Pe fata: Merkel si Sarkozy cer GUVERN ECONOMIC pentru Europa

Citez din articolul Merkel şi Sarkozy cer guvern economic pentru Europa:

Parisul şi Berlinul îşi doresc să creeze un adevărat guvern economic al zonei euro, a anunţat preşedintele Nicolas Sarkozy, după o întâlnire, la Paris, cu cancelarul Angela Merkel. Sarkozy l-a propus pe Herman Van Rompuy în fruntea acestui guvern, format din şefii de stat şi guvern ai ţărilor euro. Van Rompuy este actualul preşedinte al Consiliului European, funcţie creată prin Tratatul de la Lisabona.
Aceasta înseamnă că ţările zonei euro vor trebui să-şi modifice politica bugetară, până acum suverană, dacă Bruzxelles-ul va cere acest lucru, a declarat Angela Merkel. Cancelarul german consideră că liderii din cele 17 state trebuie să se întâlnească de două ori pe an.
Sarkozy a mai anunţat că Franţa şi Germania, vor propune, în septembrie, o taxă pentru tranzacţiile financiare. Această taxă este “o necesitate evidentă”, spune Merkel. Cei doi lideri nu au precizat în ce va consta ea, însă specialiştii se gândesc tot mai mult la o taxă foarte redusă pentru toate mişcările internaţionale ale capitalului, aşa-numita taxă Tobin.
Toate cele 17 state din zona euro vor trebui să adopte “regula de aur” asupra echilibrului bugetar înainte de vara anului 2012. Aceasta este o altă propunere a Parisului şi a Berlinului, motoarele zonei euro. Este vorba despre modificări ale constituţiilor, care să limiteze deficitul bugetar la 3%, după modelul german. În Franţa, modificarea constituţiei este în curs, însă opoziţia socialistă crede că o asemenea măsură este echivalenta cu interzicerea opţiunilor politice.
Nu a fost abordat subiectul ultrasensibil al euro-obligaţiunilor, care ar trebui emise pe termen lung în numele tuturor statelor din zona euro. Berlinul nu doreşte introducerea lor pentru că dobânda obligaţiunilor ar fi o medie a dobânzilor tuturor acestor state, iar aceasta ar fi mai mare decât cea la care se împrumută acum Germania.
Cititi va rog si:
PROPUNERE Angela Merkel: STATELE INSOLVENTE ISI VOR PIERDE SUVERANITATEA, fiind fortate sa accepte o guvernare externa care le va decide politica economica …
VIDEO: Presedintele UE, HERMAN VAN ROMPUY, este oficial marioneta grupului BILDERBERG si a declarat ca s-a mai facut un pas spre GUVERNUL MONDIAL. Daca nici acum nu va treziti, aproape ca VA MERITATI SOARTA
 

Sursa: Saccsiv’s Weblog

20 de ani de la puciul eşuat

Astăzi, e ziua lui Ilie şi a lui Dorin. Prietenii mei! Partenerii mei! Profesionişti desăvîrşiţi. La mulţi ani!, le doresc şi… să scadă francul! Fără nici o legătură, mîine, vineri, 19 august, se împlinesc 20 de ani de la “puciul” eşuat de la Moscova. La două decenii de la tentativa eşuată a conservatorilor sovietici împotriva Perestroikăi lui Mihail Gorbaciov, care a dat o lovitură fatală URSS, destrămată patru luni mai tîrziu.

În timp ce moscoviţii descopereau la 19 august 1991 coloane de tancuri în stradă, întreaga ţară afla de la televiziunea de stat că preşedintele sovietic, Mihail Gorbaciov, este împiedicat “din motive de sănătate” – tipic pentru puterea sovietelor!, dar nu imposibil, ţinînd cont de faptul că ultimii doi preşedinţi au murit înainte de vreme… – să-şi mai exercite funcţia, iar un Comitet pentru starea de urgenţă a preluat puterea. Sovieticii nu au părut prea surprinşi de lovitura de stat a forţelor conservatoare ce se prefigura de mai multe luni. La 27 august 1991 în decursul procesului de descompunere a URSS-ului, Republica Moldova şi-a declarat independenţa, devenind stat-membru al ONU. Imediat după proclamarea independenţei, au apărut concomitent o mişcare care sprijinea reunificarea cu România – fostul ministru de externe de atunci şi viitor prim-ministzru, Adrian Năstase, dezvăluia recent că s-a pus inclusiv problema constituirii unui guvern în exisl!!! – şi mişcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ukraina, fie despărţirea unor teritorii, Transnistria, Găgăuzia, de Moldova. Cele din urmă au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-şi exercite suveranitatea în stînga Nistrului, dar a fost împiedicată de a 14-a armată a Rusiei. Dar, asta e o altă poveste, imposibil, însă, de spus fără existenţa celor două “bombe conceptuale”: Perestroika şi Glasnost!

Lansate în 1985 de către Gorbaciov, politicile de Perestroika (Reconstrucţie) şi Glasnost (Transparenţă) au deschis porţile unui elan de libertate ce a clătinat rolul conducător al Partidului Comunist şi au suscitat aspiraţii de independenţă în republicile din cadrul URSS. Lituanienii şi georgienii îşi declară independenţa; confruntări etnice izbucnesc în Caucaz şi Asia Centrală, în timp ce vistieria statului era din ce în ce mai goală, iar populaţia stătea la cozi interminabile pentru alimente de primă necesitate. Timp de mai multe luni, Mihail Gorbaciov a “baletat” între conservatorii duri din partid, care cereau revenirea la vechile cutume, şi democraţii care doreau să meargă mai repede pe cale reformelor şi a libertăţii. Sub presiunea durilor care înţelegeau perfect că “libertatea” este sinonimă cu dispariţia puterii sovietelor şi sfîrşitul unei ere, liderul sovietic a renunţat la sfîrşitul anului 1990 la un plan de liberalizare economică, iar, în ianuarie 1991, “intervenţia trupelor de elită ale KGB contra separatiştilor de la Vilnius (Lituania) face 14 morţi”.
Evenimentele se precipită. În scenă apare Boris Elţin, un politician foarte popular – fost inginer constructor care, în copilărie, dormea în pat cu capra să se încălzească în lungile ierni siberiene în care locuia împreună cu familia în barăci, pe şantierele de construcţii hidro-tehnice! – şi care va pune umărul la dizolvarea URSS. Ministrul de externe, Eduard Şevardnadze, demisionează în decembrie şi denunţă escaladarea dictaturii. El va deveni preşedintele Gruziei. La începutul verii, pentru a evita colapsul URSS, primul şi ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, consimte elaborarea unui nou “Tratat de uniune”, care ar acorda o mai mare autonomie republicilor unionale. Aceasta este însă prea mult pentru conservatori. După ce îi fac o vizită lui Gorbaciov în staţiunea din Crimeea unde îşi petrecea vacanţa, cerîndu-i să-şi revizuiască poziţia (despre aceasta existînd doar mărturii ambigue, după cum relatează AGERPRES, citînd surse AFP) 8 persoane, între care şeful KGB, Vladimir Kriucikov, ministrul apărării Dmitri Iazov şi ministrul de interne Boris Pugo instigă la o lovitură de stat.
Pe 19 august, Gorbaciov este izolat de lume la vila sa în Crimeea, cu soţia Raisa şi întreaga lor familie. Starea de urgenţă este declarată pentru 6 luni, iar tancurile sînt scoase în stradă. Însă, puciştii sînt lipsiţi de determinare, iar ordinele lor nu sînt executate. Elţin, care nu fusese arestat, preia mobilizarea populaţiei, fiind susţinut de mii de moscoviţi, i se alătură şi unităţi militare. O ciocnire între militari şi manifestanţi se soldează cu trei morţi, singurele victime ale puciului de la Moscova! Ruşii se mobilizează, de asemenea, la Leningrad, al doilea oraş din ţară, unde primar este democratul Anatoli Sobceak, al cărui consilier apropiat este un ofiţer de informaţii, Vladimir Putin, recent sosit din Germania de Est.
Washingtonul şi Londra îşi exprimă susţinerea faţă de Boris Elţin, în timp ce Berlinul îi rămîne fidel lui Mihail Gorbaciov. În ceea ce îl priveşte pe preşedintele francez Francois Mittterand, el ia act într-o primă fază de declaraţiile puciştilor, practic recunoscîndu-i, fapt care i se va imputa ulterior. Pe 21 august puciul a eşuat! În data de 22, Gorbaciov revine la Moscova, dar autoritatea sa păleşte în faţa puterii lui Boris Elţin, aflat pe valul simpatiei populare, ce devine primul preşedinte al Rusiei post-sovietice şi introduce “terapia de şoc” a politicilor neo-liberale. În aceeaşi zi, mii de moscoviţi, dotaţi cu o macara, s-au strîns în faţa sediului KGB din temuta piaţă Lubianka şi au dat jos statuia lui Felix Dzerjinski, fondatorul primei poliţii politice sovietice, Ceka. Republicile sovietice îşi proclamă, pe rînd, independenţa. URSS se dizolvă în decembrie, iar Gorbaciov demisionează.
Vladimir Putin a calificat colapsul URSS drept cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea! La 20 de ani de la evenimente, între o criză economică mondială şi presiunea socială a schimbărilor sistemelor de guvernare din lume, Rusia se află, din nou, la răscruce de drumuri.

Sursa: MERKAVA

Spiritul cetatenesc versus instinctul de autoconservare

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Romania zilelor trecute. Soferii stateau de ore intregi incolonati la intrarea in tara. Stiu, e ciudat sa afli ca romanii stau la coada ca sa se intoarca in Ro, dar suntem masochisti. Cum stateau ei asa o masina cu smecher la volan a depasit coloana si a incercat sa se bage in fata. Pentru prima oara in ultimii ani oprobiul public s-a manifestat. Sub forma unui alt sofer care s-au pozitionat in mijlocul strazii si direct in fata masinii depasitorului. Au pornit un conflict verbal caruia i s-a alaturat, la un moment dat, si o femeie. Pana la urma smenarul cu Audi a fost obligat sa dea inapoi si sa se aseze la coada, pentru ca cetateanul celalalt nu se dadea la o parte. Mie recunosc ca mi-a placut. Am vazut cum in sfarsit spiritul cetatenesc se manifesta. Cand cineva ne calca in picioare majoritatea acceptam si ridicam din umeri: ce sa facem? Ei bine, nu si in acest caz! Tupeul, nesimtirea si proasta crestere au fost amendate. Ce credeti insa ca spune seful Politiei Rutiere? Ca ambii participanti la conflict ar fi vinovati. Nu doar manelistu’ cu bolidul de lux, ci si cetateanul care i s-a pus de-a curmezisul. Pentru ca nici acesta nu avea ce cauta in mijlocul strazii. Acolo ar fi trebuit sa se afle politia. De acord. Unde era politia??? Mai ales ca era punct de trecere a frontierei… Chiar daca sunt si nu sunt de acord cu pozitia exprimata de seful politistilor rutieri, trebuie sa recunosc ca are dreptate. In zilele noastre e extrem de riscant sa te pui cu cineva. Cu oricine. Daca are si Audi, Mertan sau BMW… riscul e dublu. 1- pentru ca masina poate fi furata si daca te calca nu-l prinde nimeni niciodata si 2- pentru ca ar putea fi cineva puternic, atat de puternic incat victima sa fie scoasa, post-mortem, terorist, iar accidentarea produsa sa fie deghizata intr-un act de servire a interesului national. Si, daca aveati dubii ca si “politistii e oameni”, acelasi sef spune mai departe pentru gandul.info:”Cred că e vorba de starea naţiunii. Toţi sunt isterici, cu nervii la pământ, nu mai există nici un fel de toleranţă şi de calm. Poate că este vorba despre condiţiile sociale. Am ajuns într-un impas unde nici o regulă nu mai funcţionează şi nu mă refer doar la regulile de circulaţie” .
Avand in vedere declaratia sa, la care subscriu in totalitate, ma astept ca autoritatile sa ia masuri. Cum ar fi… sa-l demita pe acest sef al politiei care a indraznit sa recunoasca criza economica si morala prin care trece Romania. Voi cat timp ii mai dati pe post?
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

 

Sursa: Digerate

Huliganism global?

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

Marea Britanie, Spania si acum… Germania. Mai intai au fost vandalii din Londra. Si, pentru ca nu aveau o ideologie, protestul lor s-a extins in alte 4 orase. Slava Domnului ca exista provocatorii si actiunile diversioniste, astfel protestul ideologic degenerand in pur huliganism. Asa ca Marea Britanie a ramas in continuare tara pe care o stim cu totii- unii din ziare si de la tv, altii de la fata locului. Nici n-a respirat bine planeta ca s-au suparat spaniolii. Si au iesit sa se certe cu autoritatile care dau circa 50 de milioane de euro pe o vizita a Papei la Madrid. In conditiile in care Spania are un somaj de circa 21% (!) si este aproape de colaps. In urma protestelor paralele- unii erau pro papalitate iar ceilalti erau contra, in special datorita costurilor imense implicate… s-a lasat cu bataie. Au venit fortele de ordine si a inceput… dezordinea. Desigur ca pana dimineata manifestantii au fost dispersati. Doar n-o sa hotarasca poporul cum se cheltuiesc banii publici! Si bineinteles ca nimeni nu sufla o vorba despre faptul ca e un al doilea protest major intr-o tara a Europei civilizate. Sau ma rog, vestice si pana recent prospere.

Daca cele 2 exemple de mai sus nu erau de ajuns… citesc cu uimire aici ca nici Germania nu se simte mai bine. Mai exact Berlinul. De 3 nopti incoace presupusi anarhisti de extrema stanga (va dati seama ce s-au chinuit sa gaseasca o grupare pe care s-o eticheteze negativ?) dau foc la masini. Pana acum au reusit cu vreo 35 de bucati. Stirea mentioneaza ca lucrurile astea se intampla de mult in Germania. Ceea ce ma surprinde nitel, pentru ca daca nu s-ar petrece de mult timp m-as gandi ca incep revolutiile prin Europa civilizata. Dar asa, fiind vorba doar de 2 tari care se rascoala la intervale mici de timp si o tara care ar duce-o asa de ani de zile… e clar ca evenimentele nu au legatura. Ca nu exista nemultumiri sociale legate de aplicarea capitalismului de catre statele lumii. Ca popoarele nu s-au saturat sa li se impuna cu forta saracia, in timp ce politicienii si marii oameni de afaceri se scalda in aur, la propriu. Deci, cum am spus, este clar ca lucrurile merg bine in lume, mai ales ca avem de-a face cu rascoale majore in state diferite comise de… de… de huligani, desigur. Toti, din toate statele astea, n-au nemultumiri sau ideologie. Nuuu! Ei sunt doar anarhisti, vandali sau huligani. Chiar imi amintesc, la inceputul anului, cum analistii care apareau pe la tv isi dadeau cu parerea, plini de importanta propriilor spuse:

“Revolutiile din zona araba nu au cum sa se extinda in Europa. Sunt conditii total diferite. Revolutiile pornite acolo raman acolo.”

Da, da, si marmota invelea ciocolata in staniol…

N-oi fi eu analist, dar e cert ca imi dau seama de evenimente inainte sa se intample. Spre exemplificare- in decembrie 2010 ma intrebam incotro merge omenirea, dat fiind esecul capitalismului si potentiala cadere a unor state ca Spania, Italia, si intentiile Germaniei de revenire la marca. In ianuarie 2011 intrebam daca 1989=2011. Raspunsul la ultima intrebare incepe sa fie din ce in ce mai evident, nu credeti?

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate

Urmărire ca-n filme, si alte OZN-uri

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Nu Ignora Acest Documentar: Sclavia Moderna (trebuie vazut si dat mai de…

Sursa: blogul meu

Sursa: blogului Florian Chirvasiu

A fost descoperit încă un beneficiu al cofeinei: ajută la prevenirea cancerului de piele!

În scurt timp, cremele de protecţie solară ar putea conţine cofeină, ca urmare a unui studiu efectuat de o echipă de cercetători americani. Aceştia au descoperit că atunci când cofeina este aplicată pe piele, aceasta are un efect protector în faţa razelor solare, reducând riscul dezvoltării cancerului de piele.

Experimentele efectuate pe şoareci au arătat că ingredientul-cheie din cafeaua de zi cu zi protejează împotriva efectelor nocive ale razelor ultraviolete.

Un efect cunoscut al cofeinei este împiedicarea producerii proteinei ATR, ce are un rol în detectarea degradării ADN-ului. Pornind de la acest lucru, cercetătorii au modificat genetic mai mulţi şoareci pentru a nu produce această proteină în piele. Apoi, aceştia au fost expuşi la raze ultraviolete de 3 ori pe săptămână, timp de 40 de săptămâni, tratament la care au fost supuşi şi şoareci normali.

Şoarecii care fuseseră modificaţi genetic pentru a simula efectul cofeinei au prezentat mai puţine cazuri de cancer, iar tumorile s-au dezvoltat într-un ritm mai lent. După 19 săptămâni ale experimentului, şoarecii fără proteina ATR prezentau cu 69% mai puţine tumori. Cu toate acestea, studiul sugerează că nu toate tipurile de cancer de peiele sunt prevenite de către cofeină, deoarece toţi şoarecii ce au luat parte la experiment au dezvoltat carcinom spinocelular, a doua formă de cancer de piele ca frecvenţă.

Cercetătorii spun că acest studiu arată beneficiile pe care cofeina le poate aduce în cadrul protecţiei împotriva efectului dăunător al razelor ultraviolete.

Acesta nu este singurul efect benefic al cofeinei. Dot Bennett, profesor de biologie celulară la University of London, spune că loţiunile ce conţin cafea ajută la bronzare, pentru că această familie de molecule stimulează celulele pigmentare, ajutând astfel la producţia de pigmenţi.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Codul lui Oreste 21 mai 2011 – De cand suntem supravegheati de extraterestri?

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul numarul opt, il are ca invitat pe Codrin Stefanescu, cel care prezinta mai multe carti rare si manuscrise care releva faptul ca am fost de multa vreme sub observatia unor alte civilizatii inteligente.
Tema emisiunii din 21 mai 2011, De cand suntem supravegheati de extraterestri?

Sursa: Dezvatatorul

Foto (8)

În inima bazinului amazonian, în Ecuador, se găseşte unul dintre cele mai bogate locuri ale naturii în ceea ce priveşte biodiversitatea: Parcul Naţional Yasuní. Pădurea tropicală acoperă 9.820 de kilometri pătraţi şi a primit statutul de parc naţional în 1979. UNESCO l-a inclus pe lista rezervaţiilor biosferei în 1989. Astăzi, însă, acest loc unic în lume se află în pericol de dispariţie, eveniment ce ar putea avea consecinţe devastatoare asupra întregii planete. Motivul? Petrolul.

Recorduri de biodiversitate

Un studiu realizat anul trecut de o echipă de cercetători de la Universitatea din Texas a arătat că Yasuní este, de departe, locul cu cea mai bogată biodiversitate din America de Sud, dacă nu chiar din întreaga lume.

Ei au descoperit 596 de specii de păsări, ornitologul Peter English declarând că “este o bogăţie uimitoare pentru o suprafaţă atât de mică a pădurii amazoniene, o diversitate ce rivalizează cu a oricărui alt loc de pe Terra”.

De asemenea, cercetătorii au descoperit în Yasuní peste 150 de specii de amfibieni, adică mai multe decât se găsesc pe teritoriul Statelor Unite şi al Canadei.

Şi numărul de specii de copaci reprezintă un record: într-un singur hectar de pădure, cercetătorii au descoperit 665 de specii. Spre comparaţie, în întreaga America de Nord nu există atâtea specii native de copaci. Pe o suprafaţă de 25 de hectare, numărul de specii întâlnit se ridică la 1.100. Un botanist ecuadorian implicat în studiu a declarat că “într-un singur hectar din Yasuní există mai multe specii de copaci, arbuşti şi liane decât în oricare alt loc de pe planetă”.

Biodiversitatea este uluitoare şi în ceea ce priveşte insectele: într-un singur hectar de pădure trăiesc peste 100.000 de specii! Conform spuselor celebrului entomolog Dr. Terry Erwin, nicăieri altundeva în lume nu se mai întâlneşte o asemenea densitate, fie că este vorba despre specii de plante sau de animale.

Pentru că este una din puţinele suprafeţe mari asupra căruia omul nu şi-a lăsat amprenta, parcul Yasuní poate susţine populaţii de animale carnivore precum jaguarul sau acvila harpie (cea mai mare pasăre de pradă din lume), specii care nu pot trăi pe termen lung în rezervaţii naturale mai mici. De asemenea, Yasuní găzduieşte 173 de specii de mamifere, dintre care 20 sunt ameninţate cu extincţia la nivel global (precum tamarinul cu blana aurie – Saguinus tripartitus - ce trăieşte doar în această zonă, sau maimuţa Ateles belzebuth).

Cercetătorii ce contribuit la studiu au concluzionat că este imperios necesară conservarea acestei regiuni, atât datorită biodiversităţii ei extraordinare, cât şi pentru că regiunea Yasuní urmează să îşi păstreze un climat umed, tipic pădurilor tropicale, fapt care va contrabalansa seceta din ce în ce mai intensă pe care schimbările climatice o provoacă în Amazonul de est.

Totuşi, acest preţios colţ al pădurii amazoniene ar putea să dispară începând cu acest an.

Mirajul petrolului

Petrolul este motivul pentru care pădurea cu cea mai mare biodiversitate din lume este ameninţată. În partea de nord-est a rezervaţiei naturale se găsesc două importante zăcăminte de petrol, blocul 31 şi blocul Ishpingo-Tambococha-Tiputini (ITT).

Dacă aceste zăcăminte ar fi exploatate, una din consecinţe ar fi distrugerea habitatului tribului Waorani, una dintre ultimele populaţii indigene care trăiesc în izolare în jungla amazoniană. O alta ar fi reducerea masivă a biodiversităţii locului, ceea ce ar avea un impact semnificativ asupra rolului pe care pădurea amazoniană îl are în ecosistemul global. Tribul Waorani nu este singurul ce trăieşte în regiunea Yasuní, care adăposteşte şi triburile Taromenane şi Tagaeri. Acestea au ales să trăiască departe de societatea modernă, drept ce le este recunoscut de constituiţia ecuadoriană.

Pentru Ecuador, petrolul a devenit o componentă esenţială a economiei, mai bine de jumătate din exporturile ţării fiind constând în “aurul negru”. În ultimii ani, veniturile din petrol au reprezentat mai bine de o treime din încasările anuale ale statului. Cu toate acestea, o bună parte a populaţiei ţării încă trăieşte în sărăcie lucie – 38% din ecuadorieni se află sub pragul de sărăcie, iar 13% trăiesc la limita subzistenţei – iar tentaţia de a exploata zăcămintele de sub Yasuní este imensă. De altfel, blocul ITT constituie cel mai mare zăcământ descoperit până acum în Ecuador, specialiştii estimând că acesta conţine 846 de milioane de barili de petrol, adică aproximativ 20% din totalitatea zăcămintelor aflate pe teritoriul acestei ţări.

Zăcământul situat sub Yasuní conţine ţiţei greu, extragerea acestuia de sub pământ necesitând injectarea de apă în sol, o metodă care are efecte devastatoare asupra mediului înconjurător.

Soluţia Yasuní-ITT

Recunoscând efectele devastatoare pe care le-ar produce exploatarea acestui zăcământ, guvernul Ecuadorului a lansat în 2007 iniţiativa Yasuní-ITT. Ca urmare a protestelor venite din ţările occidentale la planul ecuadorian de exploatare a zăcământului de ţiţei, guvernul acestei ţări a venit cu această propunere inedită.

În ce constă programul Yasuní-ITT? Ideea de bază a programului, sintetizată, este următoarea: “dacă ţărilor occidentale le pasă într-adevăr de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, de drepturile triburilor din pădurea amazoniană şi de biodiversitate, atunci ar trebui să fie dispuse să plătească pentru ca acest zăcământ să nu fie exploatat”.

Valoarea ţiţeiului aflat sub pădurea din Yasuní este estimată la puţin peste 7 miliarde de dolari. Pentru a nu exploata acest zăcământ, guvernul ecuadorian solicită jumătate din valoarea acestuia, de-a lungul a 13 ani (perioada de timp este egală cu cea necesară extragerii ţiţeiului). În cadrul înţelegerii pe care statul ecuadorian a semnat-o cu Organizaţia Naţiunilor Unite, banii vor fi administraţi de un fond controlat de un program al ONU, UN Development Programme (UNDP). Rebeca Grynspan, oficial al UNDP, afirmă că iniţiativa Ecuadorului este “inovatoare, îndrăzneaţă şi importantă pentru întreaga planetă”.

Guvernul ecuadorian consideră această sumă rezonabilă dat fiind că, prin neexploatarea ţiţeiului din Yasuní, 400.000.000 de tone de dioxid de carbon nu ar mai fi emise în atmosferă. Această cantitate echivalează cu emisiile totale ale ţării pe o perioadă de 13 ani.

La lansare, programul a fost primit cu entuziasm. Chile a donat 100.000 de dolari, iar Spania a contribuit cu 1 milion de euro. Italia a anulat datorii în valoare de 35 de milioane de dolari pe care Ecuadorul le avea, cu menţiunea ca aceşti bani să fie în schimb plătiţi către acest fond. Guvernul regional al Valoniei (componentă a Belgiei) a contribuit cu 300.000 de euro, sume importante fiind oferite şi de numeroase organizaţii şi companii private.

În ultima vreme, însă, mai multe ţări au întârziat să concretizeze plata sumelor promise – de exemplu, Germania anunţase iniţial că va plăti 50 de milioane de euro anual, însă ulterior s-a răzgândit.

De aceea, anul acesta preşedintele ecuadorian Rafael Correa a stabilit un termen-limită: dacă până în decembrie fondul nu va conţine cel puţin 100 de milioane de dolari, programul va fi abandonat în favoarea planului B – forarea după petrol. În acest moment, suma strânsă se ridică la 40 de milioane de dolari. În jurul blocului ITT din parcul naţional Yasuní au început deja să se facă paşii premergători exploatării, pentru a arăta lumii că nu este vorba de un bluf.

Luna trecută, fondul administrat de ONU a început să accepte donaţii şi din partea publicului care doreşte să ajute la salvarea acestui colţ de pădure amazoniană, fiind acceptate sume de la 1$ în sus.

Ce se va întâmpla în decembrie?

Specialiştii avertizează că distrugerea acestei comori biologice va avea consecinţe devastatoare pe termen lung. În acest moment, pădurea amazoniană constituie un important «plămân» al Planetei, ce absoarbe dioxid de carbon. În ultimii ani, zona Amazonului a început să fie lovită de secete extreme ce au pus pe gânduri oamenii de ştiinţă. Aceste evenimente climatice rare au dus la moartea unui număr mare de copaci, reducând capacitatea pădurii tropicale de a absorbi dioxidul de carbon din aer.

Defrişarea acestei păduri ar contribui la accelerarea acestui proces, putând da naştere unui cerc vicios: arderea copacilor ar elibera cantităţi de dioxid de carbon ce ar contribui la amplificarea evenimentelor climatice care ameninţă pădurea amazoniană, creându-se astfel un fenomen cu impact asupra întregii omeniri.

Studii recente prevestesc schimbări dramatice în partea centrală şi de est a Amazonului, secetele şi numărul crescând de incendii de pădure urmând să conducă la dispariţia a 40% din speciile de plante din Amazon în următoarele decenii, conform celor mai sumbre estimări.

Zona de vest a pădurii amazoniene, în care este situat parcul Yasuní, urmează să fie mai puţin afectată de aceste schimbări climatice. Oamenii de ştiinţă consideră că această regiune este esenţială pentru supravieţuirea faunei şi florei ameninţate de schimbările climatice. Acest lucru se poate schimba, însă, dacă setea de petrol va conduce la distrugerea acesteia.

Oamenii de ştiinţă spun că au dispărut în ultimul secol între 20.000 şi 1.000.000 de specii, rata extincţiei speciilor accelerându-se dramatic, în bună măsură ca urmare a acţiunilor umane. Unii experţi estimează că aproximativ 50% din speciile existente astăzi vor dispărea până în 2100. De altfel, unii cercetători avertizează că este posibilă o nouă extincţie în masă, precum cea de acum 65 de milioane de ani, care a dus la dispariţia dinozaurilor. Oceanele lumii deja prezintă simptome similare celor ce au precedat ultima extincţie în masă.

În acest context, soarta parcului Yasuní, această oază de biodiversitate, devine extrem de importantă pentru întreaga planetă. De aceea, suma care se va strânge până în luna decembrie în fondul pentru conservarea Yasuní şi decizia pe care o va lua atunci conducerea Ecuadorului nu vor avea doar consecinţe locale, ci se vor resimţi la nivel mondial.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Luna este mai tânără decât se credea până acum

Satelitul natural al Pământului, Luna, s-a format mai târziu decât se credea până acum, conform unui nou studiu publicat de o echipă de cercetători americani.

Principala teorie privind originea Lunii susţine că aceasta s-a format în urma unui impact masiv între un obiect cosmic de dimensiunile unei planete şi planeta Pământ (aflată încă în starea de formare). Energia acestui impact a fost suficient de puternică încât Luna s-a format din materialul topit aruncat în spaţiu. Pe măsură ce Luna s-a răcit, această magmă s-a solidificat în mai multe componente minerale.
O analiză a unor roci lunare despre care se crede că au ca sursă magma din care s-a format satelitul Terrei a permis oamenilor de ştiinţă să ofere o nouă estimare a vârstei Lunii.
Conform acestei teorii privind formarea Lunii, un tip de rocă intitulată "anortosit ferroan" (FAN) este cel mai vechi tip de rocă din crusta satelitului planetei noastre. Până acum, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să dateze cu succes acest tip de rocă. Acum, o echipă formată din oameni de ştiinţă de la Unviersitatea din Copenhaga, Universitatea Carnegie din SUA şi de la Laboratorul Naţional Lawrence Lviermore din SUA a reuşit să folosească noi tehnici de datare pentru a determina vârsta unei roci de tip FAN.
Echipa de cercetători a analizat izotopii de plumb şi de neodimiu din această rocă, aflând astfel că vechimea acesteia este de 4.36 miliarde de ani. Până acum, oamenii de ştiinţă credeau că Luna este aproximativ la fel de "bătrână" ca sistemul nostru solar, adică că are o vârstă de 4.568 miliarde de ani.
Noua vârstă estimată pentru satelitul natural al Pământului este similară cu cea a celor mai vechi minerale terestre descoperite până acum (zirconiul din vestul Australiei), sugerând că elementele cele mai vechi ale crustelor terestre şi lunare s-au format în acelaşi timp, imediat după impactul gigant.
"Vârsta extraordinar de tânără a acestor roci lunare arată că fie Luna s-a solidificat mult mai târziu decât se credea până acum, sau că trebuie să modificăm tot ceea ce credeam că am înţeles până acum despre istoria geochimică a Lunii", susţine unul dintre cercetătorii care au efectuat acest studiu.
Sursa: Eurekalert

Sursa:  descopera.ro

Cum ne-a furat URSS cel mai vechi papirus din Europa în urmă cu 50 de ani

 

Papirusul expus la ora actuală la Muzeul din Salonic este asemănător cu cel de la Callatis. Foto: en.wikipedia.org 

Papirusul descoperit la Mangalia în anul 1959 este cel mai vechi din Europa şi a fost declarat „deteriorat“ de URSS. La acea vreme, sovieticii controlau în totalitate oraşul şi asistau la toate săpăturile arheologice.

Ruşii ne dau înapoi cel mai vechi papirus din Europa, descoperit la Mangalia UPDATE

Publiciştii Aurelia Lăpuşan şi Ştefan Lăpuşan, autori ai cărţii „Mangalia în paginile vremii“, consemnează că acest papirus a stârnit interesul arheologilor ruşi încă de la descoperire. „La acea vreme, oraşul era militar şi se afla încă sub control sovietic, iar specialiştii de la Moscova asistau cu precădere la cercetările arheologice care se făceau în Mangalia“, a declarat Aurelia Lăpuşan.

Astfel, la Mangalia, la 29 mai 1959, Academia Republicii Populare Române a chemat pentru susţinerea şi veridicitatea descoperirii specilişti din Moscova. În scurt timp, o echipă de specialişti ruşi condusă de academicianul Mihail A.Alexandrovski, şeful Serviciului de restaurări al Muzeului de Artă Puşkin din Moscova a văzut papirusul şi a declarat că acesta este destul de deteriorat şi că în urma unor lucrări migăloase de restaurare se poate lectura.

„Drept pentru care au decis să îl ia cu ei. Tot timpul s-a ştiut că papirusul este pentru restaurare la Moscova, iar răspunsurile venite din partea ruşilor erau evazive. La un moment dat, s-a vehiculat că nu mai poate fi recuperat, fiind deteriorat“, a declarat Aurelia Lăpuşan.

Papirusul vorbeşte despre un Proxenos

Despre conţinutul papirusului s-a păstrat o singură mărturie scrisă de Tiberiu Petrilla, Demetru Popescu şi Marin Porumbescu în anul 1962, în volumul „Constanţa. Litoral“: „O primă serie de fotografii din document au fost executate cu raze inflaroşii şi confirmă caracterul elenistic al conţinutului care se referă la persoana defunctului. Acesta pare ar fi fost un proxenos, reprezentant de seamă al cetăţii, titlu ce comportă privilegii şi onoruri. În mormânt au mai fost descoperite unele obiecte rituale - vase ce reprezintă busturi de femei, sirene cu lira dansatoare, fin lucrate, unele acoperite cu un strat de aur“.

Despre descoperire, într-un manual de arheologie rusesc

În anul 1973, într-un manual de arheologie apărut la Moscova exista un capitol dedicat descoperirii de la Callatis  în care se arăta faptul că până la acea dată papirusul nu fusese descifrat. Primele demersuri pentru recupararea documentului au fost făcute de arheologul Ion Pâslaru în urmă cu patru ani.

În Grecia există un papirus asemănător

Fotografii cu papirusul în forma iniţială nu există, după cum consemnează cei care au scris despre descoperire. Însă, în Europa, mai există un papirus datat secolul IV, însă mai recent decât cel din Mangalia, descoperit în anul 1962 la Derveni, Grecia. Specialiştii spun că acesta a fost descifrat de abia în 2004 şi este expus la ora actual la Muzeul de Arheologie din Salonic. Papirusul aparţinea unui ofiţer macedonian şi în el scrie că doreşte să fie incinerat după moarte conform ritualului grecesc.

Luni, la Mangalia, are loc ceremonia de predare – primire a papirusului descoperit la Mangalia. După 50 de ani, papirusul declarat deteriorat se întoarce în locul unde a fost descoperit, şi anume în mormântul păstrat într-o stare foarte bună de conservare la Muzeul Callatis.

Autor: Georgiana Voineagu

Sursa:adevarul.ro

Secta producătorilor şi consumatorilor de endorfine

Zilnic sute sau poate mii de bucureşteni ies în parcuri la alergat. Formează o comunitate a producătorilor şi beneficiarilor de endorfine, substanţe chimice create de propriile corpuri care acţionează precum morfina şi care îi ajută să atingă o stare de beţie naturală, aşa numita „runner’s high".

Majoritatea preferă să alerge seara, după serviciu. A devenit aproape un ritual. Te echipezi cu şort şi maiou uşor lipit de burta de care nu ai reuşit încă să scapi. Nu uiţi gleznierele, genuncherele sau faşele elastice, alergatul pe teren dur îţi poate distruge zgârciurile. Apoi masezi frenetic picioarele cu alifii mentolate, nu mai ai timp şi de încălzire. Apoi pui adidaşii cu talpă groasă, luaţi astă-vară din outlet de la reduceri, şi hai să arăţi ce poţi. A, şi nu uita player-ul cu căşti. Nu vrei să-ţi aduci aminte de vremurile când îl considerai un moft văzându-l la alţii şi când te speriai de propriile bubuieli ale inimii care îţi răsunau în timpane.

"I've got the power", da, da, e bine să te mişti, puterea e la tine, ce bine că ai scăpat de biroul ăla şi de scaunul pe care nu mai ştii ce poziţie să găseşti. Te gândeşti zâmbind că toată ziua ai depus "efortul" de a mişca mouse-ul şi degetele pe tastatură. Şi melodia îţi aduce aminte de tinereţe, ce bine ar fi fost dacă n-ai fi fumat. Poate acum îţi era mai uşor să alergi. Şi cu mâncatul ai exagerat, şi cu băutul poate...[...]

Îţi dă o senzaţie de bine să vezi câţi oameni aleargă în parc, deşi nu înţelegi de ce. Îi simţi într-un fel fraţi de suferinţă. Faptul că şi alţii sunt la fel de chinuiţi parcă domoleşte un pic durerea fizică care s-a extins de la picioare în tot corpul. Şi bicicliştii, şi copiii care aleargă peste tot transformă orice zi a săptămânii în una de week-end. Aproximezi că mai ai un kilometru şi jumătate, distanţă pe care Gabi Szabo îşi făcea probabil încălzirea. O nimica toată.
Şostakovici îţi aduce mereu linişte, e bun pentru starea de agitaţie. Valsul lui te face să te mişti ca şi cum abia te-ai fi apucat de alergat. Chiar dacă muzica se pierde uşor şi pulsul îi ia locul în timpane. Ajungi într-un final acolo unde ţi-ai propus, ai alergat cu câteva sute de metri mai mult decât ieri. Eşti mulţumit, durerea dispare, ai o stare de bine, de linişte, care te face ca şi mâine să ieşi să alergi. De ce? Alergi după endorfine, chimicalele fericirii pe care ţi le produci singur fără să plăteşti încă un impozit sau o taxă.

 Autor: Adrian Ţone

 Sursa: BusinessMagazin

Statele Unite ale Europei. Dreptatea lui Basescu

Articol de Aura Gabriela Socol

Presedintele Traian Basescu a sustinut astazi necesitatea crearii “Statelor Unite ale Europei”. “Numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara. (…) UE pierde constant, in ultimii zece ani, in competitivitate in raport cu China, SUA, cu alte mari puteri economice. Si cand nu ai forta economica, nu poti fi nici o forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul. Iar securitatea este fundamentala, iar securitate nu se poate face decat cu bani, iar banii nu pot fi produsi decat de o economie performanta. Iar o economie fragmentata, cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic.

Nu stiu cat de „personal” este punctul de vedere al presedintelui Basescu, insa va pot spune ca nu este unul inovator. In ultimele luni, economisti de prestigiu (vezi Blanchard, de Grauwe, sau Alesina), dar si personalitati importante (vezi Jean Claude Trichet, in cadrul conferintei The euro, its central bank and economic governance sustinuta la London School of Economics) sustin doua solutii structurale pentru iesirea din impas a zonei euro: centralizarea bugetara (sau un oarecare grad de centralizare bugetara) si, in cele din urma, o uniune politica.

 

Pe buna dreptate. Este evident ca diferentele dintre tarile ce formeaza Uniunea Europeana, sunt foarte mari. Iar cand se pune problema de zona euro, cu atat mai mult. E foarte greu sa compatibilizezi grupe de tari total diferite. Pe de o parte UE are tari cu economii foarte puternice (pentru care problema „stabilitatii monetare” a reprezentat practic motorul care a condus ulterior la aparitia insasi a zonei euro, tari ce au experienta Sistemului Monetar European si deci a regimului de curs de schimb fix). Iar pe de alta parte avem tari foste comuniste care isi doresc sa intre in zona euro, dar au experiente extrem de subrede atunci cand vine vorba de ceea ce numim stabilitate monetara. Veti spune ca, pana la urma, va fi nevoie de vointa politica. Si asa e. Dar nu e nevoie numai de atat. Cel putin nu in opinia mea.
Această criză a scos în evidență un “defect de gestiune” în interiorul zonei euro, iar acest lucru a fost cauzat de absența unei politici bugetare comune. Criza globală actuală a demonstrat clar că multe dintre politicile fiscale naţionale au fost greşit fundamentate şi  implementate. Mai mult chiar, au accentuat volatilitatea macroeconomică.
Si atunci, ce faci in situatia in care ai uniune monetara (deci nu mai ai politica monetara proprie), ai la dispozitie doar o politica fiscala nationala, dar care nu functioneaza? Spun asta pentru ca principala implicaţie a politicilor fiscale naționale pentru zona euro este legata de externalităţile negative pe care le genereaza tara cu probleme în cadrul intregii uniuni monetare.

Cum poate fi centralizarea bugetara o solutie pentru zona euro? De exemplu, se poate propune ca sistemul de securitate socială sa fie organizat la nivel european, iar impozitele şi taxele sa fie stabilite de Comisia Europeană. In termeni foarte simpli, am putea spune ca principalul avantaj al centralizarii bugetare consta in faptul ca elimina problema deficitelor bugetare mari care ar putea aparea in anumite tari ce au probleme, plus toate consecintele ce decurg de aici. Centralizarea bugetară – sau un oarecare grad de centralizare bugetară – ar putea fi benefică zonei euro pentru ca ar permite transferuri automate spre ţările care se confruntă cu şocuri adverse și care nu-și pot gestiona eficient propria economie în lipsa instrumentului curs de schimb. Un buget centralizat poate funcţiona astfel ca un amortizor al potențialelor şocuri.

Desigur, dincolo de detaliile tehnice care insotesc astfel de procese, sta vointa politica a liderilor europeni. Voinţa politică este cea care asigură conformarea la angajamente comune, susţine cooperarea în domeniul politicilor economice şi încurajează o mai bună corelare instituţională. Voinţa politică de integrare este văzută de unii economişti ca fiind cea mai importantă condiţie pentru adoptarea unei monede unice, istoria uniunilor monetare arătând că acestea au fost precedate de uniuni politice. În condiţiile în care nu există consensul politic pentru obiective comune de politică economică, uniunea monetară ar avea de suferit. Si, pana la urma, uniunea politica este scopul final al Uniunii Europene, nu?

Sursa: standard.money.ro