste alimente contin si cantitati importante de vitamina C, vitamina K2, fosfor sau brom, care sunt cofactori importanti in asimilarea calciului si in intarirea oaselor.

Este de asemenea foarte important sa se evite o dieta care genereaza acid in organism. Acidul, dupa cum se stie este stins de catre corp folosind calciul din oase. Alimentele acide sunt carnea, lactatele, produsele bogate in zahar rafinat, produsele de patiserie, alimentele prajite, alimentele procesate.

3) Faceti exercitii fizice regulat.

Inactivitatea fizica este un alt contribuitor major si un factor important in pierderea masei osoase sau in slabirea oaselor. Pentru ca organismul tau sa stie ca are nevoie sa produca in continuare mai mult tesut osos, corpul trebuie solicitat. Acest lucru inseamna ca trebuie sa va implicati in mod regulat in activitati care solicita atat oasele cat si muschii corpului, activitati aerobe dar si anaerobe. Acesta presiune functioneaza foarte bine in mod special cand este combinata cu o alimentatie plina de nutrienti necesari formarii si cresterii sanatoase a oaselor si muschilor.

Dr. Sears ne sfatuieste ca este bine sa se faca astfel de exercitii combinate de cel putin doua trei ori pe saptamana. Studiile arata ca simplele activitati precum plimbarea, alergatul, mersul cu bicicleta sau alte sporturi incurajeaza cresterea sanatoasa a oaselor si descurajeaza fracturile. Adevarul este ca exercitiile fizice sunt mereu benefice.

4) Stati la soare.

Daca vitamina D avea parte de aceeasi reclama si promovare precum suplimentele cu calciu, probabil ca osteoporoza, fracturile si alte probleme legate de sanatatea oaselor ar fi fost mult mai rare. Se pare ca Vitamina D este vehicolul principal prin care corpul poate absorbi nu numai claciul dar si fosforul, magneziul, zincul, si alti nutrienti de care organismul are nevoie pentru a construi oase sanatoase.

Multi oameni sunt deficienti in Vitamina D. Printre altele acest lucru inseamna ca sunt deficienti si in alte minerale precum cele amintite mai sus.

Cea mai buna metoda de a obtine vitamina D este expunerea pielii la soare pe o portiune cat mai larga. Incercati sa faceti acest lucru zilnic pentru cel putin 15 minute. Este indicat sa nu folositi nici un fel de protectie solara.

5) Suplimentati cu ierburi si ceaiuri benefice.

Ceaiurile precum cele din coada calului, urzica sau paie de ovaz sunt extrem de benefice pentru oase ele fiind bogate in siliciu. Se stie despre siliciu ca este mineralul care in corp se transforma in calciu. Puteti citi mai multe despre aceste lucuri in articolul : Alchimia frumusetii si mineralul siliciu

Alte plante benefice oaselor sunt ghimbirul, trifoiul rosu, turmeric, Ashwagandha, Yucca, ghiara diavolului, semintele de telina, tataneasa, Gotu Kola, He Shou Wu, Kelp, Ampla, germenii de lucerna.

Sursele pentru acest articol includ:

http://www.alsearsmd.com/calcium-supplements-bones/

http://www.dragonherbs.com/prodinfo.asp?number=137

http://foodfreedom.wordpress.com/2011/07/27/11-herbs-for-strong-bones/

http://www.denverpost.com/food/ci_10711873

http://www.naturalnews.com/038452_healthy_bones_prescription_drugs_trace_minerals.html#ixzz2Qk5juiVw– oase

http://viataverdeviu.ro/5-sfaturi-pentru-a-avea-oase-puternice-la-orice-varsta/

Schimbarea economiei României în ultimii zece ani. Ce modificări a adus criza şi ce va urma?

PONDEREA AGRICULTURII ÎN PIB S-A ÎNJUMĂTĂŢIT ÎN ZECE ANI, INDUSTRIA A AJUNS LA 28%, IAR SERVICIILE NU TREC DE 50%

În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB. 

• Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii cinci ani prin intermediul exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dar industria nu poate să tragă singură economia, potenţialul ei find limitat având în vedere ponderea de 28% din PIB
• Serviciile, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproximativ 50%, şi-au redus contribuţia la PIB în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne, după ce în intervalul 2003-2008 au fost în ascensiune
• Ponderea construcţiilor în PIB a crescut puternic în anii premergători crizei, însă acest sector a fost lovit de recesiune, contribuţia la creşterea economică fiind în declin în ultimii ani, până la 8,6%
• Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, ajungând în 2012 la 5,3%, la jumătate faţă de 2003, însă România a rămas printre ţările UE cu cea mai mare pondere a agriculturii, în timp ce valoarea adaugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii din UE.

Evoluţia structurii economiei româneşti din ultimii zece ani indică o economie emergentă ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, cu un sector al serviciilor încă sub media UE, dar şi o schimbare a structurii dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, ceea ce este benefic şi con­tri­buie la îndeplinirea criteriilor de con­ver­genţă reală spre zona euro, spun analiştii.

Pentru anii următori analiştii antici­pează consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, scăderea pon­derii agriculturii spre 3-4% din PIB şi creşterea activităţilor din servicii peste pragul de 50% din PIB.

În anii care au precedat criza, creşterea eco­nomică s-a bazat preponderent pe con­sum realizat pe datorie, iar ponderea ser­viciilor şi construcţiilor în PIB a urcat, în timp ce contribuţia industriei şi agriculturii a fost în declin.

Serviciile şi construcţiile au fost cele mai lovite de recesiune. Criza a adus de­cli­nul puterii de cumpărare prin scăderea sala­riilor, prin inflaţie, prin de­pre­cierea leu­lui şi scăderea creditării, iar cererea internă s-a contractat sem­nificativ, după cum au re­marcat analiştii.

Agricultura şi-a redus continuu pon­de­rea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012.

Pe de altă parte, în ultimii cinci ani industria şi-a majorat contribuţia la creş­terea economică prin intermediul expor­turilor, care au reuşit să contracareze scăde­rea cererii interne. Industria a ajuns anul tre­cut la 28,4% din PIB, creşterea ponderii nefi­ind surprinzătoare având în vedere per­formanţa bună a acestui sector pe parcursul crizei, susţinută de cererea externă.

Ponderea mare a industriei reflectă şi existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate ce a atras unele relocări de producţie din ţări mai dezvoltate.

„Evoluţia structurii Produsului Intern Brut al României din ultimii ani indică o economie emergentă ce a trecut printr-o fa­ză de supraîncălzire şi acum se reface, fiind susţinută de cererea externă“, spune Vlad Muscalu, senior economist la ING Bank.

Serviciile financiar-imobiliare, comer­ţul, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproape 50%, şi-au redus contribuţia în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne.

Balonul speculativ din imobiliare şi explozia consumului (determinat de ma­jo­rările salariale şi creditarea excesivă) au fost „dezumflate“ de criză, efectele fiind vizibile la nivelul construcţiilor şi comerţului.

Schimbarea structurii economiei, din­spre ramurile cu valoare adăugată mică, pre­cum agricultura, spre ramuri cu valoare adă­ugată mare, cum ar fi serviciile, este un lucru benefic şi contribuie la îndeplinirea criteri­ilor de convergenţă reală spre zona euro, susţine Eugen Sinca, analist-şef la BCR.

„Ocuparea forţei de muncă este în con­tinuare excesivă în agricultură, aici re­gă­sin­du-se 29% din populaţia ocupată a Româ­niei, iar gândirea unor strategii co­eren­te din punct de vedere economic şi so­cial de migrare a forţei de muncă spre in­dustria alimentară, servicii de turism, depo­zitare şi transport al mărfurilor este o prio­ritate. Nu tre­buie uitat faptul că România are în con­tinuare deficit comercial pe seg­mentul pro­du­selor agricole procesate, de apro­ximativ 1,5 miliarde euro pe an, con­tra­­balansat nu­mai parţial de un excedent comercial pe seg­mentul produselor agricole nepre­lucrate, de 600 milioane de euro pe an.“

Creşterea investiţiilor private în in­dus­tria alimentară din zonele rurale devine ast­fel o prioritate majoră, alături de îmbu­nătă­ţi­rea absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură, consideră Sinca.

Dacă analizăm doar structura valorii adău­gate brute (PIB fără impozitele nete pe produs), o importantă modificare se re­marcă în cazul agriculturii, care aproape că şi-a înjumătăţit pon­derea în va­loarea adaugată bru­tă, afirmă şi Flo­rentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank.

Dar, chiar şi aşa, Ro­mâ­nia a rămas printre ţă­rile din Uniunea Europeană cu cea mai ma­re pondere a agricul­turii. Şi, din păcate, valoa­rea adăugată brută dată de agricultură/per an­gajat este mică faţă de alte economii din UE.

În ceea ce priveşte sectorul serviciilor, România este ţara cu una dintre cele mai mici pon­deri ale serviciilor în valoarea adăugată brută, mai spune Cozmâncă.

„Ponderea acestora s-a redus uşor în pe­rioa­da 2008-2011, perioadă ce a inclus şi anii de criză economică globală. Însă, în această perioadă s-au manifestat şi modificări de structură între principale sectoare ale ser­vi­ci­ilor, în special în detrimentul comerţului şi în fa­voarea activităţilor profesionale, ştiin­ţifice şi teh­nice, a activităţilor administrative şi a ser­viciilor suport.“

Atât consumul populaţiei, cât şi consumul administraţiilor publice au fost pe un trend descendent în anii de criză.

Şi investiţiile (formarea brută de capital fix) au fost în declin în perioada 2008-2012 după ce anterior înregistraseră un avans de apro­ximativ 10% ca pondere în PIB.

În ceea ce priveşte schimburile comerciale ex­terne, nu doar exporturile în valoare abso­lu­tă contează, ci şi exporturile nete, fiind im­por­tantă şi dinamica importurilor. Exportul net a avut o contribuţie negativă la PIB anul trecut, de -5,2%, însă în 2008 influenţa negativă era mult mai consistentă, de -13%.

Cine mişcă economia

Economia de piaţă este concepută ca un sistem extrem de dinamic, care este într-un continuu proces de restructurare determinat de schimbările tehnico-economice, sociale şi in­stituţionale. În ultimii douăzeci-treizeci de ani au avut loc modificări structurale în cazul mai multor economii, dinspre sectorul primar – agricultură şi minerit, către sectorul secundar – industrie şi, mai departe, către sectorul terţiar – servicii, după cum au scris economiştii.

Privind evoluţia economiei româneşti în ultimii 23 de ani, se constată că structura ei s-a modificat, influenţată de o serie de factori, pornind de la trecerea de la economia plani­ficată la economia de piaţă, intrarea în Uniu­nea Europeană – ce a necesitat modificări insti­tuţionale şi adoptarea treptată a legislaţiei europene şi a generat noi oportunităţi din punct de vedere comercial, pieţe impor­tante de desfacere, dar şi creş­terea competitivităţii, schim­bări la nivel social, trans­formări tehno­lo­gice, dar şi schimbări ale sistemului financiar la nivel global (inclu­zând criza financiară din perioada 2007-2008), aminteşte Cozmâncă

„Modificările structurale relevă ca­pa­cita­tea economiei de a răspunde noilor ce­rinţe ale pieţelor, noilor tendinţe şi oportunităţi. De aceea, fina­litatea acestor modificări este îmbunătăţirea rezultatelor. În con­trast, inca­pacitatea de a răspunde noilor pro­vocări pe ter­men lung duce la reducerea activităţii eco­no­mice, creşterea şomajului şi alte efecte nefa­vo­rabile pentru economie“, afirmă econo­mistul RBS Bank.

Cum a mers economia în 2012

Anul 2012 s-a „remarcat“ prin producţia agricolă slabă, criza politică internă, declinul investiţiilor străine şi slaba absorbţie a fon­durilor europene, care, suprapuse cu rece­siunea marilor economii europene, au afectat economia României.

Însă, economia României a rămas în 2012 în teritoriul pozitiv datorită influenţei favo­rabile a consumului intern, ajutată şi de majo­rarea salariilor din sectorul public, în timp ce exporturile nete au fost pe minus.

Economia zonei euro a intrat în 2012 oficial în recesiune tehnică, pentru a doua oară în ultimii trei ani, ceea ce a determinat înrău­tăţirea semnificativă a cererii externe pentru exporturi.

Pentru 2013, gigantul american JP Morgan a îmbunătăţit prognoza de creştere economică pentru România de la 1,5% la 1,9%, în timp ce UBS, cea mai mare bancă elveţiană, a anunţat cea mai optimistă prognoză pentru creşterea economică, de 2,8%. Bancherii locali sunt mai pesimişti, majoritatea prognozelor indicând un plus al economiei de 0,5-1,6% în acest an. Iar prognoza oficială a autorităţilor române privind creşterea PIB în 2013 este de 1,6%.

Ce va susţine economia în anii viitori

Pe termen lung, vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB, anticipează analistul-şef al BCR.

„Este important ca această creştere a activităţilor din servicii să fie concentrată în zona serviciilor care pot fi exportate, de tipul turismului, serviciilor inginereşti şi de consultanţă.“

În următorii ani, pe fondul încetinirii con­solidării fiscale şi al revenirii economiei din Europa, ar trebui să vedem o revenire la procesul de convergenţă care să susţină în principal o creştere a importanţei relative a sectorului serviciilor, sector a cărui pondere este de aproximativ 70% în Uniunea Europeană, apreciază şi Muscalu.

Lucrările de infrastructură, care ar trebui să se intensifice în anii următorii, şi dezvol­tarea de parteneriate public-private ar putea să aducă o creştere a contribuţiei sectorului construcţiilor.

Rămâne de văzut dacă, pe termen lung, vom înregistra o tendinţă de scădere a ponderii agriculturii şi o creştere a componentelor care aduc o valoare adăugată mai mare pe produs/serviciu.

După izbucnirea crizei s-au lansat o serie de discuţii legate de schimbarea modelului de creştere economică, având în vedere că supraîncălzirea economiei în anii care au pre­ce­dat criza s-a datorat în principal consumului excesiv, realizat pe datorie.

Una dintre concluzii a fost necesitatea reluării creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România rămâne dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea economiei.

Stimularea consumului a rămas, totuşi, una dintre soluţiile vehiculate frecvent pentru sus­ţi­nerea creşterii economice, în condiţiile în care exporturile nu vor mai putea ajuta PIB-ul ca în anii trecuţi din cauza problemelor cu care se confruntă zona euro – principala piaţă de des­facere pentru produsele româneşti.

Importanţa revenirii consumului şi mai ales a încrederii cumpărătorilor este primul subiect adus în discuţie de numeroşi executivi români.

Însă, pe structura actuală a economiei ro­mâ­neşti, creşterea consumului ar majora im­porturile şi ar duce la deteriorarea defici­tului de cont curent, cum s-a întâmplat în anii de boom economic care au precedat criza.

România nu are cum să se dezvolte fără investiţii străine, fără fonduri europene, după cum au tot amintit autorităţile. Dar investiţiile străine ating minim după minim, în timp ce ab­sorbţia fondurilor europene nu se îmbu­nătăţeşte vizibil.

Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, spunea că România are ne­voie şi de creştere de consum, şi de inves­tiţii, dar important este să nu fetişizăm.

Astfel, creşterea de consum trebuie să fie ancorată în oferta internă, să nu fie ancorată în importuri.

„Avem nevoie de o creştere economică mai echilibrată, care să nu fie bazată numai pe consum ca înainte de criză, ci şi pe investiţii, şi pe exporturi. Nu trebuie să hulim consumul, dar trebuie să fie un consum sănătos“, crede Dumitru.

România are nevoie de măsuri de în­curajare a creşterii PIB, în special de investiţii publice cu valoare adăugată mare. Analiştii au tot repetat că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în capacitatea de redresare a economiei. Iar România are şi o problemă legată de eficienţa cheltuirii banului public.

Principala preocupare pentru economia românească ar trebui să fie creşterea valorii adăugate brute şi focalizarea către sectoarele în care ar putea avea un avantaj competitiv. În acest moment, pentru majoritatea sectoare­lor economice, valorea adaugată brută rapor­tată la numărul de angajaţi este mult mai redusă comparativ cu cea a ţărilor dezvolate din EU, consideră Cozmâncă.

Sursa: zf.ro

 http://2blackjack1.wordpress.com

Floarea vietii

http://2blackjack1.wordpress.com/2013/04/20/floarea-vietii-2/

Biserici in Italia - 3D...superbe ! sa va delectati privirile cu a lor grandoare si splendoare !!!

Pentru acest proiect, elevii au lucrat în Pennsylvania, doi ani. Ei au folosit un aparat de fotografiat cu o rezoluție tridimensională... Munca lor a fost pusa pe internet, spre a o împărtăși cu alții.

În acest fel puteți vedea detalii care, altfel, "cu ochiul liber", nu s-ar fi observat.

Faceți clic pe textul subliniat mai jos. Folosiți butonul stânga al mousului pentru a defila / transfer de spațiu pentru a mări, CTRL, SHIFT.

În colțul din stânga jos al paginii + - pentru a mări / micșora imaginile de pe pereți și alte detalii.

Cappella Sistina Basilica di San Pietro Basilica di San Paolo fuori le Mura Basilica di San Giovanni in Laterano

-- Virgil Calinescu

Sursa: http://autovindecarea.blogspot.ro

IMPORTANTA APEI ALCALINE IN CORP.

 De dr. Ian Blair Hamilton

 

(O lectura de 20 minute poate valora cât 5 ani de viaţă ?) 

Este o întrebare retorică. Cu toţii ştim răspunsul – însă din experienţa mea, singurul moment în care o astfel de

întrebare devine importantă este atunci când oamenilor nu le-au mai rămas aceşti 5 ani de trăit.

 

Adesea se spune că oamenii cheltuiesc pentru sănătate în ultimii 2 ani de viaţă mai mult decât totalul sumei cheltuite în întreaga lor viaţă. Iar experienţa mea confirmă acest lucru.

 

dr. Ian Blair

Nu vreau să pierd timpul spunându-vă cât de dăunător a fost pentru voi să vă neglijaţi propria sănătate. Dumnezeu ştie că noi toţi suntem atât de ‚ocupaţi’ pur şi simplu să supravieţuim în această lume nebună în care de cele mai multe ori sănătatea se află pe ultimul loc, până în momentul în care cedează. La fel ca maşina fiului meu. El nu schimbă niciodată uleiul. Crede că totul durează veşnic. Şi eu credeam asta la 26 de ani.

 

Am fost solicitat de multe ori să scriu despre experienţele mele asupra echilibrului acid/alcalin şi efectele sale asupra sănătăţii.! Astfel vă voi oferi acum teoria mea asupra echilibrului acid/alcalin, iar dacă mă auziţi, eu ştiu că veţi înţelege şi veţi acţiona în spiritul acestui secret fundamental al sănătăţii.

De ce este ”fundamental” echilibrul acid/alcalin? Deoarece arată ce se întâmplă la nivel microscopic în interiorul corpurilor noastre; dincolo de nivelul celular – la nivel atomic. Totul este despre electricitate şi modul în care se crează energie în corpul vostru la nivel atomic. Este despre ce nu se întâmplă, despre ceea ce ar trebui să se întâmple şi despre ce se va întâmpla dacă veţi folosi sugestiile mele. Majoritatea celor cu care stau de vorbă deja ştiu că noi suntem prea acizi din cauza hranei acide, a băuturilor, poluării, stilului de viaţă, stresului... aproape totul duce la creşterea acidităţii, inclusiv urmărirea ştirilor.

Ni se spune că avem nevoie să ne alcalinizăm, dar ce înseamnă de fapt acest lucru? Mulţi dintre noi cred că apa acidă este doar apa care conţine multe minerale acide, iar apa alcalină este doar apa cu multe minerale alcaline – calciu, magneziu, potasiu etc. însă poate exista apă acidă care să conţină atât minerale acide, cât şi alcaline; dar mai multe acide decât alcaline; deci nu este chiar atât de simplu cum credeaţi.

De ce vă explic toate acestea? Pentru că în momentul în care puteţi înţelege aceasta, puteţi începe să aveţi o altă perspectivă asupra sănătaţii proprii şi a celor dragi. Abordarea convenţionala de a alcaliniza apa a fost de a lua apa de robinet, cu sărurile sale acide şi alcaline, şi de a adăuga mai multe alcaline.

Ce este rău în asta? Voi beţi un cocktail chimic pentru a obţine apă alcalină.

În aceste 20 de minute vom trece de acest amănunt.

Să ne imaginăm că avem apă fără minerale, de exemplu apă distilată. Apoi, adăugăm ceva calciu. Acum avem apă alcalină. pH-ul acestei ape a trecut de la pH-ul neutru, 7, la un pH alcalin 8; de 10 ori mai alcalin decât 7. Majoritatea dintre noi am învăţat toate acestea la orele de chimie – în cazul în care nu vă uitaţi pe fereastră aşa cum făceam eu!

 

Ştiţi ce înseamnă pH? Vine din limba franceză şi înseamnă ”per Hydrogen”, care este măsura unei cantităţi de hidrogen dintr-un lichid. Observaţie: nu vorbim de cantitatea de chimicale alcalinizante sau acidifiante dintr-un lichid. Nu, vorbim despre cantitatea de atomi de hidrogen. Chimicalele, sau mineralele reacţionează cu apa pentru a crea atomi de hidrogen.

De ce este atât de important? Hidrogenul este combustibilul nostru, ne alimentează.Hidrogenul ne vindecă. Hidrogenul este cel mai esenţial element nutritiv. Hidrogenul ne oferă forţa vieţii! Iar pH-ul înseamnă cantitatea de hidrogen dintr-un lichid, deci este o unitate de măsură, dacă vreţi, a forţei vieţii disponibile într-un lichid.

Oprirea şi inversarea procesului de îmbătrânire

 

Sang Whang, un cercetător şi inventator coreano-american excepţional, explică foarte bine acest lucru în cartea sa revoluţionară ”Reverse Aging”(Inversarea îmbătrânirii).Sang Whang spune ca apa are memorie (am vazut aceasta în imaginile uluitoare ale cristalelor de apă obţinute de dr. Masaru Emoto şi în lucrările homeopaţilor) şi apoi merge mai departe; el spune că această memorie este exprimată ca energie electrică măsurabilă. Această energie poate fi măsurată în volţi (sau milivolţi, pentru că este foarte mică) şi se poate pierde în timp. Atunci când apa are acest potenţial electric, ea poate produce două forme de atomi de hidrogen.

 

(Sang Whang a fost diagnosticat cu hipertensiune la 56 de ani şi i s-a spus că trebuie să ia medicamente tot restul vieţii. Cartea sa descrie cum a descoperit apa ionizată alcalină, cum a renunţat la medicamente şi la 75 de ani se simte şi arată atât de bine cum aş dori şi eu să fiu la vârsta aceea!)

 

Fiţi atenţi, vă dau informaţii cât se poate de tehnice!

 

În momentul în care apa are energie electrică, aceasta produce 2 forme de atomi de hidrogen. Una este hidrogen cu o sarcină electrică pozitivă (H+). Această apă esten”acidă”. A doua este hidrogenul care se combină cu un atom de oxigen şi devine încărcat negativ. Aceasta este cărămida vieţii însăşi, iar chimic se află sub forma OH-.

 

Un atom de oxigen şi un atom de hidrogen cu sarcină electrică negativă. Asta este apa ionizată. Acum are energie pe care doreşte să o doneze oricărui atom compatibil din corpul vostru. Şi este denumită ”alcalină”.

În ambele forme, aceşti ioni, sau atomi (H+ şi OH-) au acum capacitatea de a precipita reacţii chimice cu alte minerale din apă. Ce legătura are asta cu sănătatea şi longevitatea voastră?

În corpurile noastre nu se întâmplă nimic fără o reacţie chimică. Şi toate reacţiile chimice se produc doar atunci când ”electricitatea” dintre 2 atomi este compatibilă. Astfel putem spune că suntem un organism chimic – prin bunăvoinţa electricităţii.

La nivel molecular, mult dincolo de celule, au loc miliarde de procese de unire şi respingere electrică în fiecare milisecundă a vieţii voastre. Este o adevărată orgie a unităţii şi se întâmplă chiar acum în corpul vostru, s-a întâmplat dintotdeauna şi continuă până când se obţine echilibrul între reacţiile acide şi alcaline şi bătălia între ele.

Şi cine câştigă această bătălie dintre ioni? Acidul, de fiecare dată. Cu toţii ştim că după moarte, acizii încep să descompună corpul. Haide să vă spun ceva: au început acest proces cu mulţi, mulţi ani înainte de moarte. Chiar în acest moment fac acest lucru! Degradând, ruinând, epuizând, arzând, oxidând – totul ca parte naturală a metabolismului nostru.

Deci... viaţa aşa cum o ştim este o ”bătălie” internă dintre atomii încărcaţi pozitiv (ionii pozitivi) şi atomii încărcaţi negativ (ionii negativi). Putem spune – cu mai puţină acurateţe – că viaţa este o bătălie dintre acid şi alcalin, deoarece exact asta înseamnă pH-ul.

pH = echilibru acid/alcalin = ionizare = O.R.P.

 

Întorcându-ne la apă – atunci când există mai mulţi ioni H+ în apă decât ioni OH-, pH-ul va fi acid, iar atunci când sunt mai multi OH- decât H+ este vorba despre apă alcalină. 

Să recapitulăm ceea ce am discutat până acum.

 

* Lichidul acid sau alcalin este măsurat cu ajutorul pH-ului

* pH-ul este o măsură a ionilor H+

* Cu cât sunt mai mulţi H+ într-un lichid, cu atât lichidul este mai acid. 

* Mai mulţi OH-, înseamnă mai alcalin 

* Acid şi alcalin, din punct de vedere electric, înseamnă ioni de hidrogen care sunt încărcaţi cu o sarcină electrică pozitivă sau negativă. 

* Toate procesele chimice din corpul vostru încep şi se încheie în momentul în care sarcina electrică a unui atom se potriveşte cu sarcina electrică a altui atom. Fără electricitate nu se întâmplă nimic. De aceea în corp electricitatea şi chimia sunt unul şi acelaşi lucru. 

Aţi înţeles ceea ce am discutat până acum? Dacă nu, vă rog să recitiţi materialul, pentru că ceea ce urmează în continuare se bazează pe înţelegerea anterioară şi este cheia secretului sănătăţii şi stopării procesului de îmbătrânire.

O.K., deci apa poate conţine ioni de hidrogen. V-aţi familiarizat cu folosirea cuvântului ”ion”? Un ion este un atom cu o sarcină electrică.

Putem să măsurăm pH-ul folosind o hârtie specială, sau un pHmetru electronic. Scala este intre 0 şi 14, pH-ul 7 fiind neutru, nici acid, nici alcalin. Sau putem folosi un ORPmetru care ne spune mai multe. Ne arată O = oxidare sau R = reducere adică Potenţialul donator al unui lichid. Asta înseamnă ORP (Potenţialul Oxidant/Reducător sau Potenţialul RedOx *chimie)

Oxidarea înseamnă capacitatea de a oxida. A distruge, a dezintegra, iar exemplul folosit anterior cu un cadavru este excelent. Acesta se oxidează.

Reducerea nu este la fel de uşor de înţeles. Ştiinţific, înseamnă a dărui, a dona; astfel, dacă un lichid are ”potenţial reducător” acesta are capacitatea de a dona energie corpului.

ORPmetrul măsoară de fapt sarcina electrică a apei şi dacă indică de la zero în sus, este oxidant (acid, un ”tâlhar” ionic). Dacă voltajul este negativ este reducător (alcalin şi un donator)!

Acum putem începe să înţelegem că nu vorbim doar despre alegerea unor alimente şi băuturi alcaline. Noi alegem felul în care ”alcalinizăm” şi ”energizăm”, pentru a mări depozitul nostru de ioni negativi şi a neutraliza atomii încărcaţi pozitiv (ionii pozitivi), acizii din corpurile noastre.

Acum ajungem la nivelul fundamental: folosim apa pentru a aduce această energie în corp.

De ce ar fi atât de bine pentru voi? Observaţi rapid sângele. După cum ştim, sângele are foarte multă apă în el şi conține o cantitate din cele 2 tipuri de apă, acidă şi alcalină. Atunci când sunt mai mulţi ioni alcalini, sub forma OH-, există mai mult oxigen în sânge, disponibil pentru noi ca un combustibil instantaneu pentru viaţă. De fapt, dacă sângele vostru este doar un pic mai alcalin (de la pH 7,3 la 7,45), acesta va conţine cu aproximativ 2/3 mai mult oxigen!

Îmi amintesc primele săptămâni în care consumam apa alcalină; eram ca un copil în ziua de Crăciun; mă trezeam la ora 3 dimineaţa şi căutam cadourile! Aveam atât de multă energie! De îndată ce sistemul a înţeles că avea această nouă porţie de oxigen, i-a dat o utilizare potrivită, folosind surplusul pentru o energie susţinută în timpul zilei.

Este oare posibil ca letargia pe care s-ar putea să o simţiţi să fie doar incapacitatea de a avea oxigenul suficient în sângele vostru? Puteţi să vă imaginaţi efectul unor nivele corespunzătoare de oxigen în sângele unui atlet, sau al unui sportiv?

Câţiva oameni m-au întrebat de ce au atât de multă energie de la suplimentele cu oxigen (Peroxid de Hidrogen,apă oxigenată). Nu este greu să-i identificăm că sunt persoane acide şi fără îndoială acei oameni care s-au simţit energizati de la acele suplimente sunt cu toţii, după părerea mea, blocaţi într-un mod de viaţă acid. 

Eu nu simt nici un fel de energizare de la suplimentele cu oxigen, de unde, am tras concluzia că oxigenul este deja disponibil în circuitul meu sangvin alcalin echilibrat, în timp ce oamenii care simt o energizare (când își administrează suplimente de oxigen) sunt deficienţi, sau acizi. Este logic!

Nu este această informaţie fabuloasă? Sunt atât de recunoscător că am învăţat despre acid/alcalin! Ne-am străduit cu toţii să descoperim cele mai noi suplimente sau remedii miraculoase pentru a ne ‚repara’ sănătatea, când ajutorul real poate fi obţinut folosind substanţa din care noi suntem formaţi cu preponderenţă.

Care este aceasta? Apa!

Noi suntem 70% apă – totuşi am ignorat acest fapt cu desăvârşire! Acum vom vedea cum apa ne poate schimba fundamental. Însă pentru a reuşi trebuie să vă arăt ce se întâmplă într-un corp acid – iar dacă nu faceţi parte dintre acei 1% de oameni care sunt alcalini în mod natural; este vorba despre corpul vostru!!!

Haide să ne imaginăm că am înfulecat un burger uriaş, împreună cu o băutură dulce, pe măsură. Încă din momentul în care se află în gură – neuronii trimit deja semnale spre stomac. Receptorii din gură au măsurat pH-ul mâncării şi (nu mă întrebaţi cum), sistemul vostru nervos i-a comunicat stomacului că gustarea monstruoasă ”se apropie”.

 

Majoritatea oamenilor au impresia că stomacul este un săculeţ cu acid în care burgerul se va dizolva. Nu este adevărat.

Stomacul vostru este un recipient obişnuit să menţină o anumită cantitate de acid; nici prea mult, nici prea puţin – aşa cum este calculat de gură (şi, cred eu, şi de ochi – cu toţii am auzit zicala,”ochii lui sunt mai mari decât stomacul!”)

 

Nu veţi găsi un sac mare cu acid acolo. Veţi găsi un amestec controlat precis, antrenat prin evoluţie să lucreze doar cu cantitatea potrivită de hrană pentru a o digera şi a o lăsa să treacă în intestinul gros pentru absorbţie. Ceea ce nu veţi vedea este bicarbonatul de sodiu care este extras de asemenea din circuitul sangvin, care îmbracă suprafaţa internă a stomacului pentru a-l proteja de acid. Apropo, acidul este livrat în stomac tot din rezervele din sânge, cunoscut ca ”tampon acid”. Dacă mai avem timp vom vorbi şi despre oamenii în vârstă care au o cantitate mai mica de acid, însă acum să urmărim ideea.

După ce aţi înghiţit acest amestec mizerabil, corpul vostru va înțelege că tocmai i s-a administrat ceva cu potenţial ucigaş. Corpul ştie că dacă pH-ul sângelui coboară la valoarea neutră 7, în loc de valoarea sa normală, pH 7,35, veţi intra în comă şi veţi muri.Chiar în acest moment, prin bunăvoinţa Corporaţiilor Fast Food & Drink, corpul vostru a fost inundat cu acizi şi pH-ul sângelui vostru începe să scadă rapid. Suprarenalele voastre ţipă! Ele vă spun că situaţia este înfricoşătoare.

Voi aţi interpretat mesajul ca ‚şocul’ pe care îl aveţi întotdeauna când beţi Coca. De fapt aţi învăţat să iubiţi această senzaţie! 

Suprarenalele sunt primul nostru sistem de avertizare. Ele comunică tuturor sistemelor noastre să oprească totul şi să furnizeze minerale alcaline, sau ioni negativi OH- pentru a neutraliza fluxul acid. Sistemele noastre principale sunt conectate să răspundă deoarece este o chestiune imperativă de supravieţuire. Vă însoţesc încă din Era Paleolitică. Nu digeraţi prânzul în timp ce vă urmăreşte un dinozaur – niciodată nu aţi făcut acest lucru, deoarece aţi învăţat că moartea este rezultatul ambelor scenarii.

Deci ce se întâmplă? Ei bine, ”alerta către toate sistemele” solicită mai întâi pancreasul, pentru că una din sarcinile pancreasului este să secrete lichidul alcalin care neutralizează acizii amestecaţi cu hrana care se procesează acum în stomac. 

Problema reală este că v-aţi format un obicei. Nu numai ca aţi mâncat Burgeri, Cartofi Prăjiţi şi aţi băut Coca la prânz, aţi continuat cu bere, aţi mâncat şi multe glucide din fructe pentru că cineva v-a spus că ar trebui să mâncaţi mai multe fructe, şi v-aţi stresat la muncă. Aţi tâlhărit pancreasul atât de mult timp încât este pur şi simplu l-ați epuizat. Nu mai are nimic de oferit.

De aceea, faza următoare va fi lansarea chemării către ţesuturile corpului va fi: ”Alcalin! Alcalin! Noi nu mai avem rezerve”. De unde să faci rost de alcalinitate, dacă rezervele sunt epuizate? Din oasele și dinții corpului. Plăcerea (sau neglijența) de a ne hrăni acid este un atentat la propriul schelet, de unde se extrage calciul. Acesta este cel mai important motiv pentru care care astăzi Osteoporoza face ravagii în ţările occidentale. 

În continuarea procesului provocat de ingerarea substanțelor acide, pH-ul sângelui coboară periculos de mult, stomacul primește comanda de a opri procesul digestiei pentru a putea utiliza energia disponibilă în scopul neutralizării fluxului acid și realcalinizării corpului. Ca o consecință, încărcătura ingerată ca hrană, este dirijată incomplet procesată către intestinul gros. 

Acest amestec pe jumătate procesat este acid, este plin de cocoloaşe, și el exasperează pancreasul, paznicul intestinului gros, căci el înțelege că situația îl depășește și nu mai poate face față avalanșei. Ceea ce ajunge fortuit în intestinul gros, ca o măsură de avarie,este o încărcătură de deşeuri toxice care năvălesc și cărora sentinela nu le mai poate face față.

Multele situații similare la care este supus intestinul, mențin o aciditate cronică, numită acidoză, cu consecința ei nefastă: constipația. Explicit, constipația apare din cauza faptului că apa din scaune este resorbită în cavitatea abdominală pentru a ajuta la împingerea gunoiului. O altă consecință este îmbolonăvirea vezicii biliare care devine ”leneșă” deoarece este plină de este plină de excremente pietrificate. Pe de altă parte, melanjul acid, arde pliurile absorbante ale pereţilor intestinali, până la punctul în care poate exploda inundând cavitatea abdominală cu mizeria putredă şi acidă a ”gunoiului alimentar” care doar cu câteva ore în urmă era pe un raft într-un fast food ieftin.

Toată această nebunie ”alimentară” converge spre o aciditate excesivă în corp și va fi cauza principală a tuturor bolilor și îmbătrânirii premature.

 

Știţi voi ce este de fapt un radical liber? Este un atom, sau ion de oxigen încărcat pozitiv şi, aşa cum am învăţat, devine un oxidant care dezintegrează, oxidează şi epuizează.

 

Într-un corp perfect lucrurile se desfăşoară perfect. În corpul perfect, oxigenul pozitiv are o utilizare perfectă ca un mic gunoier, deplasându-se şi reacţionând cu gunoiul, toxinele, sau materia în putrefacţie pe care le descompune în componentele lor de bază.

Asta ar fi ceea ce se întâmplă într-un sistem perfect, însă un sistem acid nu este un sistem perfect. Aşa cum am discutat deja, aproape toate sistemele dintr-un corp acid se află în asediu şi funcţionează la un potenţial mult mai redus decât cel pentru care au fost proiectate. Din acest motiv, lucrurile merg rău. În general, sistemele funcţionează mai puțin perfect, din varii motive.

Asta se întâmplă cu sistemul nostru de radicali liberi. Într-o stare de asediu, sau aciditate, el produce prea mulţi radicali liberi, (mai bine mai mulţi decât insuficienţi) iar particulele active avide oxidează tot ceea ce întâlnesc în calea! Nu doar alimentele putrede sau reziduurile, ci şi celulele sănătoase! De aceea oamenii de ştiinţă spun că radicalii liberi ne îmbatrânesc.Ei sunt acizi – încărcaţi pozitiv, acţionând la stimulii acizi, într-un sistem acid.

Cum ar putea ei să lucreze în modul în care au fost concepuţi?

Ce putem face în această situaţie mizerabilă? Vedem reclamele strălucitoare pentru capsulele, tabletele anti-oxidante, sucurile exotice şi altele asemenea şi cheltuim şase, şapte, zece dolari pe zi înghiţindu-le.

 

Ce conţin aceste mici capsule? Conţin substanţe chimice care au în compoziţie ioni de hidrogen donatori (OH-), salvatorii vieţii noastre!

Totuşi ... există o întrebare care mi se adresează tot timpul şi la care voi răspunde acum. 

Este posibil să mă alcalinizez prea mult? 

Apa alcalină nu este încărcată cu minerale alcaline care să continue să vă alcalinizeze când sunt în corp. Este încărcată cu ioni de hidrogen care se unesc cu moleculele încărcate pozitiv din corpul vostru. După care, rolul lor s-a încheiat. Nu am văzut nici o persoană prea alcalină. Alcalinitatea, spre deosebire de aciditate, este gestionată de corp prin eliminare imediată. Consultaţi un medic în cazul în care aveţi probleme de sănătate.

 

Peste 80% din boli omul le... ”bea”. De aceea este foarte importantă calitatea apei pe care o consumăm. Prin consum de apă curată și suficientă, putem neutraliza peste 80% din boli, și întârziem îmbătrânirea.

Hidratarea corectă constituie un proces mult mai complex decât pare la prima vedere. 

Un rol important îl reprezintă şi alcalinizarea. Savantul american Robert Young spune: “Există o singură boală care se numeşte Acidifierea şi un singur tratament numit Alcalinizarea”. Absolut toate procesele fiziologice din organism precum: absorbţia, asimilarea, transportul de substanţe, eliminare, contracţiile musculare, bătăile inimii, etc. – toate au loc, sunt activate în anumite limite ale nivelului de pH. PH-ul sângelui unei persoane sănătoase este de aproximativ 7,4. Acidifierea, ca proces, duce la diminuarea randametului de funcţionare al organismului și este platforma de formare a peste 150 boli. Sursa de bază pentru alcalinizare trebuie să fie apa, deoarece ea constituie 70% din masa corpului, adică marea majoritate a organismului. Scăderea pH-ului duce la tulburări imunitare, iar asimilarea slabă a vitaminelor şi microelementelor, la apariţia bolilor:cardiovasculare, ale articulaţiilor, ale sângelui, inclusiv cancerul. 

Conceptul de Sănătate al Coral Club vă oferă produse pentru menţinerea unui echilibru acido-bazic optim în organism. Astfel de produse precum Microhydrin, Coral-Mine, Hydracel vă ajută să combateţi acidifierea zilnică a organismului, menţin fluiditatea sângelui şi îmbunătăţesc semnificativ drenajul celulelor corpului.

Pe lângă pH -,parametrul de calitate al apei, sunt foarte importante şi potenţialul redox (capacitatea de anti-oxidare), tensiunea superficială şi structura. Structura este un parametru descoperit mai recent, comparativ cu ceilalţi parametri fizico-chimici, dar are o importanţă majoră în mecanismul de asimilare la nivelul membranei celulare. O apă cu structură “amorfă”, nestructurată nu poate fi asimilată de către celulă. De aici apare şi senzaţia de sete chiar şi după consum intensiv de apă necalitativă. Explicaţia este simplă: apa nu se asimilează de către organismul nostru la nivel celular. Apa structurată are forma unui fulg de nea. 

Furnizarea nutrienţilor către celulă: oxigen, apă, hrană, informaţie, precum şi drenajul produşilor de metabolism îi revine sângelui, care în multe mitologii este comparat cu viaţa, întrucât aduce energia necesară menţinerii vieţii. De calitatea sângelui depinde în mod direct cantitatea de nutrienţi, care ajung în celulă, precum şi calitatea  drenării acesteia.  

Sângele vâscos (mai puţin fluid) are capacitate scăzută de transport, pe de o parte, şi, pe de altă parte, predispune organismul la accidente cerebrale, migrene, tensiune arterială, blocaje capilare, varice etc., pe când sângele “subţire” are un coeficient de transport al oxigenului de 7 ori mai mare şi de transport al nutrienţilor - de 3-4 ori mai mare. La rândul său, vâscozitatea sângelui depinde de valoarea pH-lui lichidelor şi hranei din alimentaţia noastră zilnică. Alimentaţia preponderent acidă tinde să diminueze valoarea pH-lui sângelui, ceea ce duce la creşterea vâscozităţii (îngroşarea) acestuia. PH-ul sângelui este un parametru constant, diminuarea lui cu două zecimi poate duce organismul în comă, iar scăderea pH-lui sub 7,0 poate cauza chiar şi decesul. Totuşi, atunci când consumăm 1 litru de băutură carbogazoasă (de exemplu, Cola, cu pH-ul de 2,5) rămânem în viaţă. Mecanismul miraculos de neutralizare a acidului se realizează cu ajutorul elementelor alcaline din corp: sodiul, potasiul, magneziul şi cel mai important - calciul. Acidifierea îndelungată duce la decalcifierea sistemului osos şi calcifierea sistemului cardiovascular, a articulaţiilor, ţesuturilor moi, cauzând, în cele din urmă, osteoporoză, artrită, calculi renali, biliari, ateroame etc.

 

O celulă este atacată de radicalii liberi de 10.000 ori pe zi. Aceste atacuri pot duce la dereglarea ireversibilă a membranei celulare, cauzând afecţiuni oncologice. „Microhydrin” este un puternic antioxidant care inhibă în mod activ acţiunea radicalilor liberi şi protejează în mod eficient organismul împotriva celor mai agresivi dintre ei. Consumul produsului posedă numeroase efecte pozitive şi anume: sporirea rezistenţei şi capacităţii de muncă, întărirea imunităţii, împiedicarea îmbătrânirii premature, încărcarea organismului cu un puternic aflux de energie. Inhibând în mod activ acţiunea radialilor liberi, produsul „Microhydrin” împiedică oxidarea celulelor sănătoase şi restabileşte în organism mediul alcalin favorabil, contribuind la saturarea intensă a sângelui cu oxigen. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că în mediu alcalin oxigenul este mai bine şi mai repede absorbit de către celulă, îmbunătăţindu-se, prin urmare, hrănirea celulelor şi schimbul de substanţe. De aceea, pentru întărirea organismului, este extrem de importantă creşterea nivelului de oxigen în sânge. Produsul îmbunătăţeşte, de asemenea, proprietăţile biologice şi tensiunea superficială a lichidului intercelular sănătos, ceea ce duce la creşterea substanţială a hidratării celulelor şi a capacităţii lor de a absorbi mai bine substanţele nutritive.

 

Cu stima,

 

De la: Tudor Marin <marin_tudor56@yahoo.com> 19 Aprilie 2013

 

 (pentru conf. C.M.)

Sursa: http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro