RUSIA AMENINTA CA VA ATACA CU RACHETE SCUTUL EUROPEAN !! ROMANIA AR TREBUI SA NU IGNORE MESAJUL LUI MEDVEDEV !

Iata ca dupa numai cateva zile de la amenintarea Sefului de Stat Major al Rusiei fata de sansele crescute a unui razboi la granitele sale ,presedintele Dmitri Medvedev lanseaza o amenintare fara precedent.Atunci cand am spus ca seful armatei Ruse s-a referit si la Romania ,avertizand chiar cu razboiul nuclear,unii din cititorii mei s-au grabit sa-mi spuna ca am luat-o razna…Iata ca acum nu mai este nimic neclar.Rusia ameninta DIRECT toate tarile europene care sunt implicate in proiectul scutului anti-racheta ,aici fiind in primul rand Romania,Spania,Polonia dar si Turcia.

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a îmbrăţişat miercuri retorica violentă a Războiului Rece ameninţând că va distruge, dacă va fi necesar, scutul american antirachetă pe care SUA plănuiesc să-l instaleze în Europa.

Rusia ar putea lansa atacuri cu rachetă asupra unor state membre UE, precum Polonia, România şi Spania, sau membre NATO, precum Turcia, dacă pune în practică ameninţările fără precedent proferate miercuri de preşedintele Dmitri Medvedev pe tema scutului antirachetă, scrie Daily Telegraph, citat de NewsIn.
Preşedintele rus Dmitri Medvedev a îmbrăţişat miercuri retorica violentă a Războiului Rece ameninţând că va distruge, dacă va fi necesar, scutul american antirachetă pe care SUA plănuiesc să-l instaleze în Europa. Potrivit Daily Telegraph, această retorică – ce aduce perspectiva lănsării unor atacuri cu rachetă din partea Rusiei asupra Poloniei, României, Spaniei sau Turciei – ar putea fi cea mai serioasă lovitură dată relaţiei SUA-Rusia de la când a venit la putere preşedintele Barack Obama.
“Am însărcinat forţele armate cu alcătuirea unor planuri pentru a distruge sistemele de informaţii, comandă şi control ale scutului antirachetă (SUA/NATO – n.r.)”, a spus preşedintele Medvedev într-o declaraţie de o duritate fără precedent, care intervine cu câteva săptămâni înainte de alegerile pentru Duma de Stat a Rusiei şi cu câteva luni înainte ca actualul şef de la Kremlin să se retragă în favoarea premierului Vladimir Putin. Astfel de declaraţii ar fi fost, de altfel, caracteristice mai degrabă acestuia din urmă. În timpul precedentei sale şederi la Kremlin, relaţia ruso-americană a cunoscut tensiuni fără precedent de la Războiul Rece.
Pe de altă parte, declaraţiile lui Medvedev au apărut după ce în ajun Statele Unite anunţaseră că vor înceta să mai aplice prevederile Tratatului privind Forţele Convenţionale în Europa (CFE) în relaţia cu Rusia. Cu alte cuvinte, SUA vor înceta să mai informeze partenerul rus despre armamentul convenţional. Gestul SUA a fost urmat, miercuri, de cel al altor 14 state membre NATO semnatare ale tratatului CFE.
Rusia a impus un moratoriu unilateral Tratatului CFE încă din decembrie 2007, în timpul preşedinţiei lui Putin, sub pretextul îngrijorării legate de expansiunea spre est a NATO, de instalarea scutului american antirachetă în Europa sau chiar de folosirea de către forţele americane a bazei de la Mihail Kogălniceanu.
“Partenerii noştri din NATO nu arată deocamdată niciun fel de disponibilitate de a lua în considerare îngrijorările noastre legate de arhitectura scutului european antirachetă, ceea ce ne convinge că planurile lor sunt îndreptate împotriva Rusiei”, a declarat, miercuri, preşedintele Dmitri Medvedev. Ridicând şi mai mult miza, remarcă Daily Telegraph, liderul de la Kremlin a spus că anxietatea Rusiei este atât de mare, încât îşi rezervă dreptul de a revoca tratatele în vigoare privind controlul armelor nucleare (START) şi de a ieşi de la negocierile pentru noi tratate în domeniu.
Casa Albă i-a dat imediat replica lui Medvedev, anunţând că Washingtonul nu îşi va modifica sub nicio formă planurile. “În niciun fel nu vom limita sau modifica planurile noastre de desfăşurare în Europa”, a declarat Tommy Vietor, purtător de cuvânt al Consiliului pentru Securitate Naţională. “Am explicat pe multiple canale oficialilor ruşi că sistemele de apărare antirachetă pe care intenţionăm să le desfăşurăm în Europa nu ameninţă şi nu pot ameninţa apărarea disuasivă strategică a Rusiei”, a completat oficialul american.
Scutul faţă de care Rusia obiectează atât de ferm este destinat să doboare rachete venind dinspre state imprevizibile precum Iranul, dar va fi operaţional abia peste câţiva ani. Turcia, Polonia, România şi Spania au fost de acord să se alăture unei versiuni “mai diluate” decât cea a controversatului plan propus iniţial de fostul preşedinte George W. Bush.
Kremlinul a respins însă asigurările date de SUA şi iniţial a cerut – dar a fost refuzat – ca Rusia să fie partener egal în acest proiect, reaminteşte Daily Telegraph. În practică, aceasta ar fi însemnat ca Rusiei să i se fi dat aşa-zisul drept de acces la “butonul roşu”, ceea ce i-ar fi permis armatei ruse să aibă un cuvânt de spus în faza operaţională – când şi dacă o rachetă să fie doborâtă. A acorda fostului inamic al Americii din perioada Războiului Rece un drept atât de important într-un sistem militar sensibil a fost considerată la Casa Albă o condiţie inacceptabilă, dar Washingtonul a încercat să atenueze orgoliul rănit al Rusiei oferindu-i un schimb detaliat de informaţii despre sistem, scrie publicaţia britanică. Rusia a respins asemenea oferte şi acum cere garanţii juridice de la Washington că noul sistem nu va fi folosit niciodată împotriva sa.
Detaliind o lungă listă de paşi militari concreţi pe care îi va face ţara sa, Medvedev a ameninţat şi cu o serie de contramăsuri politice pe care, dacă le va aplica, vor duce relaţia Rusiei cu Occidentul înapoi în Războiul Rece, notează Daily Telegraph..
Printre măsurile pe care Medvedev spune că le-a ordonat se numără extinderea razei de ţintire a rachetelor nucleare strategice ruse, instalarea unui sistem de avertizare timpurie în enclava rusă Kaliningrad, reechiparea arsenalului nuclear rus cu noi focoase care ar fi capabile să penetreze scutul antirachetă din Europa. Dacă va fi necesar, Rusia va desfăşura în Kaliningrad – enclava care are graniţe cu Polonia şi Lituania – rachete Iskander, care au raza de circa 500 de kilometri. Aceleaşi rachete ar putea fi desfăşurate şi în sudul Rusiei, în apropiere de Georgia şi Turcia, a menţionat preşedintele rus.
Acuzând SUA că ignoră îngrijorările ruse şi prezintă totul ca un fapt împlinit, Medvedev a avertizat că nu va sta cu mâinile în sân. Kremlinul nu va sta să se uite cum Washingtonul construieşte un sistem antirachetă ce ar putea modifica echilbrul armelor nucleare în favoarea Americii. “Nu vom fi de acord să luăm parte la un program care, într-o perioadă relativ scurtă de timp, în 5, 6 sau poate 8 ani, va fi capabil să ne slăbească potenţialul disuasiv (nuclear)”, a avertizat liderul de la Kremlin.
Politicienii din opoziţia rusă apreciază că retorica neobişnuit de dură a lui Medvedev este o încercare de a atrage voturile naţionaliştilor înainte de alegerile parlamentare de luna viitoare, prin exploatarea ideii unui duşman extern. “Uită că tocmai cursa înarmării a dus la colapsul Uniunii Sovietice”, a comentat liderul opoziţiei, Boris Nemţov.
VEZI SI  CATRENELE LUI NOSTRADAMUS: RUSIA VA ATACA ROMANIA!
SURSA

Sursa: Secretele Sistemului

Pe 11 septembrie 2001 armata americana se pregatea pentru simularea unui razboi nuclear …

Iata ce aflam din articolul On 9/11, the U.S. Military Was Preparing for a Simulated Nuclear War:

9/11 Blogger
20 noiembrie 2011

Data de 11 septembrie 2001 este cunoscută ca şi ziua în care SUA a suferit cel mai cumplit atac terorist. Ceea ce este mai puţin cunoscut este că în această zi, forţele armate americane se pregăteau pentru simularea unui război nuclear, simulare care era inclusă în exerciţiile de antrenament ale armatei. Exerciţiile anuale de antrenament ale Global Guardian[1], Vigilant Guardian[2], Centrului de Comandă al Apărării Aerospaţiale Nord-Americane (NORAD – North American Aerospace Defence Command) şi Centrului Strategic de Apărare al SUA (Stratcom) au fost programate să desfăşoare un “război aerian simulat”, “război nuclear total”, “război nuclear fictiv” şi “instrucţie de tip Armaghedon”.

Nu au existat încercări care să investigheze în întregime aceste exerciţii şi efectele pe le-au avut asupra reacţiei armatei în atacurile din 11 septembrie. Dar sunt dovezi care arată că aceste antrenamente militare au creat cel puţin confuzie: nu s-a mai făcut diferenţa dintre “lumea reală” şi “atacul simulat”. Exerciţiile de antrenament au reprezentat un factor al problemelor de comunicare pe care personalul armatei le-a avut în acea zi. Alte dovezi indică faptul că acţiunile prezentate drept reacţii la atacurile teroriste au fost asociate cu execiţii-acţiuni de tip: ridicarea nivelului de alertă al serviciilor militare americane la Defcon 3[3] şi “închiderea uşilor din buncăr”[4] din Centrul de Operaţiuni al NORAD situat în Munţii Cheyenne, Colorado. Există dovezi că execiţiile militare „de tip Armaghedon” au avut loc în timpul atacurilor din 11 septembrie, însă nu se cunosc detalii.

APĂRĂTORII AERIENII AI AMERICII AU FOST PUŞI SĂ LUPTE PE 11 SEPTEMBRIE “ÎNTR-UN RĂZBOI AERIAN SIMULAT”

Poate, cel mai important exerciţiu de luat în considerare este cel al NORAD, numit “Vigilant Guardian”. Se impune o examinare atentă a acestui exerciţiu datorită rolului crucial pe care NORAD l-a jucat în răspunsul la atacurile din 11 septembrie.

NORAD este organizaţia militară responsabilă cu monitorizarea şi apărarea spaţiului aerian al SUA. NORAD a fost înfiinţată în timpul Războiului Rece pentru a proteja spaţiul aerian nord-american împotriva atacurilor nucleare venite dinspre Uniunea Sovietică. Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne, Colorado (CMOC), acolo unde numeroşi angajaţi sunt implicaţi în exerciţiul “Vigilant Guardian” a fost descris de BBC drept “centrul forte al sistemului aerian de apărare nord-american”.[5] Rolul acestui centru, potrivit Toronto Star (cel mai important ziar din Canada), a fost “să îmbine fiecare parte critică de informaţii pe care o deţine NORAD într-o analiză selectivă, clară şi succintă.”[6]

Sectorul de apărare aeriană al NORAD (NEADS) din Roma, New York, care a participat la acest exerciţiu militar, a fost responsabil pentru coordonarea reacţiei armatei la deturnările din 11 septembrie. [7]

Vigilant Guardian, descris ca “exerciţiu de antrenament în stilul Războiului Rece”, a fost ţinut anual de către NORAD. Acest exerciţiu de antrenament a fost programat să se desfăşoare pe o perioadă de 2 săptămâni. În timpul atacurilor din 11 septembrie, exerciţiul militar era în desfăşurare de câteva zile.[8] Toate unităţile NORAD, inclusiv cele subordonate, au participat în acea zi la simulare.[9] Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne al NORAD şi-a implicat toţi angajaţii în exerciţiul militar; 50 de membri din conducere s-au aflat la Centrul de Management al Luptei (Battle Management Center).[10]

Potrivit lui Ken Merchant, managerul din cadrul NORAD care a proiectat exerciţiile militare, Centrul Naţional Militar de Comandă (NMCC) de la Pentagon  – care a jucat deasemenea un rol cheie în reacţia armatei la atacurile din 11 septembrie – a contribuit periodic la exerciţiile NORAD. De aceea, cu siguranţă, Centrului Naţional de Comandă Militară i s-a stabilit un rol în “Vigilant Guardian” din 11 septembrie.

EXERCIŢIUL SIMULAT DREPT “RĂZBOI NUCLEAR TOTAL” ÎMPOTRIVA RUSIEI

Detalii complete despre Vigilant Guardian nu sunt cunoscute, dar au existat numeroase surse care arată implicaţiile acestui exerciţiu militar. Prima carte a forţelor aeriene americane care s-a referit la atacurile din 11 septembrie a descris Vigilant Guardian drept “război aerian simulat” şi “exerciţiu de apărare aeriană ce simulează un atac asupra Statelor Unite.”[11] A fost “o tranziţie către un exerciţiu de comandă al operaţiunilor din timpul războiului”, potrivit paginii de informare pentru participanţii la exerciţiu.[12] Ken Merchant a numit Vigilant Guardian exerciţiu de “război nuclear total”.[13]

Potrivit Denver Post, Vigilant Guardian ar fi implicat “scenarii previzionate, de la relaţii diplomatice tensionate la un război artificial care se îndrepta fără doar şi poate spre un conflict nuclear.”[14]

Locotent-colonel William Glover, comandantul Centrului de Averizare Aeriană al NORAD, a spus că Vigilant Guardian a implicat “simularea unui război” cu “atacuri din exterior, bombardiere sovietice lansate asupra SUA, atacuri cu rachete de croazieră.”[15]

Raportul Comisiei 11 septembrie a spus că exerciţiul “a urmărit un atact cu avioane de bombardament dinspre fosta Uniune Sovietică.”[16] Potrivit lui Merchant, acest exerciţiu militar a inclus “un răspuns cu avioane de bombardament şi cu atacuri cu rachete balistice intercontinentale”.[17] Pentru Vigilant Guardian, inamicul fictiv era Rusia.[18] Merchant a spus Comisiei 11 septembrie că “NORAD trebuia să folosească Rusia în exerciţiile sale la nivel strategic, din moment ce nicio altă ţară nu reprezintă o ameninţare atât de mare ca Rusia la adresa aptitudinilor şi responsabilităţilor NORAD.”[19]

EXERCIŢIUL MILITAR A INCLUS ŞI DETURNĂRI SIMULATE

Nu sunt cunoscute detalii complete despre scenariile care au fost programate pe 11 septembrie. Unele detalii au fost însă, dezvăluite. Vanity Fair  a spus că intenţia Vigilant Guardian a fost “de a elabora diferite scenarii” pentru 11 septembrie, “inclusiv, o deturnare simulată de tip tradiţional în care criminalii motivaţi politic pun stăpânire pe un avion, aterizează pe o insulă cum ar fi Cuba şi cer adăpost.”[20]

Jeff Ford, locotenent-colonet la Forţele Aeriene care a lucrat în perioada atacurilor din 11 septembrie pentru Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne, Colorado, şi-a amintit că simularea implica “exerciţii aeriene şi exerciţii scrise care să reacţioneze la … indiferent dacă ar fi un avion necunoscut pe care noi îl interceptăm sau orice altceva.” Potrivit lui Ford “marele eveniment al acelei zile a fost bombardierul B-1 care a decolat de la baza aeriană Fairchild (din Statul Washington) şi a zburat deasupra Pacificului.”[21]

EXERCIŢIUL MILITAR ‘GLOBAL GUARDIAN’ A TESTAT ABILITATEA STRATCOM DE A LUPTA ÎNTR-UN RĂZBOI NUCLEAR

Celălalt exerciţiu major care a simulat un război nuclear despre care se ştie că a avut loc pe 11 septembrie a fost Global Guardian. Acest exerciţiu anual a fost condus de Stratcom care este “singurul centru de comandă al armatei americane, responsabil pentru pregătirea de zi cu zi a forţelor nucleare.”[22] Întocmai ca Vigilant Guardian, Global Guardian a fost programat să se desfăşoare pe o perioadă de 2 săptămâni. În timpul atacurilor din 11 septembrie, exerciţiul militar era în desfăşurare de câteva zile.[23] Global Guardian a fost de fapt ţinut “în cooperare cu” un număr de alte exerciţii militare, printre care şi Vigilant Guardian.[24] Ken Merchant a spus Comisiei 11 septembrie că exerciţiul militar “a fost coordonat împreună cu Vigilant Guardian, astfel încât abilităţile de ofensivă ale Stratcom şi abilităţile de defensivă ale NORAD să fie antrenate.”[25] Global Guardian, potrivit un raport oficial asupra exerciţiului militar, a fost proiectat “să antreneze Stratcom şi forţele de sprijin în timpul unei situaţii de criză simulate, să valideze procedurile de luptă din război şi să verifice relaţiile de comandă.”[26] Analistul militar, William Arkin a descris acest exerciţiu militar drept “un joc nebunesc care a implicat foarte multe conflicte regionale care au dus la un război nuclear global.”[27] Scopul acestui exerciţiu, potrivit Omaha World-Herald (cel mai important ziar din Nebraska), a fost testarea “abilităţii Stratcom de a lupta într-un război nuclear”.[28] Un reporter a afirmat că antrenamentul ar implica America “într-un război nuclear fictiv” şi ar testa “răspunsul la un atac fictiv venit din partea unei alte naţiuni.”[29] Adversarul care a pregătit aceast atac nuclear asupra Statelor Unite a fost o naţiune fictivă, mascată, numită “Slumonia”, o mică putere nucleară în nord-estul Asiei.[30]

SUBMARINE, BOMBARDIERE ŞI SUTE DE ANGAJAŢI AU PARTICIPAT LA GLOBAL GUARDIAN

Numeroase unităţi militare au participat la Global Guardian în septembrie 2001.[31] În jurul Statelor Unite şi în afara ţărmurilor SUA, bombardiere, rachete şi submarine au fost implicate, urmând ordinele venite de la buncărul de comandă al Stratcom, baza forţelor aeriene Offutt din Nebraska.[32] La fel ca şi Offutt, au participat şi alte baze aeriene din jurul SUA care au fost implicate în exerciţiul militar din 11 septembrie (inclusiv Barksdale, Minot şi forţele aeriene Whiteman) alături de “zeci de avioane şi sute de angajaţi.[33]

“Celălalt sprijin” pentru antrenament a fost asigurat de către personalul de la Pentagon, Tabăra H. M. Smith din Hawaii, Baza forţelor aeriene Peterson din Colorado, Baza forţelor aeriene Vandenberg din California, Baza forţelor aeriene Scott din Illinois şi Centrul de Operaţiuni al NORAD din Muntele Cheyenne.[34]

Potrivit lui William Arkin, numeroşi specialişti şi lideri ai armatei au participat la antrenamentele Global Guardian, inclusiv persoane din biroul Secretarului Apărării şi din biroul Şefului Statului Major, aşa că, cel mai probabil, acesta a fost motivul pentru care Global Guardian a avut loc în septembrie 2001.[35]

STRATCOM A FOST LA NIVEL CRESCUT DE ALERTĂ, AVIOANELE “SIMULAU ROLURILE PE CARE LE AU ÎN RĂZBOI”

Amiralul Richard Mies, în acea perioadă comandat şef al Stratcom, a descris modul în care Global Guardian a procedat în timpul atacurilor din 11 septembrie. El a spus că Stratcom a fost “pregătit să răspundă unui potenţial atac venit din partea unui posibil adversar… Am avut servicii de informaţii care ne-au spus că adversarii erau pregătiţi să ne atace.” Stratcom şi-a poziţionat forţele “pentru a fi pregătite să-i ofere preşedintelui posibilitatea de a răspunde în mai multe feluri. Sistemele noastre de comandă şi control care, în timp de pace, nu sunt atât de mult în alertă, în timpul atacurilor s-au aflat la un nivel de alertă mult mai ridicat şi am avut câteva avioane (avioane cu oameni la bord, controlate de noi) care au fost implicate în simulare.” Pregătirile în derulare din cadrul exerciţiului au inclus “ridicarea nivelului de pregătire la un nivel înalt de disponibilitate”, “pregătirea bombardierelor pentru un posibil atac, dacă era cazul” şi “pregătirea submarinelor din port pentru a ieşi în larg.”

Mies a adăugat: Global Guardian a implicat “multe elemente care sunt, până la urmă, comanda nucleară şi sistemul de control care vin în sprijinul urgenţei naţionale.” Global Guardian a inclus un “exerciţiu pentru secretarul apărării” şi un “exerciţiu pentru preşedinte”.[36] Printre obiectivele exerciţiului au fost răspândite şi “decizii ale preşedintelui cu caracter nuclear… pentru forţe” şi pregătirea şi emiterea de directive ale Autorităţii Naţionale de Comandă (National Command Authority), aşa că, cel mai probabil, au fost implicaţi participanţii care au acţionat în calitate de preşedinte şi secretar al apărării.[37] (Autoritatea Naţională de Comandă se referă în mod unitar la preşedinte şi la secretarul apărării.)

ECHIPAJELE AU ÎNCĂRCAT ARME NUCLEARE REALE ÎN BOMBARDIERE

La Baza forţelor aeriene Barksdale din Louisiana, potrivit jurnaliştilor Eric Schmitt şi Thom Shanker, în dimineaţa din 11 septembrie, echipajele din avion care au luat parte la exerciţiu “au scos bombe nucleare şi rachete de luptă din depozitele bine păzite şi le-au încărcat în B-52”. A fost adevărat. Au fost folosite arme nucleare reale, dar “nu au fost încărcate”.[38] Publicaţia American History a descris scena: “Chiar dacă a fost numai un exerciţiu, oamenii din centrul de comandă au fost tensionaţi, fiecare a acţionat ca şi cum avioanele vor lansa în curând bombardamente, în loc să stea în repaus pe pistă.” Apoi, la 9.00 fix “o alarmă s-a auzit în toată baza militară iar echipajele au alergat să ajungă la avioane.” După ce ştirile au anunţat atacurile teroriste din New York, comandantul şef al bazei “a finalizat exerciţiul, dar a lăsat avioanele încărcate cu arme şi combustibil acolo unde erau.”[39]

Deasemenea, ca parte din Global Guardian, 3 avioane E-4B de la Centrul Naţional de Operaţiuni Aeriene (National Airborne Operations Center)  care se aflau la Baza forţelor aeriene Offutt, au fost ridicate în aer pe 11 septembrie. Avionul E-4B poreclit şi “Doomsday” (Judecata de Apoi) în timpul Războiului Rece, este o versiune militarizată a avionului 747-200. Este dotat cu un echipament avansat de comunicaţii şi în momente de urgenţă naţională poate acţiona ca post de comandă alternativă de la care oficialii guvernamentali îşi pot direcţiona forţele, emite dispoziţii de război şi coordona acţiunile autorităţilor civile. Chiar şi după finalizarea antrenamentului Global Guardian, cele 3 avioane E-4B au rămas în aer.[40]

COMANDANTUL FORŢELOR AERIENE S-A GÂNDIT CĂ PRIMUL ATAC A FOST O SIMULARE

Aceste trei exerciţii militare care au avut loc în dimineaţa de 11 septembrie au ridicat numeroase întrebări. După cum a notat şi Omaha World-Herald, faptul că Global Guardian a fost “în plină desfăşurare” în momentul în care Statele Unite au fost atacate, a fost “cel puţin o coincidenţă stranie”.[41]

Trebuie să cercetăm modul în care personalul militar cu experienţă a fost trecut prin momente de confuzie, pentru că atunci atacul simulat asupra Americii a coincis cu atacul real. Ştim deja că au existat momente de confuzie în timpul antrenamentului. De exemplu, când locotenent-general Thomas Keck, comandantul celei de-a opta forţe aeriene de la Baza Forţelor Aeriene din Barksdale, care a monitorizat antrenamentul Global Guardian, a fost informat că un avion a lovit World Trade Center, el s-a gândit iniţial că era vorba despre o simulare. Aşa că, i-a spus ofiţerului care l-a informat: “Nu în modul ăsta acţionezi într-o simulare! Atunci când aplici un scenariu, spui “Domnule, aceasta este un exerciţiu”, şi apoi îmi dai informaţia.” În plus, se pare că unii aviatori de la Barksdale care au participat la antrenament, au fost vag conştienţi că situaţia era reală. American History a arătat că după ce Global Guardian a încetat, echipajele bombardierelor B-52 ştiau doar “că ceva foarte grav se petrecea şi că lor nu li se ordonase să aterizeze.” Chiar şi după-amiază, mai târziu, aceşti aviatori au auzit doar “rapoarte scurte despre atacurile din New York şi Pentagon.[42]”

EXERCIŢIUL MILITAR A INCLUS ŞI SIMULAREA DE COMUNICAŢII ÎNTRERUPTE

Trebuie să vedem dacă aceste acţiuni incluse în exerciţiile de instruire au afectat liniile de comunicaţii care erau atât de importante în asigurarea unui răspuns imediat la atacurile teroriste. Sunt dovezi care arată că într-adevăr aşa s-a întâmplat. De exemplu, unul dintre obiectivele Global Guardian din septembrie 2001 era “simularea întreruperilor dintre punctele NC2 (control şi comandă nucleară) care cereau rute alternative pentru menţinerea conectivităţii.” Alt obiectiv a fost ca participanţii să “determine impactul operaţional pentru simularea C4I (întrerupererea punctelor de comandă, control, comunicaţii, computere şi informaţii secrete).” Raportul oficial asupra antrenamentului militar nu a specificat faptul că au fost implicate şi aceste “întreruperi C4I”.[43]

În mod sigur, aceia care lucrau la Centrul de Operaţiuni al NORAD şi care au participat la antrenamentele Vigilant Guardian au exprimentat multe probleme de comunicaţie. William Glover şi-a amintit că în timpul atacurilor din 11 septembrie: “prima dată, ştii, te gândeşti la dificultatea situaţiei, dar nu ştii de fapt ce se petrece.”[44]

Generalul Rick Findlye, directorul de operaţiuni al NORAD, a comentat: “Nu pot să vorbesc pe şleau, dar am trăit în acea dimineaţă într-o lume imaginară, aşa că nu am ştiut ce se întâmplă de fapt în realitate.”[45] Şi loctotent-colonel Steven Armstrong, şeful de planificare militară al NORAD, s-a plâns că atât el cât şi colegii săi “se aflau într-un spaţiu gol, lipsit de informaţii şi căutau orice i-ar putea ajuta.” El a spus: “Toate informaţiile pe care le-am primit în acele momente au fost doar de la televizor.”[46]

Cauzele acestor “lipsuri de informaţii” ar trebui cu certitudine investigate. S-ar putea oare să fie rezultatul, cel puţin parţial, a unui atac asupra sistemelor de comunicaţii ale armatei, atac care a fost de fapt inclus într-unul sau în mai multe exerciţii militare din acea zi?

S-a anunţat că acţiunile din 11 septembrie au fost răspunsuri la atacuri teroriste, dar dovezile indică faptul că aceste răspunsuri militare au fost de fapt incluse în antrenamentul militar, sau cel puţin înţelese de cei din armată ca parte a antrenamentului militar.

Două dintre aceste acţiuni descrise mai sus sunt: închiderea uşilor buncărului din Centrul de Operaţiuni al NORAD situat în Munţii Cheyenne, Colorado şi ordinul de a ridica nivelul de alertă al armatei la Defcon 3. Dacă aceste acţiuni au avut legătură cu antrenamentele care s-au desfăşurat în acea zi, atunci vor apărea şi mai multe întrebări. Şi confuzia va fi şi mai mare pentru că exerciţiile militare au continuat chiar şi după ce era evident că SUA a suferit un atact terorist major.

DE TEAMA UNUI ATAC NUCLEAR, NORAD A ÎNCHIS UŞILE CARE PROTEJAU CENTRUL DE OPERAŢIUNI

În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, uşilor groase de oţel ale Centrului de Operaţiuni al NORAD situat în Munţii Cheyenne, Colorado au fost închise pentru prima dată în 35 de ani de când a fost înfiinţat Centrul.[47] Cele două uşi au o grosime de 92 de centimetri şi cântăresc 25 de tone.[48] Uşile buncărului au fost proiectate să izoleze Centrul de Operaţiuni pentru a-l proteja de un atac nuclear.[49] Nu se cunoaşte ora exactă la care uşile au fost închise, deşi un documentar BBC a dezvăluit că este vorba de ora 10.15.[50] Motivul pentru care uşile buncărului au fost închise este neclar. Multe rapoarte indică faptul ca uşile au fost închise ca răspuns la informaţiile pe care Centrul de Operaţiuni al NORAD le-a primit şi anume, un avion despre care s-a crezut în mod eronat că a fost atacat şi deturnat către Munţii Cheyenne. [51]

Oricum, aşa cum a arătat şi Regina Leader-Post (ziar din Canada) “Protejat de 793 de metri de granit, centrul de comandă al NORAD şi sute de angajaţi îmbrăcaţi în costume verzi de zbor se aflau de fapt în cel mai sigur loc din America de Nord.”[52] Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne era protejat împotriva unui posibil accident aviatic ce putea să aibă loc în munţi. Mai mult chiar, uşile buncărului sunt poziţionate la capătul tunelului, la aproximativ 536 de metri.[53] Închiderea uşilor a fost o acţiune inutilă ce a avut ca scop protecţia împotriva unei ameninţări aviatice şi asta pentru că un avion cu greu ar fi putut străbate tunelul ce duce spre intrarea în Centrul de Operaţiuni. Generalul de Brigadă, Jim Hunter, vice-comandat al Centrului de Operaţiuni la data de 11 septembrie, a comentat asupra lipsei pericolului, spunând: “Ar fi putut direcţiona linii aeriene înspre munte în acea zi.”[54]

UŞILE BUNCĂRULUI AU FOST ÎNCHISE ÎN TIMPUL EXERCIŢIULUI

Merităm să luăm în considerare următorul fapt: dacă a existat un alt motiv, atunci de ce uşile au fost închise? Închiderea uşilor făcea oare parte tot din exerciţiul militar? Vigilant Guardian şi Global Guardian au implicat simularea unui război nuclear. Şi din moment ce uşile buncărului au fost proiectate să protejeze Centrul de Operaţiuni împotriva unei lovituri nucleare, pare logic ca ele să fie închise în timpul simulării unui atac nuclear asupra Statelor Unite. Mai mult chiar, uşile buncărului nu au fost închise niciodată în perioadă de criză reală înainte de 11 septembrie, şi au fost închise acum în timpul antrenamentului militar. William Astore, ofiţer al forţelor aeriene, a lucrat în Muntele Cheyenne în perioada 1985-1988. El a scris: “uşile buncărului au fost deschise cu excepţia “exerciţiului”, când muntele şi-a încuiat automat propria lume.”[55]

NIVELUL DE ALERTĂ A FOST RIDICAT LA DEFCON 3

Un alt eveniment din 11 septembrie care ar trebui explicat cum se cuvine este ordinul de a ridica nivelul de alertă de la Defcon 5, cel mai scăzut nivel, la Defcon 3, cel mai ridicat nivel de alertă în ultimii 28 de ani.[56]

Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, a emis un ordin de a trece nivelul de alertă la Defcon 3 în jurul orei 10:45, în urma consultărilor avute cu Generalul Richard Myers, acesta din urmă acţiona ca şef al Statului Major. Rumsfeld a discutat într-o teleconferinţă cu vice-preşedintele Dick Cheney despre ameninţarea aeriană, iar mai târziu i-a expus pe scurt preşedintelui Bush acţiunile sale şi a obţinut aprobarea preşedintelui pentru acţiunile sale.[57]

DEFCON 3 A FOST PROIECTAT SĂ “RĂSPUNDĂ UNEI AMENINŢĂRI NUCLEARE”

Oricum, au existat persoane care şi-au pus întrebări referitoare la oportunitatea acestui de alertă în ziua de 11 septembrie. John Farmer, consilier juridic în Comisia 11 septembrie, a arătat că Defcon 3 este “un Război Rece plănuit să răspundă unei ameninţări nucleare”.[58] Farmer şi alţi membri din Comisia 11 septembrie au scris că s-a “potrivit mai mult unui conflict al Războiului Rece decât unui atact Al-Qaeda.”[59] Şi generalul Ralph Eberhart, comandant al NORAD la data de 11 septembrie, a spus Comisiei 11 septembrie că Defcon 3 “nu este proiectat pentru evenimente cum au fost atacurile din 11 septembrie. Tocmai de accea, răspunsul militar la atacurile teroriste este greu de înţeles.” El a mai spus că nu a crezut că ridicarea nivelului de alertă “va însemna ceva pentru noi”, cei din SUA.[60] Myers a spus Comisiei 11 septembrie că motivul pentru care s-a utilizat Defcon 3 a fost “să fim pregătiţi şi să ne protejăm forţele din întreaga lume”.[61] Dar dovezile indică faptul că ordinul ar putea avea legătură cu antrenamentele militare care s-au desfăşurat în acea zi.

ÎN TIMPUL EXERCIŢIULUI MILITAR S-AU SIMULAT ŞI SCHIMBĂRI ALE DEFCON

Deşi un răspuns la atacurile din 11 septembrie era apararent nepotrivit, ridicarea nivelului de alarmă a fost inclusă în exerciţiile militare. Sergentului de Stat Major, Brent Lanier, care era în data de 11 septembrie la Centrul de Operaţiuni al NORAD din Muntele Cheyenne, i s-a impus ca sarcină trimiterea unui mesaj referitor la ridicarea nivelului de alarmă. El a spus că nu a trimis până la acea dată niciun “mesaj de schimbare a nivelului actual Defcon” şi că, de aceea, pe 11 septembrie “a trimis un mesaj fals în timpul antrenamentelor”.[62] Este bine de observat că detaliile referitoare la ridicarea nivelului de alertă au fost trimise într-un “mesaj pentru o acţiune de urgenţă” (EAM) emis pe 11 septembrie la 10.52.[63] “Mesajele pentru o acţiune de urgenţă” se pare că au fost mai potrivite scenariilor de tip “Război Rece” – aşa cum au fost poate războaiele nucleare simulate, conduse de NORAD şi Stratcom – decât scenariilor de tip “atac terorist”. De exemplu, aceste mesaje au fost definite de armata americană drept “mesaje autentificate, foarte bine structurate folosite în principal la comanda şi contolul forţelor nucleare.”[64]

Mai mult chiar, “Mesajele pentru o acţiune de urgenţă” folosite pe 11 septembrie se pare că au fost emise de către Centrul Militar Naţional de Comandă de la Pentagon (NMCC).[65]

Potrivit lui Ken Merchant, în timpul exerciţiilor NORAD (la fel ca în timpul antrenamentelor Vigilant Guardian) “de multe ori, Centrul Militar Naţional de Comandă a purtat conferinţe şi a strecurat mesaje pentru acţiune de urgenţă pentru NORAD.”[66] “Mesajele pentru o acţiune de urgenţă” care au fost emise se pare că au făcut parte din exerciţiile Stratcom. Unul dintre obiectivele menţionate pentru septembrie 2001 de Global Guardian a fost ca participanţii să “folosească mesaje pentru acţiuni de urgenţă prin intermediul mijloacelor alternative”.[67] Se poate oare ca “mesajele pentru acţiune de urgenţă” din septembrie 2001 să fi fost emise în legătură cu Vigilant Guardian şi/sau Global Guardian şi nu ca răspuns la atacurile din lumea reală? Sau poate cauza a confuzia care a existat în rândul armatei?

AU MAI EXISTAT OARE ALTE EXERCIŢII MILITARE DE TIP ARMAGHEDON ÎN 11 SEPTEMBRIE?

O altă întrebare pe care trebuie să ne-o punem este: au fost şi alte exerciţii militare care s-au desfăşurat în timpul atacurilor din 11 septembrie, în afară de Vigilant Guardian şi Global Guardian care au simulat un război nuclear? William Arkin a scris în 1997 că Global Guardian a fost “doar una dintre multe practici de tip Armagedon pe care armata le-a pus în scenă.” El a numit apoi şi alte exerciţii de tip Armaghedon: Air Combat Command (Comandament al forţelor de luptă), antrenament în care sunt folosite avioane B-1, B-2 şi bombardiere B-52 a condus un exerciţiu militar numit Crown Vigilance, iar Comandamentul Spaţial American (U.S. Space Command) care “operează cu rachete lansate de la bază” a condus cu exerciţiu numit Apollo Guardian.[68] Mai mult, într-un raport din 1997 al Departamentului de Apărare au fost enumerate multe exerciţii cu care Global Guardian are legătură, indicând faptul că aceste exerciţii pot avea loc simultan cu Global Guardian. Lista include Vigilant Guardian despre care se ştie că s-a desfăşurat în 2001 în acelaşi timp cu Global Guardian, la fel ca şi Crown Vigilance, Apollo Guardian şi un exerciţiu al NORAD numit Amalgam Warrior.[69]

De fapt, Ken Merchant a spus Comisiei 11 septembrie că Apollo Guardian “a avut loc pe 11 septembrie 2011.”[70] Nu se ştie dacă şi Crown Vigilance şi Amalgam Warrior s-au desfăşurat în aceeaşi zi. Nu au fost dezvăluite detalii despre aceste exerciţii militare: care au fost implicaţiile, ce detalii au fost incluse în simulări şi cine a participat la aceste exerciţii militare şi – dacă într-adevăr au avut loc pe 11 septembrie – ce efect au avut asupra abilităţii armatei de a răspunde într-o situaţie reală de criză.

INVESTIGAŢII OFICIALE ASUPRA ANTRENAMENTELOR DIN 11 SEPTEMBRIE

Luând în considerare natura acestor exerciţii de simulare a unui război nuclear şi faptul că aceste exerciţii militare au fost “în plină desfăşurare” în timpul atacurilor din 11 septembrie, trebuie să remarcăm şi faptul că nu s-a acordat atenţie deosebită asupra acestor exerciţii militare. Comisia 11 septembrie a oferit doar câteva propoziţii despre Vigilant Guardian în secţiunea “note” fără a menţiona însă Global Guardian.[71]

Nu demult, un reporter l-a întrebat pe Donald Rumsfeld despre Global Guardian. Reporterul a atras atenţia asupra faptului că din cauza acest exerciţiu au fost “locuri precum Baza forţelor aeriene din Barksdale, Louisiana unde practic au fost încărcate şiruri întregi de bombardiere B-52 cu arme nucleare reale” şi a arătat: “pentru că ştim foarte puţine despre cei care au atacat la primele ore în acea zi, trebuie c-a existat o necesitate urgentă de a acţiona, mai ales că erau atât de multe arme în jur.” El l-a mai întrebat pe Rumsfeld: “au existat îngrijorări referitoare la faptul că aceste arme nucleare reale au fost în avioane în locuri precum Barksdale în acea zi? Răspunsul lui Rumsfeld a fost: “Nu ştiu.” Nu a putu să adauge decât: “Cu siguranţă, întodeauna există o îngrijorare.”[72]

Sursa: Saccsiv’s Weblog

“Transformer”-ii intra in lupta: masina de razboi humvee-elicopter-avion

Galerie foto (3)

Are un aspect fantezist dar, pentru trupele care lupta in Afghanistan, revolutionarul vehicul militar zburator ar putea deveni in curand realitate.

Un mijloc de transport rutier militar, noul humvee se poate transforma in elicopter la actionarea unui singur buton, permitandu-i vehiculului sa isi ia zborul pe deasupra obstacolelor si a pericolelor iminente din zonele de conflagratie. De asemenea, humvee-ul le va permite soldatilor sa evadeze rapid si eficient, pe calea aerului, dintr-o eventuala ambuscada a inamicilor, precum si evacuarea in viteza a ranitilor care necesita ajutor medical.

Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata in Aparare a Pentagonului (sau DARPA) a lansat programul in valoare de aproximativ 50 de milioane de euro pentru a dezvolta un vehicul armat zburator, care sa poata transporata patru soldati cu echipamente.

Vehiculul, cu o armura din materiale compozite pentru protectia echipajului in fata folului de mitraliera, a exploziilor si a unor rachete, va avea o autonomie, atat pe sol cat si in aer, de aproximativ 450 de kilometri. De asemenea, poate decola si ateriza vertical, asemenea avioanelor de vanatoare britanice Harrier, pentru a spori posibilitatile de acces in zone cu teren accidentat.

Fiind dotat cu mijloace de control automat, dispozitivul va putea fi condus si pilotat de o persoana necalificata ca pilot, marindu-i astfel flexibilitatea. In plus, pe acest vehicul se pot monta mitraliere si tunuri pentru a putea lansa atacuri grele. Cu o lungime de peste sase metri, masina ar putea atinge viteze de circa 105 km/h la sol si mai mult de 240 km/h in zbor.
Un prototip al vehiculului, denumit Transformer, sau TX, ar putea fi gata in 2015. In cadrul proiectului a fost cooptata si compania privata Terrafugia, deja bine cunoscuta pentru construirea unei masini zburatoare de uz comercial.

Sursa: Dailymail

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

GEORGE SOROS si marioneta BARACK OBAMA

  Iata ce aflam din articolul LOVITURA SUPREMĂ: Obama i s-a vândut lui Soros:
Informațiile potrivit cărora Soros îi dictează lui Obama unde și ce bani să dea par să prindă contur. Soros nu este numai cel care cumpără rezervele de cărbune ale unei țări întregi precum Kosovo sau cumpără drepturile de exploatare ale unor mari rezerve de gaze de șist ale unui stat precum Polonia.
Soros se află în spatele unor decizii strategice ale celui mai puternic om de pe planetă. Cel puțin, acestea sunt concluziile unei lucrări de amploare care tocmai a apărut în Statele Unite, scrisă de Peter Schweizer, un conservator care și-a făcut studiile la Oxford Univeristy și care a fost consilier pe probleme de politică externă al lui Sarah Palin.
Ce spune Peter Schweizer în lucrarea sa “Throw Them All Out”?

Miliardarul George Soros i-a dat președintelui american Barack Obama direcții despre cum să aloce așa numitele “pachete de stimulare a economiei” într-o serie de întâlniri private pe care Soros le-a avut cu consileierii de rang înalt ai Casei Albe.
Soros l-a întâlnit pe economistul șef al lui Obama pe data de 25 februarie 2009, dar și cu alți oficiali pe datele de 4 martie și 25 martie, exact în perioada în care se luau hotărâri cu privire la planul de stimulare a economiei. Tot în primul trimestru al anului 2009, Soros a cumpărat pachete de acțiuni la companii care în cele din urmă au beneficiat de fonduri la stat.
Câteva exemple concrete:
Soros și-a dublat deținerile la Hologic, o companie  din industria medicamentelor care a beneficiat de ajutor de stat.
Soros și-a triplat deținerile la producătorul de software Emulus, care a beneficiat de fonduri printr-un program de dezvoltare a infrastructurii de internet.
Soros a cumpărat un pachet de 210.000 de acțiuni la Cisco și o companie numită Extreme Networks, companie care s-a ocupat de instalarea de internet prin fibră optică în mediul rural, prin strategia de dezvoltare a infradtructurii de internet a lui Obama.
Soros a cumpărat 1,5 milioane de acțiuni la merican Electric Power, o companie căreia Obama i-a dat un miliard de dolari în iunie 2009.
Soros a cumpărat acțiuni la Ameren, o companie care a primit un credit de 540 de milioane de dolari de la Departamentul american pentru Energie.
În al doilea trimestru din 2009, Soros a cumpărat compania Blackboard, care activează în domeniul tehnologiei educației și care a primit fonduri de stat în cadrul unui program de stimulare a mediului educațional.
Soros a cumpărat Burlington Northern Santa Fe și CSX, ambele beneficiare de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii de cale ferată.
Comentariu saccsiv:
   Obama nu este cel mai puternic om al planetei si nu s-a vandut acum lui Soros. El a fost de la inceput marioneta grupului din care face parte si acest Soros:
Detalii esentiale despre PAPUSARII si sforile prin care este manuit presedintele marioneta Barack Obama
DOCUMENTARE CELEBRE: Webster G. Tarpley – “The Men Behind Obama” (“Oamenii din spatele lui Obama”), subtitrare in limba romana
Cat despre evreul Soros, cititi va rog si:
O INFORMATIE CARE SPUNE MULTE: Soros vrea sa cumpere carbunele din Kosovo
Dupa carbunele din Kosovo. SOROS pune mana si pe gazul de sist din Polonia


Sursa: Saccsiv’s Weblog

Cum te influenteaza vietile anterioare – Exercitiu numerologic

Vietile anterioare te influenteaza in prezent si tocmai de aceea e bine sa-ti cunosti lectia karmica. Sa stii ce greseli ai facut in trecut si ce sa indrepti acum. Invatand lectiile karmice, poti avea o viata implinita. Pentru asta, trebuie doar sa faci un mic exercitiu numerologic si apoi sa iei aminte.
Cifra lectiei karmice fiecarei litere din care e format numele tau ii corespunde o anume cifra, conform tabelului de mai jos.
A, J, S – 1
B, K, T – 2
C, L, U – 3
D, M, V – 4
E, N, W – 5
F, O, X – 6
G, P, Y – 7
H, Q, Z – 8
I, R – 9
Scrie-ti numele si prenumele pe o coala alba si, sub fiecare litera, trece cifra corespunzatoare. Numele trebuie sa fie cel din certificatul de nastere, nu de casatorie! Sa spunem ca te numesti Andreea Voinescu. Cifrele corespunzatoare sunt, in ordine, 1, 5, 4, 9, 5, 5, 4, 6, 9, 5, 5, 1, 3, 3. Lipsesc 2, 7 si 8. Prin urmare, va trebui ca in aceasta viata sa indrepti greselile 2, 7 si 8 din existentele anterioare si sa urmezi exact acele lectii karmice care sa te ajute sa faci acest lucru.

Lectia 1 (nu ai in nume cifra 1)
Greselile vietilor anterioare: ai ratat multe lucruri din pricina lipsei de ambitie si determinare. Ai fi putut face mai mult pentru tine si cei din jur daca nu ai fi plecat atat de des urechea la ce spun asa-zisii prietenii.Ce sa faci in viata asta: din cauza celor intamplate in vietile anterioare, ai tendinta sa fii prea circumspecta cu cei din jur, sa-I banuiesti pe toti ca vor sa te traga pe sfoara. Trebuie sa te straduiesti sa ai mai multa incredere in tine, dar sa nu te lasi influentata de falsii prieteni. Stabileste obiective rezonabile, pe care sa le poti indeplini dozandu-ti ambitia! Pe masura ce trece vremea, propune-ti tinte mai importante si greu de atins.
Lectia 2 (nu ai in nume cifra 2)
Greselile vietilor anterioare: egoism, indiferenta. In plus, se pare ca ai calcat pe cadavre ca sa-ti atingi scopul.
Ce sa faci in viata asta: esti pusa la anumite incercari pentru a-ti putea lua revansa. Lectia ta este sa fii mai buna, sa ai multa rabdare si sa dai dovada de intelegere pentru nevoile celorlalti. Ai fost un munte de egoism, iar acum trebuie sa-ti indrepti greseala incercand sa lucrezi in echipa. Altfel, nimic nu va functiona cum trebuie.
Lectia 3 (nu ai in nume cifra 3)
Greselile vietilor anterioare: sa iei viata prea in serios nu este neaparat o greseala, dar, cand din cauza asta iti reprimi orice bucurie, gresesti si fata de tine, si fata de cei dragi. Ei bine, asta ti s-a intamplat intr-o viata anterioara.
Ce sa faci in viata asta: ca sa-ti fie bine, ar trebui sa uiti de…perfectiune. De altfel, incercarea de a face lucrurile cat mai bine iti consuma toata energia. De aceea, lectia pe care ar trebui s-o inveti acum si care te va ajuta este ca perfectiunea nu reprezinta calea spre fericire, ci dimpotriva.
Lectia 4 (nu ai in nume cifra 4)
Greselile vietilor anterioare: ai fost imprastiata, superficiala, confuza. Practic, n-ai stiut ce sa faci cu viata ta.
Ce sa faci in viata asta: ceva parca nu te lasa sa fii spont ana . Este mai mult un antrenament pentru lectia karmica pe care ar trebui s-o inveti: fii mai disciplinata cu tine insati, nu lasa influentele exterioare, circumstantele sa te abata de la telul tau!
Lectia 5 (nu ai in nume cifra 5)
Greselile vietilor anterioare: frica de nou, teama de schimbare, lipsa de indrazneala, in sensul de a experimenta.
Ce sa faci in viata asta: sa dai dovada de mai multa initiativa si de entuziasm, sa ai spirit de aventura. Altfel, vietile anterioare se vor razbuna.
Lectia 6 (nu ai in nume cifra 6)Greselile vietilor anterioare: ai fugit intotdeauna de raspundere. Ai pretins ca esti libera, dar, de fapt, i-ai ranit pe cei care te iubeau.
Ce sa faci in viata asta: trebuie sa inveti ce inseamna sinceritatea relatiilor, puterea de sacrificiu, capacitatea de a darui. Fara sa ceri nimic in schimb.
Lectia 7 (nu ai in nume cifra 7)
Greselile vietilor anterioare: ai fost daruita cu un har anume pe care nu l-ai apreciat.
Ce sa faci in viata asta: esti obligata sa te autoperfectionezi, sa-ti cauti talentul acela pierdut, pe care va trebui sa-l valorifici.
Lectia 8 (nu ai in nume cifra
Greselile vietilor anterioare: banii ti se scurgeau printre degete. Ai risipit totul fara nici un fel de responsabilitate.
Ce sa faci in viata asta: va trebui sa inveti care e valoarea banilor, sa fii responsabila si sa dai socoteala pentru faptele tale. Daca nu vei face asta, intotdeauna vei avea probleme financiare greu de depasit.
Lectia 9 (nu ai in nume cifra 9)
Greselile vietilor anterioare: fara prea mult respect pentru viata celorlalti, ai facut numai ce ai vrut, influentand in mod negative destinele celor apropiati.
Ce sa faci in viata asta: va trebui sa inveti ca daruirea de sine nu inseamna neaparat un sacrificiu. Esti menita sa te dedici celor aflati in nevoie. Poate ca nu-ti dai seama deocamdata, dar altfel nu-ti vei gasi linistea.

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Unsprezece luni de revoltă în lumea arabă

De la Cruciade încoace, Orientul mijlociu fierbe sub presiune ca o oală minune. Presiunea stă să izbucnească, din nou, în lunile următoare. “Primăvara arabă” riscă să se transforme într-o “iarnă islamistă”, aşa cum remarca, de curînd, un înalt oficial israelian. Egiptul, Libia, chiar Tunisia intrate în siajul “remorcherului” turc proferează ameninţări, mai mult sau mai puţin voalate la adresa Israelului. Siria e în postura “fetiţei cu chibrituri” care scapără, din cînd în cînd, în ultimele luni, cîte un băţ, în aşteptarea focului cel mare. Libanul pare că-şi adună forţele şiite, în sud, sub protecţia Iranului, iar escaladarea diferendului diplomatic, momentan, între Turcia şi Statul Evreu, pare să le vină ca o mănuşă. Semne de turbulenţe anti-israeliene se simt şi la Aman, deşi Regele rămîne un aliat declarat al Israelului. Deocamdată! Agenţia MEDIAFAX, citînd AFP-ul, face o trecere în revistă a celor 11 luni de la declanşarea revoltelor în spaţiul arab, unde mişcările de contestare au condus la înlăturarea regimurilor tunisian, egiptean şi libian şi determinîndu-l pe preşedintele yemenit să semneze un acord pentru transferul puterii.
YEMEN
La 27 ianuarie începe mişcarea de contestare care cere plecarea lui Ali Abdallah Saleh, aflat la putere din 1978.
Preşedintele, care refuza din aprilie să semneze un plan de ieşire din criză propus de monarhiile din Golf, a semnat miercuri un acord care prevede predarea puterii pentru o perioadă de interimat vicepreşedintelui, în schimbul imunităţii lui şi a apropiaţilor săi.
Tinerii contestatari au respins totuşi acordul.
Reprimarea manifestaţiilor a provocat moartea a sute de persoane începând din ianuarie.
TUNISIA
La 17 decembrie 2010, incendierea unui tânăr vânzător ambulant la Sidi Bouzid (centru-vest) declanşează mişcarea de contestare. La 14 ianuarie, Zine El Abidine Ben Ali se refugiază în Arabia Saudită după 23 de ani de regim.
Fostul preşedinte a fost condamnat la peste 66 de ani de închisoare în trei procese.
La 23 octombrie, partidul islamist Ennahda a câştigat alegerile pentru noua Adunare constituantă.
EGIPT
Data de 25 ianuarie 2011 marchează începerea manifestaţiilor care vor mobiliza sute de mii de persoane, în special în piaţa Tahrir din Cairo. La 11 februarie, Hosni Mubarak, aflat la putere de 30 de ani, demisionează şi predă puterea armatei. Aproximativ 850 de civili au fost ucişi în timpul revoltei. Mareşalul Hussein Tantawi conduce de facto ţara.
Din 19 noiembrie au loc confruntări între poliţie şi mii de manifestanţi care cer plecarea de la putere a militarilor.
Procesul lui Mubarak, acuzat de corupţie şi de uciderea unor manifestanţi, a început la 3 august. Alegerile legislative urmează să înceapă la 28 noiembrie.
LIBIA
Protestele faţă de regimul lui Muammar Kadhafi au izbucnit la jumătatealui februarie în estul ţării. Contestarea, reprimată violent, se extinde în ţară, apoi se transformă în război civil. În martie, o operaţiune este lansată de Washington, Paris şi Londra sub mandat ONU, înainte ca NATO să preia comanda. Rebelii ocupă Tripoli în august.
Fostul lider a fost ucis la 20 octombrie, în timpul bătăliei din Sirt, ultimul său bastion.
Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT) tocmai a format un Guvern de tranziţie.
SIRIA
Regimul lui Bashar al-Assad se confruntă din 15 martie cu o mişcare de contestare reprimată violent (peste 3.500 de morţi, potrivit ONU). În pofida sancţiunilor, Assad ignoră apelurile la încetarea reprimării. La 12 noiembrie, Liga Arabă a suspendat Siria de la reuniunile sale, ameninţând cu sancţiuni pentru refuzul său de a aplica un plan arab de ieşire din criză.
Majoritatea curentelor opoziţiei au înfiinţat Consiliul naţional sirian (CNS).
BAHRAIN
Ţara a cunoscut de la jumătatea lui februarie la jumătatea lui martie manifestaţii pentru reforme politice, animate de şiiţi, majoritari în rândul populaţiei. Militari, în principal saudiţi, au fost mobilizaţi pentru a ajuta monarhia sunnită să limiteze revolta.
La 23 noiembrie, o Comisie de anchetă independentă a denunţat “folosirea excesivă şi nejustificată a forţei”. Guvernul susţine că “întâmpină favorabil rezulatele anchetei” şi “recunoaşte criticile sale”, în timp ce regele promite “reforme”.
IORDANIA
Iordania a cunoscut din ianuarie un val de manifestaţii care cer reforme politice şi economice şi eliminarea corupţiei.
Aşadar, 11 luni de foc pentru Orientul mijlociu, care ar putea declanşa conflicte între actorii extrem de înfierbîntaţi din zonă. Preocupată de propria criză, Europa nu pare conştientă de ochiul ciclonului format chiar în vecinătatea sa apropiată, dar un conflict armat i-ar veni ca o mănuşă atît ei, cît şi Israelului, pentru o redresare economică. Cît de cît!

Sursa: MERKAVA

Pentagonul testeaza o armă de 5 ori mai rapidă decât sunetul!

Galerie foto (1)

Armata americană se află în curs de testare a unei noi arme hipersonice cu rază lungă de acţiune, ale cărei lansări au depăşit deja de cinci ori viteza sunetului.

O rachetă experimentală lasată dintr-o bază militară din Hawaii a ajuns la ţinta preconizată situată într-un atol din Pacific situat la 3.700 kilometri, într-un interval de timp mai mic de 30 minute.

Advanced Hypersonic Weapon este un nou program militar axat pe producerea de dispozitive ultra rapide pentru rachetele cu rază lungă de acţiune.

Conform oficialilor Pentagonului, adevăratul scop al programului este acela de a crea rachete capabile să lovească orice ţintă de pe glob în mai puţin de o oră şi cu o precizie de maxim 10 metri distanţă faţă de punctul ochit.

În vocabularul militar de specialitate, termenul de hipersonic vizează orice dispozitiv care depăşeşte clasa Mach 5, adică viteza de 6.000 km/oră.

Cu toate acestea, Pentagonul nu a dat publicităţii detalii referitoare la viteza maximă atinsă de noile rachete.

Sursa: BBC News

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Interesanta istorie a cenzurii

Galerie foto (3)

Cenzura este cu adevărat veche precum însăşi lumea. De fapt, cenzura a apărut odată cu limbajul articulat, când primii oameni şi-au dat seama de puterea şi, mai ales, de pericolul reprezentat de cuvinte în anumite ipostaze. Cu toate că, în unele circumstanţe, cenzura (şi mai ales autocenzura) devine de la sine un fenomen care se impune, de cele mai multe ori cenzura a fost şi a rămas încă un mijloc de constrângere, control, manipulare şi îngrădire a libertăţii de expresie – atât a individului, cât şi a maselor. Cenzura a fost, este şi cu siguranţă va mai rămâne pentru mult timp o piesă esenţială în mecanismul societăţii omeneşti. Fie că ne place sau nu…

Atât de aproape de noi…
Cenzura a urmărit mereu evoluţia libertatăţii de expresie, precum o soră geamănă invidioasă şi mereu iscoditoare. S-a ţinut ca scai de cuvântul liber. Nu l-a slăbit deloc!

În China străveche, cenzura a fost ridicată la rangul de instrument legitim necesar reglementării eticii, moralei şi vieţii politice a populaţiei.

Dar termenul de cenzură provine din perioada Romei Antice, când pentru prima dată în Europa, un oficiu de cenzori a fost stabilit în Oraşul celor Şapte Coline, la început de an 443 î. Hr. Cu toate acestea, cenzura, ca practică, era deja răspândită în rândul societăţilor din Grecia Antică.

Cu siguranţă, cel mai faimos caz de cenzură din istoria antică a fost acela în care a căzut victimă Socrate însuşi. Marele filozof şi gânditor a fost obligat să bea otravă în anul 399 î. Hr., după ce refuzase în prealabil să admită că scrierile sale corup tineretul atenian şi sunt ofensatoare la adresa divinităţilor.

Cum un fenomen creează întotdeauna reacţii de opoziţie, avocaţii libertăţii cuvântului nu au întârziat nici ei să-şi facă apariţia pe scena istoriei. Primul dintre ei a fost Euripide trăitor între anii 480-406 î. Hr. Euripide a apărat dreptul celor născuţi liberi de a vorbi fără teamă şi a-şi expune părerile şi opiniile în public.

Pentru libertatea de expresie în Europa, răspândirea creştinismului, precum şi întunecatul Ev Mediu, au reprezentat două mari obstacole. Atât curţile regale, cât mai ales Biserica Catolică au fost entităţi care ajunseseră la un moment dat să se identifice aproape complet cu noţiunea de cenzură.

Apariţia tiparului şi, implicit, răspândirea scrierilor tipărite în Europa medievală, undeva la mijlocul secolului XV, a dus iniţial chiar la intensificarea cenzurii, coordonată, evident, tot de omnipotenta Biserică Catolică.
Numeroase scrieri supuse cenzurii au fost de natură religioasă, primele volume interzise fiind cele de inspiraţie protestantă.

Pentru civilizaţia occidentală, cenzura a luat noi dimensiuni odată cu publicarea tratatului Index Librorum Prohibitorum, o culegere care indexa şi interzicea toate scrierile considerate periculoase de către Vatican. Papa Paul al IV-le a ordonat personal prima ediţie, care a văzut lumina tiparului în anul 1559.

Index-ul s-a bucurat de un asemenea succes la Vatican, încât a fost reeditat ulterior în peste 20 de ediţii, la cererea a numeroşi papi. Credeţi sau nu, dar ultima ediţie actualizată a Index Librorum Prohibitorum a fost comandată de Biserica Romano-Catolică în anul 1948, practica fiind abolită abia în 1966.

Probabil cele mai faimos autor şi cercetător ştiinţific cenzurat de Vatican a fost Galileo Galilei.

Nu doar universul cărţilor şi scrierilor a simţit meru în ceafă răsuflarea rece a Cenzurii: apărut pentru prima dată în Franţa anului 1464, serviciul poştal a avut (şi încă are, uneori) de suferit de pe urma violării corespondenţei şi a controlului excesiv. (Evident, în rare situaţii, cum sunt cele legate de siguranţa naţională sau iminente acte de terorism, aceste practici se impun.)

Serviciile poştale au fot puternic vizate de ochiul scrutător al cenzurii, mai ales în perioadele de război. Bunăoară, la începutul secolului trecut, cenzura era acceptată şi răspândită în toate statele europene, inclusiv în cele cu tradiţii îndelungate în privinţa democraţiei. Chiar şi în zilele noastre, serviciile poştale rămân în atenţia cenzurii, în special în statele unde importul de literatură, reviste, filme, muzică etc. este interzis sau strict controlat.
Bate vânt de libertate?
Dacă urmărim fenomenul de-a lungul istoriei, se pare că, odată cu apropierea de Epoca Modernă, cenzura începe să-şi piardă din avânt şi putere. Este doar o impresie.

Adevărul este că recent încheiatul secol XX a dat naştere la unele dintre cele mai puternice şi opresive sisteme de cenzură din întreaga istorie a umanităţii.

În decursul secolului al XVIII-lea, presa din Europa se afla frecvent sub controlul cenzurii de stat.

Secolul următor a adus cu sine apariţia presei independente, iar oficiile de cenzori au trebuit să cedeze încet-încet la presiunile opiniei publice, precum şi la cererea crescândă a maselor în privinţa literaturii libere.
Imperiile coloniale, precum Rusia ţaristă şi Marea Britanie, exercitau un control strict asupra publicaţiilor care apăreau în teritoriile şi coloniile proprii.

Cu toate că cenzura instituită de guverne a fost aparent abandonată în majoritatea ţărilor occidentale, la sfârşit de secol XIX, îngrijorarea maselor de cetăţeni în privinţa proliferării materialelor şi literaturii care tratau sexualitatea a determinat menţinerea cenzurii.

Chiar şi volume din literatura universală, recomandate astăzi copiilor, au fost interzise pe motiv că încurajează sexualitatea. Celebrele romane de aventuri destinate celor mici,

Aventurile lui Tom Sawyer şi Aventurile lui Huckleberry Finn, au fost interzise imediat după apariţie în Statele Unite şi Marea Britanie. Conform lui Arthur Schlesinger, autorul lucrării “Cenzura – 500 ani de conflict”, operele lui Mark Twain erau încă supuse cenzurii şi în anul 1984.

Nu doar câte o carte în parte a fost victimă a cenzurii; fenomenul a lovit adesea librăriile şi bibliotecile.

Nu trebuie să-i învinuim pentru asta doar pe anticii care au incendiat faimoasa Bibliotecă din Alexandria, distrugând peste 400.000 de manuscrise, iremediabil pierdute.

Întreaga colecţie de volume a Universităţii din Oxford a fost incendiată în anul 1683, din ordinul explicit al regelui.

Oricum, apogeul cenzurii în secolul XX a fost atins, în Europa, sub regimurile nazist şi sovietic.
Iar statele fundamentaliste, în care puterea era deţinută de extremiştii religioşi, nu au rămas deloc în urma celor două regimuri de tristă amintire. Ba chiar le-au întrecut pe acestea la multe capitole…

Cenzură, rasism, sărăcie, viitor?

Cenzura pe bază rasială rămâne una dintre cele mai răspândite forme de interzicere a libertăţii de exprimare, alături de cenzura pe considerente politice, sexuale sau religioase.

Apogeul acestei forme de cenzură a fost atins în cadrul regimului de apartheid din Africa de Sud, precum şi în statele conservatoare din sudul SUA.

Excelenta culegere “Jacobsen’s Index of Objectionable Literature” este o sursă extrem de documentată şi detaliată în privinţa cenzurii pe criterii strict rasiale – interzicerea unor scrieri ale autorilor de culoare.

Cenzura pe baze religioase face şi în prezent multe victime umane. Nimic nu este mai edificator decât maxima “Cei care trăiesc din stilouri, ar trebui să moară de sabie”, emisă de conducerea Grupului Armat din Algeria în anul 1993.

Pe baza acestei logici a absurdului cruzimii duse la apogeu, din luna mai a anului 1993, în luna decembrie 1995, nu mai puţin de 58 de redactori, reporteri şi editorialişti algerieni au fost ucişi, imediat după ce membrii organizaţiei teroriste amintite au intrat în posesia corespondenţei oamenilor care activau în presa din această ţară.

Dezvoltarea societăţii tehnologizate, apariţia Internetului, precum şi a microclimatului social din cadrul marilor corporaţiilor internaţionale a dus la apariţia a noi forme de cenzură.

Dacă cenzura pe Internet a devenit un fenomen cu care deja suntem obişnuiţi (caracterizat prin blocare de site-uri, forumuri online, IP-uri etc), cenzura practicată şi aplicată în marile corporaţii este extrem de interesantă de urmărit şi studiat.

Efectele ei complexe duc la modificarea caracterului şi personalităţii milioanelor de furnici truditoare pe sume modice sub sceptrele (a se citi brandurile) tot mai puternice al multinaţionalelor.

Pe scurt, cenzura corporatistă constă, în general, în sancţionarea libertăţii de exprimare a angajaţilor, purtătorilor de cuvânt şi chiar a asociaţilor în afaceri.

Genul acesta subtil, dar implacabil, de cenzură este asociat întotdeauna cu ameninţarea privind pierderea locului de muncă, a drepturilor băneşti, pierderea accesului la anumite segmente de piaţă.

Acest abuz social de sorginte capitalistă a fost expus şi dezbătut pentru prima dată în anul 1969, când Nicholas Johnson şi Richard Salant, două personalităţi ale mass-media americane, au atras atenţia asupra fenomenului.

Cenzura rămâne, aşadar, un fenomen extrem de amplu, complex şi controversat, a cărui utilitate nu poate fi negată de nicio societate care se doreşte normală, dar de ale cărei excese trebuie să se ferească oricine. Fie el individ, familie sau societate.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

De ce cască oamenii?

Galerie foto (1)

Se pare că nu din cauza oboselii sau plictisului. Conform unor ultime cercetări, actul căscatului are ca rol principala răcorirea şi scăderea temperaturii creierului.

Cercetători din cadrul Universităţilor Yale şi Maryland au descoperit că actul căscatului deschide sinusurile situate la stânga şi dreapta nasului, situaţie ce duce la scăderea temperaturii creierului.

Cu toate acestea, căscatul excesiv poate fi un simptom al unei boli a sistemului nervos.

La fel, pe baza simptomatologiei, căscatul excesiv poate preceda afecţiuni precum migrenele cronice sau crizele de epilepsie.

Autorii studiului mai declară că mucusul din sinusuri se evaporează constant, şi, precum un frigider, răcoreşte vasele de sânge din creieri şi fluidul cerebrospinal.

Sursa: The Scientist

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA