Petrolul ieftin, semnalul crizei

Am mai scris de volatilitate şi de faptul că se resimte la nivelul activelor importante: dolar şi euro, petrol, aur, metale comune etc. Ceea ce arată o lipsă de încredere în achiziţia acestora, pe fondul ancorării cu greutate a unor anticipaţii raţionale, într-un context economic din ce în ce mai politizat.

Problema se rezumă la dificultatea identificării unor tendinţe sustenabile pe termen scurt şi mediu la nivelul principalilor indicatori macroeconomici, care să stea la baza elaborării unor modele econometrice. Iar în situaţia în care nu se pot face calcule, se poate vorbi de o fragilitate a sistemelor implicate.

Pentru ca acestea să redevină robuste e necesară depolitizarea economiilor, care are legătură cu uşurarea poverii fiscale. Altfel, măsuri politice proaste, ce au afectat economia, se vor vedea mai departe într-o volatilitate generalizată, care fragilizează fiecare reper economic şi poate duce, prin efectul de rezonanţă, la un cutremur, şi la distrugerea sistemului.

Petrolul rămâne, fără îndoială, cel mai bun subiect de discuţie, deoarece timp de trei decenii a fost activul cu cea mai redusă volatilitate. El a reprezentat o pârghie de bază a stabilităţii preţurilor şi a bugetului statului, având în vedere rolul jucat de accize. Da, numai că în urmă cu 6 ani, preţul ţiţeiul a urcat brusc la 146 de dolari pe baril, după ce în 1986 – 2001 s-a plasat între 25 şi 30 de dolari. S-a întors la 40 de dolari în 2009, moment în care investitorii au început să facă stocuri pe petroliere staţionate în porturi. Cu alte cuvinte, piaţa n-a crezut că petrolul poate rămâne la acel nivel, deşi micşorarea drastică a consumului justifica scăderea preţului. A urmat un nou salt – în 2011 – peste 100 de dolari pe baril, fiindcă investitorii au socotit că nu era normal ca băncile centrale să recurgă la relaxare cantitativă (quantitative easing – QE) şi preţul ţiţeiului să rămână jos. Ba – având în vedere utilitatea – firesc este ca petrolul să-şi conserve preţul chiar mai mult decât aurul, care, în definitiv, e o garanţie.

În prezent, petrolul se vinde cu 60 de dolari pe baril, ceea ce constituie un semn mai clar decât în 2009 că economiile se vor confrunta cu o recesiune extrem de dură. Şi, din nou, când preţul celui mai important activ al lumii se micşorează, se vorbeşte de quantitaive easing. Preşedintele Băncii Centrale Europene, a spus că autoritatea emitentă a euro va recurge la QE în 2015. Iar, în aceste condiţii, ar fi iarăşi natural ca investitorii să-şi pună problema că ţiţeiul trebuie să-şi păstreze preţul real, pentru că, de fapt, nu petrolului se scumpeşte, ci banii sunt mai mulţi şi mai ieftini. Activul nu face decât să rămână la fel de valoros.

Sigur, cel mai bine în acest “meci” stau Statele Unite, care au renunţat la QE, şi America Latină. Dar nici Marea Britanie şi Commonwealth-ul nu-s afectate, deoarece nu-s legate în niciun fel de moneda europeană. Spre deosebire de Elveţia, care deşi are cele mai importante fluxuri financiare în dolari, a preferat ca “peg”-ul – nivelul peste care nu doreşte să se aprecieze francul – să se raporteze la euro.

Sursa : Jurnalul.ro
http://2blackjack1.wordpress.com/

Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian

Americanii au pus mâna pe petrolul sirian din Înălțimile Golan • Rupert Murdoch, Jacob Rothschild și Dick Cheney și-au rezervat din timp zăcămintele din teritoriul ocupat de Israel

Rezervele de petrol sirian de pe Înălțimile Golan, regiune din sud-vestul Siriei anexată Israelului, se află pe mâini bune. Adică la dispoziția unei companii americane, ai cărei co-proprietari sunt unii dintre cei mai puternici oameni ai planetei. Genie Energy, care a primit din partea Israelului, la începutul acestui an, prima licență de explorare a petrolului pe Platoul Golan, îi are în conducere pe Lordul Jacob Rothschild și magnatul media Rupert Murdoch. Pe postul de consultant strategic se află fostul vicepreședinte american Dick Cheney, artizanul războaielor din Irak și Afganistan. Potrivit legilor internaționale, exploatarea bogățiilor din subsolul unei zone ocupate, de către partea ocupantă, este însă strict interzisă.

Agenția rusă de presă Ria Novosti anunța, în februarie 2013, că guvernul israelian a atribuit prima licenţă de explorare a petrolului pe Înălţimile Golan, regiune a Siriei anexată Israelului, companiei americane Genie Energy. Licenţa permite diviziei din Israel a Genie Energy să efectueze operaţiuni de explorare a petrolului pe un perimetru de aproape 400 de kilometri pătraţi, din sudul regiunii. Subiectul a fost tratat pe larg de presa rusă, în condițiile în care Platoul Golan, anexat de Israel în 1967, rămâne unul dintre punctele fierbinţi ale Orientului Mijlociu și ale crizei siriene, o parte a luptelor ducându-se la frontiera dinspre partea siriană.

"Genie Energy consideră, în baza analizei preliminare şi a interpretării datelor geologice existente, că zona pentru care a fost emisă licenţa ar putea conţine cantităţi semnificative de petrol şi gaze naturale", susţine într-un comunicat Genie Energy.

Campanie anti Assad

În schimb, mass-media din Statele Unite au trecut aproape neobservată această informație. Televiziuni precum Fox News și publicații ca "Wall Street Journal" (aparținând magnatului media Rupert Murdoch) care duc o campanie intensivă de susținere a unui atac american împotriva Siriei, nu au suflat nicio vorbă despre decizia Israelului. Nici nu aveau cum să o facă, având în vedere că Murdoch este co-proprietar al companiei Genie Energy. Iar interesul lui direct în căderea regimului Bashar al-Assad este acum foarte clar. Numele lui Rupert Murdoch a fost legat de scandalul interceptărilor telefonice ilegale, izbucnit în Marea Britanie. Tabloidul "News of the World" a fost acuzat că a interceptat ilegal, în anii 2000, telefoanele unor personalităţi, dar şi ale rudelor soldaţilor ucişi în Irak şi Afganistan.

Stăpânul planetei și artizanul războaielor

Un alt co-proprietar al Genie Energy este Jacob Rothschild, unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei. Despre familia Rothschild se spune că a influențat istoria ultimelor secole și că deține, în prezent, controlul asupra finanțelor mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau Fondul Monetar Internațional. Comitetul consultativ al companiei care va exploata resursele de petrol din Înălțimile Golan îl are în componență și pe Dick Cheney, eminența cenușie a administrației Bush, care a pus umărul la declanșarea războaielor din Afganistan și Irak. Fost președinte al multinaționalei Halliburton, care a câștigat 39,5 miliarde din contractele obținute după invadarea Irakului, Cheney a mărturisit în memoriile sale că a făcut presiuni asupra lui Bush, încă din 2007, să atace Siria.



Genie Energy Ltd., cu sediul în Newark, New Jersey, este specializată în tehnicile de fragmentare a rocilor de șist, în ciuda efectelor sale devastatoare asupra mediului.

Anexare ilegală

Platoul Golan, teritoriu îndelung disputat, a aparţinut Siriei până în 1967. În timpul Războiului de şase zile, zona a fost ocupată de Israel. În decembrie 1981, Parlamentul israelian a adoptat legea cu privire la extinderea jurisdicţiei Israelului asupra Înălţimilor Golan. Adunarea Generală ONU a declarat în repetate rânduri că anexarea este ilegală şi a cerut Israelului să înapoieze teritoriul Siriei (ultima rezoluţie în acest sens a fost adoptată în 2006). În 2008, John Kerry, care atunci era senator, a încercat să organizeze negocieri indirecte Siria-Israel pentru restituirea Platoului Golan Damascului.Noua Ordine Mondiala, “bani si sange”. Razboi pentru Bancile Centrale

Un grup de economisti renumiti abordeaza conflictele militare actuale dintr-o perspectiva mai putin „obisnuita”, anume prin prisma strategiilor financiare. Iar acestea au ca tinta Bancile Centrale din Orientul Mijlociu, Eurasia si Africa, care nu sunt in reteaua elitei globale.

Din 2001 s-a trecut la implementarea Noii Ordini Mondiale. Financiare, ca restul se aseaza de la sine. E adevarat, debutul a fost marcat de un act terorist, cel de la 11 septembrie, care a declansat razboiul impotriva terorismului global.

Siria - Poporul plateste cu sangele copiilor indaratnicia conducatorului

Pe urma, „schimbarile de clima” au venit cu niste primaveri turbulente, prin statele foarte bogate in resurse… si cu Banci Centrale neafiliate „caracatitei” bancare mondiale. In acest material nu se contesta dorinta unor popoare de a se elibera de dictatori, dar, dupa cum e „mersul”, macar noile regimuri instaurate sa aiba grija sa nu le inrobeasca si mai tare decat au fost.

„Resursele conteaza, pentru ca sunt zone bogate in petrol, gaze, diamante, depozite minerale, si, nu in ultimul rand, au si pozitii strategice. Insa, valorificarea acestor bogatii tine de banci, iar cele din zonele cuprinse de conflicte nu erau inregimentate”, scrie Rob Kirby, de la Market Oracle. Cele doua arme prin care elita financiara poate cuceri intreaga lume sunt indatorarea si controlul total asupra valutei. „Guvernantii care se indatoreaza la banci „internationale” nu mai au nevoie de nicio platforma politica, pentru ca s-au inrobit si pe ei, si popoarele pe care le reprezinta”, scrie specialistul Brandon Turbeville. Insusi marele globalist financiar Mayer Amschel Rothschild a spus-o:„Dati-mi controlul asupra imprumuturile unei natiuni si nu-mi mai pasa cine face legile!” Iata ca „s-a facut lumina”! Prin „prisma” Rothschild, tarile care nu-si deruleaza valuta prin sistemul elitei globale se situeaza pe „lista neagra” a acesteia.

Bancile din Afghanistan, primele „reformate”

Pana la invazia trupelor americane, in 2001, sistemul bancar afgan era un exemplu de ce sa nu faci cu propriile finante, mai ales cand ai o pozitie atat de strategica. Existau sase banci comerciale de stat, care nu se interconectau, si care erau guvernate dupa bunul plac al unor lideri tribali corupti, care nici macar nu intelegeau mecanismul bancar. Starea de razboi care a marcat tara vreo 20 de ani facuse ca moneda nationala sa nu mai valoreze nimic. Conform expertilor FMI la acea data, guvernatorii bancilor erau numiti politic si nu aveau cunostintele necesare sa dezvolte o banca. Sub regimul taliban, bancile fusesera supuse legii islamice, care interzice imprumuturile, practic devenind inactive. Dar erau solvabile! Datorita valorilor din rezerva si a valutei straine tinute in depozite externe. Odata cu trupele de ocupatie s-au creat structuri loiale Occidentului si bancile au fost supuse unor „reforme”. Astfel a luat fiinta, in 2004, Banca Centrala din Afganistan, avand control asupra tuturor celorlalte banci si asupra politicilor monetare. FMI a constatat imediat „o crestere rapida a industriei bancare”. Pentru ca Banca Centrala Da Afganistan nu mai era supusa statului, ci actiona ca „bancherul si agentul fiscal al statului”. Un sistem privat!

In Irak, Saddam Hussein era guvernatorul bancilor

Irakul este un stat atat de bogat in petrol, incat nu putea fi lasat de capul lui. Mai ales ca Saddam Hussein nationalizase companiile petroliere si pusese bancile sub controlul lui direct. Dupa invazia americanilor, in 2003, The Economist raporta ca „reconstructia in Irak a inceput cu Banca Centrala, dupa care s-a extins asupra intregului sistem bancar”. „Consilierii” de la JP Morgan, conectati cu Casa Rothschild, asteptau in Kuweit ca George Bush sa declare razboiul incheiat, ca sa se apuce de treaba. Si s-au apucat, introducand „piata libera” si intemeind Banca de Comert a Irakului, privatizata inca din decembrie 2003.

Libia, supusa de Rothschild

In Libia, bombele inca mai cadeau cand Consiliul National de Tranzitie din Benghazi a anuntat crearea unei noi Banci Centrale. Trupele straine nu pusesera piciorul pe teren, impreuna cu expertii financiari. Libia chiar avea un sistem bancar foarte eficient, iar nivelul de trai al libienilor, comparativ cu al altor state din Africa, era mult superior. Aveau asistenta medicala gratuita, invatamant gratuit, cele mai bune echipamente medicale, tinerii casatoriti primeau ajutor echivalentul a 50.000 de dolari, preturi mici la masini, la benzina, la paine. Toate acestea se datorau unei Banci Centrale proprietatea statului, care-si facea datoria. Doar ca poporul nu avea deloc sentimentul ca este liber. Conform Consiliului Mondial al Aurului, Libia detinea rezerve de aur ca procent din produsul intern brut mai mare decat al oricarei tari, in afara de Liban. Gaddafi isi sprijinea dinarii cu imensele rezerve de aur, ccea ce reprezenta un mare pericol pentru bancherii globalisti. Noua Banca Centrala din Benghazi, „singura autoritate competenta pentru politicile monetare din Libia”, este supusa acum lui Rothschild.

Poporul sirian, martir al strategiilor globaliste

Siria inca mai are Banca Centrala proprietate a Guvernului. In acest context, trebuie amintite uriasele rezerve ale Siriei de gaze naturale (economia viitorului decretata de toate natiunile dezvoltate) si petrol. In 2006, FMI si-a aratat consternarea ca Siria pastreaza un astfel de sistem bancar si i-a recomandat sa faca „reforme”, sa acorde Bancii Centrale autoritate asupra politicilor bancare. Siria are patru banci de stat si 14 banci private, in general banci straine care operau servicii comerciale in sectorul privat. Bashar al–Assad stie si a spus-o ca Siria este victima unui complot, dar, in incrancenarea de a nu se da batut, si-a martirizat poporul si nu mai poate avea nicio legitimitate. Conform lui Pete Papaherakles, de la Presa Americana Libera, pe lista globalistilor mai sunt Iranul, Sudanul, Coreea de Nord si Cuba. Credit Suisse estimeaza ca imperiul Rothschild detine peste jumatate din averea intregii lumi 231.000 de miliarde de dolari. Si inca se mai pot castiga mii de miliarde din rezervele Siriei, petrolul iranian si mii de miliarde din „profitul de razboi”. Noua Ordine Mondiala financiara se cladeste pe mult sange!

Sursa: http://roaim.net.tf

Un alt motiv de scumpire a carburanţilor Petrolul, Siria, dolarii şi benzina românească

Veştile din Orientul Mijlociu privind iminenţa unui conflict militar inflamează piaţa petrolului, una dintre cele mai sensibile la astfel de acţiuni de pe planetă. Voci din domeniul bancar sau diverşi analişti avertizează asupra posibilei creşteri a preţului petrolului în contextul în care administraţia din Siria va fi pusă la punct de jandarmul lumii. Iată şi câteva declaraţii:

"Un efect al incertitudinilor recente din Orientul Mijlociu a fost o creştere de aproape 5% a preţului petrolului în cursul ultimelor două zile, care prezintă riscuri şi pentru preţul benzinei în România. Conform estimărilor noastre, variaţiile preţului global al petrolului se transferă în proporţie de aproximativ 50% în preţurile benzinei la pompă, astfel că ajustarea automată în urma evoluţiilor recente s-ar traduce printr-o creştere de 2,5%, de la nivelul actual de aproximativ 6 lei/litru la aproximativ 6,15 lei/litru", se arată într-o analiză a ING Bank.

"Credem că în zilele următoare ţiţeiul Brent ar putea creşte cu 5-10 dolari ajungând la 120-125 de dolari, fie în aşteptarea unui atac fie ca reacţie la ştirile potrivit cărora un atac a fost lansat", susţine Michael Wittner, analist la Societe Generale. "Dacă efectele regionale vor rezulta într-o reducere semnificativă a producţiei în Irak sau în altă ţară, ţiţeiul Brent ar putea creşte, pentru o perioadă scurtă de timp, până la 150 de dolari", a adăugat acesta.

Miercuri, cotaţia barilului de ţiţei Brent cu livrare în luna octombrie a ajuns până la 117,34 dolari, cel mai ridicat nivel din ultimele şase luni, pe fondul îngrijorărilor potrivit cărora un conflict regional ar putea afecta aprovizionarea cu petrol.

În România, probabil că benzinarii îşi freacă mâinile de bucurie: au un motiv numai bun să mai crească preţul la pompă al carburanţilor. Explicaţiile vor fi, ca şi până acum, legate de contextul global şi creşterea cotaţiei barilului de petrol.

Însă trebuie precizat că România este prea puţin legată de piaţa internaţională a petrolului, în primul rând datorită producţiei locale. Producţia de petrol a fost în 2012 în România de 86.000 barili pe zi, ceea ce reprezintă 0,1% din producţia mondială, conform statisticilor realizate de British Petroleum. În acelaşi an, consumul de petrol a scăzut cu 3,6 la sută faţă de anul anterior, situându-se la 182.000 barili pe zi (0,2% din consumul mondial). Astfel, aproape jumătate din petrolul consumat în România nu este deloc infuenţat de evoluţia pieţelor internaţionale. Jumătate din benzina şi motorina arsă de motoarele maşinilor româneşti este extrasă local, cu costuri extrem de bine anticipate de liderul local al pieţei, OMV Petrom. Compania nu importă nici un gram de petrol pentru piaţa din România, aşa că orice conflict, inflamare a pieţei internaţionale sau chiar război nu ar trebui să afecteze în nici un fel preţul la pompă al benzinei – cel puţin pentru Petrom. Ceilalţi mari distrubuitori de carburanţi - Rompetrol, LukOil, Mol etc. - sunt într-adevăr importatori şi aceştia sunt mult mai sensibili la ceea ce se întâmplă pe pieţele internaţionale. În contextul în care barilul de petrol va urca spre 150 de dolari, creşterea preţului la pompă va fi certă. Dar o precizare: Rompetrol aduce materia primă din Kazahstan, LukOil - din Rusia. Cele două state sunt în topul producţiei globale de petrol şi sunt prea puţin legate de un eventual conflict militar în Siria. Astfel, şi acestea vor ridica preţul doar preventiv, ca să nu rişte micşorarea profitului estimat, nu pentru că vor cumpăra efectiv petrol mai scump de pe o piaţă inflamată.

"Să nu ne imaginăm că vreun mare producător din zona petrolieră va rata şansa creşterii preţului benzinei chiar dacă costurile de extracţie, transport şi procesare nu au crescut în nici un fel", susţine un profesionist care lucrează în acest domeniu de peste 30 de ani.

Iar semnalul este dat de liderul pieţei. Dacă Petrom scumpeşte, toţi scumpesc. Petrom ar putea ţine preţul la pompă acelaşi nivel chiar şi dacă barilul depăşeşte cotaţia de 150 de dolari – pentru că nu cumpără petrol –, însă ratează şansa unui profit mai mare. În 2011, Petrom a avut un profit de 3,757 miliarde de lei. Anul trecut, compania a întregistrat un profit record, de 3,946 miliarde lei (885,5 milioane euro). Profitul Petrom în 2012 este mai mare cu 5% faţă de 2011 – şi cel mai probabil este ca în 2013 să fie şi mai mare.

Revenind la posibilul conflict din Siria, trebuie precizat că această ţară nu este un mare producător de petrol, însă vecinii săi sunt. Iată câteva date din statisticile CIA, de pe site-ul celei mai mari agenţii de spionaj din lume.

Sursa: http://www.cotidianul.ro

Se termină BENZINA: Ce măsuri au luat producătorii auto

Indicele Eco-Driving realizat de University of Michigan Transportation Research Institute arată că economia medie de carburanţi realizată de vehiculele noi cumpărate de americani în 2012 a ajuns la un record istoric de 10,12 kilometri pe litru (kpl). Acest nivel este în creştere cu 0,55 kpl faţă de 2011 şi cu 1,23 kpl comparativ cu 2008, scrie capital.ro.

General Motors a fost primul producător american care a vândut pe piaţa internă peste un milion de maşini care ajung la peste 12,75 kpl pe baza testelor Agenţiei de Protecţie a Mediului din SUA (EPA). „Investiţiile noastre în trenuri de rulare avansate îşi arată în mod evident roadele, şi autovehiculele noastre de clasă mică rezonează cu clienţii“, a declarat recent Mark Ruess, preşedintele GM North America.

În 2012, preşedintele Obama a anunţat un nou Standard CAFE (Corporate Average Fuel Economy) de 23,17 kpl pentru economia de carburanţi. Standardul impune ca până în 2025 media de consum pe întreaga flotă auto a SUA să ajungă la 23,17 kpl şi oferă cadrul legal necesar atingerii acestui scop.

Noul Standard CAFE se aplică maşinilor produse între 2017 şi 2025 şi va dubla eficienţa flotei auto a SUA comparativ cu nivelul de eficientă a consumului din 2008.

Sursa: www.financiarul.ro

“Bancul” cu independenta energetica si “gluma” cu seicul terorist: SRI, SIE SI oamenii securitatii nu stau degeaba iar OMV Petrom ridica potul negocierii cu statul roman

Din nefericire, nu e vorba despre bancuri si glume, ci despre strategii de negociere si de manipulare a opiniei publice.

Saptamana trecuta a fost dominata de doua mari teme: independenta energetica ce ar proveni din descoperirea unor rezerve importante de hidrocarburi din Marea Neagra si amenintarea terorista facuta de seicul Omar Bakri la adresa Romaniei. Pe aceste teme s-au pronuntat actori cheiecum ar fi seful OMV Petrom, sefii SRI si SIE, G. Maior si T. Melescanu, precum si fostul sef al SIE, fostul premier si actuala speranta a “dreptei romanesti”, Mihai Razvan Ungureanu.

Sa le luam pe rand.

In ceea ce priveste independenta energetica, tema nu e intocmai noua. Si, la fel ca si atunci cand ne-am exprimat prima oara pe subiect, primul lucru ce trebuie observat este faptul ca aceste rezerve nu prea sunt ale noastre ci ale corporatiilor: OMV Petrom, Exxon, Chevron etc. Cele care vor castiga grosul profitului si se vor ingrasa enorm de pe urma exploatarilor vor fi intocmai aceste corporatii si este extrem de neclar, daca nu de-a dreptul improbabil, ca romanii vor beneficia macar de un pret mai rezonabil al gazelor, de pilda. Pentru ca pana la demararea explorarilor liberalizarea pietei energiei va fi completa si, astfel, marile corporatii vor avea dreptul sa ne vanda propriul gaz la preturile stabilite de ele, si nu la preturi limitate, asa cum este in prezent.

Al doilea lucru ce trebuie observat este …rizibilitatea orizontului de independenta.Cum adica rezervele ar putea asigura o independenta CHIAR SI DE SASE ANI?! Asta se cheama independenta? Cu asta se salveaza proiectul Nabucco? Cu niste gaz pe conducta care sa tina sase ani? Asa ceva e total neserios, nimeni nu va investi in proiecte continentale care sa tina sase ani si nimeni nu poate vorbi rational de asigurarea independentei nationale “pe timp de sase ani”. Pentru ca sase ani ar fi ca si cum n-ar fi.

Ca ipoteza, putem presupune ca, in realitate, OMV Petrom incearca sa ridice potul in negocierile cu statul roman pe tema redeventelor. De fapt, chiar CEO-ul OMV Petrom a facut referire la aceste negocieri, in contextul in care se preamarea pentru ce mare contributie o sa aduca OMV-ul la bunastarea Romaniei, prin asigurarea locurilor de munca, taxe si “chiar” si independenta energetica in productie limitata. Pai daca OMV-ul face atatea pentru Romania, nu ne-ar fi rusine sa marim redeventele? Iar OMV aproape ca spune de la obraz statului nu doar ca nu ar trebui marite redeventele, ci si ca ar trebui sa existe investitii de stat in proiectul exploatarii resurselor din Marea Neagra! (la infrastructura).

Trecerea la cealalta tema o face chiar seful SRI, George Maior, care s-a referit si el la tema rezervelor din Marea Neagra. Si ce ne spune noua seful serviciul secret ROMAN pe acest subiect ce tine de securitatea nationala? Ne spune ca ar trebui sa ne dezbaram de ideologii nefaste! Si care ar fi ideologiile nefaste? Cele “nationaliste”, cele ale unui Ilie Serbanescu, de exemplu, cele care critica starea de fapt in care se afla Romania, respectiv colonie periferica a marilor imperii si corporatii…

Mai mult decat atat, seful SRI justifica, in mod diletant, necesitatea corporatiilor straine prin insuficienta putere a statului roman de a exploata resursele. De ce atunci CEO-ul OMV Petrom vrea ca statul sa se implice prin investitii in ridicarea infrastructurii de exploatare? Iata ca pana si PR-ul profesionist al corporatiilor si al serviciilor are inca de lucru la sincron. Pai se pare ca OMV considera statul roman indeajuns de puternic sa lase redeventele mici si sa se implice in investitii mari.Atunci, daca tot este chemat statul sa investeasca, de ce nu ar fi chemat sa aiba o participare mai mare in cadrul companiilor si, astfel, o participare mai mare la profit si la decizii? E asa “nefast” sa se ceara acest lucru?

In fine, tema seicului terorist.

Am aratat deja ca acest (h)Omar islamic este un martafoi pe care nimeni nu il lua in serios, pe buna dreptate, pana cand a devenit util ca sperietoare fundamentalistabuna de agitat in fata opiniei publice. Pana si modul in care mesajul a ajuns public e dubios. Un oarecare cotidian bulgaresc (?!), obscur si nestiut, a reusit, vezi Doamne, ce realizare, sa faca un interviu cu un astfel de seic. Ar fi foarte interesant de aflat ce e cu acest cotidian si cine a avut ideea realizarii interviului. Sa intelegem de aici ca serviciile au aflat de gandurile lui Omar din interviul bulgaresc?

Reactiile sefilor serviciilor secrete romanesti, actuali si, in cazul lui MRU, fosti, au fost suspect de prompte. Au confirmat instant amenintarea terorista, apasand asupra ideii ca Romania e o tinta. Nu poti face acest lucru decat daca vrei ca ideea atacului terorist sa fie deja o idee prezenta in opinia publica. Uneori serviciile pastreaza tacerea asupra unor amenintari reale si mult mai presante decat ipotetice atentate. Alteori, aceleasi servicii agita spectrul unor amenintari, chiar daca ele sunt indepartate. Ar fi o mare naivitate sa fie luate mesajele serviciilor ca atare, si sa nu fie interpretate ca facand parte dintr-o strategie mai larga de putere. In acest caz, nu putem intui care e strategia (in afara de incadrarea ei generica in cadrul strategiei terorii terorismului, prin care se justifica eliminarea libertatilor civile) dar putem intui la ce serveste acest steag fals: justificarea Legii Big Brother, justificarea bugetelor tot mai mari alocate serviciilor secrete,justificarea ascultarilor si puterilor extinse acordate acestora.

In plus, exista si o certa componenta politica a declaratiilor - Maior deja isi pregateste terenul pentru intrarea in politica, MRU a gasit si el o tema in care lipseste vaca de Kobe si, in general, e bine sa se abata atentia de la instrumentarea serviciilor in politie politica, asa cum se practica in prezent, la naratiunea confruntarii cu islamisti turbati care vor sa ne re-cucereasca. Pentru ca frica este cea mai puternica parghie de control.

sursa: razbointrucuvant.ro

Sursa: gandeste.org

Dulcile poveşti şi planurile reale ale OMV

© Foto: SXC.hu

Una dintre temele importante ale ultimelor zile a fost declaraţia directorului general al OMV referitoare la rezervele „gigantice” de petrol şi gaz care au fost descoperite pe şelful Mării Negre. O parte din presa din România a devenit supraexcitată, iar câţiva editorialişti au suferit accese de scenarită acută.

Chiar de la început, a fost uşor de presupus că până la urmă subiectul va fi încadrat în contextul mai larg al poziţiilor rusofobe caracteristice pentru unii jurnalişti bucureşteni. Cel mai interesant scenariu a ieşit de sub condeiul editorialistului Dan Cristian Turturică de la România Liberă. Acest jurnalist a reuşit să îmbine într-un singur scenariu: presupusa implicare a Rusiei în criza politică din România (prin textele scrise de subsemnatul), creşterea exporturilor de vin din Republica Moldova în Rusia, acţiunile Serviciului de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse (SVR), situaţia din Transnistria, acţiunile lui Dmitri Rogozin şi, evident, „zăcământul gigantic” de gaz şi petrol din Marea Neagră. Cititorilor ilustrului editorialist li s-a sugerat destul de străveziu că România are şanse reale să devină nu doar independentă energetic, ci şi un important exportator de hidrocarburi, ceea ce (în logica editorialistului de la România Liberă) ar fi provocat o „isterizare” a Moscovei şi ar fi declanşat procesul de suspendare a preşedintelui Băsescu.

Scenariul descris mai sus este complet incompatibil cu realitatea, deşi ar putea fi utilizat cu folos pentru un film artistic. Enumerăm incompatibilităţile:

Chiar dacă presupunem că pe şelful românesc al Mării Negre există un zăcământ „de importanţă globală”, nu ar fi existat nici o legătură între eventuala prăbuşire a lui Băsescu şi aceste resurse energetice. Motivul este banal: zăcămintele de petrol din România nu mai aparţin statului român, ci statului austriac, prin intermediul OMV. Redevenţa de 3,5% (cu creşteri punctuale până la 13%) este tot ce poate obţine România de pe urma acestor exploatări şi este curios că aceste redevenţe sunt cele mai mici din Europa şi chiar mai mici decât redevenţele practicate în Africa, unde valoarea medie a redevenţelor este de peste 35%. Dacă presupunem că Federaţia Rusă ar deveni la un moment dat interesată de „rezolvarea problemei” zăcămintelor energetice din Marea Neagră, atunci soluţia cea mai simplă şi eficientă ar fi ca Gazprom sau Rosneft să cumpere compania OMV, ceea ce nu este exclus să se întâmple la un moment dat. În orice caz, bătăliile din jurul acestor resurse energetice nu îl implică în vreun fel pe preşedintele României, deoarece România nu mai deţine controlul asupra propriilor resurse naturale. În condiţiile actuale,soarta zăcămintelor din Marea Neagră se tranşează la Viena şi nu la Bucureşti.

Al doilea aspect ireal al scenariului prezentat în presa din România constă în faptul că pe şelful din Marea Neagră încă nu s-a descoperit vreun „zăcământ gigantic” şi de o anvergură „globală”. Gerhard Roiss, directorul general al OMV, este obligat prin natura funcţiei să fie foarte optimist în privinţa perspectivelor companiei. Se poate observa un contrast foarte interesant intre declaraţiile directorului general, adică a persoanei care se ocupă atragerea banilor de la investitori şi a directorului de exploatare Jaap Huijskes, adică a persoanei care se ocupă efectiv cu aspectele tehnice. În opinia lui Jaap Huijskes, OMV va trebui să mai investească miliarde de euro pentru a demara producţia şi, în condiţiile în care întregul proiect se va dovedi viabil din punct de vedere comercial, producţia va putea demara la începutul deceniului viitor. Este uşor de observat şi reacţia sceptică a investitorilor. Interviul directorului general al OMV a fost publicat în ediţia din luna august al revistei germane Manager. Ce ar fi trebuit să se întâmple cu preţul acţiunilor OMV în condiţiile în care investitorii instituţionali ar fi crezut că această companie ar fi obţinut controlul asupra unui zăcământ „gigantic” care ar afecta distribuţia de forţe în piaţa globală a petrolului şi gazului natural? În mod normal o asemenea ştire ar fi trebuit să provoace un interes colosal din partea investitorilor şi o creştere spectaculoasă a preţului acţiunilor OMV pe bursa de la Viena. Realitatea este următoarea: un lunile august şi septembrie, acţiunile OMV au ajuns de la 25,5 euro la doar 27,3 euro pe acţiune, înregistrând o creştere anemică de 6,78% fără a exista zile sau săptămâni în care interesul investitorilor să fi fost debordant. Nu aşa arată evoluţia preţului la acţiunile unei companii care a descoperit un „zăcământ de importanţă globală”. În termeni mai direcţi, nici investitorii austrieci nu cred în declaraţiile excesiv de optimiste ale directorului OMV.

Există o parte a scenariului lui Dan Cristian Turturică care poate deveni adevărată, dar într-un mod ce nu va fi plăcut pentru românii de rând. OMV poate deveni un exportator de gaze naturale, însă exportul va fi făcut nu din zăcămintele de la Marea Neagră care încă se află în stadiu de cercetare, ci din producţia internă deja existentă. Eforturile vizibile ale companiei austriece de a liberaliza piaţa de gaze naturale şi de a obţine posibilitatea exportului de gaz din România se vor materializa în următorul fel: producţia internă a României, care astăzi este livrată consumatorilor interni la preţ preferenţial, va fi exportată în baza existenţei unei pieţe libere paneuropene a gazului, iar preţul pentru consumatorii interni va fi „liberalizat” adică va fi stabilit la nivelul european. Evident, producţia internă care va fi exportată de către OMV, va trebui să fie înlocuită din import. Numele companiei care va asigura livrările de gaz pentru a compensa exporturile OMV este uşor de ghicit.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Cazul incredibil al brokerului care a zguduit piaţa mondială a petrolului din cauza unei beţii

Un broker care s-a îmbătat într-o noapte din vara anului 2009 şi a continuat să ia parte la tranzacţii, a reuşit, fără să-şi dea seama, să ridice spectaculos preţul ţiţeiului. 

Un broker beat a zguduit piaţa mondială a petrolului

Steve Perkins, borker la PVM Oil Futures, a zguduit piaţa mondială a ţiţeiului cumpărând cantităţi impresionante de petrol la preţuri mari, scrie Russia Today, care citează AFP. Incidentul a avut loc în iunie 2009, dar a fost de curînd descoperit de autorităţile americane care investigau bizara creştere a preţurilor din acel moment.

Potrivit AFP, Perkins a cumpărat 7 milioane de barili de petrol, la preţuri din ce în ce mai mari, care au crescut de la 71,40 de dolari până la 73,05.

În dimineaţa următoare, când a fost întrebat de ce a cumpărat aşa de mult petrol, Perkins a fost nevoit să mărturisească faptul că nu îşi aduce aminte. El a fost concediat, ulterior, după ce a admis că are o problemă cu băutura.

Sursa:  REALITATEA.NET

NAȚIONALIZAREA PETROM. PLANUL OPERAȚIUNII (CRONICA ROMÂNĂ .COM)

Acest articol apartine blogului Prioritate de dreapta 

Redobândirea controlului asupra resurselor minerale și energetice ale României pare a fi un scop imposibil de realizat. În realitate, unicul factor ce împiedică atingerea acestui scop este lipsa de voință politică. În rest, există soluții și resurse necesare pentru o asemenea operațiune. Într-adevăr, faptul că România este o țară-membră a Uniunii Europene face ca procesul de anulare a privatizării frauduloase a Petrom să fie unul mai complicat decât naționalizarea YPF din Argentina sau naționalizarea tacită a Yukos din Rusia, dar trebuie remarcat că o sarcină complicată nu este o sarcină imposibilă.

Publicația noastră a pregătit două articole dedicate naționalizării Petrom. În articolul de astăzi vom analiza faza pregătitoare a naționalizării, iar în articolul de mâine vom trece în revistă posibilele contra-atacuri ale autorităților Uniunii Europene și măsurile de protecție împotriva acestora.

Ca orice naționalizare de succes, naționalizarea Petrom trebuie pregătită concomitent în trei planuri distincte: planul juridic, planul economic și planul informațional. Toate planurile au importanță critică și niciunul nu poate fi neglijat.

Dintr-o anumită perspectivă, se poate spune că România a avut noroc în privința beneficiarilor finali ai privatizării Petrom. Guvernul Austriei este un oponent mult mai comod decât ar fi guvernul de la Berlin sau Paris.

Măsurile pregătitoare trebuie să fie următoarele:

Creșterea radicală a redevențelor. Actualul acord încheiat cu OMV nu permite modificarea redevențelor până în 2014, însă începând cu 1 ianuarie 2014 statul are tot dreptul să mărească redevențele și să le stabilească la orice nivel. Redevențele pentru Petrom trebuie stabilite la nivelul de 95%, garantând astfel prăbușirea imediată a cotațiilor acțiunilor OMV și colosale probleme financiare pentru companie care nu va mai putea accesa niciun fel de finanțare bancară. Criticii acestei măsuri vor declara că în aceste condiții OMV va opri exploatarea petrolului românesc și va provoca o creștere serioasă a prețului carburanților, dar asemenea amenințări nu au nicio legătură cu realitatea. Consumatorul român deja plătește prețuri care corespund unei situații în care 100% din petrolul consumat în România ar fi importat, adică plătește prețuri europene. În aceste condiții, primul pas pentru recăpătarea controlului asupra petrolului românesc și recăpătarea unui minim de demnitate națională este crearea unei situații în care nimeni în afară de statul român nu va putea beneficia de pe urma deținerii dreptului de exploatare a petrolului românesc.

Introducerea unei suprataxe pentru ”profituri excesive” (așa-zisa ”windfall profits tax”) obținute de companiile petroliere. Stabilirea dimensiunii acestei taxe, la fel ca și dimensiunii redevențelor, este dreptul suveran al statului român, chiar dacă România este țară-membră a Uniunii Europene. OMV trebuie ”strangulat prin taxare”. O taxă de 90% din ”profitul excesiv” (definit după bunul plan al statului român) va fi un argument forte în viitoarea negociere cu reprezentanții proprietarilor Petrom, negociere în cadrul cărora li se va sugera că vânzarea grabnică a pachetului majoritar este o soluție perfect onorabilă pentru o companie ce nu mai este capabilă să-și desfășoare activitatea în mod profitabil în contextul noului regim fiscal.

Fiecare contract de marketing, consultanță, servicii medicale, servicii juridice etc încheiat de OMV Petrom trebuie verificat la sânge în vederea blocării căilor de scoatere a profitului din România. Trebuie folosită fiecare oportunitate pentru a sancționa compania și pentru a aduce pe banca acuzaților persoane fizice care lucrează pentru OMV Petrom. Pentru orice finanțist sau contabil, OMV trebuie să se transforme din cel mai dorit angajator în angajatorul de coșmar, iar viața departamentului financiar-contabil de la OMV Petrom trebuie să se transforme într-un control inopinat nesfârșit. La fel, controlul inopinat trebuie să devină problema zilnică a fiecărei benzinării OMV Petrom, a fiecărui transportator de combustibil OMV Petrom, etc. Un rol important îi revine Consiliului Concurenței care poate identifica în comportamentul OMV Petrom multiple situații de abuz de putere dominantă în piață și fixare de prețuri excesive. Amenzile usturătoare aplicate pentru încălcarea regulilor concurenței pot contribui semnificativ la succesul negocierilor ulterioare. Autoritățile fiscale, la fel, nu trebuie să se limiteze la blocarea transferurilor profitului în afara României, ci trebuie să facă controale amănunțite a erorilor comise de OMV Petrom în trecut. Amenzile și penalitățile cu caracter fiscal vor fi binevenite în contextul general al operațiunii.

Desigur, asemenea acțiuni ale statului român vor provoca reacții în sfera diplomatică și în sfera mediatică. Este ușor de presupus care va fi strategia austriecilor: ei vor încerca să prezinte acțiunile statului român ca pe niște acțiuni ”comuniste”, ”naționaliste” și ”anti-europene”. Succesul acestei strategii este garantat numai în cazul în care structurile statului român nu vor face nimic pentru contracararea ei. Strategia Bucureștiului trebuie să vizeze nu atât câștigarea războiului informațional, ceea ce este destul de dificil în condițiile existenței unui dezechilibru semnificativ între resursele financiare ale Austriei și României, ci obținerea unei situații în care oponenții noștri nu pot clama o victorie totală. Pentru atingerea acestui scop tactic trebuie întreprinse următoarele acțiuni:

Statul român trebuie să contracteze serviciile câtorva companii de lobby care funcționează pe lângă Comisia Europeană, Parlamentul European și a guvernelor importante din Uniunea Europeană, scopul final fiind obținerea unor modalități de influențare a decidenților de la Bruxelles, Berlin, Paris și Londra. În contextul luptelor diplomatice, ar fi extrem de utilă cooptarea sprijinului altor țări est-europene care ar putea folosi precedentul Petrom pentru a demara propriile procese de naționalizare. O campanie masivă de lobby pan-european va costa cel mult câteva sute de milioane de euro (judecând după costurile pe care le-a avut Gazprom pentru Nord Stream), iar în cazul României, cheltuirea a câtorva sute de milioane de euro pentru a readuce sub controlul statului român un activ ce valoarează aproape o sută de miliarde de euro este o investiție extrem de profitabilă.

Structurile afiliate statului român (nominativ: niște ONG-uri create special pentru acest scop) trebuie să procedeze după modelul lui Lakshmi Mittal care a asigurat sprijinul lui Tony Blair pentru privatizarea Sidex contra unei donații ”la partid”, donația fiind de doar patru milioane de lire sterline. În fiecare țară importantă din cadrul Uniunii Europene pot fi identificate partide politice importante ce ar putea sprijini acțiunile statului român în condițiile existenței unor donații generoase. Dacă în Europa vor exista 3-5 partide naționale mari care nu vor sprijini poziția OMV, orice acțiune concertată îndreptată împotriva statului român va deveni imposibilă.

Structurile statului român (nominativ: SIE) trebuie să găsească în fiecare țară importantă a Uniunii Europene jurnaliști și trusturi de media dispuse să utilizeze materialele informaționale furnizate de structurile statului român pentru a crea o imagine negativă a OMV și a modului în care s-a făcut privatizarea Petrom. Adrian Năstase poate să-și spele păcatele acumulate în decursul carierei politice prin participarea activă la această campanie informațională. Electoratului român i s-a sugerat în repetate rânduri că guvernul a fost forțat să vândă Petrom pentru ca România să intre în Uniunea Europeană. Acum, a venit momentul perfect ca toți cei care pretind că au fost șantajați să iasă în public și să descrie acest șantaj, menționând nume concrete și amenințările concrete. Asemenea mărturii ar putea contribui decisiv la succesul campaniei informaționale organizate în sprijinul naționalizării, iar dosarele penale ce pot fi deschise în România împotriva demnitarilor austrieci pot servi drept argumente adiționale în cadrul bătăliilor diplomatice din cadrul structurilor europene. Precizare importantă: operațiunea informațională poate să aibă succes deplin și fără contribuția lui Adrian Năstase, mărturiile sale fiind un element forte, dar neesențial pentru atingerea scopurilor strategice.

Îndeplinirea tuturor etapelor pregătitoare va pune guvernul austriac într-o situație extrem de dificilă. Desigur, bătălia pentru Petrom va putea fi prelungită, dar lupta va necesita din ce în ce mai multe resurse financiare și diplomatice. Totodată, OMV se va afla într-o situație în care reîntoarcerea la starea inițială va fi absolut imposibilă, adică toate eforturile de a opri sau amâna finalizarea naționalizării nu vor avea un alt efect decât continuarea situației în care OMV Petrom oricum nu poate să fie profitabil din cauza nivelelor ridicate ale redevențelor și taxelor care sunt stabilite de statul român. Dacă guvernul de la București va da dovadă de voință și fermitate, OMV va accepta cedarea controlului asupra Petrom în schimbul unei compensații modice. Dacă OMV (adică guvernul austriac care controlează această companie) nu va accepta cedarea controlului asupra Petrom în schimbul unei compensații modice, atunci va fi necesară întețirea presiunii economice și administrative asupra companiei, această întețire fiind urmată în mod necesar de recăpătarea controlului asupra acesteia fie prin falimentare, fie prin preluarea punctuală a activelor-cheie.

Succesul operațiunii de naționalizare a Petrom depinde doar de voința politică a guvernului de la București și capacitatea factorilor decizionali din cadrul guvernamental și din cadrul serviciilor de informații de a-și face datoria față de țară.

Sursa: Prioritate de dreapta

ROMANIA ARE REZERVE URIASE DE GAZE. DAR SI DE AUR, CUPRU SI TOT SOIUL DE METALE. DE CE NU SUNT ALE POPORULUI, DUPA MODELUL NORVEGIAN?

Acest articol apartine blogului Saccsiv


Iata ce aflam din articolul Zeta Petroleum: România are rezerve uriaşe de gaze de şist, comparabile cu ale SUA:

România are rezerve uriaşe de gaze de şist, comparabile cu acelea ale Statelor Unite ale Americii sau ale Poloniei, iar din acest motiv există un interes foarte mare din partea companiilor petroliere pentru ţara noastră, a declarat astăzi Bogdan Popescu, directorul Zeta Petroleum.

„În România există rezerve uriaşe de gaze de şist, iar companiile sunt foarte interesate. Doar pe Platforma Moesică se estimează că există rezerve comparabile cu SUA sau Polonia“, a spus Popescu.
Dacă zăcămintele de gaze descoperite recent în Marea Neagră de Petrom şi ExxonMobil ar fi exploatate, România va deveni independentă energetic, a adăugat directorul Zeta Petroleum.
Datorită acestor resurse, SUA au devenit cel mai mare producător de gaze din lume. Sectorul s-a dezvoltat extrem de rapid în ultimii ani, iar gazele neconvenţionale acoperă acum 20% din consumul americanilor. Europenii rămân însă reticenţi, cel puţin până la finalizarea unui studiu de impact asupra mediului cerut de Comisia Europeană.
În România, trei companii energetice – Chevron, MOL şi Avere Energy – au deja licenţe petroliere în perimetre unde şi-au exprimat intenţia de a căuta gaze neconvenţionale. Pe lângă acestea, Petrom, Romgaz şi Sterling Resources s-au arătat interesate de aceste zăcăminte.În ceea ce priveşte resursele, există voci care susţin că România ar avea zăcăminte mai mari decât cele ale Poloniei, considerată până acum cel mai bogat stat european în gaze neconvenţionale.
Procesul s-ar putea dovedi însă mult mai complicat decât se credea iniţial. Zece parlamentari au iniţiat un proiect legislativ privind interzicerea extragerii de hidrocarburi lichide şi gazoase prin fracturare hidraulică, procedeu folosit în special pentru exploatarea gazelor neconvenţionale, „pe teritoriul naţional al României, inclusiv pe platforma continentală a României”.

Proiectul prevede ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, toţi titularii de acorduri petroliere care vizează astfel de resurse să precizeze metodele prin care vor realiza explorarea şi exploatarea. Cei care nu respectă aceste prevederi riscă trei ani de închisoare şi o amendă de 500 de milioane de lei.

Iata si ce mai aflam din articolul Descoperire istorică de gaz în Marea Neagră. Ce are de câştigat România (din 22 februarie 2012):

Companiile OMV Petrom şi Exxon Mobil au anunţat miercuri descoperirea în Marea Neagră a unor importante zăcăminte de gaze naturale care, teoretic, ar acoperi importurile României pe 20 de ani. Prima întrebare care se ridică este cum va influenţa această descoperire preţul gazelor din România.

După primele estimări, zăcământul descoperit de cele două companii în Marea Neagră s-ar ridica la 42-84 miliarde de metri cubi, care echivalează cu consumul total al României pe 3-6 ani, dacă luăm în calcul piaţa românească a gazelor care este în prezent de 14,2 miliarde metri cubi pe an.

Operaţiunile de foraj derulate de OMV şi Exxon Mobil în Marea Neagră au început la sfârşitul anului 2011. Zăcământul a fost descoperit în urma forării puţului Domino-1 de către ExxonMobil, prima operaţiune la mare adâncime în largul ţărmului românesc, la peste 3.000 de metri sub nivelul mării. Domino-1 este amplasat în Blocul Neptun, la 170 de kilometri de ţărm, în ape cu o adâncime de aproximativ 930 de metri.

“ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited, afiliată ExxonMobil corporation, şi OMV Petrom SA, subsidiară a grupului OMV, confirmă o potenţială descoperire semnificativă în largul ţărmului României. Este prea devreme în procesul de evaluare şi explorare pentru a determina dacă blocul Neptun se va dovedi în final exploatabil comercial sau nu. Totuşi, dacă viitoarele lucrări vor confirma fezabilitatea tehnică şi comercială a producţiei de gaze naturale la mare adâncime în blocul Neptun, viitoarele investiţii în fazele de explorare şi dezvoltare ar putea ajunge la câteva miliarde de dolari, iar prima extragere ar putea avea loc cel mai devreme spre sfârşitul deceniului”, se spune în comunicat al OMV Petrom.

Este prima oară când platforma românească a Mării Negre este explorată profesional, a precizat Radu Dudău, specialist în energie la Romania Energy Center (ROEC).
„Va trebuie să aşteptăm şi alte rezultate să vedem dacă rezerva poate fi exploatată comercial. Trebuie să ţinem seama că zăcământul este la o adâncime de 1.000 de metri şi la o distanţă de ţărm, deloc neglijabilă, 170 de kilometri.

Însă, faptul că explorarea a fost făcută de companii importante (OMV Petrom şi Exxon Mobil) ne dă mari speranţe. Sunt companii puternice şi care utilizează tehnologii de ultimă oră. Costurile sunt însă mari, discutăm de investiţii care pot ajunge la miliarde de dolari”, a menţionat Radu Dudău.

Perimetrele concesionate în Marea Neagră

Printre companiile care deţin perimetre concesionate în Marea Neagră se numără OMV Petrom, ExxonMobil (SUA), Lukoil (Rusia), Sterling Resources (Marea Britanie) şi MOL (Ungaria).

În urmă cu trei ani a izbucnit un scandal legat de redevenţele plătite de companiile petroliere, acestea fiind apreciate ca fiind prea mici. Prin Legea de privatizare a Petromului şi apoi prin Legea petrolului, statul a stabilit că redevenţele petroliere nu vor fi modificate până în 2014, de această prevedere beneficiind în mod deosebit noul proprietar al companiei Petrom (grupul OMV), care exploatează peste 90% din perimetrele cu rezerve comerciale de ţiţei.

În cazul gazelor naturale redevenţele sunt între 3,5 şi 13% , cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase. De asemenea, după atribuirea unor perimetre de pe Platoul Continental al Mării Negre companiei canadiene Sterling Resources, chiar reprezentanţii guvernului au criticat legalitatea contractului

Cât gaz scoatem acum din mare

Spre sfârşitul anilor ’70 şi în anii ’80, România producea peste 30 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, cu vârfuri ajungând la 35 de miliarde, însă producţia a scăzut anual după 1990.

Rezervele sigure de gaze naturale ale României sunt estimate să acopere consumul pentru următorii 15 ani, dar ar putea creşte după ce companiile care deţin concesiuni de explorare vor începe lucrările în Marea Neagră, potrivit oficialilor Agenţiei Naţionale pntru Resurse Minerale (ANRM).

Rezervele sigure de gaze naturale sunt de 109 miliarde metri cubi, iar rezervele potenţiale sunt de 660 miliarde metri cubi. România produce anual circa 11 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Aproximativ 10% din cantitatea de gaze extrase din zăcămintele româneşti provine din exploatările din Marea Neagră, însă acestea sunt realizate la adâncimi de circa 1oo de metri şi distanţe mici de ţărm.

Cum va influenţa descoperire de miercuri preţul gazelor?

Descoperirea zăcământului este extrem de importantă, poate reduce importurile de gaze pe termen destul lung, dar nu putem să discutăm în niciun caz de reduceri de preţuri, consideră specialistul în sisteme şi pieţe de energie, Jean Constantinescu. Acesta spune că tendinţa europeană, dar şi mondială este de creştere a preţurilor la energie. În plus, România a fost somată de Uniunea Europeană să renunţe la tarifele reglementate la gaze naturale şi electricitate, a mai declarat Jean Constantinescu.

Preţul gazelor naturale în România este unul reglementat. Preţul gazelor din producţia internă este mai mic decât preţul european, însă şi gazul rusesc importat este ca preţ peste media europeană. După liberalizarea pieţei, preţul acestei resurse ar trebui să se încadreze undeva la media europeană, peste actualul preţ de intern şi sub cel al gazelor de import.

România avea un consum de gaze naturale, înainte de criză de 17 miliarde metri cubi pe an. În perioada actualei crize economice , consumul intern a scăzut la 13-14 miliarde metri cubi/an. Din 2010, consumul de gaze a început să crească uşor, iar importurile de gaze ruseşti reprezentă 3-4 miliarde metri cubi pe an. În procente, de la Gazprom primim anual 20-30% din necesarul de gaze naturale.

Comentariu saccsiv:

Cei de la Adevarul sunt tare tristi de proiectul de lege al celor 10 parlamentari, despre care puteti citi mai multe la:

10 parlamentari au depus un proiect de lege privind interzicerea extragerii gazelor prin fracturarea hidraulica. 22 martie – miting la Barlad impotriva folosirii acestei metode

Ce intamplare intamplatoare: de gaz se vor ocupa Chevron si ExxonMobil, adica puii Sandard Oil Rockefeller:

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

De aur, RMGC:

Rosia Montana Gold Corporation – o afacere evreiasca …

De alte metale, tot altii, obligatoriu nu noi:

TRADARE NATIONALA: Basescu vinde zacamantul de cupru de la ROSIA POIENI (ce valoreaza intre 5 si 10 miliarde euro) cu … 46 milioane euro

RMGC va lua gratis de la Rosia Montana METALE RARE DE 4 ORI MAI VALOROASE decat cele 300 tone de aur si 1600 tone de argint?

Deci avem gaze, aur, tot soiul de metale si ce facem cu ele? Le dam degeaba altorala. Si nu oricum, ci musai prin distrugerea tarii:

Stiati ca exista o insecta care dupa ce suge sange pana se umfla la maxim, isi pune fecalele pe locul unde v-a ranit? ASA PROCEDEAZA MARIONETELE CE NE CONDUC SI STAPANII LOR DIN AFARA …

De ce nu procedam si noi ca Norvegienii?

In Norvegia, petrolul este al poporului. De aici o mare bunastare, dar cam atat …

Ce putem extrage fara sa distrugem, sa fie al poporului, iar cu restul sa asteptam pana ce tehnologia va permite.

Desigur, vorbim teoretic, caci faptic se va alege praful de planeta asta cat de curand. Dar pana atunci, de ce partidele parlamentare nu au in platforma modelul norvegian? Sau chiar fostul model libian? Evident, in ceea ce priveste gestionarea resurselor.

Cat de „rau” o duceau libienii?

De ce analistii nu dezbat aceasta tema la televiziuni?

Simplu. Pentru ca asa au decis ELITELE si pentru ca asa au acceptat marionetele lor din Romania.

Ce-i de facut?

Trebuie trezit poporul:

MISCAREA ORTODOXA ROMANEASCA – existenta ei nu este doar necesara, ci obligatorie

Iar concomitent trebuie convinsi cat mai multi sa nu participe la vot. Trebuie obligatoriu realizata o rupere definitiva intre popor si actuala clasa politica. Dar despre acest ultim aspect voi scrie intr-un articol separat.

Aceste doua elemente ar face parte dintr-o prima etapa.

Sursa: Saccsiv’s Weblog

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului - 19 Februarie

Iranul a oprit vanzarea de petrol catre companiile franceze si britanice, a declarat, duminica, purtatorul de cuvant al Ministerului iranian al Petrolului, Alireza Nikzad, citat de site-ul oficial al institutiei, informeaza AFP.

“Vanzarile de petrol catre companiile britanice si franceze au fost aprite”, a declarat Alireza Nikzad.

“In urma deciziei anuntate oficial de catre Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Petrolului a intrerupt vanzarea de petrol catre companiile britanice si franceze”, a adaugat purtatorul de cuvant al Ministerului Petrolului.

“Intentionam sa livram petrol altor clienti”, a precizat Nikzad.

Iranul extrage 3,5 milioane de barili de petrol pe zi si exporta 2,5 milioane. Putin peste 20% din export se face catre tarile Uniunii Europene, in principal catre Italia, Spania si Grecia. 70% dintre exporturi sunt catre Asia.

Franta a importat, in 2011, circa 58.000 de barili de titei iranian pe zi, cantitate ce acopera 3% din necesarul de petrol al tarii, scrie AFP.

Iranul a anuntat miercuri ca intentioneaza sa de “revizuiasca” in scadere exportul de petrol catre tarile europene, fara a-l intrerupe “pentru moment”.

Sursa: Secretele Sistemului

O altă mare problemă a grecilor: Rămân fără petrol. Doar "dușmanul" americanilor le mai vinde

Autor: Valentin Vioreanu

 

După ce că abia dacă-i mai împrumută cineva, grecii au acum încă o mare problemă: furnizorii se feresc până să le mai și vândă ceva, de frica faptului că nu-și vor mai primi banii.

Despre ce este vorba mai precis? Reuters scrie că Grecia nu mai poate importa petrol din Rusia, Azerbaijan și Kazakhstan, pentru că furnizorii tradiționali se tem de faptul că există pericolul ca Grecia să intre în incapacitate de plată sau să iasă din zona euro, ceea ce va afecta contractele expirmate în euro.

Cu toate acestea, o singură țară din Orientul Mijlociu s-a arătat dispusă să vândă petrol Greciei: Iranul. Numai că Iranul începe să sufere impuneri de sancțiuni din partea Uniunii Europene, scriu cei de la Financial Times, care citează agenția Reuters arătând că mai multe cargouri de petrol au fost văzute îndreptându-se spre Grecia din septembrie până în noiembrie.

Potrivit datelor obţinute de Reuters, patru tancuri petroliere au plecat din portul egiptean Sidi Kerir spre Grecia în luna septembrie iar trei în luna octombrie. Traderii susţin că toate navele au transportat ţiţei iranian şi că alte nave sunt aşteptate în luna noiembrie.

Grecia depinde în întregime de importurile petroliere iar anul trecut 46% din importurile sale de ţiţei au venit din Rusia, 16% din Iran, în timp ce Arabia Saudită şi Kazahstanul au asigurat fiecare 10%, Libia 9% iar Irakul 7%.

Americanii și UE vor sancțiuni pentru Iran

Statele Unite ale Americii şi aliaţii săi urmează să facă presiuni pentru impunerea de sancţiuni şi mai dure împotriva Teheranului. 

Uniunea Europeană pregăteşte noi sancţiuni împotriva Iranului Uniunea Europeană pregăteşte o nouă serie de sancţiuni împotriva regimului iranian şi a controversatului său program nuclear, care ar putea fi aprobată în următoarele săptămâni, au declarat joi, la Bruxelles, mai multe surse diplomatice, citate de France Presse şi Reuters.

Informaţia survine în contextul în care Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) a emis la începutul săptămânii 'serioase îngrijorări' privind programul nuclear iranian, bazându-se pe informaţii 'credibile' care ar indica faptul că Teheranul a lucrat la punerea la punct de bombe atomice.

Londra şi Parisul au pledat pentru 'sancţiuni noi şi puternice' după publicarea raportului AIEA privind posibila dimensiune militară a programului iranian, în timp ce Rusia şi China, membre cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, au exclus această posibilitate.

Discuţiile preliminare între experţii statele membre asupra noilor sancţiuni au început, iar unele surse diplomatice citate de Reuters au precizat că noul pachet de măsuri ar putea fi oficializat printr-o întâlnire a miniştrilor de externe din UE care ar urma să aibă loc la 1 decembrie la Bruxelles.

'Experţii discută un număr de opţiuni, însă este dificil de anticipat rezultatul dezbaterii', a afirmat un oficial UE, care a adăugat că nu se ştie când va putea fi găsit un consens. Un alt diplomat UE citat de Reuters a precizat că se aşteaptă să se ajungă la o decizie finală la 1 decembrie.

Sursa: capital.ro

Război pentru petrol în Libia, proteste la nemți, război lângă Israel. Roubini: Revoluția mondială se va extinde

 Liga Arabă, cu sediul la Cairo, a cerut duminică regimului Muammar Gaddafi să predea puterea poporului libian şi să înceteze violenţele, în contextul ofensivei lansate de insurecţie asupra Tripoli, informează EFE.

Într-un comunicat difuzat la încheierea unei reuniuni urgente a Comitetului pentru politică externă şi de securitate naţională, instanţa legislativă a Ligii Arabe a cerut din nou încetarea 'intervenţiei străine' a NATO în Libia, pe care a apreciat-o drept un amestec străin în afacerile interne ale unei ţări.

Documentul insistă pentru elaborarea unei noi Constituţii, care să apere 'unitatea poporului libian şi integritatea teritorială' a ţării.

Reuniunea organizaţiei panarabe a fost convocată pentru examinarea ultimelor evoluţii în Siria, Yemen şi Libia.

Totodată, Liga Arabă a condamnat raidurile aeriene israeliene în Fâşia Gaza şi a cerut comunităţii internaţionale să exercite presiuni în acest sens asupra Israelului.

Israelul a atribuit organizaţiei Comitetele pentru rezistenţă populară, care operează în Fâşia Gaza, responsabilitatea triplului atac lansat joia trecută în sudul statului evreu, soldat cu moartea a opt persoane, din care şase civili israelieni, şi a lansat mai multe raiduri aeriene asupra enclavei palestiniene, provocând opt morţi şi mai mulţi răniţi. 
Violenţe la Hamburg
În incidentele care au opus forţele de poliţie unor tineri protestatari, în cursul noţii de sâmbătă spre duminică, la sfârşitul unui festival local la Hamburg, au fost arestate 30 de persoane şi doi poliţişti sunt uşor răniţi, au anunţat surse ale poliţiei locale, citate de AFP.

După 'Schanzenfest', un festival anual care se organizează într-un cartier al oraşului din nordul Germaniei, considerat un bastion al militanţilor de extremă-dreapta pe cale 'îmburghezire', mai multe grupuri de tineri au dat foc la pubele şi au atacat o filială bancară, a indicat purtătoarea de cuvânt a poliţiei locale Karina Sadowski.

Protestatarii i-au atacat pe poliţişti cu sticle şi pietre, iar aceştia au replicat făcând uz de tunuri cu apă. Patru autovehicule militare au fost avariate şi unul incendiat.

În jur de 2.100 de poliţişti au fost mobilizaţi, deoarece în mod obişnuit serbarea de stradă, care atrage anual aproximativ 10.000 de participanţi, se încheie cu manifestări violente.

Pe de altă parte, poliţia berlineză a anunţat că un autovehicul, un scuter şi utilaje de şantier au fost incendiate în cursul aceleiaşi nopţi, după ce mai multe automobile au fost distruse de flăcări, în săptămâna care se încheie.
Roubini: Capitalismul se află într-un punct de criză
Capitalismul se află într-un punct de criză, spune Nouriel Roubini, profetul crizei care a început să facă aprecieri dincolo de estimările macroeconomice cu care ne-a obișnuit.

Demonstrațiile populare recente, de la Orientul Mijlociu și Israel până la Marea Britaenie și furia populară crescândă din China si, în curând în alte economii avansate și țări emergente, toate sunt conduse de aceleași motive și tensiuni: inegalitatea care crește, șomajul și lipsa de speranță.

Sursa: Capital.ro